FiŞa de lucru pentru grupa 1:

VIAȚA ECONOMICĂ

„După criza din secolul al III-lea, s-au răspândit coloniştii și țărănimea liberă .Pentru a
repune în valoare pământurile abandonate, statul acordă micilor producători importante
avantaje; scuturi fiscale, drept de proprietate în scimbul unor redevențe scăzute.
De o deosebită atenție se bucură prelucrarea mătăsii, mai ales după ce Constantinopolul a
reușit să obțină secretul viermilor de mătase sub domnia lui Justinian.După ce Justinian a
cucerit regatul vandal din Africa negustorii bizantini restabilesc controlul asupra comerțului din
Mediterana, care redevine axa activității lor economice lor economice până la instaurarea
stăpânirii arabe în bazinul acesteia în primii ani ai secolului al VIII-lea.”

1. Identificaţi elementele vieţii economice din Imperiul

Bizantin.
 FiŞa de lucru pentru grupa 2:
VIAȚA CULTURALĂ – Biserica Sf. Sofia

„La 27 decembrie 537, împăratul Justinian şi soţia sa Theodora inaugurează la Constantinopol

biserica Sfânta Sofia.

Oraşul cunoştea atunci apogeul său, având circa un milion de locuitori. Principala inovaţie
constă în coupola centrală situată la 55 metri înălţime. Planul este aproape pătrat. În interior se înscrie
într-o cruce greacă. Biserica, ridicată între anii 532-537 de către Anthemius din Tralles şi Isidor din
Milet, măsura 77 metri lungime şi 71,70 metri lăţime. Biserica a inspirat arhitecţii occidentali din evul
mediu.

Ultima ceremonie creștină a fost ținută la data de 29 august 1453.

Sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului, a dat ordin ca Sfânta Sofia să fie

transformată în moschee. Legenda spune că pe unul din pereții albi s-a păstrat amprenta palmei pline
de sânge a sultanului.

În prezent oficialități ale Patriarhiei Ecumenice și ale Sfântului Scaun întreprind demersuri
pentru restituirea Sfintei Sofia către Biserica Ortodoxă. Astăzi este muzeu.

Este locașul cel mai impresionant și venerabli al creștinismului ortodox și al creștinismului în

general. Edificiul a fost deschizăror de drumuri în arhitectura și ornamentația creștină arhaică, iar prin
dimensiunile și decorația de excepție a avut menirea să transmită timpului său și posterității puterea
Imperiului Roman de Răsărit și a împăratului său preacredincios. Biserica a devenit un prim simbol al
măreției creștinismului în acea parte de lume unde el s-a născut, un tezaur neprețuit pentru strălucitorul
Constantinopol.

1. Stabiliţi în ce constă importanţa bisericii Sfânta Sofia.

 FiŞa de lucru pentru grupa 3:
VIAȚA CULTURALĂ – Alfabetul chirilic

Alfabetul chirilic (Кирилица, Кириллица: Chirilița, sau Ћирилица Cirilița), zis Azbuche
(aзбука azbuka) după denumirea tradițională a primelor două litere (az și buche), este un alfabet creat
de frații Chiril și Metodiu pe baza unei variante a alfabetului grecesc de odinioară.

Alfabetul chirilic a fost folosit la scrierea textelor redactate în limba slavă veche (paleoslavă), începând
din secolul al IX-lea, apoi în medioslavă, precum și în limba română, începând din secolul al XVI-lea
până în secolul al XIX-lea. Are 43 de semne slave, din care 27 au și valoare numerică (slavo-cifre).

Începuturile literaturii slavilor ortodocși sunt legate de numele a doi greci, frații Chiril (Chirilă)
Constantin (827-869) și Metodiu (d. în 885). Originea lor din Salonic a dat naștere la ipoteza că acești
apostoli ai slavonismului ar fi putut să se tragă din românii macedoneni. Ei și-au consacrat viața
misionariatului de evanghelizare a popoarelor slave (convertirea la creștinism). Chiril și Metodiu au
conceput în acest scop alfabetul slavonesc, supranumit chiliric, pe care l-au folosit și românii până în
secolul al XIX-lea.

Unii învățați consideră că de fapt Chiril și Metodiu au creat alt sistem, alfabetul glagolitic (urmele lui
se găsesc și în Psaltirea Scheiană și în Codicele Voronețean), și că abia continuatorii misionariatului
lor au fost cei care au inventat în secolul al X-lea alfabetul chirilic.

Slava veche (slavona sau paleoslava) a devenit limba de redactare a textelor bisericești (traducere a
scrierilor religioase grecești) și s-a răspândit la popoarele slave ortodoxe, ca dialect slav cult, și la
români, ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie (în administrația de stat).

1. Stabiliţi în ce constă importanţa alfabetului chirilic.

 FiŞa de lucru pentru grupa 4:
VIAȚA CULTURALĂ – Ana Comnena
Ana Comnenaa fost o prințesă bizantină, fiica împăratului Alexios I Comnen și a Irinei Ducas.

Este una dintre primele femei istoric cunoscute, scriind opera biografică Alexiada.Ana și-a
dedicat întregul timp studiului filosofiei și al istoriei. Ținea adunări unde erau invitați intelectuali ai
vremii.

Geniul Anei și cunoștințele sale sunt evidente în operele sale. Printe altele, cunoștea filosofie,
literatură, gramatică, teologie, astronomie, și medicină. Putem presupune luând în considerare erori
minore că cita din memorie din Homer și din Biblie scriind opera sa cea mai importantă, Alexiada.

Contemporanii ei, precum episcopul de Efes, George Tornikes, o considerau pe Ana ca pe o

persoană care atinsese “cel mai înalt grad de înțelepciune laică și religioasă.

La vârsta de 55 de ani Ana a decis să continue eseul soțului ei, numind opera după finalizare
Alexiada, istoria vieții și domniei (1081–1118) tatălui ei. Scrisă în greca veche Alexiada este astăzi
principala sursă pentru istoricii care studiază istoria bizantină la sfârșitul secolului al XI-lea și
începutul secolului al XII-lea.

În Alexiada, Ana redă istoria relațiilor politice și a războaielor dintre Alexius I și tările din Vest,
cunoscându-le din interior. Descrie în detaliu armele și tacticile folosite în bătălii. Deși subiectivă,
relatarea primei cruciade este de o mare valoare pentru istorie fiind singura scriere a unui martor ocular
de origine bizantină existentă. Alexiada ne permite a observa evenimentele epocii din perpectivă
bizantină. Oponentă determinantă a Bisericii Romano-Catolice și o entuziastă admiratoare a Imperiului
Bizantin, Ana considera cruciadele periculoase din punct de vedere politic și religios. Cartea contribuie
de asemenea la întelegerea mentalitații și percepției feminine în vremea Bizanțului.

Chiar și așa. în mare parte, evenimentele descrise în Alexiada sunt considerate autentice, opera
împlind standardele vremii din punct de vedere istoric.

Data exactă a morții Anei Comnena este incertă. Luând în considerare datele din Alexiada
putem deduce că încă trăia în 1148. Alexiada ne relevă anumite informații despre tulburarea interioară
a Anei. Ea scrie că "mulți o urau, deși nimeni nu putea să o vadă". Astfel, suporta greu poziția sociala
izolată pe care i-o impusese exilul.

Ana Comnena a fost fără îndoială un excepțional învătat al vremurilor în care a trăit,
transmițându-ne informații neprețuite despre Imperiul Bizantin și despre lumea medievală văzută din
perspectivă bizantină.

1. Stabiliţi cum a influentat Ana Comnena gloria

Imperiului Bizantin.
 FiŞa de lucru pentru grupa 5:
VIAȚA RELIGIOASĂ – Marea Schismă

« Orientul şi Occidentul creştin trăiesc religia lor” altfel”. Unele sărbători nu sunt ţinute în aceeaşi zi.
În timp ce latinii celebrează în fiecare zi liturghia, ortodocşii o fac sîmbăta şi duminica. Occidentul nu
scufundă decât o dată pe cel botezat în apă în timp ce orientalii o fac de trei ori. Credincioasă tradiţiei,
Biserica din Orient utilizează pâinea fermentată iar latinii pâinea azimă( fără drojdie). Mai grav, latinii
sunt şocaţi de a vedea clerul ortodox purtând barbă şi căsătorindu-se, în timp ce orientalii au oroare de
aceşti clerici romani fără barbă şi celibatari(necăsătoriţi).” După A. Ducellier, Bizanţ,, Armand Colin,
1986

1. Stabiliţi ce a cauzat Marea Schisma (ruperea Bisericii în

Biserica Catolica si cea Ortodoxa).
 FiŞa de lucru pentru grupa 6:
VIAȚA RELIGIOASĂ – Convertirea ruşilor

Convertirea lui Vladimir din Kiev

« Trimişii lui Vladimir sosiră la Constantinopol şi se duseră la împărat. Împăratul, după ce i-a primit,
trimise vorbă patriarhului: “au venit la noi ruşi pentru a studia credinţa noastră; pregăteşte biserica
Sfânta Sofia şi preoţii astfel încât ei să vadă gloria Dumnezeului nostru.” Apoi împăratul merse cu ruşii
în biserică. Ei au fost uluiţi şi se minunară mult de ceea ce au văzut.”
Trimişii se reîntorc pe lângă prinţul Vladimir
« La Kiev, Vladimir puse de distruse idolii (vechii zei) în bucăţi iar pe alţii îi aruncă în foc. A doua zi,
el se duse cu preoţii şi împărăteasa pe malurile Niprului(fluviu din Rusia), unde un mare număr de
oameni se adunase. El coborî în apă urmat de ceilalţi iar preoţii îi boteză. După ce poporul a fost
botezat, Vladimir porunci să se construiască biserici şi le stabili chiar în locurile unde fuseseră idolii.”
După Cronica lui Nestor, sec.al XII-lea.

2. Stabiliţi cum s-au convertit ruşii la crestinism.

 FiŞa de lucru pentru grupa 7:
VIAȚA RELIGIOASĂ – Chiril şi Metodiu

Chiril evanghelizează pe moravi

Ratislav, prinţ al moravilor (popor slav din Europa centrală) trimise mesageri pe lângă împăratul Mihail
(împărat bizantin). Ei îi spuseră acestuia: “Poporul nostru a renunţat la vechii zei păgâni şi urmează
legea creştină. Dar noi nu avem preoţi pentru a ne învăţa adevărată credinţă în limba noastră.”
Împăratul porunci lui Chiril să plece în Moravia(Cehia de azi). Dumnezeu îi apăru şi apoi el a creat un
alfabet şi scrise cuvintele Evangheliei. După ce a sosit în Moravia, Ratislav l-a primit cu onoruri şi îi
încredinţă elevi pentru a-i instrui. Chiril traduse Evangheliile în limba slavă. Papa de la Roma îl
încurajă în opera sa şi trimise preoţi pentru a-l ajuta la evanghelizare.
După o mărturie a unui însoţitor al lui Chiril, sec.al IX-lea

1. Cum se efectuează evanghelizarea?

 FiŞa de lucru pentru grupa 8:
VIAȚA POLITICĂ – învestirea basileului

Ceremonia învestiturii era primul act de recunoaștere oficială a noului împărat; consta în înălțarea celui
ales pe scut (ținut, într-o perioadă târzie, nu de soldați, ci de patriarh și de înalții demnitari ai
Imperiului) - gest care amintea originea militară a instituției imperiale. Dar ceremonia esențială, care
punea în evidență și proclama caracterul fundamental religios al autorității imperiale, era încoronarea
religioasă: în catedrala Sfânta Sofia, patriarhul Constantinopolului îi binecuvânta hlamida și încălțările
de purpură, însemnele demnității imperiale, îl miruia, îi punea pe cap coroana și îi da sfânta
cuminecătură.

Soția împăratului era încoronată și ea, dar în cadrul unei ceremonii care avea loc la Palat, în prezența
patriarhului și a înalților demnitari. Împărăteasa se bucura de cuvenitele onoruri: efigia sa figura pe
monede, asista la ceremonii și procesiuni (dar numai începând din sec. XI), primea, alături de împărat,
jurământul ierarhilor, al senatorilor și guvernatorilor provinciilor; primea ambasadorii și senatorii, ținea
și ea o corespondență oficială. În calitate de regentă a fiului său minor, împărăteasa își exercita efectiv
și autocrat puterea. Începând din sec. X, din motive politice, căsătoriile cu prințese străine sunt tot mai
frecvente. Din aceleași motive sunt frecvente și căsătoriile unor prințese bizantine cu împărați, regi sau
prinți străini.

1. Cum se efectuează ceremonia învestiturii?

 FiŞa de lucru pentru grupa 9:
VIAȚA POLITICĂ – învestirea basileului

Cultul imperial a devenit în Bizanț o adevărată religie: cu un sanctuar propriu, în „Palatul Sacru”,
reședința principală a împăraților bizantini, cuprinzând și un ansamblu de capele și oratorii, și cu
ceremonii având caracter de solemnități religioase. O tăcere profundă, gesturi rituale, rugăciuni,
aclamații ritmate, prosternare obligatorie, sărutarea mâinii și încălțării împăratului, care nu călca decât
pe un covor de purpură, mâna lui nu putea fi profanată prin contactul cu mâna unui muritor de rând, și
în fața căruia cel primit în audiență era condus și susținut de doi demnitari ai curții. Ceremoniile de la
Palat, codificate în tratate anumite, aveau aspectul unor liturghii, de slujbe religioase comportând
veșminte somptuoase de diferite culori (variind după natura ceremoniei), mișcări și gesturi solemne,
muzică și cântări, lumânări, cădelnițe, fum de tămâie, aclamații ritmate și dialogate al căror text
glorifica victoriile și exalta măreția cvasi-divină a împăratului: un ritual care a transmis numeroase
elemente liturghiei Bisericii ortodoxe. Biserica orientală a introdus în serviciul divin lumânările și
fumul de tămâie abia în sec. IV; iar veșmintele liturgice, imitând hlamida imperială, au fost introduse
tot sub influența ceremoniilor de la Palat, în secolele V și VI. Exista și un calendar al sărbătorilor
imperiale, analog calendarului religios, care însă nu se confundau cu sărbătorile stabilite de Biserică.
Chiar sărbătorile religioase erau celebrate la Palat independent și înainte de a fi sărbătorite în biserici.
Audiențele imperiale, primirea ambasadorilor străini, procesiunile cu întreg cortegiul de înalți
demnitari, banchetele care se încheiau cu sărbătorile, funeraliile unui basileu, totul era de un fast
impresionant, urmărind apoteozarea împăratului.

1. În ce consta cultul imperial?