Conferința de la Munchen

Gabriela Popescu
Studii de Securitate
Anul I
 Acordul de la München

Acordul de la München a fost o înțelegere care a permis Germaniei Naziste să

anexeze Regiunea Sudetă (Sudetenland) care aparținea Cehoslovaciei. Regiunea
Sudetă era situată în zona de graniță a Cehoslovaciei și era locuită în principal de etnici
germani. Acordul a fost negociat la o conferință care a avut loc în München, Germania,
de puterile mari ale Europei, fără ca reprezentanții Cehoslovaciei să participe.
 În prezent, acordul este apreciat ca fiind o încercare eșuată de conciliere cu
Germania Nazistă. Acordul a fost semnat în primele ore ale dimineții de 30 septembrie
1938, dar a fost datat 29 septembrie. Scopul conferinței a fost acela de a discuta viitorul
Sudetenland față de pretențiile teritoriale manifestate de Adolf Hitler.

Acordul a fost semnat de Germania Nazistă, de Franța, Marea Britanie și Italia.

Sudetenland avea o importanță strategică imensă pentru Cehoslovacia, deoarece acolo
era situată majoritatea defensivei de apărare a graniței, ca și foarte multe dintre băncile
sale. De aceea, când Marea Britanie și Franța au dat Sudetenland Germaniei, au
autorizat implicit ca Germania să ocupe întreaga Cehoslovacie.

Întrucât Cehoslovacia nu a fost invitată la conferință, cehii și slovacii numesc uneori

Acordul de la München, Dictatul de la München. Termenul Trădarea de la München este
de asemenea folosit pentru că alianța militară pe care Cehoslovacia o avea cu Franța nu
a fost respectată. În prezent, actul este numit'Acordul de la München.

Începutul Conferinţei de la München

La 29 septembrie liderii Franţei, Angliei, Germaniei şi Italiei s-au întîlnit laMünchen,

locul naşteii Partidului Nazist, această înîlnire a fost drept simbol a victoriei obţinute de
hitlerişti. Pentru a elimina toate problemele carea ar puteaapărea la Conferinţa
cvadripartită de la 29-30 septembrie, Mussolini a propus ca la lucrările conferinței să se
prezinte şefii guvenelor însoţiţi de miniştrii de externe.Conferinţa a fost deschisă de către
Adolf Hitler, care a ţinut o cuvîntare în care Cehoslovacia era enorm înjurată, cerînd astfel

„în interesul păcii europene"transmiterea imediată a regiunii Sudete, declarînd că

indiferent dc condiţii armatagermană va fi introdusă în zonele de frontieră la 1 octombrie.

Practit era o cerere legitimă, dacă privim prin prisma principiului wilsonian .
Totodată führer-ul i-a asigurat pe participanţii la conferinţă că Germania nu mai are alte
pretenţii teritoriale în Europa . Sarcina conferinţei el a determinat-o astfel: de a-i acorda
intrării armatei germane pe teritoriul Cehoslovaciei un caracter legitim şi de exclus
folosirea armelor. Reprezentanţii cehi au fost uitaţi în sălile de aşteptare sau în
anticamere, în timpce ţara lor tocmai era dezmembrată.

Datoria marilor puteri, după cum declara premierul engelz , constă în a avea grijăca
guvernul de la Praga să nu refuze eliberarea teritoriului din „încăpăţînare
saunechibzuinţă" . Daladier la aceeaşi temă a afirmat că nu doreşte tărăgănare în
această afacere din partea guvernului Cehiei. Daladier şi Chamberlain la conferinţă au
schiţat o încercare de revenire la propunerealor iniţială, însă Mussolini a scos o hîrtie
numită „proiectul de compromis". Dar atitudinealui Chamberlain şi a lui Daladier în lunile
de dinainte de cofenrinţă i-a obligat să accepte proiectul de program a lui Mussolini.

În realitate aceast proeict era lucrul MAE alGermaniei, care a fost transmis la Roma
în ajunul conferinţei. Proiectul era realizat din timp şi toate articolele sufese coordonate
de Hitler. În noaptea de 30 septembrie delegaţia cehoslovacă a fost invitată pentru a
facecunoştinţă cu textul dictatului . Astfel acordul de la München intră în vigoare. Dictalul
cvadripartit de la München impus guvernului de la Praga,este considerat un act nelegitim
ce contravine cu prevederile dreptului internaţional. Rezultatul Conferinţei dela München
a fost hotărîrea de a dezmembra Cehoslovacia de zona Sudetă care eratransmisă în
proprietatea Germaniei; de asemenea se obliga ca Cehoslovacia să satisfacă pretenţiile
teritoriale ale Ungariei şi Poloniei.

În anexa 1 a Acordului de la München Marea Britanie şi Franţa se obligau să-

iacorde Cehoslovaciei la un loc cu Germania şi Italia garanţii împotriva oricărei agresii
neprovocate. E de la sine înţeles că că respectiva garantare nu a fostniciodată pusă în
practică. Trădarea Cehoslovaciei are loc prin declaraţia anglo-gemiană de la 30
septembrei 1938, în care se vorbea despre continuarea colaborăriiîn vederea eliminării
surselor posibile de diferende şi astfel contribuind la asigurarea păcii în Europa.

Acest act era apreciat pe plan internaţional ca un pact de neagresiune între Marea
Britanie şi Germania. La München s-a urmărit şi semnarea unei declaraţii franco-
germane, semnată la 6 decembrie 1938, numită în istorie şi pactul Bonnet-Ribbentrop
.Conferinţa de la München nu a fost un act singular, ci punctul culminant al unei atitudini
care a început în anii '20 ai secolului XX şi s-a accelerat cu fiecare nouă concesie .
 Este ruşinos ceea ce au făcut anglo-francezii, la 29-30 septembrie 1938
laMünchen,dînd mînă liberă lui Hitler la cotropirea parţială a Cehoslovaciei. Este politica
nefastă a conciliatorismului, care practic a desfiinţat Mica înţelegere
(Cehoslovacia,Iugoslavia, România), şi a încălcat principiile de drept internaţional incluse
în Pactul Societăţii Naţiunilor.In faţa întregii omeniri la München un stat suveran, puternic
a fost cedat lui Hitler pentru a-i potoli pofta de cuceriri teritoriale. Astfel occidentalii sperau
că vor îndrepta spre est agresiunea fasciştilor, în cazul dat ca şi de multe ori occidentalii
au dat-o în bară,înrăutăţind situaţia în Europa şi creând o stare inevitabilă de încăierare
cu fasciştii.

Urmările Acordului de la Munchen

Pentru a ne convinge de importanţa geostrategică a Cehoslovaciei pentru Europa

este destul de a arunca o privire asupra hărţii. Cehoslovacia era ţara cheie care realiza
sistemul de alianţe franceze în est, după intrarea în vigoare a Acordului de la Munchen
are loc descompunerea întregului sistem de alianţe astfel Mica Antantă impulsionată de
schimbările pe arena internaţională se descompune şi ea.

Scopul principal al occidentalilor era izolarea URSS, însă s-a primit un paradox
occidentalii singuri s-au pomenit în izolare mai ales Franţa. Din considerente de securitate
naţională, URSS era vital co interesată în existenţa Cehoslovaciei : cît timp aceasta
exista, Germania pentru nimic nu ar fi îndrăznit să atace Franţa sau Polonia.

Cehoslovacia constituia un bastion important în centrul Europei, care nu permitea

agresiunei germane să treacă spre S-E Europei, spre Balcani pentru a acapara
importantele resurse a României şi Ungariei. Cehoslovacia închidea accesul spre
porturile de la Marea Neagră, accesul în Balcani şi oprea mişcarea hitleristă spre sectorul
de sud al hotaruluivestic al URSS. După ocuparea Cehoslovaciei Germania avea
frontieră directă cu Poloniaşi Ungaria căpătînd liber acces spre frontiera română. Pe lîngă
toate acestea Cehoslovacia datorită cadrului geografic favorabil juca un rol important în
apărarea celor mai importante puncte geostrategice germane.
 Asfel Germania era protejată dinspre sud, sud-vest de Austria, iar dinspre sud, sud-est
de Cehoslovacia posesoarea unui masiv muntos comod şi sigur de apărat.Iată în ce
consta valoarea geostrategică a Cehoslovaciei şi ce au pierdut adversarii lui Hitler
lipsindu-se de ea. Fără acapararea acestei ţări naziştii nu puteau dezlănţui
războiulmondial!Din punct de vedere militar Cehoslovacia era un aliat foarte puternic pe
care occidentul l-au perdut, pierzând astfel 45 de divizii bine echipate şi instruite, însă
aceasta a constituit un ajutor pentru Hitler care cu ajutorul armamentului primit a putut
crea 45 de divizii.

Hitler a folosit armamentul de pe fortificaţiile cehoslovace pentru a întări „Linia

Zigfrid".Unica armată superioară în Europa de Răsărit a fost perdută din lista de aliaţi ai
occidentului. După pregătirea armatei cehoslovace de luptă la 1938 era superioră şi mult
mai organizată decât cea germană. După Acordul de la München coraportul de forţe
dintre Germania şi URSS s-a schimbat brusc de la 150 divizii contra 50 germane, la 100
contra 100, adică coraportul de forţe a fost egalat . Aceste minusuri au fost prevăzute de
către francezi din timp .

În urma Conferinţei de la München şi după ocuparea Cehoslovaciei de către

Germania aceasta din urmă a devenit posesoarea a unor bogate resurse de materie
primă strategică plus la aceasta devine posesoarea industriei superioare
cehoslovace.Acest lucru pe lîngă faptul că a grăbit ritmurile de dezvoltare ale Germaniei,
a evitat colapsul economic care ar fi puput apărea în Germania din cauza sărăciei de
materie primă, astfel Cehoslovacia i-a permis Germaniei o perfectă pregătire de război şi
strămutarea colapsului economic german într-un alt moment.

Conform afirmaţiilor lui Churchill producţia uzinelor „Skoda" din august 1938 pînă în
septembrie 1939 era egală cu producţia tuturor uzinelor militare engleze în aceeaşi
periodă de timp .Pe lîngă toate Hitler a devenit şi proprietarul întregii rezerve de aur a
Cehoslovacieicare se păstra la Londra. Cîrdăşia de la München a mărit teritoriu şi
numărul populaţiei care era în gestiunea Reich-ului, astfel s-au completat rezervele de
forţă de muncă de înaltă calificare.După München, Germania ştia că are deschis drumul
spre S-E Europei. Faptul că acest acord are consecinţe ce depăşesc problema
Cehoslovaciei, extinzîndu-se asupra Poloniei, României, Iugoslaviei este sesizat de W.
Churchill care la 4octombrie 1938 nota că „peste tot există tendinţa puternică şi în câteva
cazuri constrîngerea, de a accepta cea mai bună acomodare posibilă cu singura ţară
capabilă să foloseacă violenţa fără nici un scrupul".

Pe lîngă toate pierderile care au fost una fiind cea mai distrugătoare pentru
securitatea europeană, şi anume faptul că Hitler a înţeles un lucru că lui i se permite
absolut totul în Europa şi că liderii occidentali sunt lipsiţi de voinţă şi nu trebuie luaţi în
seamă. Hitler nu respecta pe nimeni şi nimic decît forţa. După Conferinţa de la München
acesta nu-i considera de oameni pe „pacificatori" . La acest subiect Ribbentrop afirma că
occidentalii şi-au semnat cu propria lor mînă sentinţa de moarte acordîndu-le dreptul
germanilor de hotărî cînd va avea loc executarea ei.

După Conferinţa de la München „pacifiştii" şi-au perdut autoritatea în Europa, în

special Franţa a pierdut toate relaţiile cu aliaţii săi şi a subminat legăturile cu URSS şi în
ochii Marii Britanii aceasta şi-a devalorizat ponderea şi rolul său de aliat,încercarea
occidentalilor de a îndrepta pericolul hitlerist spre URSS i-a costat mult după cum afirma
şi W.Churchill : „mai tîrziu noi am plătit scump pentru aceasta".Efectul München-ului a
fost simţit imediat : toate capitalele est-europene întrecându-se se străduiau să-şi asigure
prietenia naziştilor .O întrebare foarte importantă la care trebuie de răspuns este „A
devenit oare, peste una an după München, situaţia statelor occidentale mai bună în
comparaţie cu cea a Germaniei?". La această întrebare sunt multe răspunsuri, dar aş
vrea să citez pe W.Churchill care a a afirmat : „Noi am suferit o înfrângere deplină şi
absolută, a declarat el în Camera Comunelor, ...şi să nu credeţi că aceasta-i sfîrşitul.
Acesta e abia începutul răsplatei".

Se duceau discuţii cine ar fi câștigat mai multă forţă în acest răstimp Hitler sau
pacifiştii. Tempourile de pregătire a industriei de război erau în creştere, dar nimic nu
putea fi comparat cu ritmurile de înarmare ale Germaniei. Conform Germaniei aceasta
avea un plan în producerea armamentului, plan atot naţional care prevedea realizarea lui
în timp de patru ani : în primul an nu obţinem nimic, în anul al doilea puţin, în anul trei
mult, în anul patru abundenţă. La acel moment Germaina se afla în anul al treilea sau al
patrulea de pregătire de război, în această ţară mergea o pregătire ca şi cum ţara ar fi
fost antrenată într-un război. Comparativ cu Germania pacifiştii se deplasau mai lent în
pregătirea de război. In anii 1938-1939 cheltuielile militare ale Marii Britanii erau de 304
milioane de lire sterline, dar cele germane erau de1,5 miliarde de lire. Germania
produsese de cel puţin două ori mai mult armament de câtAnglia şi Franţa luate la un loc.

Catastrofal devine faptul că coraportul de forţe dintre Franţa şi Germania s-a

schimbat cu mult în folosul Germanilor care după München deveniseră mai superiori şi
numeric şi tehnic de cât francezii. Un an mai tîrziu armata germană finisa pregătirile de
război cu toate că poseda puţine rezerve pregătite, decât francezii. Izvorul puterii armatei
îl constituia populaţia care era mai numeroasă de două ori decât populaţia Franţei, însă
superioritatea completă a armatei germane asupra celei franceze era doar o întrebare a
timpului.După cum se poate de concluzionat, Acordul de la Miinchen a catalizat
maturizarea crizei politice antebelice, care a şi dus la începutul celui de-al doilea război
mondial.

Încheiere

Marea Britanie şi Franţa nu doreau izbucnirea unui răboi pe plan european, fiind
convinse că Germania a fost tratată prea dur în Tratatul de la Versaille. Astfel la1938,
devenind din ce în ce mai puternic Hitler a anexat Austria şi a cultivat apoi cu abilitate
nemulţumirile din rîndurile minorităţii germane din zona sudetă în Cehoslovacia.
Ameninţările lui Hitler au adus Europa în prag de război dar, din nou,Franţa şi Anglia s-
au dovedit mai îngăduitoare, iar la negocierile duse la München o zonă substanţială a
Cehoslovaciei a fost cedată.

Datorită abilităţilor sale şi pesimismului pacificatorilor - Hitler şi-a satisfăcutdorinţele,

primind în urma Conferinţei de la München libera trecere spre Europa de Răsărit şi
Europa de Sud-Est. Alegerea liberă a Franţei şi Marii Britanii a fost neintervenţionismul.
Prin intermediul căruia sperau că îşi vor asigura securitatea. Insă totul a fost altfel,
pacificatorii dorind obţinerea unei securităţi singuri s-au pomenit în insecuritate. Ce au
făcut occidentalii la München nu a fost foarte plăcut pentru opinia internaţională. Gestul
de a îndrepta pericolul hitlerist spre Europa Răsăriteană, dar mai cu seamă spre URSS
a distrus sistemul de alianţe a occidenatalilor cu Europa de Est şi Sud-Est. La München
s-a asistat la dezmembrarea unui puternic stat suveran - Cehoslovacia.

Prin acest lucru occidentalii, dar mai ales Franţa a pierdut unul din aliaţii săi, care era
cel mai bine echipat şi instruit la capitolul armată. Münchenul a fost cotitura radicală ce a
serivit la îmbunătăţirea condiţiilor armatei germane care pînă la München era inferioară
şi numeric şi tehnic. Resursele bogate şi industria militară cehoslovacă bine dezvoltată a
permis o înarmare a armatei germane la acel nivel că coraportul de forţe a fost egalat.

După Conferinţa de la München de fact o cîştigaseră pacificatorii, dar de jure au avut

de câştigat hitleriştii, care erau pînă la acea perioada neputincioşi de a începe unrăzboi.
Cel mai malefic lucru produs la München a fost că Hitler a sesizat indiferenţa franco-
engleză şi că aceştia îi îndeplineau orice moft. Hitler a înţeles că poate face ce doreşte
şi nimeni nu îl va stînjeni.Acordul de la München a scimbat brusc situaţia internaţională
şi a fost un real catalizator pentru începerea celui de-al doilea război mondial.In această
lucrarea am urmărit să demonstrez adevăratul mers al evenimentelor în timpul Conferinţei
de la München. Am demostrat paşii greşiţi efectuaţi de către occidentali şi abilitatea cu
care opera Hitler.

Părerea mea este că Conferinţa de la München a schimbat total situaţia internaţională

la 1938 şi a pus pe roate maşinăria germană de război. Franţa şi Anglia trebuie
condamnate pentru faptul că :

1.Nu au respectat prevederile tratatelor cu Cehoslovacia şi URSS;

2.Au impus guvernul cehoslovac acceptarea unor condiţii ce contravin

dreptului internaţional;

3.Au încălcat dreptul la autodeterminare a poporului cehoslovac şi au hotărît în numele

lui cedarea sudetilor.

4.S-au amestecat în afecerile interne a unui stat suveran şi puternic.

5.Pentru poziţia indiferentă faţă de proprii lor aliaţi;

6. Nu au făcut nimic pentru a menţine pacea în Europa şi în lume.

 Eu cred că este justificat faptul că după München ţările central europene încep
aîncheia tratate de prietenie cu Germania datorită faptului că erau în insecuritate şi
setemeau de a nu se proceda şi cu ele la fel ca şi cu Cehoslovacia.

Bibliografie

Articole:
1.„Arborele Lumii”nr. 7, Istoria universală, Art. Hitler şi nazismul; 2003

2."Unda verde" articol de Aurora Mihacea,www.regielive.ro; 2002

Documente :

1.Aurel Preda-Mătăsaru, Tratat de relaţii internaţionale moderne si contemporane (1648-

1947) Lumina Lex 2001

2.Aurel Preda-Mătăsaru, Tratat de relaţii internaţionale moderne si contemporane (1648-

1947) Anexe voi II Lumina Lex

Memorii :

1. Memoriul şefului Cartierului general al armatei franceze generaluilui Gamelin

Monografii:

1.Ciachir Nicolae, Istoria relaţiilor internaţionale de la pacea westfalică (1648), pînăîn

contemporanietate (1947), Editura Oscar Prinţ Bucureşti 1998

2.Henry Kissenger „Diplomaţia"; Bucureşti 2003

3. Nazaria Sergiu, Istoria relaţiilor internaţionale Parte I 1918-1939; Civitas Chişinău1999

4.Ţurcanu Ion, Istoria relaţiilor internaţionale Litera International; 2005