TRATATELE UNIUNII

EUROPENE
ETAPELE PROCESULUI
DE
INTEGRARE ECONOMICĂ EUROPEANĂ
 ETAPELE PROCESULUI DE
INTEGRARE ECONOMICĂ EUROPEANĂ
Etapa_I_ obiectivul pieței comune sectoriale_ Tratatul de la
Paris (1951)
Etapa _II_obiectivul uniunii vamale_ Tratatul de la Roma (1957)
Etapa _III_obiectivul pieței unice interne_Actul Unic European
(1986)
Etapa _IV_obiectivul uniunii economice și monetare_
Tratatul de la Maastricht (1992)
Etapa _V_obiectivul extinderii și al uniunii politice_Tratatul
de la Amsterdam (1997), Tratatul de la Nisa(2001), Tratatul
Constituției (2004), Tratatul de la Lisabona sau Tratatul de
Reformă (2007)
Etapa I: obiectivul pieţei comune sectoriale –
crearea CECO prin Tratatul de la Paris (1951)

Declaraţia lui Robert Schuman, din 9 mai 1950,

prezenta un plan pus la punct împreună cu Jean Monnet,
şi afirma dorinţa de reconciliere franco-germană în cadrul
unui proiect politic mai vast, care propunea folosirea în
comun a resurselor din sectoarele cărbunelui şi oţelului,
dar avea ca scop final menţinerea păcii în Europa:

 “Reunirea naţiunilor europene cere ca opoziţia seculară a

Franţei şi Germaniei să fie eliminată”; ceea ce contează cu
adevărat este realizarea “primelor fundamente concrete ale
unei federaţii europene indispensabile menţinerii păcii”
Etapa I: obiectivul pieţei comune sectoriale –
crearea CECO prin Tratatul de la Paris (1951)
Cronologic, procesul integrării comunitare a fost deschis
de Declaraţia lui Robert Schuman, la 9 mai 1950, care
a condus la semnarea pe 18 aprilie 1951, la Paris, de către 6
state europene (Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda
și Luxemburg), a Tratatului instituind Comunitatea
Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO).

CECO a avut drept misiune făurirea unei pieţe comune în

domeniul cărbunelui şi oţelului (deci sectorială) fără
oprelişti la frontiere şi fără distorsiuni ale concurenţei.
Structura instituţională a CECO
 Etapa II: obiectivul uniunii vamale –
crearea CEE și EURATOM prin semnarea
Tratatului de la Roma (1957)

A doua etapă a procesului de integrare a condus la

semnarea, la Roma, în 1957, (de către reprezentanţii
aceloraşi ţări care au pus bazele CECO), a două tratate
instituind:

Comunităţii Economice Europene (CEE)

Comunităţii Europene a Energiei Atomice
(EURATOM)
Comunităţii Economice Europene (CEE)

viza crearea unei pieţe economice comune, care să

permită o expansiune continuă, o stabilitate sporită şi
o creştere accelerată a nivelului de viaţă;

avea drept scop:

 crearea unei pieţe comune şi
 formarea unei uniuni vamale, economice şi
politice între părţile contractante
 Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM)

în cazul EURATOM nu se punea problema de a pune

în comun activităţi economice existente, ci de a
contribui la formarea şi dezvoltarea unei industrii
nucleare europene

se axa pe promovarea în Europa a utilizării energiei

nucleare în scopuri paşnice
Tratatul de la Roma (1957)
Tratatul de la Roma stabileşte aşadar o serie de politici
concrete pe diferite domenii:

uniune vamală industrială prin eliminarea taxelor

vamale intracomunitare şi desfiinţarea contigentelor
cantitative;
politică agricolă comună;
politică comercială comună;
politică concurenţială.
 Tratatul de la Roma (1957)
Concluzii:

Efectele înlăturării taxelor vamale şi suprimării

restricţiilor cantitative în cursul perioadei de tranziţie
(1958-1970) au fost spectaculoase:

 comerţul intracomunitar a crescut de 6 ori,

 schimburile CEE cu terţe state s-au majorat de 3 ori,
iar
 PIB-ul mediu a sporit cu 70%.
 Tratatul de la Bruxelles sau
Tratatul de fuziune (1965)
Acest tratat înlocuieşte pe de o parte, cele trei Consilii
de Miniştri (CEE, CECO şi Euratom), cu un Consiliu
unic, iar pe de altă parte cele două Comisii (CEE,
Euratom) şi Înalta Autoritate (CECO), cu o Comisie
unică.

Tratatul instituie o Curte de Conturi unică ( pentru

cele trei Comunităţi, organism de control contabil şi
de gestiune financiară) cu un buget unic pentru
Comunităţi.
Etapa III: obiectivul pieţei interne unice – semnarea Actului Unic European (1986)
 Comunitatea şi-a mărit numărul de membri, prin actele
succesive de aderare:

 ale Danemarcei, Irlandei şi Regatului Unit în 1973 (numită

“extinderea spre nord”, prin care “mica Europă a celor 6” a
devenit „Europa celor 9”, );
a Greciei în 1981 și a Portugaliei şi Spaniei în 1986 (numită “
extinderea spre sud” transformă Europa celor 9 în Europa
celor 12).

 Acest proiect de reformă a condus la negocierea şi semnarea în

1986, a Actului Unic European, care a intrat în vigoare la 1
iulie 1987.
 Actului Unic European (1986)

Obiectivul principal al Actului Unic European, a fost

crearea pieţei unice, respectiv a unui „spaţiu fără
frontiere interioare în care libera circulaţie a mărfurilor,
persoanelor, serviciilor şi capitalurilor este asigurată”.

Acest obiectiv a devenit posibil în etapa următoare (prin

Tratatul de la Maastricht), la 1 ianuarie 1993 prin crearea
unei pieţe de peste 340 milioane de locuitori, care
dispune de o totală liberă circulaţie în interior a
mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor.
Etapa IV: obiectivul uniunii economice şi
monetare - Tratatul de la Maastricht (1992)

A patra etapă a procesului integrării începe odată cu

semnarea la 7 februarie 1992, la Maastricht, a
Tratatului Uniunii Europene şi respectiv, intrarea în
vigoare la 1 noiembrie 1993, a acestui tratat.

Acest tratat a rămas în istoria construcţiei europene

sub denumirea de Tratatul de la Maastricht.
 Obiectivul
Tratatului de la Maastricht (1992)

Tratatul de la Maastricht a stabilit ca obiectiv major

al procesului de integrare crearea uniunii economice
şi monetare europene (UEM), inclusiv crearea şi
punerea în circulaţie a unei monede unice - euro (€).

Obiectivul principal al Tratatului de la Maastricht

este crearea Uniunii Europene, căreia i se conferă nu
numai dimensiuni economice, ci şi politice.
Tratatului de la Maastricht (1992)
Prin Tratatul de la Maastricht a fost instituită o nouă
organizaţie, şi anume Uniunea Europeană, care se
sprijină pe trei „piloni”:

Pilonul CE, “primul pilon” - adică cooperarea bazată pe Tratatul

de la Paris (CECO), pe Tratatele de la Roma, precum şi pe AUE, completată şi
modificată acum, prin Tratatul de la Maastricht.
Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC), "al
doilea pilon", care reprezintă dezvoltarea, iniţiată la începutul anilor ‘70,
a conceptului cooperării interstatale în domeniul politicii externe (CPE),
Cooperarea în domeniul Justiţiei şi al Afacerilor
Interne (JAI) - "al treilea pilon"-sprijinindu-se pe anumite
tendinţe europene preexistente
UNIUNEA EUROPEANĂ
Obiectivele Uniunii Europene

Obiectivele Uniunii Europene enunţate în Tratatul de

la Maastricht sunt:

 să promoveze un progres economic şi social echilibrat

şi durabil,
 să afirme identitatea sa pe scena internaţională
 instaurarea unei cetăţenii europene
 să dezvolte o cooperare strânsă în domeniul justiţiei şi
afacerilor interne
 să menţină şi să dezvolte acquis-ul comunitar
... procesul de extindere continuă...
în 1995, prin aderarea la UE a Austriei, Finlandei şi
Suediei, Europa celor 12 devine Europa celor 15.
Practic, cu două excepţii - Norvegia şi Elveţia –
Uniunea Europeană cuprinde toate statele continentului
care nu aparţinuseră defunctului sistem socialist.

Uniunea Europeană, creată în decursul mai multor

etape, cuprinde în această etapă 15 ţări europene, care
ocupă o parte însemnată a continentului nostru, respectiv
globului (54% din suprafaţa continentului şi peste 60%
din populaţie; 24,5% din suprafaţa globului şi aproape 7%
din populaţia acestuia), devenind un puternic centru de
putere economică.
 Uniunea Economică şi Monetară
Pentru instituirea Uniunii Economice şi Monetare (UEM)
Tratatul de la Maastricht stabileşte următoarele aspecte
importante:

 criterii de convergenţă (cerinţe de disciplină economică) care

trebuie îndeplinite de ţările care urmează să fie incluse în uniunea
monetară;
 un calendar precis de realizare a UEM, cuprinzând trei
etape, finalizat cu introducerea monedei unice;
 un ansamblu de instituţii, politici şi mecanisme menite să
asigure şi să susţină o funcţionare sănătoasă, stabilă şi ascendentă
a economiilor ţărilor participante la UEM.
Convergenţa economică
În literatura de specialitate, pe baza Tratatului
de la Maastricht au fost teoretizate trei tipuri
de convergenţă separate, dar complementare:

 convergenţă nominală,
 convergenţa legală,
 convergenţa reală.
 Convergenţa nominală
Criteriile de convergenţă nominală, prevăzute de Tratatul de la
Maastricht sunt următoarele:

stabilitatea preţurilor, care va reieşi dintr-o rată a inflaţiei (observată de-a

lungul unei perioade de un an) , care să nu depăşească cu mai mult de 1,5% rata
medie a celor trei state membre cu inflaţia cea mai scăzută;
rate ale dobânzilor pe termen lung, care nu trebuie să depăşească cu mai
mult de 2% rata medie a dobânzilor nominale pe termen lung a celor trei
state membre cu cea mai scăzută inflaţie;
capacitatea de susţinere a finanţelor publice:
deficitul public nu trebuie să depăşească 3% din produsul intern brut (PIB) la
preţuri de piaţă;
datoria publică nu trebuie să depăşească 60% din PIB;
stabilitatea ratelor de schimb, adică respectarea marjelor normale de
fluctuaţie prevăzute prin mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European
pentru cel puţin doi ani premergători examinării, fără devalorizare din proprie
iniţiativă a ratei de schimb a monedei proprii în raport cu moneda unui alt stat
membru.
Convergenţa legală
Prin convergenţa legală se înţelege armonizarea
legislaţiilor naţionale şi a regulamentelor băncilor
centrale ale ţărilor membre ale UE, astfel încât să devină
compatibile cu Sistemul European al Băncilor
Centrale (SEBC).

Această convergenţă include aspecte precum

independenţa băncilor centrale naţionale şi integrarea
acestor bănci în SEBC.
Convergenţa reală
Convergenţa reală se referă la omogenizarea
nivelului de trai, egalizarea standardelor de viaţă în
ţările membre, realizarea aşa-numitei „coeziuni
economice şi sociale” la nivelul Uniunii.

Variabilele care măsoară convergenţa reală: venitul

pe cap de locuitor, nivelul salariilor, rata şomajului,
cheltuielile guvernamentale etc.
Etapele principale ale realizării Uniunii
economice şi monetare europene

Cele trei etape principale ale realizării Uniunii

economice şi monetare europene au fost stabilite astfel:

1. Etapa coordonării politicilor monetare - 1 iulie 1990 - 31

decembrie 1993

2. Etapa consolidării convergenţei şi a preparativelor tehnice -

1 ianuarie 1994 - 31 decembrie 1998

3.Etapa introducerii monedei unice - 1 ianuarie 1999 –

1 iulie 2002
 Etapa V - obiectivul extinderii spre Est şi al uniunii
politice - Tratatele de la Amsterdam (1997) şi Nisa (2001)

Tratatul de la Amsterdam (1997)

A realizat progrese considerabile în ce priveşte:

 consolidarea „Europei cetăţeanului”
 îmbunătăţirea capacităţii Uniunii de acţiune externă,

Tratatul de la Amsterdam, aplicat de la 1 mai 1999, a consolidat

dimensiunea socială a Uniunii Europene şi a prevăzut o schiţă de reforme
necesare în vederea aderării de noi membri la Uniunea Europeană, dar nu a
reuşit să soluţioneze problemele instituţionale necesare pentru a se putea
realiza o nouă extindere.

• Astfel, reforma cadrului instituţional a fost numai parţială şi va

necesita în continuare completări înainte de a se putea proceda la viitoarele
extinderi.
Tratatul de la Amsterdam
Tratatul de la Amsterdam a adus cel puţin trei schimbări în
luarea deciziilor în cadrul Uniunii Europene:

 flexibilitatea, (respectiv permisiunea acordată unor

grupuri de state membre să adâncească cooperările între ele);
 extinderea codeciziei (fost extins votul cu majoritate
calificată);
 schimbări importante, chiar dramatice, la nivelul
pilonilor interguvernamentali (PESC - pilonul II și JAI
- pilonul III ) ai Uniunii Europene.
 Tratatul de la Nisa (2001)
Tratatul de la Nisa, a fost semnat la 26 februarie
2001, la Nisa, şi a intrat în vigoare la 1 februarie 2003,
după ce au fost necesare două referendumuri în
Irlanda pentru aprobarea sa.

Scopul major al Tratatului de la Nisa a fost – reforma

instituțională a Uniunii Europene pentru a o pregăti
pentru extindere
Tratatul de la Nisa (2001)
Tratatul de la Nisa asigură o bună funcţionare
pentru momentul în care UE va funcţiona cu 27
membri, înscriindu-se, astfel, în mod esenţial, în
optica unei reforme instituţionale orientate pe
trei axe principale:

componenţa şi funcţionarea principalelor instituţiilor

europene,
procedura decizională la nivelul Uniunii Europene,
facilitarea cooperării avansate.
Tratatul Constituţiei Uniunii Europene (2004)

În noiembrie 2004 a început şi procesul de adoptare a

Constituţiei de către cele 25 de state membre, în cea mai mare
parte prin proceduri parlamentare, dar şi prin referendumuri.

Au urmat însă, unul după altul, două eşecuri:

 referendumul din Franţa, din 2005, în care Tratatul
Constituţional a fost respins de o majoritate clară de 54,87%;
 referendumul din Olanda, la care 61,8% dintre participanţii
la vot au răspuns cu "nu“ .

Respingerile au avut loc în două state membre fondatoare ale

CEE!
Tratatul Constituţiei Uniunii Europene (2004)

Aşadar, Constituţia UE, în forma sa iniţială, nu mai avea

să intre în vigoare.

Propunerile sale de reformă instituţională au fost

modeste, principalele fiind:
 crearea postului de Ministru de Externe al UE,
 schimbări în regulile de vot ale Consiliului de Miniştri
 abandonarea principiului că fiecare membru ar trebui să
aibă un Comisar European.
Tratatul de la Lisabona sau Tratatul de Reformă
(2007)
Europa secolului al XXI-lea se confruntă cu o serie de
provocări: globalizarea economiei, evoluţia demografică,
schimbările climatice, aprovizionarea cu energie sau
noile ameninţări la adresa securităţii.

Europa trebuie să se modernizeze, să dispună de

instrumente eficiente şi coerente, adaptate nu
numai la funcţionarea unei Uniuni recent extinse de la
15 la 27 de state membre, ci şi la transformările rapide
prin care trece lumea de astăzi.
 Tratatul de la Lisabona (2007)
 Tratatul de la Lisabona modifică Tratatul privind Uniunea Europeană şi
Tratatele CE, în vigoare în prezent, fără a le înlocui. Tratatul va pune la
dispoziţia Uniunii cadrul legal şi instrumentele juridice necesare pentru a
face faţă provocărilor viitoare şi pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor,
referitoare la:

 O Europă mai democratică şi mai transparentă (în care cetăţenii au mai

multe şanse de a fi ascultaţi şi care defineşte mai clar ce este de făcut la nivel european şi
naţional şi de către cine)
 O Europă mai eficientă (metode de lucru şi reguli de vot simplificate, cu
instituţii eficiente şi moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri)
 O Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi
siguranţei, (care promovează valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor
fundamentale în dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate şi
asigură o mai bună protecţie a cetăţenilor europeni)
 Europa ca actor pe scena internaţională
Strategia Europa 2020
Strategia Europa 2020, adoptată în 2010, este ultima
strategie pe 10 ani a Uniunii Europene, care urmează
Strategiei Lisabona sau Agendei Lisabona, adoptată de
Consiliului European de la Lisabona în martie 2000.

Strategia Europa 2020 - a apărut pe fondul crizei

economice profunde, propunând o viziune care să ajute
economia socială de piaţă a Europei să iasă din criză şi să
creeze condiţii favorabile pentru o creştere economică mai
inteligentă, mai durabilă şi mai favorabilă incluziunii.
Strategia Europa 2020
se fundamentează pe trei priorităţi:

 creştere economică inteligentă: dezvoltarea unei

economii bazate pe cunoaştere şi inovare;
 creştere economică durabilă: promovarea unei economii
mai eficiente din punctul de vedere al utilizării
resurselor, mai ecologice şi mai competitive;
 creştere economică favorabilă incluziunii: promovarea
unei economii cu o rată ridicată a ocupării forţei de
muncă, în măsură să asigure coeziunea economică,
socială şi teritorială
Strategia Europa 2020 a fixat
5 obiective majore pentru următorul deceniu:

ocuparea forţei de muncă,

educaţia,
cercetarea şi inovarea,
excluziunea socială şi reducerea sărăciei şi
energia/clima