UVVG, Arad,

Studii de Securitate, an. I, 2021

Student: Macovei Vasile Traian

Originile si Cauzele Primului Război Mondial

Istoriografia originilor si cauzelor Primului Război Mondial a fost întotdeauna a fost

un domeniu plin de conflicte. Implicațiile politice legate de locul în care trebuiea să se
arunce vina în urma războiului și amploarea conflictului au determinat mulți istorici să
prezinte propriile interpretări ale motivelor pentru care Marele Război a început în acea vară
fatala a anului 1914. Istoriografia Primului Război Mondial a fluctuat de la blamarea
Germaniei, la ideea că războiul a fost un accident oribil, la blamarea tensiunilor etnice ale
Austro-Ungariei, până la viziuni mai holistice care iau în considerare milioanele de factori
individuali implicați în timpurile moderne. La fel ca în atâtea domenii ale istoriei, cauzele
Primul Război Mondial sunt o sursă de discuții interminabile pentru istorici.
Una dintre cele mai mari școli de gândire în ceea ce privește originile si cauzele
Primului Război Mondial este exemplificată de scrierile lui Fritz Fischer. În cartea sa
"Germany's Aims in In The First World War", publicată pentru prima dată în Germania în
1961, Fritz Fischer argumentează că Marele Război a fost în mare măsură responsabilitatea
Germaniei. El descrie o imagine a unei tensiuni europene în continuă escaladare, alimentată
de dorința Germaniei de a obține resurse și statut sporit. El a subliniat antagonismul German
cu Franța ca fiind esențial pentru abordarea Germaniei față de războiul general european, pe
care Germania îl vedea ca fiind inevitabil. De fapt, potrivit lui Fischer, conducerea germană
simțea că are nevoie de un război pentru a menține statutul de mare putere al Germaniei.
Primul Război Mondial a avut loc pentru că Germania avea nevoie de ea, iar oamenii de stat
și generalii ei au forțat-o să explodeze, de teama unei Rusii în ascensiune și a unei Franțe
intrigante.
În contrast cu această viziune centrată pe Germania, A. J. P. Taylor, în cartea sa din
1977, How Wars Begin, prezintă o interpretare diferită. Taylor susține că adevăratul vinovat
pentru Primul Război Mondial a fost calendarul inflexibil de mobilizare a căilor ferate.
Acestea erau programate și organizate atât de precis încât, dacă mobilizarea era suspendată
după ce începea, țara în cauză ar fi fost fără apărare timp de săptămâni întregi, în timp ce
se întocmeau noi programe. Orarul Germaniei este învinuit în mod special de Taylor,
deoarece a implicat o desfășurare directă în Belgia și Franța pentru a surprinde aceste
națiuni. Ca atare, el atribuie întregul război până la un efect de domino al creșterii
tensiunilor și al escaladării națiunilor care a avut consecințe neintenționate și îngrozitoare.
Planul de mobilizare excesiv de agresiv al Germaniei a fost în special de vină. Opiniile sale
pot fi cel mai bine înțelese dacă îl plasăm în contextul Războiului Rece în care scria.

Ieșind din interpretările mai ideologice ale lui Fischer și Taylor, Samuel Williamson,
în cartea sa din 1991, Austria-Ungaria și originile Primului Război Mondial, susține că
UVVG, Arad,
Studii de Securitate, an. I, 2021
Student: Macovei Vasile Traian

izbucnirea războiului s-a datorat tensiunilor etnice și de clasă din Imperiul Austro-Ungar și că
Germania nu a făcut decât să încurajeze Austria-Ungaria să ia măsurile necesare pentru a
supraviețui. Imaginea pe care Williamson o prezintă este aceea a unui imperiu muribund,
sfâșiat de lupte naționale și care se străduiește să se mențină unit în fața naționalismului
slavilor din sud. Austro-Ungaria sa nu mai poate suporta alte înfrângeri și umilințe. Pentru a
supraviețui, trebuie să zdrobească Serbia, indiferent de situație. Prezența și asigurările
Germaniei nu fac decât să permită conducerii Imperiului să nu riște să supere Rusia atacând-
o pe aceasta din urmă, Serbia. Conducerea Austro-Ungariei a presupus că Rusia va da înapoi
în fața puterii militare Germane ca și până atunci și Austria-Ungaria va restabili sentimentul de
integritate națională prin zdrobirea Serbiei. Lucrurile nu au decurs în mod clar conform planului
și războiul menit să salveze Imperiul Austro-Ungar l-a distrus. Cu toate acestea, cartea lui
Williamson este mai mult decât probabil influențată de conflictele din Balcani din anii 1990.
Mergând mai departe spre prezent, David Fromkin, în cartea sa din 2004, Europe's
last Summer: Cine a început Marele Război în 1914? găsește un echilibru între
argumentele lui Williamson și Fischer. Fromkin susține că, de fapt, Primul Război
Mondial a început ca două războaie mondiale. Războiul pregatit de Germania a făcut
presiuni împotriva Franței și Rusiei, precum și războiul de care Austria-Ungaria avea
nevoie împotriva Serbiei, care, întâmplător, a implicat Rusia. Din lucrarea lui Williamson,
Fromkin subliniaza prezența tensiunilor etnice și de clasă care sfâșie Austria-Ungaria și
nevoia disperată a conducerii Austro-Ungare de o demonstrație decisivă de putere militară
și de unitate națională împotriva Serbiei pentru a-și menține existența ca stat. De
asemenea, el extinde punctul de vedere al lui Williamson cu privire la Germania ca
facilitator, intrând în detalii cu privire la motivele pentru care Germania a simțit nevoia
de a sprijini Austria-Ungaria în primul rând. Legându-se de școala de gândire a lui Fischer,
Fromkin își face ecoul afirmând că Germania avea nevoie să învingă Rusia pentru a-și
securiza frontierele, așa că a sprijinit ambițiile „Sârbești” ale Austro-Ungariei, sperând să
declanșeze o confruntare și să-l facă pe țar să dea înapoi. Cu toate acestea, deoarece
planurile lor de război erau atât de nepotrivite în momentul izbucnirii, lipsa de coordonare
între Austria-Ungaria și Germania a slăbit grav deschiderea lor de mișcare militară.
Conflictul și necesitățile reciproce ale acestor două planuri și obiective au dus la Primul
Război Mondial din cauza crizei din Iulie 1914.

Cel mai recent, Margaret MacMillan, în cartea sa din 2014, The Warthat Ended
Peace: the Roadto 1914 (Războiul care a pus capăt păcii: drumul spre 1914), adaugă o
nouă perspectivă asupra înțelegerii cauzelor Primului Război Mondial, considerând
originile acestuia ca fiind un eșec al forțelor care susțineau pacea de a împiedica izbucnirea
unui astfel de conflict. MacMillan examinează erodarea lentă a forțelor anti-război în
perioada premergătoare anului 1914 în foarte detaliat, notând fiecare moment în care
partidele anti-război sau indivizii sunt convinși să sprijine intrarea națiunii lor în Marele
Război. Ea detaliază luptele politice interne ale tuturor marilor puteri, care au reacționat la
naționalismul, pacifismul și patriotismul propriilor popoare și al celorlalți. Ea
UVVG, Arad,
Studii de Securitate, an. I, 2021
Student: Macovei Vasile Traian

concluzionează cu poziția că "războiul a fost fie vina tuturor, fie a nimănui”. Toate puterile
și o varietate de factori, cum ar fi naționalismele, simțurile arhaice ale onoarei și ale politicii
reale au fost responsabile pentru izbucnirea războiului, iar ea evită cu grijă să atribuie partea
leului de vină cuiva sau vreunei națiuni. Deși Germania a fost una dintre primele țări in care
trupele au traversat granițele unei alte națiuni, ea susține că acest lucru s-a datorat în mare
parte faptului că Franța și Tripla Ințelegere au fost foarte preocupate de a nu fi percepute ca
agresori și au așteptat până când Germania a făcut ca ea însăși să pară agresorul pentru
aceasta alianta. Dar tensiunea care a declanșat conflictul a fost exasperată de toate părțile.
Reprezentând cele mai recente cercetări în domeniu, MacMillan încorporează elemente și
cercetări de la Fritz Fischer, Samuel Williamson și chiar teoria războiului prin calendar a lui A.
J. P. Taylor. Produsul său final este holistic și le atribuie tuturor o parte din adevăr. Domeniul de
aplicare mai larg și profunzimea sporită a cărții lui MacMillan pot fi acreditatrii cu avantajul de
a fi ultimul care a scris în mod cuprinzător despre acest subiect. Ea i-a citit în mod clar pe
toți autorii de mai sus și își aduce contribuția în domeniu prin rezumarea și clarificarea lor.
Domeniul de studiu al cauzelor Primului Război Mondial a fost astfel, a parcurs un
drum lung de la critica definitivă a lui Fritz Fischer privind obiectivele de război ale
Germaniei. Diferiți autori au acuzat, la rândul lor, forțe personale sau s-au concentrat asupra
unor națiuni specifice și asupra angoaselor lor politice. Principalul centru de interes a fost,
din punct de vedere istoric, puterile centrale și s-au făcut cercetări foarte fructuoase pentru a
examina motivele acestora. Cercetarea este departe de a fi epuizată totuși. Multe aspecte mai
mici ale acestui domeniu vast necesită o extindere suplimentară. S-ar putea scrie cărți despre
motivele care au determinat conducerea Rusă să se mobilizeze atunci când a făcut-o, sau despre
măsura în care politica continentală Britanică a fost responsabilă pentru crearea unei astfel de
rețele periculoase de acorduri și alianțe. Am putea fi tentați să credem că MacMillan a atins
apogeul sintezei pe această temă, dar ea lasă încă mai multe domenii deschise pentru noi cercetări
și examinări. Atâta timp cât națiunile experimentează naționalismul și se angajează în practici
prin care se încearcă obținerea unui rezultat avantajos prin împingerea unor evenimente
periculoase până la limita unui conflict activ, iar examinarea originelor si cauzelor Primului
Război Mondial va fi vitală pentru a evita un al treilea.

Bibliografie

Fritz Fischer, Germany's Aims in the First World War, (New York: W.W. Norton, 1967).

A. J. P. Taylor, "The First World War", în How Wars Begin (New York: Atheneum, 1979).

Samuel R. Williamson Jr., Austria-Hungary and the Origins of the First World War, (New York: St. Martin's Press, 1991).

Da vid Fromkin, Europe's Last Summer: Cine a declanșat Marele Război în 1914? (Ne w York: Knopf, 2004).

Margaret MacMillan, The War Th at Ended Peace: The Road to 1914, (New York: Random House, 2014).