PROBLEMELE ENERGETICE-PETROLUL ȘI CRIZELE

SALE
PROFESOR CONSTANTIN TOFAN
COLEGIUL ECONOMIC ”ION GHICA” BACĂU
 SUMAR
PETROLUL DIN ANTICHITATE PÂNĂ LA SFÂRȘITUL
SECOLULUI AL XIX-LEA.
PETROLUL ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XX-
LEA.
PETROLUL ȘI CEI TEIZECI GLORIOȘI.
CRIZELE PETROLULUI
 PETROLUL DIN ANTICHITATE PÂNĂ LA SFÂRȘITUL
SECOLULUI AL XIX-LEA
Petrolul și gazele naturale au fost cunoscute și folosite din antichitate și perioada
medievală.
A fost cunoscut pe teritoriul vechii Persii, în alte zone din Asia, dar și pe teritoriul
vechii Dacii.
Astfel în limba română s-a păstrat cuvântul păcură, originar din limba latină, la care se
adaugă toponimele derivate din acest cuvânt.
În perioada medievală, existența petrolului pe teritoriul Moldovei în zona Moinești
este menționată direct sau indirect din 4 octombrie 1440-până la începutul secolului al
XIX-lea.
Misionarul romano-catolic Marco Bandini(1646-1648) descrie izvoarele de
petrol(numite păcură de români) din zona satului Lucăcești.
Dimitrie Cantemir, în lucrarea sa Descrierea Moldovei menționează existența unui
izvor din care curge păcură lângă satul Moinești.
 PETROLUL DIN ANTICHITATE PÂNĂ LA SFÂRȘITUL
SECOLULUI AL XIX-LEA
În secolul al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea, izvoarele istorice
fiscale menționează taxele plătite pentru vasele cu păcură vândute pe piața
orașului Iași, taxele vamale plătite pentru păcura exportată, diverse litigii legate
de ”păcură”.
La jumătatea secolului al XIX-lea, pe teritoriul României au fost săpate cu mijloace
mecanice primele sonde de petrol.
Exemplu: Mosoarele lângă Târgu Ocna.
Primele rafinării din România au fost la Râfov și Solonț, și au fost exportate
primele cantități de produse petroliere rafinate în România.
În aceste rafinării s-au utilizat tehnici noi de rafinare cum ar fi cel cu solvent
selectiv(bioxid de sulf).
Principalul produs obținut era petrolul lampant, sau popular gazul.
MACHETA PRIMEI SONDE DE PETROL SĂPATĂ CU MIJLOACE
MECANICE DIN ROMÂNIA LA MOSOARELE –TÂRGU OCNA
RECONSTITURE
 PETROLUL DIN ANTICHITATE PÂNĂ LA SFÂRȘITUL
SECOLULUI AL XIX-LEA
La 1878, România producea 15000 tone de petrol, rafinate în 24 de mici rafinării
denumite popular, găzării, deoarece principalul produs era petrolul lampant sau
popular gazul.
Producția de petrol a României, ca de altfel din lumea întreagă a crescut datorită
apariției motoarelor cu ardere internă(Otto- cu benzină; Diesel-cu aprindere
prin compresie-cu motorină).
Noile motoare cu ardere internă se dovedesc mai fiabile, au un randament mult
mai mare decât mașinile cu abur, au dimensiuni mult mai mici, pot fi aplicate în
diverse domenii.
Apare zeul automobil(1885) care a devenit un ideal pentru toți oamenii.
Astfel la 1895, România produce 250000 tone de petrol, iar la 1914 circa 1 800
000 tone petrol.
 PETROLUL ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI XX
În această perioadă a crescut importanța mondială a petrolului.
Acest fenomen a fost determinat de evoluția societății în ansamblu, a
economiei, dar și a celor două războaie mondiale
Consumul(Cererea) a crescut permanent, determinând creșterea producției
(oferta) de petrol.
Petrolul devine combustibil pentru transporturi(rutiere, navale și aeriene),
sursă de energie termică și apă caldă menajeră, materie primă pentru
industria chimică.
Producția de automobile și cele două războaie mondiale au determinat o
creștere masivă a cererii de petrol și gaze naturale.
 PETROLUL ȘI CEI 30 DE ANI GLORIOȘI
Între 1948-1973, toate statele lumii au cunoscut o perioadă de creștere economică
masivă.
Creșterea economică din această perioadă s-a bazat pe industrializare și folosirea
factorilor extensivi.
Materiile prime și în special resursele energetice(hidrocarburi) au fost ieftine în
această perioadă.
Avantajele hidrocarburile sunt evidente în raport cu cărbunele.
Raportul preț- efecte economice este mai avantajos în cazul hidrocarburilor decât în
cazul cărbunelui.
Hidrocarburile și produsele derivate sunt pe punctul de a detrona cărbunele din
aproape toate domeniile economice(transporturi feroviare, navale, industria
energetică, chimică), viața cotidiană.
 PETROLUL ȘI CEI 30 DE ANI GLORIOȘI
Țările consumatoare de petrol erau state puternic industrializate, cu un
potențial economic, politic și militar deosebit(statele din Europa
occidentală), în timp ce statele producătoare și exportatoare de petrol erau
fostele colonii, state care nu dispun de potențialul statelor occidentale.
Firmele care exploatau și exportau petrolul din statele producătoare provin
din țările occidentale.
Din această cauză , în toată această perioadă a fost menținută o politică a
prețurilor mici pe piața internațională, statele producătoare nu obțin mai
nimic din rezultatele economice ale acestei industrii.
Orice tentativă de a schimba această situație s-a lovit de opoziția marilor
companii petroliere internaționale
 PETROLUL ȘI CEI 30 DE ANI GLORIOȘI
Țările industrializate, mari consumatoare de petrol din Europa occidentală
și America de Nord erau mulțumite și avantajate de această situație, dar cele
producătoare erau net dezavantajate.
Pentru a păstra această situație, puterile occidentale au făcut toate eforturile
politice, militare și economice(intervenția ascunsă sau deschisă în
problemele interne, presiuni diplomatice până la, lovituri de stat, războaie
civile, sau regionale).
Înlăturarea regimului lui Mohammad Mosadegh(1951-1953) din Iran.
A fost o perioadă în care oferta(producția) a devansat cererea(consumul),
adică descoperirile de noi zăcăminte au fost numeroase, cel puțin până în anii
1960, 1965.
 MOHAMMAD MOSADEGH PRIM MINISTRU AL
IRANULUI(1951-1953), SIMBOLUL NAȚIONALISMULUI
IRANIAN
 PETROLUL ȘI CEI 30 DE ANI GLORIOȘI
Țările producătoare de petrol au dorit să obțină mai multe resurse din producția de
petrol, deoarece așa cum am menționat rezultatele erau derizorii.
În aceste condiții s-a format OPEC(1960), organizația țărilor producătoare și
exportatoare de petrol: Arabia Saudită, Irak, Kuweit, Qatar, Iran, Venezuela.
Cu toate acestea nici în aceste condiții nu s-a reușit schimbarea condițiilor în care
firmele occidentale își desfășurau activitatea în acest domeniu și aceste țări.
Lupta pentru schimbarea raporturilor în acest domeniu s-a împletit cu formarea și
manifestarea naționalismului local(arab și islamic).
O primă criză politică care a influențat major evoluția în acest domeniu a fost
înlăturarea monarhiei în Libia în anul 1969.
MUAMMAR EL GADDAFI-CONDUCĂTOR AL REVOLUȚIEI LIBIENE
DEVENIT DICTATORUL ACESTEI ȚĂRI
 CRIZELE PETROLULUI
Crizele petrolului s-au manifestat prin creșterea continuă a prețurilor la petrol și
secundar la gaze naturale.
Creșterea bruscă a cererii la hidrocarburi, închiderea unor mine de cărbuni,
accelerarea ritmului de dezvoltare economică pentru unele state(Japonia), progresele
petrochimiei, naționalizarea zăcămintelor de petrol în unele state.
În 1972 a avut loc o majorare cu 8,4%, iar în 1973 cu 11,9%.
Un nou război între Israel și statele arabe(toamna anului 1973) a determinat
utilizarea ”armei petrolului”, creșterea fiind de 70%.
Prețul barilului de petrol a crescut de la 2,28 dolari în 1970 la 5,11 în 1973.
Șocul din 1973 a fost urmat de cel din 1978-1979, când înlăturarea regimului șahului
a provocat un nou șoc economic pe plan internațional.
 CA PREȘEDINTE AL VENEZUELEI(1998-2013) HUGO RAFAEL
CHAVEZ A DUS O POLITICĂ DE NAȚIONALIZĂRI INCLUSIV ÎN
DOMENIUL INDUSTRIEI PETROLULUI
 POLITICA ECONOMICĂ A PREȘEDINTELUI NICOLAS
MADURO(2013-2019) A ADUS SĂRĂCIA ÎN VENEZUELA ÎN
CIUDA BOGATELOR RESURSE DE PETROL ALE
ACESTEI ȚĂRI
 BIBLIOGRAFIE
Recomand nu atât o bibliografie, doar un pic de lectură.

René Sédillot, Istoria petrolului

George Nicolescu, În culisele ”Celor 7 surori” (Marile companii petroliere

rezultate din dezmembrarea trustului petrolului Standard Oil).
Gheorghe Buzatu, Din istoria petrolului românesc.