Tratatul de fuziune – Tratatul de la Bruxelles

Context:
Tratatul de la Bruxelles sau Tratatul de fuziune, a fost un
tratat european care a reunit cele trei organisme executive ale
Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), Comunității
Europene a Energiei Atomice (EURATOM) și Comunității
Economice Europene într-o structură instituțională unică.

Acesta a stabilit că Comisia Europeană și Consiliul Uniunii

Europene ar trebui să înlocuiască Comisia și Consiliul Euratom,
precum și Înalta Autoritate și Consiliul CECO. Deși fiecare
comunitate a rămas independentă din punct de vedere juridic, ei au
împărțit instituțiile comune (înainte de acest tratat, au făcut parte
deja din Parlamentul European și Curtea Europeană de Justiție) și
au fost cunoscute împreună ca Comunitățile Europene. Acest
tratat este privit de unii ca fiind începutul real al Uniunii Europene
moderne.

Cunoscut și sub numele de „Tratatul instituind un Consiliu

unic și o Comisie unică a Comunităților Europene”.

Data semnării: 8 aprilie 1965

Data intrării în vigoare: 1 iulie 1967

Obiectiv: să simplifice cadrul instituțional european.

Schimbări esențiale: crearea unei singure Comisii și a unui singur

Consiliu pentru toate cele trei Comunități Europene (CEE,
EURATOM, CECO). Abrogat de Tratatul de la Amsterdam.