eL

Acc

4
i
t
ili

4l
.l
I
I
ffi â, permisiur,rea scrisâ a l

A
4

exclusivitate 4

* î",
p*
',
t
fi
rP," I
icin,tnis book outside Romania,
C ALL, is strictly prohibited.
il
ti
I
REFORfr{A CATTTICÀ
1i

sr CONTRAREF'GRVg.4
ii
*
!
ut

{
!
d
!

fl

r
3

Keith Randell

uffo,t,ol lE Traducere de
Raluca Mihail
Bd Timiçoara nr. 58, sector 6
Bucureçti, cod 76548
@ 402.26 00
Fax:4022610
B 4022620
comenzi@al{.ro
http://www.all.ro
Redactor: Constantin Vlad
Procesare copertà: Daniel Tufunel
Ilustrafia copertei: Portret al papei.Paul
Fprxmn rxr Dntrrrrrr
Iil de Tizian dnm

$I HRUSCIOV: UR.SS, 1924 - 1964 - Michael Lynch
gI REFOR.MA ÎN cERMAtqtrA, 1517 - 1555 - Keith Randell
:#.HËbnuncrr çr HolrENzo{,ER.Ntrr, tTrs - t7E6- walrer oppenheim
APûLEON, FRANTA çI EUROPA - Andrina Stites
g,, U. U,.UFICAREA ITÂLlEtr, 1815 - 1870 - Andrina Sriles
' O. fnappnluI- OTOMAN, 1450 - 1200 - Andrina Stiles
i::::. 7', JEA.N CAI-VIN çx REFORMA TÂRZtrE - Keith Randeil
';'' t' MÂREA B*rrANr':r";"#itrâffriiffie3e,-
aran Farmer
9. MAREA BRtrTANTE: PûI,ITICA EXTERNÀ
10 *ERMAT{'A : AL f#t*ffiffi iifr; liii;Hiffiî,
11. EI,ISABETA I: RELTGIA
$T FÛLÏT{CA EXTER.NÀ-TONNïT'*"'
12. IT,A,LIA: LIBER.AI,ISM
${ F,ASCTSM, 1870_Xg4S _ Mark Robson
13.IMPERIUL BR.ITA.MC, 1915-1g14 _ Frank McDonough.
14. SPANXA: ]VIÀRIRE çI DECÀDERE, X474--1643 _ Jill Kilsby
15. EUROPA S[ DESPOTII LUÀ4IN,{TI - Walter Oppenheim
16. CAROT, QUINTUX,T suvERAN, Dnr{AST
çr AFÀI{.ÀTûR. A.L
CRIEDII{TEI, 1500-1558 - Stewarr MacDonald
17. UNIF{CAREA GER.ù,{ANffiI, tr915_1.E90 - Audrina Stiles
18. FRANTA çI C.{R.DINALII, 1610-1661 - Richarct.Vy'ilkinson
19. LI.]DOVIC AL XIV-tea, FRAI{IA
$I EURûPA,
r.66X-17ns -
2CI. FR.ANTA: RENAÇTERTI,
.tsr^ i,o *"ooffi
ii22. ELISABETA :h#rffi;W''.îË#Ï i ::Yi
I çl cWnrut^=nËaffiôllpr - Keith Randell
23.IIENRIC aL vrru-r,EA çr GUITER.NAITE.A. ANGLTET: Keittr Randetl
24. REACTIUhTE $r REV0LUTTE: R.usIA, îEzi, - xgz4 - Michaer Lynch
25. RUSIA, 1815 - 1SB1- Russell Sherman
CuvânÉ înainte
Càtre cititonetr obiçnuit
seria ,,Accejs la istorie" a fost iniçiatâ mai ales la nivelul cerinÇelor
studenfi.lor çi elevilor care susÇin examè-ne legate de subiectele re-
spective, dar oferâ o mulçime de informafii interesante çi cititorului
obiqnuit. Partea principalâ a cârtil, (textul propriu-zis, mai pu{in
îndrumârile de la sfârçitul capitolelor) replezintà un studiu uçor de
citit çi incitant totodatâ, ce are coeren{a ne-cesarà unei cercetâri
istorice. Intenfia autogilor a fost nu doar sà ofere o prezentare clarâ
çi concisà a unor evenimente din trecut, ci sà stimuleze cititorii (chiar
çi pe cei neiniçiaçi) în a-çi forma o opinie despre subiectul pus în
discuiie. Astfel, în loc sà transmità o sumà de ,,adevàruri istorice,'
plate, lucràrile din aceastà colecçie conÇin puncte de vedere si
interpretàri diferite.
:
CàÉre studenrfi çi etevi
În funcçie de subiectele care vâ intereseazà çi de timpul de studiu pe
care î1 ave{i la dispozilie, puteçi proceda în mod diferenfiat atunci
când folosi{i aceastâ carte pentru pregâtirea,unui examen.
De exemplu; dacà doriçi sâ vâ formafi o idee generalâ asupra'
subiectului, în bel mai scurt timp posibil, urmâtoarele cài ar fi,
probabil, cele mai efiôiente:
@ Citiçi capitolul 1 în întregime.
@ Pentru fiecare dintre capitolele urmâtoarele, începeçi cu
sec{iunea ,,Sâ Iuâm notite" çi, dacâ subiectul và intereseazà, citiçi tot
capitolul, oprindu-và la fiecare subcapitol pentru a ngta principalele
probleme dezbâtute.
Dacâ dorifi totlt$i sâ aborda{i înrreaga tematicà a cârçii çi
dispuneçi de timpul necesar, ar fi avantajos sà folosiçi pentru fiecare
capitol urmàtoarea procedurà:
'vi Cuvânt înainte

1. Ciiiçi tot capitolul, de preferat într-o singurà çedin!â.

2. Studia{i schema de la sfârçitul capitolului, asigurându-vâ câ
în tinii mari l-açi înfeles.
3. Citiçi secÇiunea ,,Sâ luâm notife" (gi secliunea ,,Sà râspundem
la întrebâri-eseu") çi decideçi dacà mai avefi de lucrat la capitolul
respectiv. 1n anumite secfiuni importante ale cârtii, va trebui sà citiçi
capitolul a doua oarâ çi sâ vâ opriii la fiecare titlu çi paragraf ce începe
cu * çi sâ vâ gândi{i (sâ scrieçi un rezumat) la ceea ce ,a1i citit.
4. Aborda(i secfiunea ,,lntrebâri bazate pe izvoare". Cititi între-
bàrile çi formulaçi-vâ ràspunsurile mintal sau în scris.

Dupâ ce a{i citit întreaga lucrare, studiafi secfiunea ,,Leôturi

'suplimentare" çi alegeçi acele titluri care v-ar putea completa
informaliiie.
scopul nostru a fost sâ vâ trezim interesul si sà vâ facem studiul
cât mai agreabil. sperâm cà la încheierea lecturii veli aprecia cà el a
fost atins.
 .. . a::i,r.É::-

4. Doctrina bisericii. "."""""":" "'," 64

a) Sursele adevârului creçtin .....'...:....'.'"...., 65
b) Doctrin4 despre mântuire .;...."..':.'.'.."..' 68
c) Sacramentele ........70
5. Disciplina.........,...
6. Semnificafia......... "....79
lndrumâri pentru studiu

CAPITOLIIL 5 lezui{ii
1. Introducere ....-.......... .'...'--..'.'.-....90
2. Originile - Ignâçiu de LoYola
(1491-1556) .......,..... ................... 91
3. Metodologia iezuità
. 4. Organizarea iezuiçilor......"'...:
5. Activitâ{ile ie2uite............:...'. .,' i03
6. Iezuilii în Gerrnania ..."....'...'.'.'-:'...'....."..,, 1 0 I
7. Evaluare.'.'.'......", ...' Tll
lndrumâri pentru studiu '.'..."'.....'. 118

CAPITOLUL 6 Spiritul reformei câtolir:r'

1. Ioan al Crucii (1542-1591) ...'.'...'.".. "'....'. 124
2. Teresa de Âvila (1515-i582) ...."..','".....'127
3. Filippo tr'[eri (1515-1595) .....-.'- 133
4. Vincent de Faul (c1580-1660) ....'......'."". 138
Îndrumâri pentru studiu

CAPITOLUL 7 Efectele reformei catolice çi a1e Contrareformei

în politica internalionalà ..'..'..'....'. ". -'. ".' :..'.' ....'. L 47
1. Ferdinand çi Isabela ""'.-.....'.'.'. 148
2. Carol. al V-lea
3. Filip al ll-lea .-.'..'.....t54
4. Imperiul ...............................:....1....., ...,.. . I59
 CAPITOLI.L 1

lmtn'oducere ; R.ef,ornara caûolïcâ

si Comtnareforxma

Termenul de ,,Contrareformà'" a fost creat în Germania spre sfârçitul

secolului al XV[I.lea. Cu toate acestea, nu.a intrat în uzul general al
istoricilor pe plan intemaçional pânà pe la 1850. De atunci, este folosit
în mod regulat. 1n fimba germanâ, termenul constitqie un singur cuvânt,
Gegenrefornntionen, cu înfeles de plural. Cel rnai corect s-ar traduce
cu ,,Contrareforme". La început a fost utilizat pentru a descrie eve-
nimentele care au avut loc într-un num{r rnare de comurnitàçi ger-
mane separate, în secolul al XVII lea, când o regiune care devenise
protestantà în secolul anterior era recônvertitâ, àeseori'cu força, la
catolicism. Treptat, cuvântul a ajuns sà descrie ceea ce se suslinea a fi
o miçcare generalizatâ. se argumenia cà Biserica catolicà desffiçurase
o campanie coerentà, în stil militar, pentru a recâçtiga teritoriul pierdut,
çi câ aceastâ campanie se soldase cu un suc-ces remarcabil.
Acest concept al Bisericii Catolice care ducea ràzboi împotriva
duçmanilor sài creçtini a moclelat gândirea celor mai mulçi istorici refe-
ritoare la istoria religioasâ care cuprinde perioada Oin 1SSO pânà în
1650, timp cle peste 100 de ani. Pe mulçi dintre ei i-a deterrninat.sà-si
concentreze atençia asupra dimensiunii politice a evenimentelor. Râz-
boaiele religioase, tratativele internafionale ale Fapalitàtii çi sciziunea
Europei Occidentale în taberele reciproc ostile ale catolicilor çi pro-
testanfitror au devenit problemele de irrteres central. Cronologia eveni-
'mentelor, estimatâ în general ca fiind corectà, stabileçte câ
reforma
protestantàr a provocat o contrareforrnà, în mornentul în care condu-
càtorii Bisericii Catolice çi-au dat seama, întrucâtva tànzia, cà erau
puçi în faÇa alternativei de a lupta sau a fi distruçi. Tabloul alcàtuit
înfâçiçeazâ o miçcare în bunà màsurà de naturâ politiôà, menità a
constitui o reacçie la ac{iunile trui Luther, Calvin si a partizanilor

francez a captat spiritul acestui mod de interpretare
Eâtâ p"r""p!ie a Contrareformei ca fiind reacçionarâ (un
a acçiunile altora) !i nu activâ,(o inilialivà independentâ) se
$Aitu i""a prin unelè manuale. Totuçi, în ultimii 50 de ani,
i'ÉiJiiCii experÇi în acest subipct au respinsrîn numài tot mai mare
aceastâ abordare. Aça stau lucrurile cu precâdere în ceea ce-i priveçte
;pe istôricii catolici. Tendin{a acastora a fost de a se împotrivi con-
iiderârii acestei perioade din istôria bisericii lor în prirnul rând ca o
reâcçie la prôtestantism.'Ei s-au strâduit sâ reliefeze modul în care
schimbârile care au avut loc au fost prôvocate de o renaçtere ge-
neràlttzatâ" a bunâstârii spirituale în sânul Bisericii Catolice. De aceea,
termenul de ,,reformà catolicà" li se pare mai adecvat pentru a descrie
'ce s-a întâmplat. Unii au încercat sâ consfinfeascà .expresia ;,restau-
rafia catolicà" drept cea mai potrivitâ etichetâ, dar. nu' au reuçit.
Aça cum se întâmplà de multe ori în cazul diferitelor interpretàri
ale ,,miçcârilor" istorice, a fost imposibil pentru o tabàrâ sau alta care
' au dezbâtut nahrra reformei catolice sau a Contrârcformei sâ stabileascâ
acurate[éa absolutâ a propriei abordâri. Existà atàtea dovezi care
sprijinâ argurnentele fieqàrei pâ4i, încât ar fi nerezonabii sâ respingi
din start una din interpretàri. În plus, o mullirne de dovezi lipsesc, fie
pentru cà au fost disft'use, fie pentru câ açteaptà încâ sâ fie descoperite,
. Bisericii catolice poate fi înleleasà cel mai. bine,prin studierea în
sau nu au existat niciodatâ în fomrâ scrisâ, aça încât incertitudiniie nu
au cum sâ se risipeascà. Fentru a spori çi mai mult dificultàçile istoricilor,
subiectul este atât de vast, încât nici un cercetàtor n-ar putea studia
{otaiitatea dovezilor existente, chiar dacâ çi-ar dedica întreaga viaçâ
acestei întreprinderi. Ar fi necesarâ luarea în considerare a mii de
indivizi ale càror'nume ne sunt cunoscute, ca çi a altor milioane ale
câror nume s-au pierdut în anonimat, din mai multe fâri, pe o perioadl
de peste un secol..Dovezile semnificative sttnt adàpostile într-o mulçime
de arhive diferite çi sunt scrise în mai multe timbi. In aceste condifii,
nici un istoric nu a reuçit ià devine cxpertul de referinçâ în domeniu,
somitatea pe care ceilqtrçi cercetâtori sâ fie dispuçi sâ-l urmeze.
Cu toate acestea, existà doi oameni care poate ar merita sâ fie
recunoscufi ca având aceastâ câlitate, Frimul este Hubert Jedin, un
istoric g"i*un a càrui'influenfà s-a.manifestat cu.precàdere de-a
lungul a douâ decenii clupâ al doile a râzboi mondial. lleputafia sa
Introducere
pe pfan internafional continuâ sâ se menfinà la cote înalte.
El este
. considerat drept istoricul cel mai documentat în ceea ce priveçte Bi_
serica catolicâ la începutul perioadei modeme. Numai cx nicl
el nu a
ieuçit sà epuizeze subiectui. Lucrarea sa de câpàtâi a constituit-o o
investigafie asupra rolului papaiitàçii, .n u.""rit asupra conciliutui
din Trento. Dimensiunii spirituare a chestiunii, Jedin i-â acordat
relativ
pulinâ arentie. Drept reiultat, influen{a sa tinde îr ;";;;;il;
încline balanta în favoarea celor care vàd în Contrarefprmà în primul
rând o reacÇie la protestantism. Aceastà abordare a cunoscut
o targà
râspândire mai ales în Germania, unde, dupà curn era.de açteptit,
istoricii au fost formafi în viziunea subiectului din:perspectivâ nàtio-
nalà. De altfel, evenimentele din Germania se înicriu cel mai
exact
în tiparul interpretàrii tradiçionale a contrareformei drept o reacfie Ia
aseensi unea protestantismului.
Al doilea ,,expelt" de marcâ este istoricul francez Jean Delu
meau. Acesta si-a scris lucràrjle în anii ,60 înceFutul anilor ,70
çi çi a
argumentat cu putere o revizuire iadicalà a manierii în care
tema Lra
perceputà. EI a respins modul de abordâre dinrr-un unghi p.i*"rai"T
politic a Contrarefgrmei; practic.at de mulfi dintre pr"'Or""r"iii-rei,
inclusiv de Jedin, çi a militat pentru înrocuirea u"*rtiu o
concentratà pe dimensiunea spiritualâ. Delumeau a susginut "u cà "uorar,.
istoria
a rnodificàrilor de credin!â çi comportarirent a membrilor
TT*Fqe
sar de rând, çi, cu toate câ n-a trecut peste faptere conducàtorilor,
le-a
minimalizat importanfa. Argumentr:l sàu a fosi câ schimbarea de
esentir
introdusà atât de reforma protestantà, cât de cea catolicà, ,
çi
";il;;
în ,,crestinarea" Bisericii. prin aceasta el înçelegea înlocuirea practicito,
religioase în mare mâsurà mecanice sàràcàcioase din punct
çi de vederu
spiritual - pe care le socotea caracteristice pentru Evul-Mediu
:- cu urr
efort vibrant de revigorare a religiei, bazai pe crecrinÇâ o.ai.*"
çi si
împàrtâçit de marea masâ a populafiei. Derumeau u pi"rntut,
menea, argumente împotriva viziunii tradifionale în ceea
d;;;:
ce priveçte
cronologia. cu toate cà a admis cà reforma catolicà a avut
o imiortançe
semnificativâ în secolul al XVI-lea, a ajuns la concluzia (folosindu_se
cu precàdere de dovezi de origine fuancezâ) câ aceasta a atins
apogeui
1n ultima parte a secolurui al XV[-lea
çi la începutul celui de-ar
XVltr-lea. cercetàtorii care se documenteazà în universitatil" urituni"",
 4 Introducere
inclusiv John Fossy, istoricul cel mai de seamâ specializat în acest
subiect, au tendinfa de a demonstra un grad remarcabil de înfelegere
pentru accentul pus de Delurneau pe practicarea religiei de câtre
,,ornul de rând", spre deosebire de activitâ1ile elitelor politice çi reli-
gioase - chiar dacâ Eossy însuçi a centestat reprezentarea creçtinâtàlii
medievale aça cum o în{elege Delumeau, ca fiind aproape golitâ de
spiritualitate. Cercetàrile curente nu vor face decât sâ aprofundeze
lnfelegerea noastrâ a semnificaçiei diferite a religiei în vieçile oame-
nilor cle rând.
Cu toate acestea, cercetârile întreprinse în ultimii 50 de ani au
convins pe majoritatea celor caie au scris despre acesatâ temà câ
atât conceptutr de reformâ catolicâ, la fel ca çi acela de Contrareformâ,
sunt valide çi ne ajutâ sâ ne modelàm înçelegerea istoriei vest-euro-
pene din era modernà timpurie. Toatâ lumea este de acord câ ar fi
retrograd sâ întoarcem timpul înapoi ctt 2O0 de ani, pe vremea când
scriitorii care consemnau subiectul nu surprindeau coerenfa eveni-
menteion care au revolu{ionat tsiserica Catolicà în secolul al XVI-lea.
Dar trebuie eviclenÇiat faptul câ nu. existâ coeren{â dincotro de mintea
istoricului. Reforma catolicâ çi Contrareforma sunt subiecte de sttrdiu,
çi prin aceâsta devin realitâçi distincte. Ele nu sunt altceva decât
etichete folosite pentru a descrie evenimente care aveau sà implice
efecte pe termen lung;supra a milioane de oameni, çi nu evenimente
în sine. Si, desigur, existâ încà dezacorduri în ceea ce priveçte întâm-
piârile pe care aceste etichete ar trebui sà le descrie. Din motive
evidente, cei care percep Contrareforma ca pe o replicà la protes-
ç tantism nu sunt pregâti{i Sà accepte faptul cà aceasta ar fi putut începe
înainte ca Martin Luther sâ fî câçtigat sprijin pe scarâ largà, çeea ce
ar data debutul miçcârii cel mai devreme în deceniul al doilea al
secolului al XVI-lea. Spre deosebire de acest punct de vedere, cei
care doresc sâ reliefeze fenomenul regenerârii din interior a catolicis'
mului înclinâ sâ caute mai departe în timp, în Evul Mediu, originile
redeçteptàrii spirituale pe care o considerâ ca principala cauzâ a
reformei catolice. CeI pufin, existà o unitate de vederi - aça stau
lucrurile mâcar în lumea anglofonâ - în ceea ce priveçte posibi-
litatea de a folosi cei doi termeni practic unul în locul celuilalt. De
aceea, în acest volum, referirea la.unul dintre ei trebuie sà presu-
punâ întotdeauna includerea celuilalt.
pentru stqdiu 5
Al doilea domeniu major de neînfelegere între istorici este
stabilirea aceleia dintre forçele care au motivat resurecfia catoli-
cismului care au avut afect mai pregnant. Biserica catoiicà s-a re_
format din interior ca sâ se aper€ împotriva râspândirii protestan_
tismului, sau în principal din cauza sporirii puterii spirituale a
conducâtorilor çi membrilor sài? Desigur, ràspunsurilË la aceste
întrebàri nu sunt simple. Este binecunoscutà dlficultatea de a re_
zo\va probleme de catzalitate istoricâ; cu.deosebire în ceea ce pri-
veste miçcàrile ample. concluzia este cà ne putem forma viziu_
o
ne,bazatâ. pe dovezile existente, dar sâ nu uitàm câ judecâçile
sunt
supuse sctrimbàrii în rimp astfel câ trebuie sà fim pregàtiçi
- sà Ie
amendàm în lumina dovezilor viitoare.
scopul acestei câr,ti este de a explora unele, din cele mai sem-
nificative aspecte legate de acest subiect, astfel încât cititorii sà poatà
sà-çi formeze propriile judecâçi temporare informate.
Sd lwdrn notipe despre ,.,Introciwcere,'
scopul dumneavoastrâ când adnotafi aceastà scurtâ infroducere ia temà
este de a và asigura cà a{i identificat
çi înfeles aspectele esenfiale. se
va dovedi util sâ le re$neçi, pe màsurâ ce înaintaçi în lecturâ.
Scrieçi scurte ràspunsuri la urmàtoarele întrgbâri:
I. Care sunt implica[iiie termenului ,,Contrareformà,,?
2. Carc sunt implicafiile termenului ,,reformâ catolicâ"?
3. Care sunt celelalte aspecte asupra càrora istoricii nu cad de acord
în legâturà cu reforma catolicâ si Contrareforma?
Stwdiwl reformei. cstolice çi al Cantrareformei
Când shrdia{i reforma catolicâ çi Contrarefonaa ca teme ale unui curs
încheiat cu un examen, eôte foarte periculos sà alegefi unele subiecte
çi sà le neglijafi pe celelalte. cu toate câ existâ subieéte ,,majore,, sau
. ,_ ,- , :.
 -* -,*-*; -- =.-

fi Conciliul din Trer:to çi iezuifii) * din care se aleg

)

,,cheieo' (cum-ar CAPITOLUL2

cel mai frecvent întrebârile de examen - de obicei examinatorii
vâ
forrnuleazâ întrebâri cale necesitâ înçelegerea întregii terne. Dacâ
concentraçi întreaga atençie asupfa subiectelor cele mai cunoscute' ffiâser$ca CaÉotricâ
riscali sâ nu puteçi râspunde la anumite lntrebàri care vor fi
puse în
cursul examinârii. Ue fapi, ca sâ fili absolut siguri, ar nebui sâ
privi{i [æ îxacepuÉu]â seaolurlwfi af XVI-]ea
aceastâ temâ ca fiind în interdepeden!â cu alte douâ teme çi sâ le
studiafi pe toate trei. Ceielate se concentfeazâ asupra activitâçii çi
influenlei lui Martin Luther çi Jean Calvin çi fac subiectul altor
càr.ti
care presupun
din aceastâ serie. Exar.ninatorii pun deseori întrebâri t" FapalËtaÉea
curroçtinle din cel putin douâ teme.
Totuçi, ar fi lnexact sâ sugerâm câ fiecare pzrrte a acestei cârfi Europa occidentalâ a sfârç.itului de Ev Mediu înfelegea prin croe-
pentru
este la fel de importantà penffu un student gâfe se pregâteqte tinâtate acele !âri care-l acceptaserâ pe Fapâ, episcopul Romei, în
exarnen. Capitoleie 4 çi 5 rneritâ probabil atentie maximâ, întrucât se
caiitate de cap al comunitàlii creçtine. Aceastà bisericà era cunoscutâ
papitolul.3-
ocr"rpâ de pioblernetre ,,cheie" cele rnai cunoscute, deEi sub numele de Biserica catolicâ. Era biserica unicà în Italia, spania,
rtespre rolul papalitâçii, este aproâpe la fel de important. capitolul
2
Portugalia, Franta, Germania, scandinavia çi Insureie Britanice. în
cate at
tvmizeazâ informalii esen{ial.e despre cadrul istoric, aspecte Folonia îçi disputa întâietatea iu Biserica ortodoxâ. Aceasta era a
trebui mai degrabà toç"t*|" decâf învàçate arnânunfit. Capitolul 6 . doua bisericâ creçtinâ ca amproare, care conveitise pôpoarele din
îlcearcà sâ ne innociucâ în dimensiunea spiritualâ a refor'naei catolice, extremitatea esticà a Edropei la creçtinism, prin activitâti misionare
se grâbesc foarte tare' Acest capitol
çi ar putea fi chiar sàrit de cei care pornite din centrul'sâu din inima Imperiului Roman de Râsàriq
,, fori inclus în sperança de a of'eri o apreciere mai completâ asupra constantinopole. Inilial fusese întemeiatà o singurà mare bisericà
sau cafe
{-crnei pentru cititorii care aspirâ la o notâ mare la exâmen creçtinà. Aceâsta se divizase în douâ ramurj, catolicâ çi ortodoxâ, în
sunt interesali de religie 1ît mod particular. Capitolul 7 are drept
scop
secolul al xtr-lea, în principal din cuuza insistentei papei cle a fi re-
Europei secolului al
crearci,a de legàturi cu alte subiecte din istoria cunoscut de toate bisericile drept conducàtorul lor. suprein. Bisericile
util
xvl-lea a primei pi,r$ a secolului al xvfi-lea çi se poate. dovedi ràsâritene refuzaserà sà facà acest lucru
k penftu o çiînçeiegere Âai cuprinzâtoare a acestora çi mai puçin ca obiect În 1500 se împiineau câteva secole de acceptare a întâietâlii pe
àe studiu îtt sine. Acest capitol ar putea fi citit cu cele mai
bune rezultate plan religios a papei în toatâEuropa de vest. cu toaL acestea, existaserà
.
qi pentru
într-o perioadâ de recapitulare. Acelaçi lucru este valabil câteva crize serioase provocate de dezacordul în privinfa a ceea ce
într-o manierâ pe
capitoùl 8, care vizeazâ concentrarea subiectului ' însemna aceastâ întîietate în termeni practici. Ele fuseserà iscate în
' mu{i cititôri o vor gâsi exigentâ' '
mod firesc în momentul în care un papà încerca sâ exercite influenfà
"ui" În concluzie, toli studendi sunt sfâtuifi'sâ citeascâ în întregime sau control asupra unui domeniu în cpre în mod tradilional deciziiie
capitolele 2,3,4 !l S, a* nuobligatoriu çi capitolele 6' 7 çi
8' la se luau pe plan local, fie de reprezentanfii bisericii din zona respectivà,
primutr lor contact cu cartea. fie de conducâtorul laic al regiunii. Astfel de crize duceau uneori la
,,schisme" ale ceior care obiectau Ia tentativa papei de a-çi
puterea în dauna lor çi aveau drept rezultat alegerea altui.papâ."*tinJ*
La un
moment dat èxistau chiar trei papi care rivalizau pentru recunôaçterea
 Papalitatea
Biserica Catolicâ la începutttl secolului al XVI*Iea
câ toate schismele Desigur, papalitatea însemna mult mai mult decât persoana
fiecâruia ca ,,adevâratu1,, lider al bisericii. Faptul papei. Organizatja sa centralâ, Curia, avea sediul în Roma çi angaja
la un compromis care
erau kecâtoare çi câ pànâ la urmâ se ajungea câteva sute de oarneni. În afarâ de papâ, membrii sâ cei mai importan{i
cu care majoritatea
iefâcea unitatea fisericil, reflectâ seriozitatea T1tutr
era câ ideea unui papâ erau cardinalii, aleçi pe viafâ, personal de câre papâ. Pozifia lor înaltà
conducâtorilor medievali religia. R.ezultatul rezulta din fapnrl câ cei care se gàseau la Roma în momentul mo4ii
era o for{â
cârmuitor al creçtinâtâçii déasupra oricâror dispute unui papâ îl alegeau pe urmàtorul. În 1500 se instituise de mult obiceiul
parte a'Europei. Multora
psihologicâ de necontestat în'cea mai'mare ca acesta sâ. fie unul dintre ei, reducând asdel posibilitatea, deçi nu în
no t" ce fâceaun papâ sau altul' dar pulini erar'r dispuqi sâ
mai importantà institufie a Europei. totalitate, exercitàrii de presiuni externe pentru alegerea unui demnitar
.o*r,""Jnuenea
statutul papatitâ1ii oà
"eu rolul sâu de al uneia din forçele politice majore din vremèa respectivâ. În 1522,
Pana reprezenta un conducâtor secular, pe lâgâ
Carol al V-lea a rzuEit sâ irnpunâ alegerea fostului sàu dascâI, Adrian
ria* *ilËLr. inre de la împàrlirea vestului lmperi'lui Roman, -din de Utrecht, ca papà * dar, din fericire pentru independenla papâlitâçii,
secolulalV-lea,papiipretin.seserâteritoriupropriuîncentrulltaliei. acesta a murit în anul urmâtor. Cu aceastà excepfiq, tofi papii din
dar, spre sfârçitul
ôin pon", de vedere'p"ûti", ryuçitele lor pendulaserà, secolul al XVIJea au fost aleçi libe.r de cardinali.
Evului Mediu, S6tie Papale ajunseserâ sâ
fie acceptate ca reatritâçi
lâçime a peninsulei, la Papalitatea a fost criticatâ abundent la sfârçitul secolului al
definitive pe harta politicà, ocupând întreaga XV-lea çi începutul secolului al XVI-lea. Alcàtuirea Curiei era un
situade crease dispqte
nord çi vest de noÂa. Timp de lecole, aceastâ motiv rna.ior al nemulçumirilor. La început se încercase ca numirea
arnbii aspirând la
frecvente între papalitate çisfântul împàrat loTan' cardinalilor sâ finâ cont de impbrtan{a diverselor na{iuni care intrau
Dar' chiar în anii pre-
;;"çil; "ont oi,ri în norcitrl çi centrul ltaliei'papalitate
mergâtori lui 1500, se iscaseri conf,licte între çi regii u:::pl în componenga bisericii. Numai cà spre sfârçitul secolului al XV-lea
de consolidare numàrul cardinalilor crescuse treptat, çi cei mai rnulçi dintre cei nou
* Sp*Oi Monarhii acestor douâ state nalionale î1 culs
din peninsula italianâ. unul nurniÇi erau italieni. Aceasta a fàcut ca cei de alte naçionalitàçi sâ fie
încercaserâ sâ cuce_reascâ teritorii întinse mult depâçiçi, pe mâsurâ ce numâruI cardinatitror s-a ridicat la peste
aceste eforturi. Râz-
âupe *t rt, papii se sfrâduiserâ sâ zâdàmiceascà 20. În 1517 mulçi credeau cà lucrurile scàpaserà complet de sub
boaielepurtatenuseterminaserâniciodatâcuovictoriedefinitivâ, control, când Leon X a numit 31 de cardinali într-o singurâ zi. Acest
cea mai mare parte a
açaîncât au continuat pânâ în 1559' Astfel' fapt pârea sà confirme suspiciunea larg râspânditâ conform càreia
secoluluialXVI-lea,puputit*."us-avâzutimplicatâ,deseorifàrâvoia papalitatea nu reprezenta nimic mai mult decât un club italian care-çi
de a-si pl1*-1?
;;, ilrrpetiçia dintre iegii Spaniei çi cei ai Franfei, serveâ propriile interese. Probabil câ temerile n-ar fi fost atât de
\lncercare puterile. SirouçiJu dàvenit dramaticâ în timpul dotnniei lui
întemeiate dacâ noii cardinali ar fi demonstrat vreun merit deosebit.
CaroideBurgunala,aindinastia.Flabsburgilor,regealspanieisubsub Numai câ mulli dintre ei nu se puteau lâuda câ çi-ar fi câçtigat dreptul
1556 çi qfânt lrnpârat roman,
numele de cæol r àin 1516 pânâ în la prçmovare cu altceva decât cu gradul de prietenie sau de rudenie
1556. în toatâ aceastâ perioadâ,
numere de carol ar v-lea, înte 1519 çi cu papa. Unii nu erau decât niçte copii. Se pârea câ viitorii p4pi nu
de Jos' sudul ltaliei' hdilano çi
;;;;t-, cu imperiul ,et' "ot*iui, Jârile tu mâinile unui singur puteau sà provinâ decât din rândul membrilor sau apropiafilor fami-
sîântui Imperiu Roman s-au afl1t roare "*._ci liitror de fmnte din partea locului; pe de altâ pde, se confirma pàrerea
au reuçit papii timpului sâ-çi pâstreze o an1lntâ
deosebitâ greutate {e generalâ câ cei mai mulli dintre papi îi considerau pe toçi cei de altà
il;t"d;çà politicâ' p"t*e, preçui pe care n nlaieal era ridicat' In
jefui;â de trupe r+nef1l1râscuiate' iar în obârçie decât italianà ca fiind barbari.
1527, Roma lnsâçi a fost Cu toate câ în rnajoritatea {àrilor catolice existau puternice
au urmat, teama ca aceste neleeiU11t,s.1
nu se t"p:*^"iT
deceniile cars curente de ostilitate împotriva papalitâçii, cele mai multe critici veneau
.orrdurlaeforhrriconsiderabiledinparteapapalitâ{iipentrua*ç1crol din Germania (vezi Luther çi Reforma germanà în. aceastâ serie).
politicile pe placul Habsburgilor'
:r-10.'.:Biserica Catolicà la începutul secolului al XVI-lea

Sentimentele anti-papale erau mai pronunfate aici îndeosebi pentru pu însemna nimic pentru aceçtia- cei mai
mulçi dintre papii din vremea
cà o mare trança àin lrenitul papei provenea din Sfântul Imperiu Renaçterii pâreau sâ ac{ioneze întocmai piecum
,tepa"it".ii seculari
Roman. Când î1 acuza. pe papâ câ stoarce Germania pânâ la uitirna obiçnuifi ai epocii. Nu erauraltceva decâr
ioriticieni cinici, p"n*
picàturâ,iluther se fficea ecoul unei îndeluogate suferinçe. Papalitatea aproapô întotdeauna pl*u interesul p.op.iu., "*"
era beneficiara tributurilor enorme,piâtite de familiile germane pentru
a-çi asigura numiri în funcfii avantajoase în bisericâ, deoarece, spre i'

deosebire de regii Spaniei sau ai Françei, împâratul niÏ reuçise sâ 2" Episcopii çi elerul inferior
smulgâ controlul bisericii în linuturile sale din mârra papei. Tot la :

Roma se vàrsau çi veniturile din posturile dinadins lâsate vacante de Biserica catoricâ era organiz atâ .ca o ierarhie. în frunte4
ei, desigus, se
papâ, ca çi amenzile plâtite de bogaÇii care doreau dispensâ de la ufla papa. ca episcop ar Romei, er se decra.u ru"""ioiul
sfânturui
regulile bisericii. Deosebit de rentabilà era posibilitatea papei de a Fetru, càruia, susfinea, Isus îi încredin{ase conducereâïisericii
Lur.
permite copiilor celor foarte boga{i sâ primeascâ o ,episcopie, cu De aici pretençia paparitàçii de a deline ,upremaçu;ù."
rururor
toate cà nu împliniserâ încà vârsta prevàzutâ de lege. Plângeri similare bisericitor creçrine..{Jrmàrorii în grâd dupà
despre încâlcarea regulilor financiare se auzeau, cu toate câ în,numàr clerului în toate ,,fârile'r în ca.re, teoietic,
;;p;."* f,Jmaçii, capii
*pàrçi*a, tradi$ei,
rnai rnic, çi din alte çâri. Depsebit de ofe:rsator era faptul câ deciziile Europa. Dupà.primafi urmau ce'arçi arhiepiscopi ïâ "ooro",'
în procesele judecate la Roma - cel mai înalt tribtrnal ecleziastic - arhiepiscopi), responsabili cu anumite zon" geogrâfice,
rprit*ui erau çi ei
numite pro-
pàreau frecvent sâ dea câçtig de cauzâ pârtii care era pregâtitâ sâ vincii. Fiecare provincie era îmçiàrçità în dioc"eze] i*
plâteascâ sume mai mari. Exista o opinie larg,râspânditâ conform
rlà"*" diocezà
se afla sub conrrotyl olli episcJp aa1,
câreia papalitatea îçi folosea puterea ca sâ-çi asigure cel mai rnare cop era la rândul sàu.direct responsabil cu "u "*."pçi",
il'il-;hi"o',,:
o Oioclzi,'pe lîngâ fuptut
venit posibil. Imaginea popularâ èra aceea a unui pâstor papal. care cà exercita controlur,generar àsupra provinciei rui;.-ùrj"ritatea
tundea oile pe care trebuia sâ le ocroteascà. cliocezelor erau împârtite în parohii, in care
,,grija fuça Au zunet,, era
Mulli erau cei care criticau atitudinea, faptelê, personalitatea çi încredin{atà clerului inferior, pr"oçilor p*"rri^rî
êr;â;orr-,,episcopatl,
caracteml papilor din acea vreme. Toçi erau percepuf ca fi.ind necreçtini, desemneazà totaliratea arhiepiscopilor-çi a episcopil;;-- "
cu un stil de via{â care îi Scandaliza.pe cei care credeau în imitarea În i500, Biserica caàrca iorurrru aproximativ 700 dioceze.
modelului de comportament al lui Isus cât mai îndeaproape cu putin$. Dimensiunile lor variau foarre mult. În Itaria erao
i;
fiecare oraç cât de cât important avea propriur sàu Ë-;;
'+Erau acuzatT, pe bunâ dreptate, de a comite toate cele,sapte pâcate rnici, iar
*iir"op. sit'atia
mortale. Delictele sexuale erau la ordinea zilei çi majoritatea papilor era cam aceeaçi, dar la scarà:mai redusà, în Franfa.'AstfËf,
aveau copii pe care îi recunoçteau la lumina zilei çi îi prornovau în
\

273 episcopii çi arhiepiscopii italiene 118 francez",

,"i"1"
çi Spr" f*ntariile
functii bisericeçti. De cele mai multe ori interesul lor în aee1 ce privea lumii catolice, mai aies în Britania in pr:ovinciile
çi Geràaniei de est,
religia era minim, iar despre unii se çtia câ-çi bâteau joc pe fa!à de cele provinciile çi dioeezer: e_rau îndeobçte tôarte înrinse.
mai sfinte obiceiuri catolice. Preocuparea lor principalà pârea a fi plâcerea' era îrnpàr.titâ în numai douâ provincii, cu centrére
î;,,ù, Anglie
l.a. canierbury
personalâ, siujirea intereselor fafi.Iiliilor din care proveneau çi extinderea York' Existau 19 dioceze. în spania Fortugaria era'5i çi
çi runcçii o,
puterii politice a papalitâ1ii. Treapta ce mai de jos a fost atinsâ de Rodrigo episcop, iar în sfântul Imperiu Rpman 65. lcoro
unde înûinderea
Borgia, cate a fost papâ sub numele de Alexandru VI'din 1492 pànâ.în e_ra mare, iar populaçia numeroasà, cum
eta cazul p"rr* tot în
1503. Penhu atingerea scopurilor sale, acesta nu s-ar fi dat în lâturi nici
leSrania çi Tàrite.de J91, arhiepiscopii çi episcopii "u* t;ù; sà bene-
de la aranjarea nnai multor crimo. Dar el nu a fost decât cel mai abject frcieze de venituri bonsiderabile. situaçia lor contrasta
cu a multora
dintr-o serie de papi scandaloçi. Asigurareaîndrumàrii spirituale a bisericii din colegii lor italieni,.câre erau relativ sàraci.
 Ë -_4.?-rli:;:.
{ -i:1I!t:::
iëi r{f'.Èt5l

T2
:-:, : .:, ;:-;., : EpiSCOpii. çi Clerul inferior 13

lor. O excepçie notabilà la aceastà stare de lucruri a constituir-o Spania

Papanuerasingurulreprezentantalbisericiiçiînacelaçitimp
în Germania, sfârçitului de secol XV, a regilor Ferdinand de Aragon çi.Isabela de
conducâtor laic. Mulçi âni"piscopi çi episcopi, în special
ce-i çapte electori Castlia, unde mulli din cei numiçi în posturi episcopale erau bârbati
erau çi prinqi independençi in teritoriile lor. Trei -0i1
care îi alegeau pe sfinlii împàrafi rornani erau
prinçi ecleziaçti - Arhi- cu atribute spirituale îndelung dovedite (vezi çi pagina 148). Papali
1or, ca çi puterea tatea beneficia de asemenea de câçiva episcopi deosebit de valoroqi,
episcopii_Élecr;ri oin Mainz, Trier çi Kôln. Averea
pomi"à çi prestigiul social pe care Ie implicau u:-"1* fulclil
fâceau ca cu toate cà obiceiul vremii era dela of"ri rtoiU"le episcopale priete-
fie nilor, rudelor, cardinatlor çi funcçionarilor dË stat. iàcânà abstractie
ele sâ fie foarte câutate. iu mutrt înainte de 1500'se,obiçnuia'sâ
princiare ger- de competenfa acestora pentru îniatoririle propriu-zise.
cumpàrate pentfu fiii mezini ai celor mai rnari familii
**'". l"re^aftactivitatea oficiului episcopal ilu reqrez:*taseunbucurau
fenomen Din cauza faptului câ ponderea episcopilor çi arhiepiscopilor o
.tipic german. Episcopii din mai toutâ Eoropa occidentalâ de constituiau, în tealitate, ,slujbaçi guvernâmeniuli norrof întêagâ la
fie din venitul lor "o
Roma sau în capitalele:altor state, absenteismul reprezenta o problemâ
un confort material lonsiderabil, pe care-l pr"ocurau
a favorurilor prestate în majorà, Se înregistrau plâhgeri cu nemiluita la adresa episcopilor care
direct, fie din n,atentiile,o primite ca râsptratâ
biseri:a: nu puneau piciorql decât rareori, sau niciodatâ., în diocezele lor.
pro"** sau în cu"ut numititàr în funcçii mai puçin importante-dt:
Teoretic, episcopii çi arhiepiscopii ar ti trl!{1sà
fie numiçi Adâugându-se la tabloul neregulilor, cumulul de funcçii era o practicâ
influenla hotâ- extrem de râspânditâ.ln decurs de câ1iva ani, clericii cu succes real în
într-o multitudine de.feiuri. În practicà, în afara ltaliei,
acesta putea chiar activitatea politicâ îçi shângeau de regulâ patru sau chiar mai multe
râtoare revenea deseori principerui rocal. uneori,
ezepecel atrâs,de à1, uçu .o* se încetâçenise în
spania çi funcÇii episcopale. Unele diocezè,.care fâceau obiectul unei serii de
sâ_l înscàun
numiri pe considerente.politice, au râmas vâduvite de un episcop
F.ranfaînaintedeL523.Deobicei,ac'estaîirecomandapapeio
rezident timp de mai bine de o sutâ de ani. Nici în cazurile în care
persoanâcaresâfienumitâ,çi,cucondiçiasânufi.existatoîncâlcare
cel propus ocupa deja S.funcfle episcopul locuia în dioceza sa lucrurile nu stàteau cu mult mai bine.
gravâa regulilor - dacâ, de exemplu, Criticile aduse papilor vremii se aplicau çi majoritàfii episcopilor lor,
similarâsaueracopil-acordulpup"inueradecâtoformalitate.In
aproape întot- care erau blamaçi cà-si urmàreau cu rapacitate numai propriile interese,
cazurile în care consimçâmantuf nL venea automat'
deauna putea fi cumpârat. Implicarea papei în
numirile italienilor zeloçi în aclinea de a profita la maxim de avantajele financiare ale
pe candidatul câçtigâtor. funcçiei 1or. În multe cazuri acest lucru era o necesitate, pentru a plàti
era mai directâ, deseori el însuçi numindu-l
al
În consecinçâ' aproape în toatâ Europa' standardul ym3 datoriile contractate ca sà-çi asigure numirea inifial. Chiar cei care
k direct seriozitatea doreau sâ-çi ia în serios îndatoririle se confruntau cu obstacole uria$e.
episcopilor çi arhiepisJopilàr ajunsese sà reflecte
al XV-1ea era un Atâtea fefe bisericeçti - de la egumeni de mânàstiri pânà la preo,tii
cu caïe tratau religia coid.câtàrii laici. În secoltil
spirituale care slujeau în catedrale sau îp simple biserici parohiale - fuseserà
i";r" l.rf, Of" "orrion ca aceçtia sâ,çinâ seama de aspecteleepiscopale' excluçi de la conducerea diocezei lor de càtre papi în decursul timpului,
atunci când îçi influença la nurnirile în funcçiile
"*"r"itu,r
Devenise firesc ca posturile respective sâ fie considerate
simplepiese încât în anumite dioceze episcopul nu se bucura decât de foarte puçinâ
de dregâtorii bisericeçti. Drept autoritate realâ. ln dioceza Lyons, de exemplu, peste 90 la sutà din
componente al" .,n.,i complex
'i't"*
ufinalg,ceimaimulçiepiscopieraufiiimeziniaifamiliilordenobili
preofii parohiali nu se supuneau conducerii arhiepiscopului.
de stat, pro- Situaçia criticà îp care ajunseserâ episcopii înainte de 1500 era
al câror sprijin *ru uituf p"oùu cond.câtor, sau,strujbaçi
.'.""i,,i ai" pàtorif" inferiJare ale societâfii, cârora li se curnpâra loia- rnotiv de profundâ îngrijorare pentru cei care riàzuiau sà vadà o bisericà
aceçtia nu activà spiritual. Aceçtia îçi dâdeau seama câ episcopii erau singurii
litatea sau se recompensau bunele servicii. De regulâ,
li
, beneficiaserâ de nrci u" fe.l de pregâtire teologicâ çi
nu erau apçi sâ oarneni plasafi în posturile cheie care ar fi putut întreprinde schimbàrile
de funcçia necesard. Ei erau aceia care puteau vizita fiecare localitate pentru a se
i"à"fiir"ur.a ni"i un* din îndatoririle spirituale impl'ieate
 'j j.ti i-' È:"{f, ;.l +t*.-iifr ,

Biserica Catolicâ la începutul secolului al XVI-lea

asigura câ preolii îsi îndeplineau îndatoririle cu

eficacitate; Ei erau cei se retragâ din lume în pacea çi siguranfa unei mânâstiri sau schit.
," putêau îngriji ca preo{ii sâ fie pregâtifi cumrse cuvine. ,çi tot ei Apârusorâ mii de astfel de ,,adâposturi". În cursul secolelor, multe
"*Ë puteau exercita presiuni asupra papatritâfii ca sà nu agorde din e1e deveniserâ foarte.bogate. Acest fapt se datora atât averilor
"ru,, ""f,*q
dispense pentru pers'oanele care se sustrâgeau de
la disciplina impusà lâsate prin testament de potenta{i, în încercarea de a ràscumpâra
de episcopi . De aÇeea, nu este surprinzâtor cà rnuiS ciin cei çare câutau pâcatul în care tràiau, cât çi donaçiilor fàcute de familiile noilor veniçi,
sâ rËforme ze biseli:lca din interior considerau cà' episcopii
reprezentau care din ce în ce mai mult trebuiau sà-çi cumpere dreptul de a se
cheta Problernei' càlugàri. La 1500, mànâstirile,deiinqau aproape o rreime din pâmân-
itrçi"i contemporarri aveau dubii în ce piiveçte faptul câ,în caz turi în multe regiuni, çi o propr{ie însemnatâ din populafie tràia çi
câ se dorea îmbunâtâçirea situaÇiei deplorabiLe pe toate planuritre a muncea pe moçiile 1or.
clerului inferior, mâsurile hotârâtoare trebuiau lu.ate nurnai de'câtre Înaltele ideâluri care însufle{iserà ia începuturi miçcarea mo-
episcopi. Nu existâ dovezi care s'â le permitâ istodcilorrsâ întreprindâ nasticâ çi care stimulaserâ numegoasele revigoràri ulterioare se
r"r""tirl statistice cu privire Ia zecile de mii de preofi,parohiali care-çi stinseserà în mare màswà spre sfârçitul secolului al xv-lea. se pare
desfâçùrau îndatoririle pastorale în Europa
într-o perioariâ datâ. Totuçi, câ în multe mânâstiri câlugàrii çi câIugàrifele nu fâceau obiçnuitele
cantttateade informafii anecdotice pç care o au la dispozi{ie înfâfiçeazâ legàrninte de sfuâcie, castitate çi ascultare, iar dedicarea rinei viefi de
tabloul unui dezastru spidtual în toatâ puterea cuvântului, Mqioritatea rugàciune çi muncà plinâ de abnegafie pentru strâvirea rui Durnnezeu
nreçtilor care slujeau nu erau pregâti$ çi nu aveau nici màcar o educafie fusese înlocuitâ de bârfâ, lene çi vânare de plâceri, în rnulte cazuri
primara. Mulçi abia çtiau sâ'citeascà sau sâ,în{eleagâ.oâteva cuvinte imaginea publicà era core*à çi'în majoritatea çàrilor mànâstirile care
le era
iutirre din cele pe caïe le recitau în 'timpul slujbei' Cu toate câ nu mai reflectau bunele intentii ale fondatorilor ]or formau o minoritate
un numàr destul de înÉemnat diirrtle ei neînsemnatà. ocupanfii,aËesror lâcaçu'i
f"rmir sâ se câsâtoreascâ, ,ulteriof "ruu'àouoii:àÀcrlçi drept
(probabil câûI o treime), trâiau cu femei care le 'fâceau Çopii, ,,pâtazitr" ai societâçi-i. Scandaluri çi rnai mari erzu provocate de nurnàrul
i""unor"og în mod deschis. Viafa pe care o duçeau nu putea constitui mare cle starefi çi starefe de sânge nobil, uneori regal care f,uÉeserâ
1n nici trll sens un bun exemplu
penffu enoriaçii 1or, Çu cate aproape numifi superiori ai acestor làcaçuri în virtutea sistemului general de
sâ se îngrijeascâ de nevoile
se confundau. Nu aveau nici o competenfâ conferire a dregàtoriilor bisericeçti. cei rnai multi se prevalau de
lor._Existau desûri preoçi bine pregâti{i, dar permisiunea din partea papei de a nu locui în rnànàstire si huzureau
spirituale ale ,,turmelor" çi
.Li *ui mulfi erau veçnic absenfi, nefâcând altceva decât sâ strângà din veniturile substan{iale àsigurate de moçiile acestora. I\4ut{i nici nu
. dàril., ca sursâ
de venit, çi sâ numeascâ loc{iitori cu jumâtate de normâ, puneau vreodatâ piciorul în mànâstirile ai câror conducàtori titulari
" erau. Deseori îi abandonau pe locatarii acestora, în sàrâcie lucie, sub
p*rt pfatiçl çi necalifibaçi. Pentru a romedia aceastà stare de fapt erau
ir*rrr* ac$uni radtcale, care sâ se extindâ la, mai multe generaçii' adminisharea unui înlocuitor, în vreme ce ei se làfàiau în îndestulare,
nerefuzându-çi nici un lux care putea fî cumpàrat. Excep{ia de la regulà
o constituia spania. un program major de reformâ se desfâçurase sub
3. iVlonahisrnul domnia lui Ferdinand çi a Isabelei, iar majoritatea abuzurilor flagrante
fuseserà înlâturate înainte de 1500.
Condi{ia monahilor (membrii unui ordin religios recunoscut,
care-çi Faptul câ mànâstirile nu se bucurau de simpatie aproape nicàieri
duceat viaÇa conform unui set de reguli care
primise aprobarea pa- era determinat atàt de factori economici, cât çi politici. suveranii laici
pei) era apreape la fel de vitreqâ, La începutul Evului Mediu, cflnd care treceau printr-o perioadà de cheltuieli crescute clar.venituri stag-
evenimente curente în Europa
reiAoaiete, moartea çi distrugerile etau nante priveau înspre mànàstiri cu invidie. În plus, cei care contribuiau
occidentalà, dsvenise o obiEnuin\â. ca atàt bàrbaçii,
cât çi femeile, sâ la avuliile monahale cu dâri sau munci erau lezalr de opulenfa în çare
 16 Biserica Catolicà la începututr secolului'al XVI-lea : 11 'r" ::::
se desfâtau, pe cheltuiala lor, cei care fàcuserâ juruinçele de sàràcie.
Una era sâ finanfeze relativa îndestulare'a nobilimii çi aristocra[iei
despre care se credea în general cà fusese menità de Dumnezeu sà
ocupe poziçiile lor sociale superioare - dar cu totul altceva sâ se lip-
seascâ de o parte a recoltelor obçinute cu sudoarea frunçii, în beneficiul
celor care ar fi trebuit sâ ducâ un trâi la fel de sàrac. Nu întâmplàtor
printre prirnele manifestàri de.sprijin popular în favoarea reformei
fuseserà atacuri asupra stabilimentelor monahale, iar dornnitorii care
au acceptat reforma au trecut urgent la confiscarea latifundiilor
mànâstireçti.
4. Noitre ordine
Criticile generalizate la adresa mànàstirilor nu reprezentau un fenomen
nou la sfârçitul secolului al XV-lea. În ultimii 400 de ani aceste
probleme nu încetaserâ sà aparâ. {Jneori, ca râspuns la critici, abuzurile
fuseserâ corectate, aça cum se petrecuse recent în Spania, alteori ordinul
respectiv se divizase în cei cale erau pentru interpretarea strictà a regu-
lilor.(radicalii) çi cei care optau pentru îngàduirea unor practici mai
relaxate (moderaçii). În alte pàr,ti, reac{ia a constat în înfiinçarea de noi
ordine, care încercau sà evite degradarea spiritualà care le mâcina pe
cele vechi. Drept rezultat, în decursul secolelor avuseSe loc o pro-
liferare a ordinelor monahale. Cele mai multe urmaserâ aceeaçi evo-
lufie, de la entuziasmul çi vigoarea iniçialà, de multe ori însoçite de
tràspândirea pe scarâ largâ a obiceiurilor lor în întreaga Europà occi-
dentalà, pânâ la delâsare spiritualà çi bunàstare materialà.
Nu toate ordinele noi erau formate din câlugâri.Un raison d'etre
esenfial al comunitâçii monahale izolate o constituia scopul co;nun de
a-l venera pe Dumnezeu çi purificarea sufletului. Toatà lumea era de
acord cà cel de-al doilea scop era atins mâi bine înk-un rnediu eliberat
de tentatiile lumeçti. Drept urrnare, contactul cu oamenii din afara
comunitâtii era foarte limitat. Numai câ mulçi creçtini devotafi consi-
derau cà din aceastâ formulà lipsea cel pufin un elenaent de bazâ -
slujirea aproapelui în numele lui Cristos. În consecin{â, unele din
ordinele înfiinfate în a doua jumàtate a Evului Mediu îçi fixaserâ drept
scop primordial lucrarea1n interiorwl societâfii. Mernbrii acestor ordine
Noile ordine 17
erau cunoscuqi îndeosebi sub numeie de càlugàri cersetorj, iar cei
mai
- flsnâ.ndiçi çi
influençi erau franciscanii, dominicanii çi augustinienii.
Martin Luther era càlugàr augustinian
La început, aproape toçi aceçti càlugâri fuseserà într-adevàr cer-
çetori - nu aveau acoperiç deasupra capului. Cutreierau localitate dupà
cerçeau hranà çi adàpost unde ajungeau. în sehimb, predicau
loylilate,
(de obicei sub cerul liber) çi primeau spovedanii. E1âu, foarte
bine
primiçi în comunitâçile unde preofii lipseau cu deqàvârçire sau erau
incompetençi. Pe la 1500, însà, cei mai mulfi dintre aceçti càlugà;
duceau un trai sedentar çi îndestulat, în schituri ulde nu duceau
li"psà
de nimic, aproape identice cu mànâstirile. Deosetireâ de càpàtâi
corista
în faptul câ ei se stabiliserà cu precàdere în orale aveau contacte
çi
intense cu comunitatea - chiar dacâ de cele.mai multe ori doar
_>- mai
ta-nqen{iale. Indeosebi universitàçile aveau majoritatea personalului
Àç' atltuit
"$] rantatg din càtugâri. Lucrarea în slujba celor sâraci çi nevoiaçi era o
{. în comparaçie cu situaçia existentà.în secolelë anterioare.
S>- Inhe istorici au existat difeiende furtuùoase în legàturà cu situatia
spiritualà a bisericii la începutul secolului al XVI-lea. Scriitorii proveni$
din mediul protestant îi subliniau cu precàdere pàrtile rele, ca modalitatl
de a justifica acçiunile unor rideri, p.r.,r* t-uttr"r, zwiÂgi,t C;;;;,
menite sâ distrugâ unitatea unei biserici care nu pàrea
"à
il po^r" fi
salvatà. Pe de altà parte, autorii catolici au
-acordat atenfie deosebità
semnelor de revigorare spirituarà care pâreau sà vinà în spgijinul
ideii
c{, în timp, reformatori ôu simçul ràspïnderii ar fi rzuçit sà-çi aringà
Çelurile, Tarâ a pune în pericol unitatea creçtinâtâçii occidântale.'înt o"ï
' subiectul reformei.catolice çi al Contareformei a fost studiat îndeosebi
de autori catorici, este lesne de în{eres cà miçcàrile de ordin ,pirii..i
înregistrate în sânul bisericii înainte de sau contemporane cu âpariçia
protestantismului s-au bucurat de o evidènçiere considerabilà.
cùnoas-
terea acestora, çi mai ales a ,,noilor ordine" care au apârut în primeie
decenii ale secolului al XVI-lea, este esençialà p"ntru înçeiegerea
modului în care istoricii au abordat aceastà temà.
-
a) Capucinii
unele ordine noi au. ràsàrit din grupurile vechi încà o exemplificare
-
a procesului de revigorare orin divizano T\i-+-^ - -
.!i
18 Biserica Catolicâ la începutul secolului al XVtr-lea
fost cei mai influençi. Originile lor se gâsesc în ramura radicalâ a convingerile cu cele ale teologilor educafi. pe de- altà parte, însà,
franciscanilor. Denumirea provine din pronun{area greçitâ a termenului
italian penffu sihasffu çi este o mârturie a feluiui în care erau percepufi
primii membrii ai acestei grupàri de càtre contemporani. Scopul
capucinilor era cle a ùr,rbina sàràcia lucie çi negarea de sine,cu munca
plinâ de abnegafie în folosul sàracilor çi oropsiçilor soriii. Ei îEi îm-
pàrleau timpul între perioadele de contemplare în chiliile lor precare
çi austere, situate în locuri rettase, çi contactele cu cei mai nevoiaçi
membri ai colectivitâçilor, càrora le predicau çi de ale càror nevoi se
îngrijeau. În mod inten(ionat nu se implicau în cariera academicâ, îçi
gâseau sprijinul spiritual îrymeditaçia contemplatlvâ, .iat instruc{iunile
despre învàÇâÇâturile bisericii Ie lâsau în seama altora. Mesajui lor se
coniretiza în exemplul personal. Îttcercau sà ilusfreze cum vedeau ei
dragostea lui Dumnezeu pentru omenire prin propriul lor altruism
îndreptat spr€ aproapele. La.început nu fuseserâ decât patru prieteni,
în suidul ltaliei; în 1520, dar curând au atras un male numàr de aderenfi,
pe toatâ întinderea peninsulei' În 1528 çi-au 4s'igr;rat recunoaçterea
âin partea papei, ca ordin monahal nou; pânà în 1535 numàrul capu-
cinilor ajunsese Ia peste '700, iat la jumâtatea secolului. depâçea 250t.
Ca çi în cazul celorlalte ordine noi, capucinii s-au. izbit de o opoziçie
considelabilâ din paftea grupârilor instituite. Deosebit de ostili li s-au
clovedit a fi franciscanii radicali, mai ales câ mulçi dintre prinrii recrutafi
proveneau din rândurile acestora. Dar eforturile lor de, a obfine su-
primarea nouiui ordin au dat greç, chiar dacà în 1536 au reuçit sâ-l
ôonvingâ pe papâ sâ interzicà acceptafea celor desprinçi din ordinul
L francisàanllor în rândul capucinilor:-
Ferioada cea mâi dificilâ pentru supraviefuirea noului ordin a
fost în 7542, cànd liderul lor carismatc, Bernardino Ochino, a hotârât
sà fugâ la Geneva, ca sâ se alâture reforrnatonrlui protestant Jean Calvin
când duçmanii sâi erau cât pe-aci sà obfinà arestarea lui în temeiul acuzàrii
de erezie. Ochino, care era un predicator excepÇional çi inspirat, dar
needucat, câzuse în capcanâ pârând câ dà dreptate protestanlilor în
pledoariile adresate ascultâtorilor lui, îndemnându-i pe aceçtia sà se
bar.z pe credinçâ pentru a fi mântuifi. Devenise astfel vulnerabil la
acuzalii câ ar fi încurajat credinla În învâçàtura luteranà a îndreptâfirii
numai prin credinfâ. Fuga lui a demonstrat cà nu. era fâcut din aluatul
mucenicilor çi câ nu avea încredere în propriile-i fortp cle a-çi confrunta
eschivarea'sa nu justifica autzagia inamicilor sài câ el acçionase ca pro_
testant în clandestinitate çi încercase sâ provoace o reformâ prin
me-
tode neortodoxe. Fapa era pe punctur de a ôrdona reprimarea capucinilor,
dar reputafia,lor fàrà patà de oameni altruigti, aflafi la dispozi{ia semenilor,
declaraçia câ ochino ar fi fost diferit de cei pe care îi conducea, ca
çi
pretuirSa putblicà de care se bucura ordinul le-au asiguraf supravietuireà.
In mornenrul întemeierii lor oficiale, în 152g, capucinilor li se
permisese sâ înfiinfeze un numâr firnitat de lâcaçuri fulltaLa. ;;;
era un compromis menit sà reducà la tâcere funpotriviiea din partea
ordinelor,existente. Dar în scurt tirnp, grafie reputa{iei pe care
çi-o
câçtigase noul ordin, devenise din ce în ce mai greu c4 opozançii
sài
sâ menfinâ aceastà restric{ie. îa LSIZ ti s-a permiç sà se
stabileascâ în orice loc. Fe la începuturile secolulul "uprrcioilor
al xv[-lea,
capucinii, cu glugile lor distinctive, în trei colçuri, dupâ rnodelul celei
pù ca-re se credea cà ar fi purtat-o îriaintaçul lor spiritual, sf. Francisc
rlin Assisi, deveniserà o priveliçtè obiçnuità în côa rnai:rnare partg a
Europei catolice,
Istoricii,catolici au fost:generoçi,: chiar dacâ nu'din cale-afarà
de preciçi, în evaluarea.contribu{iei capucinilor'la reforma catolicà
si
la contrareformâ. opinia cel mai d:s exprimatà a fost cà acestia nu
luseserà depàçi1i decât de iezuiti (vezi àapitolul 5), ca amproare
ir
propriei contribu{ii. Dar, din pàcate, aceastâ pretenÇie nu a fost niciodatrl
justificatà cu o argumentare documentatà. în cel rnai fericit
caz, avem
de-a face cu o multitudinô de dovezi amànunçite, provenite dink-un
numàr mare de surse disparate. Din acestea se poate àesprinde influentl
neîndoielnicâ. pe care capucinii au avLrt-o în anumite momente
çi în
anumite zone, cum ar'fi sudul ràrilor de Jos sau la curtea regalà
a
multor state cato[ce (mai ales Franfa), ia începutul veacului al xv[-
lea, dar este deosebit de dificil sà se facà o corivfurgàtoare a
contribuÇiei.lor generare 7a contrareformà. "oulu*"probabil aceastà lipsà a
unei vederi de ansamblu a f,ost cauzatà de absen{a unor dovezi àocu-
rnentare coerente çi accesibitre despre capucilri, pg_ caxe.istoricii sâ
le
poatâ studia - spre deosebire de situaçia iezuiçilor (vezi pagina
99).
De aceea, istoricii care consultâ sursele originale în studiullsuUi*"t*to,
reformei catolice çi al contrareformei ali fost nevoiçi sâ construiascà
un tablou al impactului exercitat de capucini dintr-.o mulçime de
 20
Noile ordine Zl
referinfe izolate. Nimeni nu a dus pânâ la capât volumul de muncà cei aproximativ 50 dç membri ai sài
numârau aproape tofi sprijinitorii de -
necesar pentru elaborarea unui studiu exhaustiv al ordinului. Pânâ tofi de obârçie nob'à _ se
atunci istoricii continuà sà descopere câ evaluarea standard pare a se Aceçtia se întâlneau r"g"rui la adunàri
*ur"i J r"ror**i din Roma.
înterneia pe dovezile pe care le gàsesc en passant, iar tendinfa este de
d" ;"dit;ù1, u"n"r*", studiu
çi lucrâri caritabile, dàr nu fàceau regàminte nici nu purtau
a repeta evaluarea clasicà, Tarâ a o examina prea arnânunçit. În acest anume veçmI!: Aqartenenfa ra un çi un
proces, studentului i se dezvâluie prea puÇin natura exactà a acestei
oritoriu aduce cu.aparrenenfa la
unele cluburi din zilele noastre.
conhibutii çi în mod cert nu dobândeçte nici o cunoçtinfâ despre cuan- Istoriéii au considerat oratoriiie ca
tificarea sa. indicatori ai renaçterii re_
Iigioase care începuse în Itaria în prima
Fàrâ îndoialà, ordinul a contribuit substan$al la reforma catolicà Nu se poate spune cà ele au fost
p*" u ,"rol'rui al Xvl_rea.
çi la Cbntrareformà, întrucât mulçi dintre câlugàrii care desfàçurau
!ro*oà*"le schimbàrilor generale
din viafa religioasà a_fârii, càci, departe
activitâçi diplomatice în serviciul statelor catotrice în prima jumâtate a de a.se;.*x.u cu sutele sau
cu miile, nu aveau decât câreva àci de
secolului al XVII-lea proveneau dintre membrii sâi. Pe lângà aceasta, ,,'";b;tê" a"r"]""ràï
remqr-caj. cà. anumite figuri a"
s-ar putea spune câ, prin puterea exemplului personal çi a caracterului lrebrlie
jumâtatea secorului
*ur"e li" ieformelor de ra
, çi-au consoriiat a"aicarea;;Ë;t ;;;il;;;
persuasiv al predicilor lor, capucinii au convins probabil multi catolici în aceste Oratorii.
de adevârul credin{ei lor, determinându-i sà nu cadà victime uçoare
propagandei protestante. De asemenea, ei par sà fi contribuit decisiv c) Ursulinele
la sporirea acelei valori nemàsurabile - ,,morala". Ei au redat multor ,
catolici încrederea în propria bisericâ, fàcându-i sâ fie mândri de Existau organizaçii similare cu oratoriilé,
aceastâ organzafie, care devenea potençialâ învingâtoare în lupta cu alcàtuite exclusiv din laici.
cea mai faimoasà dinrre acestea a rosi
protestantismul. Ei au ajutat la ràsturnarea punctului de vedere al numai din femei. Au apàrut în 1535,
;;;;î;rïild"r,"il;ï:
populafiei care credea cà biserica catolicà era condamnatâ sâ piardâ.
iniçiJ ca gffiri de femei ne_
màritate care se
l"g"rly ru"*edlcarea
special vizitarca.bornavilor
çi desfâçurau acçiuni de binefacere, în
b) Oratoriile dragostei dtvine çi
domiciliu. Ca çi membrii ôratoriilor,
i, ,pd;;il;i, a f**"ilor ra
depuneau juràminte "h;;-;;,i; unif,ormâ,
çi conrinuau sà-çi .ât*;â
nu
Faptul
Multe din noile ordine de la începutul secolului al XVI-lea erau cà ursulinere nu s-au putut bucura prea "fir.iiiçnuita.
t complet diferite de organizaçiile religioase care dobândiserâ pânâ împàrtjtâ pe douà plànuri este semnificativ
mult timp àe aceastà existenfà
pentru incomodarea re_
atunci recunoaçtere oficialà. Unele erau alcàtuite din grupuri de preofi sim{ità de bisericà atâ1î1.ce9a ce priveçte.rg"iir"ùr"
hirotonisiçi (aparçinâtori ai cinului bisericesc) si mireni care împàrtà- decât o implicare pa4i?lâ, cât pe
.* nu solicirau
çi cele ale Lorr'o, lnferegeau sà
çeau acelaçi deziderat de a-çi desàvârçi dirnensiunea spiritualâ a vie{ii fie mai multdecâr recipiençi purïi u, "*
ilçil.i;;ffiiou*. În tsqe
personale çi de a se implica în ,,lucrarea"cea bunâ" în folosul celor Ii s-a cerur sà adopte o i*ura"xminte uniformà,
' bolnavi çi nevoiaçi. Numai cà, întrucât rnirenii doreau sâ-çi vadà çi obligafia ca ere sâ hâiascà în comun,
în 15;;::; àî#;i
iar în r59s au àst transformate
de viafa lor proprie, aceasté implicare în activitâçi religioase nu era într-un ordin tradiçional oe maici, s"ù;;
totalà- Ei îçi împàrfeau timpul dedicându-se çi celorlalte responsa- depunà obiçnuitere juràminte de sârâcii,
;;**":"are
-ii*"ur*". trebuia sà
bilitàçi, precurn familia, pe lângà grupul religios càruia hotârâserà sà
.urtlÀt ordinul
a cunoscut o înflorire în urmàtoarele douà
secole, mJ ales 1" Frrh{"
i se alâture. Cele mai cunoscute astfel de grupàri au luat fiinçà în Itelia, çi a devenit principalul factor educator
r,,,prrrïî"î"fic.aI tinereror
;i
oraçele italiene mari, sub numele de Oratoriile dragostei divine. Cel fere. Esre de presupur tà ur"urtà influençl;ûil*"tate
mai vestit Oratoriu a functionat în Roma, între 1517 çî 1527, Printre ulterior i-a determinat pe istoricii reformei câçtigate
catorice sx innr,,âx rr-^.,r!
 XVI-lea 23
22 Biserica Catolicâ la începutul secolului al
începutul secolului al a ràmas restrâns, fàrâ sâ depâçeascâ semnificativ pe acela de 3l de
pe lista lor cu ordinele noi importante de la membri, câti existau în 1533,la data recunoaçterii lor oficiale.
fi constituit,
ïu_i";. în mod cert însâ nu se rrage concluzia câ ele a1ar redeçteptârii
la rnomentul r"rpecti.r, ,nui mult àecât un exemplu e) Evaluare
spiritualâ care se fâcea simÇitâ în ltalia'
:'
Istoricii care s-au ocupat de reforma catolicà au accentuat în mod
d) Teatinii tradiçional iinportanfa apariçiei ordinelor noi în prima parte a secolului
a treia categorie
al XVI-lea. Putem înclina sâ credem cà atenfia deosebitâ acordatâ
o situaçie a.sernânâtoare este prezentatâ de exemplele din acestea, ce1 mai acestui fenornen relativ minor este excesivâ, dacâ o raportàm la sem-
cle ordine r,oi - c"t"â"t excrusiv din preo{r. Dintre nificaçia sa ef'ectivâ. Putem chiar presupune cà, în anumite cazuri,
"td
al teatinil0r. caracteristica-lor marcantâ
constà în faptul
des amintit este cornentatorii au acceptat opiniile ptedecesorilor.lor într-o manierà
câmembriiacestuiordineraunumaifiidcaristocraçi,ceeaceleconferea necriticâ çi au reprodus judecàçi deja emise fàrà arâ cântàreascâ vala-
dinre fe1e1e
.în mod automat rt"t.t"r,a" elitâ, iar fondatorii sài erau douâ bilitatea 1or. Aceçtia ar fi putut chiar sâ cadà în capcana de a acorda
un bfubat ctt totul aparte'
Uir"ri""çti de tnzâale generalieiltir. Cajetan era semnificalie evenimentelor în lurnina faptelor ulterioare care erau
un teolog ,em*rubil çi
ln mod fitesc' papa l-a ales legate cle ele, fârà însâ sâ decurgà direct din acestea. În mod cert,
"" "*** !9^sfanr
pentnr a fi nimis îr.éermaoia în 1519' înt-un "f"n T?Ï:a-l
convinge
naturâ exacù. a acestei semnificafii,nu a fost examinatà suficient de
bisericii' El imprimat
a
pe Martin Luther sâ se confo rmezeînvâçânuilor aprofundat, recurgându-se în sihimb la o mai comodâ preluare a
teatinilor un caracte; spiritual deosebit Dar
forla activâ a ordinului a judecàçilor încetâçenite.
pentru care compromisul însemna Cu toate acestea, nn ar fi înçelept sâ neglijâm chestiunea ordi-
fost înruchipatâ de. ô*ufu, un militant
îà perioada 1555-1559'
slâbiciune. voinla lui de fier a fost demonstratâ nelor noi fârâ sâ încercàm sà înlelegem pretenfiile emise 1n numele
câncJ a ocupat ,.uuffiupJ numele dc Paul W (vezi pag' 41)' De lor. Din nefericile, istoricii nu au formulat de regulâ aceste pletenfii
"O forma latinâ a
açeeâ.nu e de ôrdinul çi-a luat numele cie 1a în mod explicit. În mod firesc, ele ar fi trebuit deduse din evenimentele
"ri;;;
uneia din eParhiile lui. pe carc diverqi autori au înfeles sâ le relateze. O primà remarcà este
Cajetançic*ur*çi.auîmpàr,titcusuccesroluldeconducâtori câ ordinele despre care avem informa{ii sunt, în.virtutea tradiçiei,
aÉ r* lnfiiniarea acestuia în 152! yana
la recunoaçtefea toate arnplasate pe teritoriul ltaliei. Totuçi, este ignorat aproape cu
,u "rdi;;i;i,
"i câçtigat reputafie caf,e â
o
on"iufa, in 1533. Î,' uà"tt râstimp el Ei-a desâvârçire faptul câ renaçterea entuziasmului çi a disciplinei au pre-
.l moaef de orâin preopdc, t"t"l"gea sâ-çi ia valat anterior în sânul bisericii din Spania, sub influenla lui Ferdi-
dep{çit frontierele, iT"
împleteascâ naiul în coT'on cu siujirea
çi *, àot"a sâ
în serios nand de Aragon çi a Isabelei de Castilia çi conducerea cardinalului
'ocafia q""4lin* 1."1îo Ximencs. Aceastâ situaÇie ne sugereazâ câ o explicafie pentru im-
devotatà a comunitâtii. Ei au impus o çtachetâ ry.i
însâr'cinârile oficiale portan{a acordatâ de istoricii reformei caiolice noilor ordine italiene
;",iË* ;;-;;J';t=çi duceari îndeplinire
cu rigurozitate m;;mâ, i* arta p.arte si.seau'lÏn^,tutt"tent pe
p" oe 'a se datoreazà contextului din aceastà farà. Autorii au.câutat în mod
continue. ln ciuda acestor intenfionat dovezi ale unei renaçteri spirituale în peninsulâ ca fun-
care .s[-l dedice de"uoitârii ior spiiitqale
'lucruri,separecâpublicitatea.carelis-afàcuta.{ni+itrealitatea dal pentru ivirea unei partide reformatoare la.Roma, Capucinii,
simplu un p1mbol' un exemplu Oratoriile, teatinii çi ursulinele, împreunâ cu alte càteva grupâri care
realizàrilor efective' ii,utl devenit pw çi
a constat în fPTl au fost descrise din când în când, au servit drept context pentru
a ceÊace,s-ar fi putur reayza.Influenfa loi indirecta impunâ standarde evenimentele ieçite din comun care au urmat. Aceasta nu înseamnà,
biserica sâ
câ statura to, *oJA impozantâ 'a 'ajutat
autotrnat, cà. ele au avut o lnsemnâtate realà în sine. Multi istorici au
noi,darcontribuçiatoroirectaafos.t,limitatâdefapnrl.cânumârullor
 Îndrumâri pentru studiu 25
folosit noile ordine ca o introducere la apariçia Societâçii lui Isus
(iezui!ii), care, într-adevàr, a fost o organiza{ie de cea mai mare Curia, inclusiv cardinalii
(abuzuri financiale)
însemnàtate (vezi Capitolul 4). Însâ nu putem porni de la premisa cà
a existat o rela{ie de cauzalitate între ordinele italiene çi Societatea
lui Isus, care a fost .conceputâ în Spania çi s-a plâmàdit în Fran{a.
Singura conexiune directâ, dar nu sigurà, se referà la faptul câ çi
iezuiçii au fost un ordin nou sanclionat de papâ.
Opinia rezonabilâ în urma enuntârii tuturor acestor motive'este
câ disputa în privinça importanfei istorice majore a ordinelor noi (cu
excepiia iezuiçitror), râmâne în r-nare màsurà nefondatâ. În special ar
trebui clarificate pretent'ile emise în mod obiçnuit pe seama capucinilor,
care, cu toate câ par a fi întemeiate, sunt deosebit de vagi. În aceeaçi Episcopii
(incompatibili Monahii
ordine de idei, ar fi important de cercetat'cu mai rgare rigurozitate (delàsare)
efectele produse de noile ordine, înainte de încercarea de'a le evalua posturile ocupate)
exhaustiv. Pânà atunoi, so poate justifica opinia conform câreia apari{ia
acestor ordine, împreunà cu reformele care au avut loc în Spania,
dovedesc câ la începutul secolului al XVI-lea în Biserica Catolicâ
. aveau loc çi evenimente pozitive, contrar poziçiei adoptate în mod Clerul inferior Ordinele noi
regulat de scriitorii protestan{i din ultimii 400 de ani. Sub multe (incornpatibil çi nedisciplinat) (semnifrcagie?)
aspectè, Biserica Catoficâ era o instituçie dinamicâ din punct de vedere
spiritual, ai càrei lideri însâ nu se dovedeau la înâllimea misiunii lor.
Controversa privitoare la faptul câ naçterea ordinelor noi marcheazà Rezumat - Biserica Catolicd la începutul secolului sl XVI_tea
începutul unei noi ere, caracteristicà penffu biserica catolicâ reformatâ,
este de asemenea gràitoare' Dacâ semnul distinctiv pentru biserica
medievalà este reûagerea din lume a câlugârilor çi maicilor, lucratea
caritabilâ întreprinsâ de multe dintre ordinele noi a devenit amprenta
bisericii contrareformatoare. sà luàm notite despre ,,Biserica catolicd la începutul secolului
aI XVI-Iea'
Reforma catolicà a fost într-un fel o luare la cunoçtin[â a condu-
cerii bisericii despre fO4ele regeneratoare care se puseserà în miçcare
în straturile ierarhice inferioare. Martin Luther nu a fost singurul care !9opul acestui capitol este de a và înlesni înfelegerea a trei aspecte ale
Bisericii catolice: felul în ca.re era organizatâla începmtul secolului al
a înheprins ceva concret penfru a reda bisericii presupusa glorie apusâ.
Dar, din nefericire pentru cavza unitâfii bisericii, repetatele îndemnuri
XVI-lea, abuzurile din interiorul ei si dovezi desprê redeçteptarea
spiritualà e'iridentâ la ordinele noi înfiinçate în Italia. Notele ar trebui
la înnoire au fost hecute cu vederea de Curia din Roma.
sà và ajute sà ràspundeçi la çase înkebàri:
1. care era sfructura Bisericii catolice? Ràspunsul trebuie sà fie scurt,
întrucât aceasta este o informaçie cadru. probabil o schemà adnotatà
ar fi indicatà.
26 Biserica Catolicâ la începutul secolului al XVI-lea

2. Care erau abuzurile cele mai importante care fâceau necesarâ

CAPITOLUL3
reforma?
3. Care era semnificalia fiecârui abuz pentru contemporani?
4. Cine se fâcea responsabil pentru fiecare dique aceste abuzui? (I-a
întrebàrile 2, 3 çi 4 se poate da un singur râspuns, sub forma unei Reflonmaa pepâÏitàçii
liste cu explicaçii).
5. Care erau trâsâturile definitorii ale ordinelor noi înfiin[ate în Ïtalia la
începutul seccluiui al XVtr-lea?
6. În ce mâsurâ sunte{i de acord cu semnificafia acordatâ ordineJor L. Cadrutr istoaic
noi de càtre istorlcii catolici?
In decursul primelor douà decenii ale secolutui at XVI-iea ideea de
retbrrnâ era deparre de a fi cer put'n gânditâ de papi. Iuliu II
çi Leon x
çi-au dedicar energia a.lror probleme. situaçia pôtidca inteÀaçionJa
era presantâ. De-a lungul veacurilor, cei mai mutçi papi se implicaserâ
în politica externà, în special în relaçiile dinrre pâpuntut"
çi sraotol
Imperiu Roman. În mod tradifional, cele doua puteri, îçi disputaseri
sfereie de influenfâ în nordur
çi centrul italiei çi amândouâ'se sfrâduiser ir
sà- nu scape evenirnentele de sub control, fie pentru
a profita de dr-
oyazii.ce se iveau, fie pentru a evita sà fiè înHtu"uiâ d" cealaltâ.
Ierse
spre sfârçitul secolului at Xv-lea, situatia devenise extrem o"
.on.,-
plicatà. Mai întâi spania, mai exact provincia Aragon, cucerise
o baz,rr
în sudul ltaliei - de unde s6 putea încerca extinderea inftuenlei
sfre
nord - pentru ca, mai tàrziu, francezii sà-çi consolideze p;;l;i;
fo4à domi'antà în cea inai maïe palte a peninsurei, în urma " invariilor
lui carol al vlfi-iea çi Ludovic ut xu-t"a. Aceste êvenimenre îi ;;_
çi p;;;;;;;h;;,
minaserà papaliràçii rolul de purere intemaiionalà
pericol continuitatea sa ca unitate politicà independentâ. cei
mai de
vazà cetàçer{ considerau h-"ouruuu càa mai dificilà sitoaçie
_ai \ornei
pentnr statul lor. În consecintà, nu"à era de mirare pentru contemporani
cà trulir II era mai degrabà soldat decât om a uis*ri"ii,
iar atençia lui
se concentra asupra treburilor ràzboiului
çi diplomafiei, îq ,*n*i*
de a asrnu{i Franfa, spania çi Irnperiur una împotriva berorralte,
spîe
trencficiul Statelor papale.
spre deosebire de el, Leon x nu avea stofâ de ràzboinic. El
se
mulçumea cu dipiomaçia. spaçiul rui de manevrà se redusese
simf,tor
în momenful în care tânârul carol al V-lea anexase mai întâi
rnoçtenirea sa burgundâ, dupà care fusese ales împàrat al
sp;; i;
siântului
 _-
':
Cadrul istori c 29 :

Imperiu. În decursul acestor evenimepte, rivalii sâi ràmâseseiâ doi politice. J{u numai câ nu era italian si
în consecintâ stràin cre politicile
din tlei, iar Statele Papale erau efectiv înconjurate de Habsburgi. partidelor din Roma, dar fusese jroresorur
çr rui carol ar v-rea si se
Principalul obiectiv aI lui Leon devenise evitarea înghilirii 1or. În acelaçi presupunea cà era sprijinitorur roiar
ar acestuia. De aceea s";C;
timp, exista o posibititate deloc de neglijat ca turcii otomani sà îçi cà sub Adrian papalitatea va accepta
cu umilin{â un stafut minimalizat,
extindâ irnperiul pânâ în ltalia. Leon çi-a ch'bltuit mare parre din energie de adjunct relativ autonom al.IÂperiulul. p"ntru
în încercàri sterile de a atrage sprijin pentru o cruciadà împotriva u-"o*pt*t" tabiour
cohtrastelor, Adrian era o persoanâTfuà
+ problerne p*rronurl de rezorvat
pàgânilor. In aceste împrejurâri, este de înfeies câ nu rnai avea timp çi sincer inreresar de-rerigie. au*u aptitrd;;il;ï#Ë,
pentru punerea la punct a indisciplinei lui Martin Luthêr, care nu erâ toare cà
atregerea lui era o indicaçie a fapturui ""
câ papalitatea se încrinase sub
decât un teolog universitar obscur din Saxonia. puterea împàraturui, o perioadâ de
reforÂâ'pup^re-pai." cà avea sà
Tofuçi, nu trebuie sà deducem de aici câ luliu II çi Leon X nu înceapà. El i-a umprut à" oro*" pe poliricienii
ar mai fi avut çi alte preocupâri. Cel pu$n alte douâ griji le consumau R.orna când a admis publici
- fefe bisericeçri din
timpul çi energia. Devenise un loc comun ca alegerea pe konul pa-
pal sâ se transforme çi într-un mijloc de sporire a averilor famjliei. I Çti* cà de murfi af-fapte aboneinab'e au roc ra sfân'ur scaun,
Papii nu erau indivizi singuri pe:lume. Majoritatea aveau familii abuzuri în domeniur spirituar, pàcare
rpirio""i", ir"ar"e.iïi"
nlrmeroase, deseori incluzând.copii recunosculi în mod deschis, ba poruncilor, çi în sfârçit, pe toate pranur'Ë,
çi cercuri extinse de prieteni. Tuturor li se pàrea firesc sâ profite rilor' Nu e de mirare ca reu ,.u ùtin, o" i"
. inrautaE." a rucru-
direct de pe urma înscàunârii ocrotitorului lor în tronul sfântului 5 de la supremii ponrifi càtre preraçii pe
*e .et Ë -Ëoi*i,
care il-";;il". Noi toti
Fetru. Protecçia çi servir-ea intereselor personale erau activitâfi papale (prelaçi çi cler), fiecare dintrË
nol* rara"i, ;;;ârra
prioritare. În strânsâ interconexiune, urma necesitatea de a ocupa o "rU";
çi de mult tirnp nimeni nu a mai fàcut uin"tr...uom
depune
poziçie dominantâ în luptele politice intestine care teptezentau cen- toate eforturile pentru a reforma,
mai întâi u""uurà èuie, de Ia
trul de interes major în interiorul Curiei. Un papâ care nu dedica care probabir pornesc toate rerere,
in"â,,*ru-;il;,' corupçia
suficient timp consolidàrii poziçiei lui în forumul politicii romane 10 se întinde din acest loc càrre cele "çu
de dj;q:;;;#;" propase
constata în scurt timp câ este izolat çi efectiv lipsit de orice putere. sânàtatea çi reforma. Ne considerâm
cu atai mJhrrg;g sà avern
Nici Iuliu l[, nici Leon X nu au câzutîn aceastà capcanà. În consecin- grijà sà se întâmple asrfel, cu câr inçetrgeÀ
fà, ambii s-au trezit ocupafi în totalitate cu activitàti çi preocupâri tânjeçte dupà o astfel de ref,ormare.
c;;;ilr;; î;;
a fârà caracter esenlial religios. Ei ignorau ceea ce generaçiile ulterioare
au identifical drept datoria lor de bazà, nu penffu câ ar fi fost persoane Dar toate specurasile contemporanilor
s-au dovedit în zadar. Adrian
viciate, judecând fie dupà standardele contemporane, fie dupà cele a murit anul urmâtor, dupà numai
1g luni p* ,"*.ri;ffiçi înainre
moderne, ci pentru câ, în.conformitate cu percepÇia lor, nu existau sà gâseascà modalitàçi de a învinge
obstrucfiile din caiea reformei pe
probleme rnai importante decât cele de care se ocupau ei, chiar dacà care cei din jurul rui le.ridica'. piomisese
*urr", d* ;;;ar pufine.
erau conçtienÇi cà nu toatâ lumea erâ de acord cu ei. Bàrbafi ai tirnpului Faptul cà în ultimele runi are vie{ii se
dedase çi er ra unere.abuzuri
1or, ei .trâiau ràspunzând açteptârilor a câror responsabilitate o fi,na1ci.are.. de tipul celor pe
i, ,"J;;;; ;#r*,., sercazâ
purLaserâ din tinerefe. cà çi dacà ar fi tràrt "*, probabil n-ar fi devenir un mare
O schimbare de atmosferâ pe termen lung pârea sâ se concre- reformaror în practicà. Tui Tlrr,
Epitaful de pe -oÀari"r,ru" qo"ï.,
tizeze în 1522, când Adrian de Utrecht a fost ales papà, sub numele
de Adrian VI (uneori cunoscut ca Hadrian VI). De la el se açtepta I Vai! pânà çi puterea de a acçiona a celui
mai drept dinre oaàeni
' sâ-qi concentreze atençia asupra irroblemelor religioase, în dauna celor stà sub semnur vremurilor în care fr este
,- :..-
_.
hfuàzi; ,a-t aurrar
30 Reforma papalitàfii Paul III (1534-1549) Zt
carol s-a dovedit neputincios sà stâvileascà tragedia,
1492 - tso3 Alexandru VI 1555 - 1559 , Paul IV gâ:it util mesajur transmis prin aceste fapte: opoziçia dar a
palitàfii Ia poritica lui are consecinçe înfiicoçaioun".
ictivâ a pa-
Itr PiusW 'acesta, Do. pe lângà
1503 Pius 1559 - 1565 se mai conlyral-e un mesaj. pràdarea Romei
fusese interpretatâ
în mai toate mediile bisericeçti italiene drept un sem!
* * câ lui Dum-
1503 1513 Iuliu II t666 r6'.12 Pius V nezeu nu-i plàcea ferur în pâstorità uit"ti"" :r--"; M;j ffi:
cei care.priviserà reforrna"** "ruo posibilitatu
ca pe
X XIII i"t"reronia ufrtl*tx
1513 - 1521 Leon 1572. - 1585 Grigore unui viitor îndepàrrar, incrusiv papa, ajunseserà;t
;rr# ,rrri*-
lâ:P deveniserà destutr de presante. Àceastâ o"rf*Àul;;;;;;_ "e
ts22- rs23, A.drian VI 1585 - 1590 Sixhrs V litàfii predominanre a întârii poziya micurui grup
o"-"urdinari care
încercau de iâtiva ani sà-i convingà pe ceiiatçi'oà
VII r"iorma era o
1523 - t534 CicrnentVIl 1 590 Urban necesitate stringentà. în rândur puternicei elite'poriti.,
oin il;
entuziasmul în fafa schimbàriloipu s-a ridicat
1534*1549 Paul III 1590,1591 Grigore XIV dar cel putin au început sâ accepte, chiar
r; ;;;;;rra înarre,
împotriva voinfei ror, faptul
câ reformele vor trebui categoric tru"rpuù
în practici la un mo-
1550 - 1555 ,truliuIIl 1591 InocenfiuD( rnent dat' clement vII a fost o p".uonâlitute
staua; Èi a re'çit sà
supravieçuiascà prin promisiuni'Vagi de
acfluni cu
1555 ïv{arcellus II tsg?--1605 ClemenrVIII efecte dramatice dar neintenlionite, aupâ "iiio*.,""neori
cei care
studiazâ isroria Angriei (încerq.â;re tui'rtenric "u- "uoorc
ar vIII-lea de a
Papii din secolul al Wl-lea divorful de caterina cle r\ragon). prin acroprarea -";ril;regii obçine
er a
evitat orice schimbare radicarâ, dar a inchis
rq" ,pr" uiàg*r*^ p*
Succesorul lui Âdrian a fost Clement VII (i523 -1534). Cletnent era lronul papal a unui succesor la fer cle
çovàitor in rufrr*roL.i
vàrul lui Leon X gi sub pontifîcatutr sàu a avut lor o revenfue la modelul
de papà politic. Interesrtl lui pentru rôformâ era extrern de limitat, iar
caructerul lui slab a fâcut posibil triumful forfelor iner$iei. F.l a primit o 2" Faun I{f (1534.-1549)
loviturà dr"arnaticâ în 752J, cân{ tentativele sale de a elibera papalitatea
din lanfurite dominafiei imperiale atl fost ratate îutr-un mod curnplit' Alessandro Farnese, ares papâ sub numere
de paur III ra moartea rrri
Se aliase cu Fran{a, în speranfa câ ar fi. putut creâ un echilitiru de forçe cle'ment vI[, era o p*rronirate deosebit
ae inreÀs*rue çi'."*pr"*a,
pe care sà le manevreze în avantajul lui. Din neferieirc pentru planurile care se sustrage oricàror tipare. î.n rnurte privinfe,
el corespundea
lui Clement, Carol al V-lea a reuçit sâ neutralizeze toate amenin!ârile arhetipului papei orn poritic àe stil vechi.
Dar ataçam.rr*itui fa{â de
din partea Françei prin înfrângerea singurei arrnate pe care aceasta o leligie çi bisericà era autentic, iar în anumitg ocazii
s-a dispus sà
avea stalionatâ în l;talta. Numai cà el nu a atnt rnijloacele sâ-çi plàteascâ punâ interesele pe termen lung are catolicisrnurui, 4ràtai
rulugurdarea çi
propria armatâ, care s-a râzbunat pe o Româ practic fârâ apàrare. Oraçu1 bunâstarea sa, înaintea intereselor politice
pe termen scurt ale propriei,
a fost tâlhfuit ffuâ milâ. Timp de peste o lunâ, 20 000 de solda{i rebeli sale'familii. cri toate câ s-a dovedit un conducàtor
inconsecvent,
çi-au satisfâcut apetitul în violuri çi;jafuri. Nu au cruçat pe nimeni çi rcalizânre sale au fost dernne de considerafie.
Mediut din care provenea
nimic din cele ce le-au atras atenfa. Chiar qi câlugàriçele âu trecut prin pàn^, sâ promità mult în favoarea,"i;r.J.
mâinile soidaçilor.
Ty
d,lntre familiile princiare itariene care timp
Ë; -"iil ar uneia
o. u"u".rii-"on""por*ra
32 Reforma papalitàlii
Paul III
papalitatea çi biserica în primul rând ca pe surse de putere çi venituri,
çi formarea unei.generafii cu o vigoare spiritualâ consolidatâ erau
aflate la dispoziçia elitelor poliiice din Italia centralâ, care çi le disputau. scopuri în sine. în prus, el îçi asuàas" salug*darea
La vârsta de 20 de ani fusese numit episcop, iar cinci ani mai târziu, intereseror pe
lung ale paplitâçii çi încerca în acest scop sà câçrige
cardinal. În cercurile din care fâcea parte, acest lucru nu era neobiEnuit, lermen sprijinul
ferm al regilor catolici.
dupà cum la fel de comunà era lipsa lui totalâ de interes în privinfa Paul a indicat crar care îi erau intençiiie în rnomentur
religiei. Ieçitâ din comun a fost însâ experienta care i-a provocat când, la
numai câteva luni dupà. aregerea sa, i-a numit cardinali
pe çase di;;;
deçteptarea spiritualà çi l-a determinat sâ fie hirotonisit preot la cincizeci cei mai infiuençi partiz*ti ai reformei din Roma. paruïintre
de ani. Totuçi, convertirea lui nu l-a schimbat din temelii. Nu çi-a u""ito
fuseserà membri ai oratoriilor Romane (vezi pagina.z)),-
pierdut interesul în teburile lumeqti, egoiste, ci mai degrabà a încununat àoi din ei *
contarini çi carafa - fiind oameni de o varoare excepfionail.
cu religie entuziasmul care-i marca viafa. contarini (1489-rs42) provenea dinrr-un mediu u*Ëàxnaro,
il;"
Când a fost ales papâ, sub numele de Paul III, Alessandro în anu_
mite privinfe cu ar rui paur IrL Er era un nobil veneçiun,
Farnese era un bâtrân de 66 de ani. Faptul cà succesorul la conducerea
.ur* trâise
prima parre a vieÇii rui departe de influenla rerigiei.
bisericii era algs un bârbat pe care nu-I mai despàrçeau decât câçiva la zs de ani
experimentase o convertire dramaticà, dupâ caç!
interesur sâu de
ani de moarte era un procedeu obiçnuit, în ideea câ puterea nu trebuia câpâtâi devenise însànàtosirea spirituaiâ ul...i"il
sâ fip concentratâ în mâinile unufsingur om pentru prea mult timp. În câ ràmàsese laic çi a continuat sà slujeascà " "*ii.;. cu toate
veneÇia în calitate de
cazul lui Paul, strategia nu a func,tionat. I..a mornentul alegerii sale în arnbasador pânâ când a fost numit cardinal, el
era devotai reformei ra
sfântul scaun, el era plin de energie çi vitalitate, çi a râmas papà timp fel ca cei al càror atasament fa!à de bisericà era mai f";;.
de 15 ani. Cu toate câ era sânâtos çi se açtepta la un trai îndelungat, contarini
era interesat de douà tipuri de reformà. El conéid era
câ d;;ili;
noul papâ a luat rnâsuri urgente pentru rotunjirea averilor familiei bisericii ar fi hebuit revàzute în lurnina cunoçtin{elor
sale. Doi dintre nepofii lui, în vârstâ de 15 ani, au fost numiÇi pe datâ
r*r*, ililiï;
deoarece, cu toate cà nu-era defel adept al tui l-uther.iii
cardinali. Mai mult a durat rezolvarca îndelungatului litigiu dintre à10"" seama
câ unele din argumentere protestanfilror erau justificate,
papalitate çi familia Farnese având drept obiect terenuri întinse pe iar el .nu era
atât de orgolios încât sâ învefe de ra ei. De asemen"u,
care ambele pârti le reclamau. În cele din urmâ, din teritoriile Statelor
ooorins de
necesitatea reformei instituçionale, mai ales a felului "* îçi
în care exercita
Papale a fost reconstituit vechiul ducat de Parma çi Piacenza, iar fiul papa puterea. Posesorul unui intelect de o deoseUita
discreditat al lui Paul a fost instalat ia conducerea sa. Pu{ini papi çi-au personalitâçi agreabile, eficacitatea lui a fost
fort,a çi
"i
;;;
în cele din uÀà umbrità,
permis sâ-çi însuçeascà cu atâta neruçinare moçtenirea teritorialà care din nefericire pentru cauza càreia îi servea, de ripsa
le-a fost încredin{atâ.
lui de dibâcie în
lucràrile lumesti.
Si cu toate acestea, acelaçi om care çi-a servit fârâ scrupule NaivitatËa lui contarini s-a fàcut simçitâ mai întâi
în ac{iunire lui
propriul interes a fost çi un reformator hotàrât. Aça cum era de açteptat legate de coisilium de emendenda eccresia. îo
,"pt"muri"-is36, paut
- având în vedere caracterul lui - motivele au fost complexe. !e de o III a lnfiinfat o comisie care sà-i recomande în:" ;;;;;;r;";;
parte, era egoist. Exista pericolul, deçi nu foarte mare, ca, în lipsa reformatà biserica. sub conducerea lui contarini,
comisia nurnâra nouà
acestor reforme, Carol al V-lea sà reuçeascâ sâ-l înlocuiascâ pe Paul memb1.. Tofi, cu exceplia unuia, erau reformiçti
convinçi, iar contarini
din tronul ocupat. Exista de asemenea teama ca, în absen{a reformelor a considerat de la sine înÇeles
.cà sosise ceasur reformelor radicare.
în interiorul papalitàfii, alli conducâtori de state sà urmeze exemplul Activitatea comisiei se. desfàçura din .plin, in noua
lui Henric al Vltr-lea al Angliei çi sà se distan{eze de Roma, proclamând çi
punct un raport. Titlul sàu era consilium de emendenda
îil^** pus ra
eccresia.
independença bisericii nafion4le çi rbducând putqrea çi influença lui Acesta demonsrra hotàrârea refornarorilor de p;r;
Paul. El era insà motivat çi de convingerea cà sanct'onarea abuzurilor pastorale ale bisericii în capur risrei de prioritâçi.
^
;;;lis abiiitâtiie
s; pr;p;;;;;
34 Refbrraa papalitâfii
modificàri instituçionale urgente. Fapalitatea trebuia sâ înceteze pro'
fitabila vânzare de i'ndulgenfe bogafilor. Aceste iqdulgenle permiseserâ
celor tineri sâ fie hirotonisi$, conducâtorilor monahali sau de alt rang
sâ nu rezideze în parohiile lor, iar legea canonicâ çi autoritatea
episcopilor în general puteau fi ocolite de cei ca.f.e.Çi perrniteau sâ
plàteascà (vezi pagina 10):
Mai existà un abuz care n-ar trebui cu nici un chip tolerat çi care
scanddizeazà îltreaga cfeçtinâtâte: el constâ în obstacolele cate-i
împiedicâ pe episcopi sâ-çi pâstoreascâ turmeJ.e, mai ales când
e vorba de pedepsirea çi corectârea delirlcvenÇilor. Càci de la
început, râufâcâtorii, mai ales cei din rândul clerului, gâsesc cài
de a se sustrage de sub jurisdicfia ordinarilor lor [episcopiil. çi
chiar dacâ nu sunt scuti,ti, ei se îndreaptâ irnediat câtte Tribunalul
Papal sau câtre ldepartamente ale Curiei] unde gâsesc pe loc o
modalitate de a scâpa de pedeapsâ, çi ceea ce este çi mai râu,
10 acest lucru se,face în schirnbul unor.sun're de bani'
Papalitatea arfi trebuit sà renunle 9i la vânzarea de posturi bisericeçti,
care pe viitor ar fi trebuit Sâ fie acordate nurnai în interesul cetror
care urmau sâ fie slujiçi. Episcopii trebuiau sâ locuiascâ efectiv în
diocezele lor (çi implicit nici unul nu mai putea fi cardinal, a càr'ui
sarcinâ era de a fi Consilier al papei la Roma)çi sâ-çi dedice timpul
pregàtirii çi supravegherii preolilor pentru Çare erau ràspunzâtori.
Papii din trecut erau criticali pentru câ întemeiaserâ çi conduseserâ
un sistem coruPt:
Linguçitorii i-au fàcut pe unii papi sâ-çi iinagineze câ voin{a
lor este lege; cà ei sunt proprietarii tuturor veniturilor bisoriceçti,
aça încât sunt liberi sâ dispunâ de ele dupâ pofta inimii, fârâ
teamâ de simonie. Aceastâ concepfie este'calul troian prin care
au pâtruns în bisericâ numeloase abuzuri. Aceste rele trebuie
suprimate fàrà îngâduin{â. Trebuie hirotonisi{i nurnai bârbafii
a ôâror compatibilitate cu s,lÛba a fost stabllitâ cu certitudine
- în Roma, de câte doi sau trei prela{i desemnaçi în prebendeie
acest scop,
iar în alte pâr$ de episcopul ciiocezeil Eparhiiie çi
l0 menite sâ îngrijeascâ un numâr de srlflete nu trebuie acordate
Paul lU (t534-154g) 35
cu scopul de a garanta rnijloacele de trai alg vreunui om, ci ca sâ
asigure pàstori pentru sufletele oamenilor. Toate practicile curiale
contrare trebuie abolite, cum ar fi transfounarea unui venit
bisericesc în pensie în favoarea unui te4, care nu este în nevoi,
15 dar prin care beneficiarul venitului este jefuit, dacâ nu de veqitul
sâu în întregime, mà.car de o parte considerabilà a acestuia;
requntarea la episcopie dar relinere.a veniturilor din. ele, drepftl
de oferi aceeaçi prebendâ çi deînapoiere a acesteia, înfucât ace,ste
practici fac ca astfel de dioceze sà fie practic ereditare; açteptàri
çi
20 rezervân; care deseori au drept rezultat excluderea celor merituosi
sau acordarea aceleiasi prebende la doi candidafi; acumularea
mai multor prebende într-o singurà màrtâ,.çi concesiunea
diocezelor dip apropierea Romei cardinalilor care fgrmeazâ
anhrajul papei, în calitate de consilieri oficiali, având posibilitatea
25 sà-si abandoneze' datoriile pastorale.
Faul tItr era mai abil din punct dè.vedere politic decât contarini. El
çi.a dat seama câ'dacâ" ar fi pus 1n practicà recomandàrire'consiliwm-
ului total sau pa4ial ar'fi însemnat revolutie, nu reformâ, çi ar fi
provocat aça o furtunà de proteste din partea,celor care ar fi avut de
pierdut de pe urma schimbàrilor, încât ar fi repre zentat pentru
papalitate un pericol aproape la fer de mare- ca
çi continuareà abu-
zurilor. În pius, reformele ar fi redus substanÇial venitul
Bapal, o
eventualiiate care trebuia prevàzutâ. în consecinfà, paul u à"cis'se
abordeze recomandâriLe consilium-ului cu precautie. Le-a acceptat
rapid pe tgate în principiu, dar a declarat c;â. avea nevoie de timp ca
sà gàseascâ cele mai.nimerite câi pentru a le pune în practicâ.
intre
timp însà, a rcfuzat sâ autorizeze publicarea raportulul. contarini a
fost profund dezolat de turnura pe care o luaseià lucrurile. i" ijàs,
raportul a fost publicat fàrà permisiune, probabil într-o î.,."r*" Ju
a-i fo4a mâna lui Paul sâ facâ ceua concret. Rezultaul nu,a,fost,pe
mâsura açteptàrilor. Faul a ràmas de neclintit, în schimb,protestanfii
din Germania au jubilat. vàzuse lumina zilei, în sfârçit, *àrnoirir'u
clarà privind corupfia despre care luteranil sg,plângeau de mult. în
Europa centrdlà çi de nord începu sà circule o eoiçie protestantà a
rapoltului, cu un comentariu anexat întocmit de Martin iuther însuçi,
dând amploare prej udecâçilor împorriva papalitâçii.
 36 Reforrna papalitàçii

Contarini era în fond un idealist, pe când Paul III era realist' Aceiuità hotârâre, luatà în 1536,* f?rj probabil cea mai importantà
Contarini credea câ ar fi posibil sâ ajungâ la o înfelegere cu luteranii ac{iune a unui papâ în secolul al xvl-lea.
Rezulrarul dil"t;i;;;;î
pe baza unei declaraçii de comun acord referitoare la esenla credinfei. clecit,il s-a concretizat în prima serie de
sesiuni a conciliului din Tlento,
.(
Credea câ ar fi fost posibil sâ depâqeascâ prâpastia de urâ çi lipsâ de ir'(' ;r început în 1545. Totuçi, aceasta nu însearnnâ
câ distanfa de
încredere reciproce care fuseserâ generate între cele douà pârçi de nouâ ani dinke convocare
çi lntrunirea Conciliului s=a datorat tacticii
propaganda veninoasâ care se revàrsase din tipamile. În special, rcfuza de arnânare a papei. Faul a trebuit rà d;;;;r"
ii*r"rtate
din comun ca sà determine întrunirea Conciliulri-ir,#irrile ieçirà
sà recunoascà faptul cà protestanlii nu glumeau când respingeau pri
au fost
mordialitatea papei - o chestiune care nu permitea nici un compromis, i,'''ovocare de arçii. Ivleritur lui paur constx in rap*Iîa,'r"
cele din
lntrucât primordialitate, ca qi castitatea, este indivizibilà. Cu toate nrmà, Conciliul s-a întrunit. :

acestea, el continua sâ caute o cale de mijloc, motivat fiind de refuzul Înte suporterii catolici ai reforrnei din anii 1520
diferen{e de opinii. Marea majorirate, din çi 1530 existau
de a accepta câ diviziunile în sânul bisericii pot conduce la schisme ,ârd;l#;; se reriefa
permanente. Credin{a lui era câ, întrucât schisma era inacceptabilâ, Contarini, erau ,,umaniçti creçtini,', câ.re sprijin"au
nouâ _
",iiuîairrru
trebuia sâ poatà fi evitatâ. Sperançele lui erau împàrtàçite de Carol al umanismul" renascentisr. Aceçtia doreau
uiar"rrro#;;;1il*ffi;;
V-lea, câre nu vedea alt deznodâmânt al revoltei luterane decât o cât çi dogmaticà- Ei erau de acord cu unere-
fu;th*r#resranre, cu
rezolvare negociatà. deosebire în ceea ce^priveçte credinfa
ca premisâ *a"l*irii, dar erau
Paul III era sceptic, dar i-a permis lui Contarini sà-l reprezinte la dedicati ideii de reformà din interiorul fisericii,"
prin pârâsirea ei. în. aceastâ privinfâ ei se gàpeao
*I;;;rabà decât
Coloctiul de la Regensburg, din 1541, declarat de oàtre Carol'al V-lea L*ice cearartâ
a fi ultima tentativâ de a ajunge la o înfelegefe cu protestan{ii. Datorità parte a baricadei fuçî g" proresranfi, pe
care "u
à**,à_i;;A;;;;;rd
flexibilitàçii çi dorinçei lui Contarini de a ajunge la un rezultat pozitiv, bisericà, consimçind ta ôornprornir*i, aara-
r_;;;;;liJ
Dacà aceast-i.-majoritate. putea fi catalogauà
r,ro.r*
lntâmpinate cu aceleaçi deziderate de Fhilip Melanchton, conducâtorul ,, î"r*"rruf d"
delega{iei luterane, colocviul a înregistrat un progres cônsiderabil' ,,reformatori liberari", atunci minoritatea r. ,rgei*çi*
,]ri1ri.rr"ru a"
Numai câ nu a fost suficient. Înlâturarea dezacordurilor majore, precum ,,refoi-matod conservatori"- Liderril acestora
"*
p;;;
.*âinui"l Gd-
primordialitatea papalâ devenise imposibilâ. Chiar acordul partjal ta Carafa (ates ulrerior papà sub numele
d" p;JiV;;;d,J#'#;;
câre se ajunsese a fost respins de liderii absenli ai'celor douà pàrçi, reformei institufionare coincideau iu cele
ale ,erorrnutorilor liberari,
papa çi Martin Luther. Privit din perspectivâ contemporanâ, dar pro- dar erau diamehal opuse în marerie de dogrnà.
simtea nevoia unei definiri clare'çi exhirstive
Et;;;;^u"ora ,u
" babil çi din unghiul irplepciunii lurneçti la mornentul respectiv, reieçea "a
catolice,
câ aceastâ întreprindere era condamnatâ la pieire. Contarini a murit care nrr existase pânà atunci. Dar ei " "r-oi"t"i
erau avocafii u""i â"hniri bæate
dezamâgit, în 1542. pe învâtàrurile tradiçionare, rrecând cu
vedere^'d";;;-;iril;;#ï:
Cu toate câ Paul Itr nu s-a arâtat dispus sà-l sus[inâ pe Contarini tilor, càrora nu re acordau decât cu prifin mai
.când sprijinul lui ar fi contat, el nu stâtuse nici cu mâinile în sân, qi schismaticilor. în loc sâ caure o rimbà
mult .;trtiïà;
nici nu râmâsese la stadiul gesturilor, cum ar fi numirea de cardinali pentru accentuarea diflerenlelor falâ de "",iffi;;*ffi;i;
biserica catoficalÈ;;**
insisrau

din rândul reformatorilor sau acceptæea de principiu a recomandàrilor era câ' aceasta nu avea"sà.!e în siguranfâ ;;
pana protes*çii çi aï
dn Consilium de emendenda'ecclesia. Fârâ vâlvâ, el redusese numârul sirnpatizanfii acestora din b{sericâ iu uulrù "anà
Aceçtia erau parrizanii conrrareformei. în
sâ fie alung4F il distnusi.
çi aria indulgenfelor papale çi poruncise ca 80 de episcopi care locuiau contemprrî"lio* ;ïË
în Roma sâ plece çi sà se stabileascâ în diocezele 1or. Totusi, acestea fost etichetafi drept contra-revolu{ionari.
erau realizàri minore fafâ de necesitâçi çi erau nesemnificative în In primii ani ai_pontificatului sà.u, paur III
s-a aràtat înferegàtor
comparaçie cu decizia lui de a convoca urf consiliu bisericesc general. fafà de reformarorii liberaii, màrrurie
fiind irnpor;f;eq care i-a
 3B Reforma papalitâçii Paui Iil (1534-1549) ?o

lui contarini. Dar afinitâçile lui s-au modificat cam-în rioare depuse de autoritâ{ile spaniole, ambele peninsule din sudul Euro-
acordat-o a pei fuseserà câçtigate pentru canza catolicismului.
i.a"îo^ colocviului de la Regersburg, din 1541, când se
parc
-câ,
ir1,T, T*f."t^Uil sub influençf
lui Carafa. Motivele acestei sctrirn- Dar nu tebuie sâ ne imaginàm câ Paul III nu mai juca nici un
bfui nu sunt cunoscute, dar este
posibil ca Paul sâ fi fost convins de rol în ultimii sài ani. Chiar dacâ puterea iui Carafa se consolidase, el
eçecului' Se poate nu a reuçit sà-l convingâ pe Paul câ faptul de a convoca si a înffuni un
IIi iatactica adoptatâ de Contarini esteelsortitâpublieitatea acordatâ
luoo fu"tor disturlator sâ fi fost pentru çi conciliu feptezenta o aventurâ periculoasâ çi un risc inutil. Paul era
rôJrn"f"t despre ritmul rapid în care. creÇt3a nu1fulj"
protestanli hotârât sâ solicite sprijinul çi sfatul reprezentançilor bisericii din câr
în'orâçele din nordul Itatieil Probabil
i se pârea câ ceea ce se întâm- mai multe târi cu putin!à asupra reformelor.a càror necesitate era din
era pe cale sâ se Producâ +l in Fr1 lui natalâ' A ce în ce. mai imperioasà. El a respins toate presiunile lui Carafa çi aie
;ir;;i" Germania sà ia rnâsuri concrete' Consilie- partizanilor sài de a abærdona planificarea conciliului, a càrui realizare
hotfuât sâ urmeze sfatuf lui Carafa çi
,Ut'ti inai"u sâ urrneze tactica.adoptatà
în Spania fu fafa problernelor se clovedea atât cle anevoioasà. Este merirul lui Paul câîn 1545 concilirii

similare,cu care se confruntass cll mai

bine do un deceniu în urmâ' s-a întrunit, câ în urmàtorii patru ani a funclionat periodic çi cà rearzàrile
oare primise puteri 'sale ap fost semnificative (vezi pag. 52-5p) si indicâ faptuf câ a fost
ïiJtor"r" oficializatâ o Inchiziçie cenftaTizatâ" În iulie t542, o un lider putemic çi neinfluenfabil al bisericii.
;;;lir" pentru a investiga orice acuzà1ie de erezie.
similarâ a fo;reînfiin{atâ la Rorna. Se numea Congregafia Istoricii s-au aràtat în general înçe1egàtori cu Faul. Opinia cea
"i,Ë*i"E* numit îndeobçte de istorici rnai ràspâaditâ spune cà multele lui neajunsuri trebuie scuzate pentru
iuîre Supr"mâ'a'Sfântului Oficiu çi este
Rornanâl'' : cà au fost contrabalansate de çi riiai multe tpaltzân pozitive. Aceastâ
,;Sfântul'Oficiu'l sau,',{nchizitia
Inchizi|i,*Rornanâaveasâdevinâ'cearnaidetemutarmâîn poziçie este absolut de înçeles, întrucât ,,pâqatele" celç mai izbitoare
în ltalia' ale lui Faul au de-a face cu servirea intereselor familiei iui. Deseori s-a
.uirrp*it i*potrlva catolicisrrrului liberal çi a prÔtestantîsmului
puterea sa era enonrrâ. h practicâ, ea ptltea acfiona îrnpotriva oricârei sugerat cà acest cornportament ar trebui trecui cu vederea, întrucât
orice
Ë;;;;-, fârâ deosebire oe condilia sau pozilia sa socia.Iâ, din constituia regula în perioada în care â tràit çi în clasa socialâ din care
stat italian, cu excep{ia Veneçiei'
iu toate câ generalii î"o,"gi.d:. autoli provenea, çi întrucât cei mai mulfi îl considerà_a fi o vinâ din afecfiune,
zu inmçlçut-o àstilitate ca pe echivalentul, în linii rnari' care nu a dâunat direct nimànui. Probabil imaginea lui Paul, aceea a
ffi-r""ti "Y
'J p4içi*l secrete din statele totalitare din XX, probabil câ nu unui bàiat nàzbâtios care în cele din urmà se àu nu brazdà, coincide
"secolul
era mai inumanâ (cloar mai eficientâ)
decât autoritâ{iLe seculare ale cu un comentariu asupra valorilor morale ale timpului sàu.
1. ,t*n;,rt. i;t"çi, din cauza faptului câ oamenii aduçi
1n faça ei * deseori În orice caz, dacâ pontificatul lui Paul esie judecat conform
1n urmâ unoï acuzaÇii anonime
* erau coilsirlera{i vinovafi dacâ nu criteriilor cat€ au în vedere semnificalia istoricâ pe termen lung, nu
câ tortura brutalà era este necesarâ o pledoarie specialâ. Cei 15 ani, càt a.stat la putere,
nurruu face dovada nevinovâçiei lor çi pentru
i,il*,à 1" *od fir"r" çi asupra acuzatului ca çi a martorului, Inchizilia marcheazâ trecerea de la o papalitate renascentistâ aproape exclusiv

a iost ,en*ctatâ negativ âe Àediile

liberale' Se fâceau eforhlli deliber- materialistà la o papalitate a Contrareformei dinamicâ din punct de
bine cunoscnte, astfel vedere spirituai. El s-a dedicat în mod conçtient, pe'sine çi pe succesorii
,r, p** a prindJîn capcanâ persoane avute çi
frrrai or**ii de rând ra ioç"t*àgâ câ
nu se puteau ascunde nicâieri de sài, unui proces de revizuire a viefii bisericii sub toate aspectelê ei,
nrivirile atotpàtrunzâtoare ale lÀchiziliei. În fruntea noii organiza{ri
a prin mecanismele conciliului, çriind câ'în final va fi foarte dificil de
protestanlilor çi evitat reforma în viitor. În consecintâ, el a dat startul unei tendin{e
i;;;;J é; af;-, care era neînduplecat în ulrnârirea acestora, În decurs de 2O practic ireversibile de reformâ a catolicismului, dupâ ce conferise
acelor suspectaçi de a simpatiza cuyedenle
du uoi, fricâ de a exprima pâreri
neortodoxe devenise un comporkment miçcârii credibilitate sporitâ prin numirea liderilor sâi în funcfii
ante- importante, implicându-se personal çi sprijinind oficial grupàri, chiæ
încerâfenit'în toatâ italia. În felul acesta, çi mulçurrlitâ lctivitâtii

40 Reforma papalitâ1ii
minuscule, care promiteau. Astfel, el le-a acordat protecÇia lui
ursulinelor, i.â rêcunoscut pe iezuiçi çi i-a apârat pe capucini, în mo-
mente când cei rnai mulli lideri din ierarhia catolicâ se arâtau împotriva
1or, în urma fugii lui Ochino la Geneva. Chiar dacà propria lui spiri-
tualitate a fost câteodatâ covârçità de materialism, el era apt sà recu-
noascâ sfinçenia la alçii, s-o protejeze çi s-o încurajeze. Cu toate câ
Paul Iil a fost mai mult un rnijlocitor decât un om al real:u;ânlot, tLu
existâ nici un dubiu câ el a jucat un rol de importanfâ capitalâ în
schimbarea caracteristicitror conducerii centrale a bisericii - de la
prevalenfa totalâ a auto-împlinirii îre plan politic çi material, la pri-
mordialitatea valorilor spirituale.
3. Consolidarea refonrnei
Nu este cazul, totuçi, sâ ne irnaginâm cà dupà dispariçia lui PauI III
progresul papalitàfii de la viciu la virtute a continuat neabàtut. Ritmul
çi direc{ia schimbâriLor depindeau aproape în întregime de per-
sonalitatea çi mentalitatea fiecârui papâ în parte, iar acestea variau
considerabil. În anurnite perioade schimbàrile se succedau cu atâta
lentoare încât erau practic nedetectabiie. Dar nu se punea nici pro-
blema unui regres. Un abuz odatâ corectat nu mai putea fi practicat
din nou. Suporterii reformei efau prea puternici |a toate nivelele ca
sâ se mai poatà întârnpla aceasta.
Deliberârile çi decretele Conciliului din Trento au însemnat
un impuls pentru reformâ în anii 1550 çi 1560 (vezi Capitolul 4)' În
aceastâ perioadâ, fàrâ surle çi trâmbiçe, continua activitatea lui Paul
III de îndreptare a celor mai izbitoare abuzuri ale puterii papale.
Spre sffuçitul ariilor 1560, papii nu mai numeau în posturi de episcopi
pèisoane incompatibile cu aceastâ funcÇie, iar catolicilor bogafi nu
le mai permiteau sâ cumpere indulgençe care îi scuteau de disciplina
ecleziastà prin apelul direct la Roma. Deciziile cale au dus la aceastâ
nouâ situalie nu fuseserà spectaculoase luate separat, dar împreunâ
însemnau foarte mult. Ca rezultat al acestor schimbâri, catolicii refor-
matori din Çarà, fie ei aparçinâtori ai clerului sau stâpâni locali, au
avut temei sà insiste ca disciplina.bisericeascâ sà fie respectatâ., Tarâ
sâ se teamà câ autoritatea le-ar putea fi subminatà de decizlj contrare
,:- " t.t,r :| ,,..:; -.
-1 ;.,.
- ].',:,:]....j|
---r-r:-î
emanate de la Roma. În acest fel, iniçiativele locale vizànd reforma
încetaserà a mai fi sabotate çi erau efectiv sprijinite la vârf, asa cum
nu se mai întâmplase pânâ atunci.
CâÇiva papl se irnpun în a doua jumâtate a secolului al XVI-lea
prin contribu{iile lor la reforma papalitàfii. Cari$a a fost papà, sub
numele de Paul IV, din 1555 pânâ în 1559. El era hotàrât sâ aclioneze
pentru o reiorrnâ a papalitâfii din'interior, fârâ asistgn!â din partea
nimànui. Drept urmare, el nu a mai convocat conciliul din Trento,
care n-a funcfionat pe toatâ durata pontifîcatului sàn. conformându-
se justificatei sale reputafii de ultraconservator în matérie de dogmà,
el credea cà metoda cea mai bunà de a-çi atinge scopurile era disciplina
fermà çi nu persuasiunea. sub conducerea lui, Inchiziçia Romanà s-a
bucurat de o poziÇie privilegiatâ în politica pap4lâ, continuându-si
activitatea începutà în ultimii ani ai pontificatutui iul e4u ltr. Reforrna-
torii liberali de frunte erau alungali din Roma sau aruncaçi în temnità
dacâ voiau sà ràmânâ în oraç. Între 100 çi 200 de càrugàri (cifreie
citate vaùazâ) care ducea* un traï dezonorant la Roma, au fost ridicati
si trimiçi la galere, de unde puSni aveau'sà se mai întoarcà in via6, ji
pânâ çi autoritàfle toleranre de la veneçia au fost convinse sà-i pr'ro*â
pe ereticii notorii, ca sâ poatà.fi arçi Fe rug la Roma. În 1559 a fost
publicat Indexul care interzicea catolicilor sà posede sau sâ citeascà o
listâ interminabilâ de càrçi, incluzând lucràrile catolicilor liberali, ca
çi
pe'cele ale propagandiçtilor protestanti. Faul rv a ajuns chiar pe punctul
de a*i desfiinla pe iezui{i (vezi pag. 102), pentru câ nu purôa accepta
faptul cà ei abandonaserà ritualul tradiÇional de închinàe colectivà.
Nu e de rnirare câ majoritatea cetà,tenilor Romei uitaserâ sancfionarea
tâcutâ, dar eficientâ, a multora din abuzurile financiare ale curiei care
mai persistau, de càtre Paul, în 1559, când au sàrbàtorit rnoartea acestuia
ca pe o eliberare de opresiuni neînduràtoare.
Pius V (1566-1572) a pàrut în anumire privinfe o copie a lui
Faul.[v, ceea ce nu era de mirare, întrucât el fusese liderul rnchizitiei
R.omane lajumâtatea anilor 1550. Dar pius qi-a întrecut predecesÀl.
cu toate câ, la fel ca acesta, a purtat o campanie de purificare moralà
în Rorna-(çelul sàu suprem îl reprezenta nurneroasa comunitate homo-
sexualâ) çi i-a pus la punct sever pe toli cei suspectafi de opinii
neortodoxe, calitàlile lui spiriruale erau de prim rang. se spunea cà
duce o viaçà neprihànitâ, golitâ total. de egoism. Din cauza aceasta a
42 Consolidarearetbrmei 43
fost mai tàrziu canonizat. Întrucât îi displàceau pompa çi setea de un progres remarcabil çi, cu mici modificâri, a servit papalitatea
putere personalâ, a redus dimensiunile curiii papale la jumâtate, timp
de câteva veacuri.
aprovimativ 500 de persoane, Se açtepta çi de la alfii la sacrificii R-eputaiia'cte papà refor.mator a lui sixtus V se
întemeiazà în
asemànâtoare, persistând în hotârâreâ lui ca probitatea financiarâ sâ principal pe felul în care a rcorganizat curia. Dar faima
rui printre
fie deasupra oricàror bànuieli prinffe cei din capitalâ, iar în Çarâ sâ se contemporani era aceea de papâ care a schirnbat fata
Romei. sixtus
aplice disciplina clericalâ. În multe privinfe, pontificatul lui a marcat
punctul cuiminant al reformei papalitâfii, nu atât prin ceea ce a fâcut,
cât prin ceea ce a rep{ezentat el. Puritatea caracterului sâu contrasta
puternic cu traiul lumesc al multora din predecesorii sài din secolul
al XVI{ea.
Pius V qi succesorul sâu, Grigore KIIJ (1572-1585) au continuat
tradifia reforrnatoare iniçiatà de Paul III. Ei au înlâturat râmàçiçele de
corupÇie din Curie çi au pus amprenta autoritâçii 1or asupra aplicàrii
regulilor de disciplinâ decretate de Conciliul din Trento (vezi pag.
73). Cu toate acestea, Sixtns V (i585 - 1590) a avut misiunea de a
deschide calea reformei institulionale a papalitàçii, pentru a face
guvernarea acesteia mai eficientâ çi mai organizatà. Ritmul lent al
reformei din cei 50 de ani precedençi se datora în parte imposibilitâ{ii
practice de a pune în miçcare rnecanismul adrninistrativ greoi çi
dezorganizat a1 Curiei, chiar când a existat dorinfa unei schimbfui la
vârf. Fe lângâ faptul cà era dificil de'identificat persoana care sâ
acçioneze conform necesitâçilor, era imposibil sà-i obligi pe ocupan{ii
funcÇiilor înalte sâ întreprindâ ôeva cu care ei nu erau de acord.
De multâ vreme se cunostea nevoia unor departamente ra,tiona-
lizate, fiecare cu responsabilitàfi çi jerarhii clare. Dar nici un papâ nu
reuçise sâ strâpungâ',,1inia roçie" a mecanisrnului existent. Sixtus V a
avut voin{a çi puterea cle a o face. El a reorganizat Curia în 15 depzuta-
mente permanente, numite congregalii, fiecare cu zone distincte de
responsabilitate, conduse de un grup restrâns cle cardinali çi expe4i
consilieri, dupâ cum era nevoie.,Ei a admis çeea ce se opina de mult,
çi anume câ numârui cardinalilor ar trebui limitat la 70 de persoane,
califica$ cum se cuvine. Activitatea congregafiiLor avea sà fie super-
vizatâ de papâ, chiar dacâ în practicâ acest lucru îl fâcea secretarul
sàu.personal. Acesta era de obicoi o ruclâ apropiatà qi de încredere a
papei, iar s$ccesul oricàrei administrafii papale depindea în bunà
rnâsurâ de calitatea acestui slujbaç..Cu toate câ noul sistem se gàsea
câteodatâ la bunul plac al carclinalilor necooperanli, eI a reprezentat Realizd.rile lui Sixtus V
44 ' Reforma PaPalitâ{ii 45

elaunarhitectdeoraçedeprimrang,çichiardacàmultedinplanuriie Iuliu II (1503-1513)

decât la.1ult tirng dupâ moartea
lui nu au fost transtÀate in realitaie LeonX(1513-1521)
priorità1ile lor nu includeau reforma

1ui,elaiàsat*oç,*ni,'ideilesale.Caracteristicâpenffuviziuneasa
apei potabile
este întreprinaur"u ingitr"reçti pentru aducliunea
i" i*rxri
în oraç, lucrâri d" ;; ,i^ilptïl *
fi iost mândri. Frontierele Evuiui
în mod vizibil'
Mediu întunecat înc"pËat' '*'destrame
sixtus v a fosi ultimul dinrre marii papi reformltoli. Practicile
"â
care scand"fU"r*ra""r"itinâtatea la
incôpltul secolutrui fuseserâ'
r"ronâbil de onestâ çi efieientâ' t-
abandonate, se instltuise o condu."r* I Qs23-rs3_4)_ __
a mai fi o for!â interna- .

în cursul acestui p"*"r, papalitatea încetase papale,

sd;;;ù{iei redusese drastic veniturile
Çionalâ majorâ. politlcâ
rnai putea fi .lOonfai? o
mai ales pe cele din afara ltatei. I*{u
c,onj d; costurile râzboiului care
externâ radicalâ, f" tp""i^f linând
Începând cam $in 1600, papa-
urcaserâ.rapio in tiàôri u""rt"i secol.. Faul IV (15s9-1565)
politici decât în interiorul ltâliei'
litatea nu prea a mai contat în lurnea
Desigur, i, ,-n**" continua sâ aibâ o influen!â rnajorâ, Fius V (1566-1,512)
'to-"J,ri
darputereaexercitatâascàzutînînsernnâtate.trrriliativasetransferase
în mare mâsurâ laici, ei fiind cei care hotârau dacâ
"."or.ar*i1or SixtLrs V (15S5-1590)
rivalitâfile.generatedeconsolidareaprotestanlismului-aveausâfie
exacerbatesauaplanate.odatâ""pupuTituteaîçifâcuse-ordineînpro-
a hotâÏî soarta Contrarefoffnei
pria ogradâ, ufto,u i" '"uenea rolui de Rezltmat - Reforlna papalitdlii
'p"fttitË. Aceastâ ternâ este descrisâ în Capitolul 7'

i. Generalitâd
1.1.. Care au fosr prioritàçile lui Iuliu II çi Leon X în rimpul pontifi-
papalitdçii'
Sà. tw&'m notiçe despre ,,'Reforma catelor lor?
jos"' 1.2" De ce s-au pi-ls aiâtea spel'ançe în reforrnele lui Adrian VI?
sâ fie ttlo.lTutl
Protestanfii au cerut ca biserica ::l:jt:i*â 1.3. În ce sens este considerat pontificatul lui Clement VII un mo-
bisericii în termeni generali, dar
Acesr capitol ,. ,*ài-uii;;;;t*" ment de cotiturà?
mâsurile luate pentru a reforrna
subiectul sâu princi-purî .onrrituie conffolul 2. Faul Iil
al bisericii' aflat la I{oma' sub
,,capuï' - centrul "d;;;t"tic Frobabil 2.1. Refomnele lui Faul III
trebuie sâreflecte acest subiect.
direct al papei. NotiËJuo*tre aça 2.2. Inchizitia rotnanâ
notiçele în.ordine cronoiogicâ,
cel mai util ar ii ,aîa,t.cturali în tirnp' 2.?,. Eva.l.r.rarea contribu{iei lui Faul tri la refôrma papalitàfii.
evenirr,renteior
încât sâ và fie *ui"ôr*sa aistingeçi yhema * a putut 3. Consolidarea reforrnei
o Tntrebate "De ce reforma
Aveçi în vedere i,, f"*"otn$ Ce contributie au adus la reformâ urrnàtorii:
avea loc în anumitJ;;;;
iar în altele nu?" Folosiçi urmâtoarele
3.1. Fapalitate?
întrebâri:
functe, sub-Puncte çi

3.2. Fius V?
3.3. Sixtus V?
sd. rdsgtwndern læ întrehdri-esew despre ,,Reforma
papalitdlii."
Examinatorii formule azâ de obicei întrebàri atât despre ,,leforma
papalitàçii," câr çi despre ,,rolul papalitâçii". cele douà subiecte nu
sunt identice. Frimul este lirnitat la schirntrârile operate în maniera
în care func{iona papatritatea în cal,itate de guvern centratr ai bisericii'
pe când cel de-al doilea solicitâ o evaluale a roiului jucat de papi în
ioate domeniile reformei catolice çi ale Contrarefomrei. Curn.le deo-
sebim? La care dintre subiecte pute{i râspuncle dupâ consultarea
materialului din acest capitol çi eare necesitâ selectarea c1e informaçii
din restttl cârçii?
Fentru a râspunde ia întuebàrile refel'itoare la ,,refotrma papalitâ-
!ii,, esfe necesâr sâldentific a\i ce afost reformat.
E bine sâ avefi aceastâ
ana\izâ, pregàtltâ înainte de a intrâ în sala c1e exerminare. Aicâtui1i
o citifi acest extras din declarafia lui Adrian vI, de la pag. 29, çi epitafr,rl
listâ cu àspËct*l* ref,onnei papale care au fost cliscutate în acest capi-
tot. Futeçifolosi o ier:arhizare cu titluri çi sub-titluri. De exemplu,
subiectul ,,finailciar" pôate fi divizat în pârçi cornponente'
Unrrâtoarele întrebàri se pot referi la comentai'ii asupra awtpktarei
pune
reformelor. Uneori se foloseçte expresia ,,în ce mâgurà" pentru a
aceastâ întrebare, clar mai des se foloseçte ,,pânâ tlnde" s-a
extins
ref'orma. Reiinefi câ planul pentru 0 lucrare cu subiectul
principal ar
trebui sâ confinâ douâ pâ$. Prima se va cÛncentra asupra a ,,punctului
pânâ în ,-u ajuns" gi/*u* ,,în aceste clomenii", iar ceaialtâ va explica
"*"
,Bunrrd* râmasô în afara reforrnei" çilsau ,,nu çi în aceste domenii".
ô, ,*" parte îûcepefi? Câreia îi veÇi dedica mai rnult spaçiu? Analizafi
acesle întrebàri:
l.În ce mâsurâ a fost reformatâ paXralitatea înainte de moartea
lui Paul Ifi (1549X
2. ,,R.eforrna papalitâçii a conÈtituit realizarea rernafcabilâ a
contrarefornxÊi." Sunte{i de acord?
3. În ce rnâsurâ s-a autoreformat papalitatea în timpul contra-
reformei?
Indrurnâri pentru studiu 41
4. Care a fost contribu{ia papalitâçii în contracararea reformei în
secolul al XVI-lea?
Fenh'u a ràsnrunde ia douâ dintre aceste întrebâri este necesarâ revi=
zttirea înft'egului subiect. Care sunt acestea? Care înfrebare v-ar putea
deruta, determinându-và sâ vâ concentrafi asupr.â ,,reformei papalitâf,i,,,
dacà nu sunte{i atenÇi?
Pregâtiçi.:và un plan pentru a râspunde la întrebarea 1. Folosiçi
drept cadru analtza domeniilor reformate. scurta introducere trebuie
.
sâ explice de ce a fost necesarà reforma, iar'concJ.uzia voastrà tre-
buie sà includâ cornentarii asupra lucrurilor care qâmâneau de fàcut
dupà 1549.
îmtrebàri bazste pe i:ivosre desqre,,,Reforna pap.alitdçii"
L. Adriare VI çi ref'orrna,1522-n523
'
de pe rnormântul lui, la pag.29. Ràspuncleti la urmâtoarele întrebàri:
a) De ce a provocaf declaraçia lui Aclrian alertâ, probabil, în rândul
Curiei?
b) care au fost cele douà motive invocate de r\drian penrru intenlia
de a reforma papalitatea?
c) In ce màsurà explicâ epitaful lui Adrian motivul'pentru care el a
rcaltzat atât de putin în domeniul reformei?
d) scriitorul epitafului se dovedeçte a fi înleregàtor sau nu fa!à de
Adrian? Explicati ràspunsul.
2. Consilium de eneendendæ ecclesiar l.s3|
cititi ceie douà fragrnente din consilium de emenderutà ecclesia de la
paginile 34 çi 35. Râspundeçi la urmâtoàrele întrebàri:
a) Ce înseamnà termenii ,,simonie", ,,dreptul la prebendà", ,,dreptul
cle înapoiere?', ,,asteptàri" si ,gezewâtt't uçu sunt ele.folosiæ in
al doilea extras? i "um
b) ce criticâ se aduce .dispenseior despre care se rcrateazâ,în primul
extras?
48 Reforma paBalitâçii

c) Cât de exactâ este descrierea celor douâ èxtrase drept ,,agresiv de CAPITOLIiL4
critice în privinfa abuzurilor"?'
d) Ce sperà zutorul extraselor câ se va realiza prin corecta.rea abuzurilor
pe care ie descrie? ConafiHinx[ dËm Trento
e; bat de realist a fost prograrnul de reforrne conturat în Consilium
de
la
emendei:nda ecclesiaî @ôlosiçi çi aJ.te inforrnafii pentru râspunsul
aceastâ întrebare.)
L. Condifii istorice
3. Faul I{{ (1534-1549) çi $ixtus 1/ (1585'1590)
studiaçi portretele tui Faui III de pe prirna copertà çi al lui sixtus
v de când Martin Luther încerca sâ-çi apere faptele silopiniile în fa{a
'Râspunde,ti la urmâtoarele întrebàri:
lu pqg.43. împàratului Carol al V-lea, în 7520,'el susçinea cà nu papa era aceia
b; impresie încearcâ artistui sâ creeze despre Paut I11? Explica{i care ar fi avut autoritatea de referin{â spre a-l judeca. El voia sà facâ
") ràspunsul.
apel la un conciliu general al bisericii. Arlumentui sàu era cà un astfel
b) în Ce mâsurà confirmâ portretul lui Paul III opinia pe care v-a{i de conciliu, si nu papa, reprezenta arbiful suprem al tuturor disputelor
format-o deja? din sânul bisericii. Aceastà revendicare era abilà din punct de vedere
c)' Comparali àele douà portrete- Care sunt asemànârile? Ce vâ suge- politic, întrucât solicitarea lui avea darul de a concentra aten$a asupra
,"*i u".rt lucru în legàturâ cu conveniiile utiiizate în portretistica problemei care constiruise timp de generaçii întregi un focar major de
papilor? Care sunt diferençele? Explica{i'le controverse între conducâtorii Germaniei, laici çi clerici deopotrivâ, .
sale'
O) pËrtetut lui Sixtus V este înconjurat de ilustrarea realizârilor çi papatitate. În plus, în acest litigiu, el se situa clar de partea lui carol
cum sunt
care a fost caracteristica generalâ a acestor realizâri, aça
al v-lea, reducând astfel substan$al probabilitatea ca împâratul sà ia
ele prezentate de pictor? Câ Oe exactâ poate sâ fie aceastâ
evaluare?
màsuri hotàrâte împotriva lui.
Explicali ràsPunsul' stratagema a funÇionat. cu toate cà" suveranul a declarat cà
Luther nu ar fi hebuit sà facâ ceea ce fàcuse, sancqiunile dictate pentu
a-l disciptrina nu au fost atât de draconice pe cât le-ar fi dorit pàpa,
çi
au fost lipsite de eficiençâ. Politica lui carol aI v-lea a fost çi u ta-"s,
tirnp de peste 20 de ani, sâ solicite întrunirea unui conciliu general
carc sâ. solu$oneze probleme majore, printre care çi pe cea referitoare
la Luther. El susfinea cà mâsurile luate înfe timp nu erau decât ac{iuni
provizorii, men.ite sà menfinà un statu quo.
care era însâ motivul din spatele numeroaselor controverse asu-
pra convocàrii unui consiliu general çi de ce dura atât de mult o{gani-
za;rea lui? În mod evident, ràçiunile depâçeau dgrinça de u-i ,uii p"
conducâtorii bisericii din toatà lumea catolicà pentru a diçcuta prô-
btreme de interes reciproc. Toate pàrtjle implicate erau de.agord cà de
fapt probLema centralà era cine deFne autoritatea supremà în bisericâ.
 Conciliul din Tiento
Condiçii isrorice 5I
50: '

1e revenea, de ia Roma, sâ aclune for{ele opuse suprernaçiei papate. Rezultatul s-a

Timp de:,secole, papii sus{inuserâ câ aceastâ alltoritate fost primul concreiizat în forma a mai multor concilii generale care si-au asumat
pe cal"e î1 declarau a fi
transrnisâ de Isus apostolului Petnt,
ti9c1rui defnâtor al oficiului' Un mare responsabiiitatea. ultimà în interiorul bisericii. Fiecare din aceste concilii
;#,;. de la el,'suc9e9iv, ales tT acceptaserâ be întrunise numai când çi când, într-o perioadâ limitatà. Totuçi, luând
numâr de lideri, utat rui"i "ât çl clerici, mai T^P, în considerare dificilltâtile ridicate de orice deplasare în Europa
R"oma se înce-
de mult aceastâ p"",""çi", dar'1a distanle'mai ry{;de
Germanii medievalà, faptul câ întâlnirile avuseserâ totuçi loc-reprezenta o rea-
|f,,"oi*"ca ea sâhe disputatâ. în special Franfa çi 9ptq"j.11
là autoritatea suprernâ în bisericâ. in ltzsse remarbabilâ, Col mai cunoscut dintre 'aceste concitrii generale se
,Ëhr*p la aspir.açiile
-pararijitii de papl se situa SÔrborta' întrunise la Konstanz (actuaknente în Germania, aproape de frontiera
fruntea contestatarii"t at"ptotilàr revendicate
obicei' sus{inufi cu Elvefia), între 1414 çi 1418. Oraçul era favorabil Smplasat între
universitatea din Paris. Regii Franfei çi împâr1tii,'de
punctul de vedere Italia. Fran(a çi Germania. Acest aspeç! fusese important pentru asigu-
de suveranii Spaniei çi ai Insuletor britanice.anâr1"
argurnentau-f**l rarea reprezentatività{ii participançilor. Cel.e mai sernnificative docu-
al eelor ,uuçirrJu., n"""rio,"u unui sinod. Aôeçtia
",
câautoritateaultimâînbisericâreveneaunuiconcilirlgeneral*l:::
mente emanate la Conciliul de la Konstanz inciuseserà declaralia cum
nu qvea nici o cornpozlFe câ autoritatea supremà în bisericâ o constituia conciliul general; re-
ii;, ;" toate câ un astfel de organism regulate' vocaf,ea papilor bompetitori în funcçie la momentul respectiv, pe motiv
recunoscutà, çi nici o traditie de intâlniri
^"-*' rTpt câ alegerile nu fuseserâ validate, urmatâ de alegerea unui unic papâ
Di;iltu o,r r" situa doar în,planul têoriei - ea avea.çiar fi râmas
"tt care sâ-i înlocuiascâ; çi hotârârea ca astfel de concilii generale sà fie
p*"ti"" îiosebit J" i*po**te. Dacâ drepturile papalitâ1ii convocate frecvent în viitor.
intangibile,n_armaifiexistatniciojustiticare.pentrucârmuitoriilaici Succesele rernarcabile înregistrate de adepfii conciliilor la mo-
care se bpuneau papale privind autoritatea de a lua deciziile
""i"ritor bisericeçti, numirile în rnentul Konstanz nu fuseserà consolidate. 1n mod firesc, papalitatea
finale în disputeie ;rù"â làgile^çi dogmete
legatâ de viaça reli- era ostilâ aspiraÇiilor acestei rniçcàri çi era cea rnai în mâstuà sâ asigure
funclii, orgarizarcabisericii çiorice altâ chestiune irnsirea avântului inilial. Una din modalitâçile de a realiza 4ceasta er4
pretenliile papale puteau
gi""rai" Jtatele catolice. pe de altâ parte, dacâ
câ çi ei prin amânarea convocârii urmàtoarelor concilii. Întrucât toatâ lumea
fi contraçarate, suvelanii s.ar fi aflat în pozilia cle a susline
politic Ei era dc acord cà papa era conducàtorul supiem al bisericii în afara
-"""t-"""f"uçi Ar"pr"ri ca çi papa de a àxercita controlul
cel mai im- sesiunilor conciliilor, interesul legitim çi întemeiat al papalitâ1ii era ca
teritoriilor proprii.
financiar asupra bisericii în inieriorul miçcarea sinodalâ sâ se soldeze cu un eçec. Adep{ii cbnciliului aveau
r""i T o infirmar dreprut papei, îndelung pretins
;;.*;;;-.â """ri râspicat),
\ ca suveranii talci sa se supunâ autoritâçii de înfiuntat toate dezavantajele. În practicâ, ei nu aveau un conducàtor,
(dar rareori afirmat
preten{ie- p.q{â,Pt"se impusâ cu fiind fe{e bisericeçti çi suverani din mai multe state, înfie care'unele
bisericii în toate priUniefe' Aceastâ învrâjbite cu altele. In acest sens, reprezentativâ era îndelungata bàtàlie
râmâse.se^o
;;1; mai multe situaçii în timpul Evului Y:9i: çi
a papalitâlii pânâ tfuziu în între Frania çi Sfântul Imperiu Roman pentru controlul politic asupra
armâ porenliâlâ àin p*nopiiu diplomaticâ
nordnlui ltaliei.-Începând din !494, papaJitatea nu se mai putea con-
sccolul al XVI-lea frunta cu un front comun de opozi$e din partea statelor catoJice mari,
l,aÎnceputulsecoluluialXV-lea,adepliiconciliuluimarcaserâ
care dezmernbraserâ deoarece acestea erau prea ocupate cu luptele dintre etre. ln fipsa acestei
un succes considerabil ca rezultat al diziden{elof fac- opoziçii unite, pârea o certitudine câ papalitatea va pgtea continua
secolului al xrv-tea. De câteva ori, fiecare
;;p#;";,r'i*r p,opriul ei p?pâ,.care funclionase în competifie cu poJitica sa ,dezbinâ çi stàpâneçte" în problemele bisericii.
liune îçi ut"r"r" atât credibihtatea, càt La începutul secolului al XVI-lea papii începuserà sâ priveascà
alul sau cu alfi aî1. ï""urtâiitualie srùminase doreau sâ cu spaimà chiar posibilitatea convocàrii unui conciliu general. Fiecare
a papalitâçii, dând posibiliratea. celor,care
il;r"d"îiiia Z pârea a fi clica politicà papà îçi dâdea seâma câ existau suficiente dovezi de corupçie implicatà
scoatâ biserica ain ,f"ru ae domina$e "".uce
 :!,I;:i::; a ;i.:.€- -:rl:

Paul III 53
52 Conciliul din Trento
un conciliu de la jumàtatea anilor 1530 dintr-un punct de vedere modern. În vreme
în alegerea sa, ca çi în exerci[iul func{iunii sale p?"-tt" 1a
demitâ çi sâ aleagâ un înlocuitor' Având în ce noi çtim câ Biserica Catolicâ nu numai câ a supraviefuit, dar a
Ë-""r""Lra ne iustifi"at sâ-l continuat sâ joace un rol internafional considerabil timp de secole,
era aploape o certitudine
vedere experien{a conciliilor g*n"ri" tfecute,
uro"u sà fie convocat, se vor formula Paul Itr avea motive întemeiate sâ creadâ câ i se profila sfârçitul. La
câ la oricare sinod ;i*il*
"t"
solicitàri irefutabile penffu ref,ormarea papalitâÇii-
Permisiunea întrunirii rnomenful respectiv, era un lucru binecunoscut (deçi inexâct) câ
privilegii pierdute çi întreaga Germanie avea sâ încapâ pe mâna luteranilor çi câ râspân-
unui conciti,, g"neiu|-fai"u sâ implice numai
direa ulterioarâ a'protestantismului era practic de npstâvilit în cond.ifiile
nimicdecâçtigat.Açaîncât,oride'câteoricereriledgconvocarea
g"nir* deven*atl prea insistente' tot ceea c'e ^Yea de fâcut date. Franfa çi Anglia pâreau sâ calce pe urmele Germaniei. Totuçi,
"o*ifi.rf,oi pro*ite acesr lucru çi apoi sâ se prevaleze de situaçia dovada care pare sâ fie esenqialâ în convingerea lui Paul de necesitatea
;"p";;f unei acçiuni hotârâte o constituie rapoartele conform càrora protes-
politicâpentruscuzeîntemeiatepentrulipsatotalâdeac{iunicon-pe
ar fi putut sâ-i convingâ tantismul câçtiga un numàr mare de adepfi în fiecare sâptâmânà în
crete. Laulma unnelor, numai un rniracol
multe oraçe çi târguri italiene. Posibilitatea ca biserica sâ:gi piardâ ,,çara
r'"px'"çiperegelen,*ç"isâcadâdeacordasupradatei,loculuisau
mamâ" pârea realâ. i
metodeidelucrupenÛ:uoriceconciliupropus.Vinapentruinactivitate
altcuiva' Unii din consilierii lui Paul, care împârtâçeau temerile sale pentru
ar fi putut oricând sâ fie tran3feratâ
era f,oarte valoroasâ viitor, nu erau convinçi cà un conciliu general era cea mai bunâ soluÇie.
Rivalitatea dintre familiile [trabsburg çi val.ois
s4 eyite *r,u""-"u unui conciliu
general. Ei credeau cà ar fl fost suficient ca papalitatea sâ facâ ordine în propria-i
p"",* ;;;;';J;; ogradâ, eliminând abuzurile genèrate la Ropa, pentru ca apoi sà-i
Chiar dacâ regii n *, Àani"Çzu frecvent sâ-çi dea consim!âmântul
ca_ o pârghie în lratativele. diplomatice
cu deterrnine pe suveranii europeni sâ continue reforma pe plan local.
pentru aceastâ
"oouof*", a fi uir bluf. Odatâ Aceastâ strategie, argumentau ei, ar fi fost o garançie câ iniçiativa ar fi
iupJi ut"u, curând à""urta ameninlare s-a dovedit
râmas srib control papù, iar supremalia papei n-ar mai fi fost pusâ în
ceCarolalV-leaeracunoscutafiunputer.nicsusçinâtoralîntrunirii
spofanlele.de rezolvare discuçie. La prima vedere, aceastà abordare era foarte tentantà,,dar în
conciliului general, funându-çi în acesta toate
clr,:ertiluline pe faptul opinia lui Paul, ea era sortitâ eçecului. El çti,a câ prea mulçi catolici
;-nr"u;;"î luteranà, se putea miza aproapesâ-i împiedice. Existenla înclinau sâ fie de acord cu reclamaÇiile protestanfilor ca sâ nu le dea
câ Franfa va face tot ce-i stâtea în
putère ca
posibilitatea sâ se facâ auziçi. Numai în momentul în care protestanfi
statelorplotestantenemulçurniteîninæriorulImperiutr'ui,cup:,.',tyl
rcptez.elta:nfu*l1J s-au dovedit nepregâti{i sà se întoarcà ,,la matcà" în condiçii rezonabile,
lor de diversiune çi slâbire a puterii împàratului
preaimportantpentru"u,"g.iiFranfeisâselipseascâdeel.Incon- çi numai atunci când diferen{ele dintre cele douà grupâri vor fi fost
conciliul generatr çi Franfa clar definite, avea biserica sâ pregâteascâ o campanie concretà de
"6]rn# "u pupulltut"a nedispisâ.1i gonvoace
ioiqe,
acestei lini-i,'nu existau practic stâvi[re a ercziei. Paul recunoçtea câ un concitriu general era singurul
fu .on*plruçii il* sprijinirea
forum legitim care at fi putut face acest lucru çi singurul care ar fi
,*o" un conciliu *tutot* sâ se poatâ înçuni' 'putut exercita presiuni morale asupra suveranilor çovàitori în punerea
"u
în practicà a reformelor pe teritoriile lor, la ponrnca papei. Din aceste
motive, el vedea convocprea conciliului general.ca pe cel mai mic din
2. Patil Itr douâ rele - cu toate câ nu agrea nici una din perspective. Nu e de
(vezi çi paginitre 31-40)' În.1536 el mirare eà uneori hotàrârea lui slâbea în intensitate çi câ era gata sâ se
situaçia s-a schimbat sub Paul Itr
*a"*i viguroâse de reformare a bisericii' autoamâgeascâ, spunându-çi cà, la urma urmelor, lipsa oricàrei ac{iuni
se convinge to fiira
"X, ""o'
pericolul ca aceasta,sâ disprarâ ca institulie
inter- ar fi putut fi cea mai bunâ politicâ.'Dar aceste abateri erau de obicei
ï;ffitl;;", sunt dificil Oeiantedt temerile papale de scurLà duratà çi nu reprezentau decât devieri trecâtoare de la efortul,
nafionalâ devenea tff;;tigur,
 paul III 55
altminteii consecvent, de.a asigura conditiile pentru întrunirea con- sub clominafia totalà a Habsburgilor, dar ar fi disrrus
çi orice posibilitate
:

ciliului general. efectivâ de î'trunire a conciliurùi. Totuçr,

caror nu oirpo, sà renunte
I-a trebuit lui Paul aproape un deceniu (1536 - 1545) pentru la posibiiitatea de a câçtiga'ûn avanraj poiitic
a-çi transpune intenfia în practicâ. În lumea modernâ a vitezei, care din "ràaceastà'ffi;.;ii
continuat sà-l çicaneze'pe paul, ure-e a nutrit sperança ca acesta
beneficiazà de comunicatii electronice instantanee, este fireéc sâ inter- "âtà
sâ cedeze si sà înceapà sâ facà concesii
pretâm aceastâ întârziere drept o indica[ie ciarà a lipsei unei intençii în schimbul sprijinurui impe_
rial în privinfa conciliului.
serioase. Dar lucrurile nu stau aça. Chiar dupâ ce se luase, în sfârçit, Al doilea veto care i s_ar fi putut impune depiirdea de
hotârfuea de a convoca conciliul general, aproape toate dificqltà{iie regelui FranÇei. Acesta era singurur voinfa
suveran.în ur*u ri,ic*or al v_lea
care favoriza.serâ amânarea sa de càffe papi, timp de câteva generatji, care çinea sub contror un teritoriu catoric
'râmâneau suricierrt àe
aceleaçi. În speciai era nevoie sâ se asigure de acordul putea lua orice hqtàrâre cu caracter general ""rrp*"o"-l
suveranilor importançi ai vremii. Fârâ acceptul 1or, conciliul'nu putea propriile frontiere. în ceea ce-I priveapJruur, "af"rlurti" dincolo de
avea loc. Cu toate cà, în general, toatà lurnea era de acord (cu excepfia
pr"À"çu r"*r*,*ir*
francezi la co'ciliu era crucialâ. Dar
' lui Carol al V-lea) câ numai papa avea împuternicirea de a convoca în timp c; caroi ar ù_ba îl punea
pe Paul în fafa a nenumàrate aincuireçi,
un astfel de sinod, era la fel de adevàrat câ suveranii locali aveau Iùncisc t it co'frunta numai
cu imposibilitàçi. cu toate câ Francisc
puterea atât sâ împiedice ca înçtlinfàrile sâ ajungâ la destinafie, cât çi rnl.*ori. *s":ut, er nu
avea nici o îndoialà cà datoria sa prirnordialâ "ru era
deplasarea fe{elor bisericeçti îtr afara fàrii, pentru a participa la conciliu. o" u prot"io interesere
na$onale si ale dinastiei, care în
Àintea lui erau sinoninê.'E a
Ît] practicâ, cloi suverani puteau exercita ceea ce era în fapt un veto. cà duçmanul sàu, caror ar v-lea, "onvins
ri uurn"rauir ;;;;;"tpr.oresran[ii
Carol al V-lea, prin domnia lui directa asupra Spaniei, fârilor ràmâneau o forfâ redutab.ilâ "aporenfiar
de Jos çi ttatl"i de sud, ca çi graçie marii sale influenie asupra Gerrnaniei, çi ,rlrir.*r"îin" c"r*unio.
rntrucât toatà r'mea credea câ unur ui" p.i""ip"iJr" ^r."puri
controla un teritoriu atât de vast din fârile catolice, încât era de conciiiurui genêral propus era sà rezolve are
neconceput ca u4 conciliu general sâ poatà fi linut fârâ sprijinul lui probrema protestantà, în mod
firesc Francisc I çtia câ nu are mare
activ. Din fericire pentru Paul, acest sprijin gra pe cale sà se concretizeze. rucru de câçtigat clin-cuîntrunirea
acestuia' De aceea opoziçia sa era
Dar acest demers nu era nici sirnplu, nici de la sine înçeles. Cu toate câ de.ra sine înlerJasa excepfia
cazului în care paur i-ar fi cynnàrat
sprijinur ,o u*o poriticà.
suveranul era sincer dedicat cauzei Bisericii Catolice çi era hotàrât sâ Numai câ 1ui paur nu pieaîi rtàt"u ù putere
se achite de rolul ce-i revenea.ùr supravietuirea ei, el era çi un politi- sà facâ"on".ri"
a$a ceva. El nu
putea sâ-i ofere mare 1ucru lui Francisc
cian abil, hotârât sâ-qi împlineascâ ambifiile personale çi dinastice cu Habsburgii. Dar acesra era un preç,pre1
in afarà oJ,ni* t"
nutrite în tinerefe. El era apt sâ facà în aça fel încât sà-çi urmàreascà scump de plàrit. "orfri.;;î
Adi;;
Iui Faul nu-i ràmânea altceva oe'recut decât
sirnultan scopurile în ambele direc{ii, dar uneori apâreau tensiuni înbe sà açtepte schimbarea
împrejuràrilor çi momenrul când lntrunirea
acestea. Drept ufinaïe, Paul nu putea sà mizeze pe sprijinul lui Carol avea sà devinà avantajoasà p"nt u
."";iii;i;;;erai prxnuit
peatru planurile sale. Acest sprijin trebuia câçtigat. O datà ce Carol Francisc.
Dar în timp ce a$tepta-ca sinrçia p"riti"e
înlelegea cà papa era acum hotârât în favoarea înhunirii conciliului generalà sà se rnodifice
în favoarea lui, paul pureâ sà încerce
general, în loc de a se opune, el a încercat sâ câçtige un preç politb în. sa puna"ta p;;;, ;;;riuni im_
portante de detariu. problema cea
schimbul sprijinului sâu. I s-a pàrut rezonabil ca papalitatea sà renunfe mai spinoasâ ,.u,'";;;l;iurui î'tâ1_
nirii' Aceasta eta o probremà de mândiie
ia neutralitatea. sa în confruntarea dintre Habsburgi çi cei din dinastia eât çi germanii doreiu.si;+i "4i;;rlà,;iuii, rruorrril
Val'ois, mai ales câ Franfa se aliase cu inamicul comun, Turcia. Paul {juo""" fr"rtigrur impricat de organizarea
conciliului pe teritoriul
1ârii ror. Numai cà probrema avea-çi o crimen-
.însâ nu era pregàtit sà facâ aceasta; conçtient fiind câ dacà ar fi adoptat siune mai concretà. Era de pr:supus
o pozifie anti-francezà, nu numai câ ar fi riscat ca papalitatea sâ infre desfàçurat conciliul uu"u ,à fie în posfura
.t;";;;;;i;Ë;"uia s_ar fi
cre a exercirâ o infl,ro.+;
 : .,i.- è::ê;€,,:*'.jd,:
+-#ç+.-è#=
-'.::1.&+Ljlqii:Sal
56 Conciliul din Trento
considerabilà asupra deliberfuilor. Lui Paul i-ar fi convenit ca locul
sinodului sâ fie pe teritoriul Statelor Fapale' Aceastâ variantâ éra însâ
totai inacceptabilâ pentru Carol, care declarase în repetate rânduri în
public câ uimàtorui conciliu general va fi çinut f,q? pâTâot german".
Acest angajament, pe câre caroi n-ar fi voit sâ.I încalce cu nici un
chip, ridica în f.ala iui Paul o sumâ de greutâçi. Un loc în Germania
,Bàpriu-zisâ", 1a nord de Alpi, nu avea sâ fie aoceptat de ,francezi,
làr"'r, açteptau, ,în ,,cel mai ràu eaz,,ca un teritoriu ,,neutru" sâ
gâzduiagci conciliul, în afara sferei de influen{â a celor trei protagoniçti
irajori - papâ, împàratul çi regele Franfei. În n|1s, distanfa fafâ de
Statele fapife prezenta riscuri de securitate semnificative çi probleme
de comunicatie pentlu papâ çi reprezentanlii sâi. Era nevoie de un
oraç situat din punct de ved"re tehnic în interiorul Imperiului,
deci
,,pe pâmânt german", dar suficient de independen!
ca sâ fie acceptat
Oirpi o.otru,-în ceea ce-l privea pe Paul, trebuia, de asemenea, sâ fie
aUôtut catotc, fârâ umbrâ de arneninÇare din partea protestançilor'
Din fericire pentru Faul, u.n astfpl de oraç exist4, Trento era o
episcopie independànË, al càrui episcop.-prinf nu d-{1a nimânui
decât
o loialitate formalâ. Deçi astâzi orâqui apipn" statului italian, în secolul
al XVI-lea acesta se af,la în interiorutr graniçelor Imperiului, deci fâcea
purt, ain ,,Germania". De asemenea, ela aproape de frontiera de nord
u Srut"lo, Papale, prin urrnare acceptabil pentru papà' Se afla mai
departe de Fiança âecât ar fi dorit francezii, dar ia sud, de Alpi
nu
compro-
exista nici o alternativâ. Oraçele elvefiene care constituiserâ
misuri acceptabile în secoiul al XV.lea, erau acum prea amenin{ate
de protesturrtir* ca sâ fie candidate dernne.de luat în seamâ.
In
concluzie, din rnomentul în care FauI a hotârât sâ çonvoace un
conciliu
general, oraçul Trento se impunea dre.gt cea ya,i buiu^ gazdâ'-tn
ip"r*çu obfinerii acordului tuturor pâr1ilor, mai {el al francezilor,
alternative
fuseserâ examinate çi alte posibilitâçi, dal toate celelalte
prezentau inconveniente mai mari çi mai multe.. Trento. era recunoscul
p"
^ui.i
,r*a largâ cafiind cel mai pufin dezavantajqs, în ciuda faptului câ
i"*it" erau deseori extfem à" g"tou." çi nu prea existau posibilitâfi
propice de cazare pentru îna$ii prelas participantj la conciliu,
dintre
i*à mofçi înso1içi àe suite numeroase. Avea sâ fie necesarâ folosirea
posibilitâ1ilor de gàzdluire mai în{epàrtate de acest oraç cu 7-8 000
de
Îocuitori çi numai 1 500 de case.
:: Paul III 57
O altâ problemâ supàràtoare o'reprezenta maniera în care con-
ciliul avea sà adopte hotàrâri. 1n cadrul conciliilor generale din secolul
al XV-lea se utilizase sistemul ,,votului pe nafiuni", Acest sistem presu-
punea ca fiecare ,,natiune" sâ benefici eze de Lln vot pentru fiecare
problemâ, indiferent de numârul delegaçilor participançi. Votul unei
nafiuni era.acordat pâr,tii susfinute de majoritatea-reprezentanlilor sài.
,;NaÇiunile'r nu erau sinonime cu statele'politice .independente" Ele
erau grupàri istorice abstracte, având tiparul triburilpr care invadaserâ
Europa occidentalâ în secolele de dupà destrâmarea Imperiului Ro-
man. Cea mai numeroasâ dintre aceste natiuni era Ge.rrnania. ,,Votul
pe na{iuni" fusese menit sâ garanteze-cà sinodul nu avea sâ fie dominat
de reprezentantii bisericii din zona geograficâ cea mai apropiatà de
locul dosfàçuràrii conciliului. .
De la debutul discuçiilor despre posibilitatea convocàrii unui
conciliu general, Paul III fusese hotârât sà sisteze aceastâ modalitate
de vot. În absenfa dovezilor clare în ace4stà privinfà, nu putem decât
sâ bânuim motivele sale. În temeiul u ,".à .- despre
"urrouçrem
celelalte opinii, este rezonabil sâ speculâm câ dorinça 1ui era de a
reduce posibilitatea ca grupàri.antagoniste din bisericâ sà provoace
blocaje, chiar dacà ele erau reprezentate numai simbolic la întâlniri,
dar, din pricina sistemului de vot, ar fi putut sâ se opunà la màsurile
dorite de papalitate. El era încrezàtor cà cea-mai mpre parte dintre cei
cal.e aveau sâfacâefortul de a participa la sinod aveau sâ se çi angajeze
în înfâptuirea schimbàriior pe care dorea sâ le vadà în bisericà. Cum
nu s-a exprimat nici o opoziçie coerentâ la punctul lui de vedere asupra
sistemului de vot, s-a trecut relativ uçor la vbtul individual.
Totuçi, complicaçiile n-au lipsit. Unii suyerani çi-au imaginat cà
pot sà punâ în funcfiune un .sistern de ,,vot în bloc", cu un singur
episcop prezent la conciliu care sà aibâ împuternicire de'vot de la
côlegii sai absençi. Carol al V-lea era unul dinne aceçti suverani, motiv
pentru care Paul,trI a devenit imediat vigilent fa!â de pericolul pe care
îl reprezenta un astfel de aranjament. El çi-a dat seama cà utilizarea
piocurii pentm a vota le-ar conferi suverànilor de state mari o putere
imensà, ei gàsindu-se astfel în postura de a putea sà-çi foloseascâ
capacitatea de a direcçiona deciziile conciliului ca pe ni$te pârghii în
jbcul complex al politicii intemaçionale care constituia fundalul oricàrui
sinod care se întrunea. De aceea, Paul a stabiiit rapid principiile con-
 Conciliul din Trento
form cârora votul avea sà fie individual çi avea sâ depindà. de par-
ticipare. El a.mai'insistat ca singurele pefsoano cu dreptul de a vo-ta sâ
fie-arhiepiscopii, epiçcopii çi capii ordinelor religioase recunoscute'
Astfel, cu toate câ monarhii çi alfl:conducâtori laici erau bineveniçi sâ
participe personal la conciliu, sau sâ fie,reprezentaJi de"ambasadori
sau de teologi erudi{i, ei nu puteau sâ aibâ decât rol de consilieri' Paul
era hotârât ca deciziile sâ fie luate exclusiv'de câtre aceia care ocupâu
funcçii de ràspundere în bisericâ, chiar dacâ çtia prea bine câ mulçi
dintre aceçtia erau dirija$. din urnbrâ de suveranii laici care-i numiserâ' '
Unii însâ nu erau, ceea ce-i permitea lui Paul sâ spere câ un conciliu
af putea beneficia de un anumit grad de independen!â politicâ.
Paul nu avea nici un dubiu în privinfa a cât de irnportant era sâ
deçinâ iniçiatiïa în toate aspectele referitoare la conciliu. Çtia câ dacâ
acest sinod nu era total sub conkolul papei, avea sâ ducà la ameninçàri
reale la adresa intereselor papale. Imediat cè a hotàiât câ Întrunirea
unui conciliu generâl era vitalâ pentru a evita dezintegrarea bisericii,
el a depus o activitate susfinutâ pentru a fi sigui câ aranjamentele se
subordônau în detaliu dorin{élor sale. S-a opus cu succes preten{iei
protestanlilor care sustineau cà împâratul avea acelaçi drept de a
convoca un conciliu ca çi papa, convingându-l pe carol ai v-lea câ
apelul trebuie sâ vinâ din partea acestuia din urmâ. A obçinut acordttl
càlor mai importan{i suveraRi în legàturâ cu solicitarea lui ca sesiunile
conciliului sâ fie conduse de legafii papali (reprezentanfi aleçi per-
sonal de papâ), care sâ aibâ puterea sâ stabileascâ ordinea de zi çi sâ
I hotârascâ'în legâturà cu orice problemâ de procedurâ' A reuçit chiar
sâ impunâ stattttul de organ consultativ pentry conciliu, cù rolul de
a
face iecomandâri càtre papâ, cate sâ poatà fi aplicate sau ignorate,
dupâ aprecierea pontifului în func{ie. Toâte. aceste defizii, adogtat3
inti-o ferioadâ când întrunirea conciliului nu era nici mâcar o ierti-
tudine, aveau sà-çi imprime efectele profunde asupra evenimentelor
ulterioare. Cu toate ca Lte îi asigurau papei'rolul de dirijor al faptelor;
conferindu-i cel pu{in dreptul de veto în taate çazutil", p9 de al1â
parte permiteau ca luirurile sâ se schim.be {u9â întrunirea liciii,utgi-
în*.ât Paul III çi majoritatea suciesorilor luj au fost convinçi ptât d.e
rr".J""^ schimÛarilor, cât çi de faptul câ erz de dorit sâ le continue
bazându-sè pe un sprijin cât mai larg cu putinlâ, colciliul eta menit Sâ
Organizaiea Conciliqlui,: "'! 9 ...r,',r: ':.;:ij
devinâ punctul central al reformàrii structurale
çi doctrinare a bisericii,
mai degrabà decât un exerciçiu de relaçii publice elaborate, asa cum se
iemuserâ mulli câ va fi.
3. CIrealizqrea Crnciliului ,
' . ..I
cu toate cà Paul a muncit cu asiduitate pentru a pregâti cadrul de
debfâsurare a conciliului general, în termeni practici'*ru"p"rr. purterite
lui sà asigure acordul lui carol al v-lea çi al lui Francisc I pentru
convocarea lui. A trebuit sà se împace cu gândullcâ tot ce putea
eI
face era sâ pregàteascâ lucrurile çi apoi sâ açtepte momeniul canJ
îrnprejurârile ar fi fost favorabile pentru planul lui. Acesta ar fi puhrt
fi
momentul în care carol çi Francisc ar fi fost în relafii amiabile. beja
în
1536 lui Paul r s-a pârut cà momentul este oporton
çi a convocat
conciliul. Însà curând s-a dovedit cà fusese pàa optimist cà era
çi
nevoie de o pregâtiie a terenului rnai temeinicà în ceèa ce-i privea
pe
cei doi monarhi. De aceea el a manevrct org.anizarea unei întâlniri
a
celor doi la Nisa, în 1538, când perspectivele unui acord pàreau
sà
aibà sorçi de izbàndâ. Dar speranç"l.- tui au,fost spulberaie. À;btt
suverani se açteptau sà.repurteze o victorie usuprà celuilalt
çi nici
unul nu era gata sà facà trebuincioasele compromiiuri pentru ,tutilir.u
perioadei, a locului çi a procedurilor pentru întrunirea sinodului propus.
De fapt, Paul nu çi-a vâzut planurire dând roade clecât.odatà .u ui"roi;t"
militare importante repurtate de carol al v-lea împotriva lui Francisc
I. calot a fost arunci în mâsurà sà-i impunà lui Fiancisc condiçiile în
care aveau sâ-l suslinà amândoi pe paui pentru convocaïea unui
con-
gliu geaeral. .Aceasta s-a întâmplat în 1544. când, prin pacea de la
crépy,^Francisc I a fost obligat sà consimtà la desfàgurarea conciliutrui.
În sfârçit se contura.perspectiva realistà a întrr-rnirii conciliului.
Totuçi, dupà toate falsele sperançe spulberate în anii precedenfi, nu
e
de mirare cà mulçi prelali erau sceptici în privirrga probabilliap
ca
lucrurile sâ devinâ concrete. în ciuda îndemnurilor insistente ale lui
Paul ia participare, majoritatea ceror eligibili preferau sà stea în ex-
pectativâ çi sâ nu înfreprindà nimic pânà nu ,"àuu sâ aibâ'certirudinea
cà acfiunea se va concretiza. perspectivele au fbst întunecate su-
plimentar de hotàrârea lui Francisc I de a nu permite nici unui
 ArganizareaConciiiului 6I
60 Conciliul din Trento
presiune' împàratului era în realitate o respingere totalà a strategiei tui carol. El
sâ participe la conciliul pe care el îl aprobi:? i:t*^: sub a înçeles repede cà Ia Trento nu avea sâ gâseascâ nici un ràspuns la
Toate acestea au fâcut â tu deschiderla oficialâ a
Conciliului din
episcopi' ceea probiemele lui, aça încât çi.a pierdut interesul în evenimentele care se
Trento, în decembrie 1545, sâ fie prezenli numai 31 de desfâçurau acolo. În schirnb, çi-a concentrat atenfia asupra modului
ce însemna mai puçin de cinci la sute din cei care
ar fi fost îndreptâlili
de a-i înfrânge pe protestanli în luptâ. Faptul câ nici francezii, nici
sà participe protestanfii nu luau parte la lucrâri a lâsat liber drumul dominatiei
auspicii' çi
Categoric, sinodul nu debuta sub cele mai fericite papale în dezbaterile sinodului. ,,
asupfa ordinii
acelaçi lucru se poate afirma despre dezbaterile inAetlmgi Aceastâ dominaçie a fost confirmatà de practicile de lucru ale
o parte
de zi. Aceste controvets",p.ro*** în luminâ faptul câ pe de conciliului. Problemele erau puse în discufie în ordinea stabilità de
totul altceva de
Carol al V-lea, iar pe de dà Paul III se açteptau la cu legafii papali. Fiecare subiect era dezbâtLrr de expe(ii rehnici fàrà drept
pe urma conciliului. carol privea conciliul priu prisma-
luptei lui.cu
de vot (teologii) în prezenfa membrilor cu drept de vot, cât timp
protestan{ii. Cu toate câ eEecul de la Regensburg $ l*1j"tzinapty1 considerau necesar legaçii. Aceçtia puteau sâ facà 1p,u$u fel încât teo-
36) îi diminuase substanlial încredereJin posibititatea.
ulei rczolvâ-'i
logii care susfineau punctul de vedere.al papei sà,domine çi sâ aibâ
pe calea rr"go"i"ritoi i"i"r*ii si-l fâcuse-sâ creadâ cà ultima soluçie ultimul cuvânt. urmau episcopii care cântâreau problema çi conveneau
n-* prrr"u ii Oecat o "u
câ
campanie nriliturâ, el mai nutrea încâ speranla formularea exactâ a unui decret care bàtea în cuie decizia conciliului
rezolve'situaçia' El
deliberârile unui conciliu^general * poi"u totuçi sâ referitoare la acel subiect. Decretele nu erau validate- decât dupà ce
pentru înlâturarea
se a$tepta ca irriçial concùul sà întreprindâ mâsuri primeau aprobarea papei. Astfel, èra practic imposibil ca participan[ii
din R'oma, în legâturâ
abuzurilor, cele mai multe emanând de la Curia sà ajungà la vreo concluzie cu care papa'sà nu fie pe deplin de acord.
se plânseserâ de
cu care atât protestançii, cât Ei catqlicii clin Germania Nu e de rnirare de,ce cei mai mulçi papi au dorit sâ perpétueze,conciiiul
atâta vreme. caroi era convins câ îndepàrtatea
acestor abuzuri va stâvili
anticipa câ cât mai mult timp cu putinçâ.
valul de dezerrâri âi" Ui-"ricâ înregîstrat în Iml1ri.u. El conciliul din Trento s-a reunit în trei perioade distincte în decurs
(credinla bisericii)
ulterior conciliul or"àn,r""i asupra àefinirii dogmei de 18 ani, din decernbrie 1545 pânâ,în decembrie 1563. pe aceastà
cât çi luteranii
cafe erau prea inexacte çi generale pentru ca atâicatolicii, duratà întâlnirile s-au desfàsurat pe parcursul a25 de sesiuni de lungimi
---le poatâ accepta.
sâ
conciliu diferite, cale au durat în total cam patru ani. Prima.perioadà, teoretic
ï"**pçia iui raul era.foarte diferitâ. El dorea ca acest acceptabile din decembne 1545 pânà în septembrie 1549 (dar în practicà suspendat
sâ stabileascâ delimitàri precise çi.stricte între credinfele din 1547) s-a desfirsurat sub pontificatul lui paul ItrI. Ea s-a constituit
tiebuiau'privite ca eretice. Motivafia lui nu
în bisericâ çi din opt ,sesiuni, timp în care au fost parcurse etape decisive pentru
"et*- "ur" tra o înlelegere -cu
avea nirnic de-a face cu încercarea de a ajunge definirea învà1àturilor bisericii, în ciuda intenselor manevre pôliti..
protestançii. Dorin{a lui era sâ asigure o protectje efectivâ împotriva
sâ îi provoa:e
ciirr spatele lucràrilor. La un moment dat era ameninfatà serios chiar
atacurilor viitoare ale protestanfiLor asupra bisericii çi existenfa conciliului. Presupunând câ atençia lui carol al v-lea era
pe.luterani sâ revinâ fa rnatcâ în condiçiile impuse de
el' sau sâ fie
cornplet dominatâ de carnpania militarà încununatâ de succes pe care
àamna1i. Fontiful credea câ o definire atentâ a
doctrinei repteze'nta
o purta îrnpotriva statelor protestante din imperiu, Paul a hotàrât în
aveau sâ-çi poatâ
cheia problemei. odatâ aflali în posesia ei, catolicii mai 1547 sà mute conciliul la Bologna, pe teritoriul statelor papale.
de cuviin!â' In
identifica atât prietenii cât çi inamicii çi sâ ia mâsurile Pretextul sàu a fost izbucnirea unei epidemii de holerà la Trento, care
acest context, àbuzurile râmâneau categoric
pe planul.doi' :

perichta continuarea conciliului în acest oraç. carol a interpretat aceastà

dogmei sâ ac{iune ca pe o tentativâ ostentativâ de a prelua dominafia asupra
(în care se înscriau majoritatea abuzurilor), cât çi defini$ile lucràrilor conciliului. El çi-a instruit supuçii sà ràmânà la Trento, ceea
A;n n*u papei çi a
se dezbatâ simultan'.Acest apare]l,,1ïif.Ï."€f
 62 Conciliul din Trento

ce aceçtia au çi fâcut. Aceastà situa[i a pus efcctiv capàt desfâçurârii redactarea propunerilor detaliate, pentru a se garanta
câ.bunele intentii
conciliuiui. În cele din urmâ, recunoscând câ nu s-ar mai fi înregislrat din prima perioadà erau acum pe cale sà fielanspuse
fielanspur" în in reali
,"uiio,J. ilr.
nici un progres în viitorul apropiat, Paul IIT a per:mis 'conciliului,sâ fie aceastà a rrei'a perioadà au fost întreprinçi paçi
semnificati;i c;;;
suspendat, fàrâ o datâ convenità pentru reluare. ref,orma disciplinei ecleziastice.
A doua perioadà a conciliului, din mai'1551 pânâ în aprilie cu toate cà identitatea conciliului din Trento a râmas intactà,
în
1552, a fost alcàtuitâ din çase sesiuni. Paul III murise în noiernbrie multe privinfe i-a lipsit coerença. Acest lucru a fost
inevitabil,.datà fiind
1549, ias çedin,tele au continuat sub auspioiile succesorului sâu,.Iuliu incosecventâ participârii în cadrur conciliurui.
Nici ;" ;;;;;"^';
III. Rezultatele erau modeste. Problema o reprezenta lipsa de direc- fost prezent de la început pânà ta sfârçit
s_au perindar Açi legaçi papali
fionare din partea papalitàtji, sare se complàcea în adoptarea
rolului în fiecare perioadà, iar reprezentanfii din fiecare regiune
nu nici ieograflcâ din
negativ de a veghea ca participanfii la conciliu sâ facâ un jurisdicçia bisericii s-au schimbar în
mâsurà
"";i;;dilâ. cu roare
comprornis care sâ-l fi putut ajuta pe Carol al V-iea în încercàrile lui acestea, statisticile relevà o schemâ clarà.
în momente diferite, la conciliu
repetate de a ajunge la o în[elegere cu protestanlii. Carol rspurtase o au participat un totai de 270 de episcopi. Dintre.
aôeçtia, 1g7 erau din
viitorie decisivâ asupra açestora în bâtâlia din 754.1' dar îçi dâdea Italia,.3t din spania, zg r"çi
numai 2 din Germania. v'rançà
çupioape perioadà)
seama câ nu putea ajunge la o reglementare permânentâ. a situaliei lor '".;;;ia p.ate fiçi
participareà italianâ covârçitoare
pânà nu li se permitea sâ revinà în sânul bisericii în conditii acceptabile' interpretatâ ca o dovadà în pl's a domi'a{iei pup;"]
i;;"çi, ar fi o
lnsâ era prea târziu. În prima perioadâ a conciliului çi în primele luni greçealâ sà presupunem.cà papa deçinea
un absorut asupra
din cea de-a doua fuseserâ adoptate definiçii a1e credinlei care fficealr conciliului. Bste coiect sâ afirmfuii câ orice acfiune "ontroi u .o*ltiutui uu"u
imposibilâ orice înçelegeïe cu protestantii (vezipag.68-72), çi cu toate nevoie de aprobarea papalà înainte de a câçtiga
statutui de mâsurà
câ, la intervenfia lui Carol, reprezentanli ai luteranilor au participat la aptricatrilâ, dar acest lucru nu însemna câ papii
eà c*e irritiau toate
urmâtoarele sesiuni ale celei de-a doua perioade, suveranul nu a putut miçcârile. chiar dacâ înrre papi
çi tegarji io, **irt* ""io
Ça*re foarte
sà influençeze suficient evenimentele încât sà evite eçecul anticipat a.l strânsà, chiar dacâ între Trento
çi Roma circulau în a trlia perioadà
negocierilor. Flra de acum clar pentru toatâ lumea cà între punctul de raFlarte amànunfite zilnice seturi de instrucfiuni,
çi {egaçii nu eran sub
vedere catolic .çi cel protestant nu mai putea fi vorba de nici o nici.o fonnà simptre marionete. Fiecare nutrea propriile
opinii si ei au
reconciliere. reuçit sà inoculeze to parricipa'ç.'or de d Trento ioËr"
' lntre a doua çi a treia perioadâ ale conciliului a fost o pauzâ de erau, într-o anumitâ màsyà, TrÉJ"
,,preçedinçi neuffi". în moà cerl ei "Éloea;
I nouâ ani. Unul dintre motive a fost pontificatul lui Carafa, aa papa interesele si politica paparà, dar în aceiaçi ti*p
pro.*ou' o"pe anumite
srujeau

Paul fV (1555-1559). Carafa era ostil chiar conceptului de conciliu rationamente independente, Acest lucrlu a fort,
*ulA"";, ;;;çi;iî
genefal, suslinând câ papa era absolut capabil sà introducâ reformele conskuirea credibilitâçii legatiror în ochii episcopilo,
conciliu. Nici episcopii italieni nu erau toii cescnisi"* ;rrri;;il
i;
n"."r*", atât în privinla disiplinei, cât çi a dogmei, în baza plopriei la influenfa din
sale autoritâçi, fârâ sà aibâ nevoie de acordul altora. Succesorul lui, partea papei, chiar dacà rn*lçi erau nevoili
sà o accepte,'intr.rcâiaepirra"uu
Pius fV Q55g-7565) a dorit sà termine lucrarea începutâ de Paul III çi de pensiile papale pentru a cârpi veniturile sffâcâcioase
pe care le
reuniunea conciliului pentru ceLe unsprezece sesiuni finale, din ianuarie primeau din diocezele lor. Episcopii
din cea mai mare parte à rtalei de
1562 pànâ în decembrie 1563 i s-a datorat lui. Participarea a fost sud se gàseau în egarà mâsurà sub influença.Ilabsburgilor
ca çi a
relativ-bunâ (un numàr maxim de 235 membri votanfi, în compara{ie spaniolilor, în vreme ce detrega{ia considerabiix ain
statur"veneçran era
cu cei 72 çi 59 din primele douà perioade), în special linând cont de moçtenitoarea unei putemice tradiÇii anti-papale.
Faptrl câ nici unul
contingenful semnificativ de francezi..Luctânle începute 1n prima pe- dintre papi nu a viatatpersonal este o confirm arc câpaparitatea
rioadâ au fost finalizate. Cel mai important aspect l-a constituit nu deçinea decât un conhor pa4iar "on"iliut
asupra desfâsuràrii rr,ciàrioo. ,
 64 Conôiliul din Trento '-" ' '::
" :

Doctrina Bisericii 65

4. Doctrinabisericii rizaçi de inrenfiile^anti-protestante dezvâluite în scurt timp

de lega{ii
papali. Mai puçin îngrijorafi au fost la început acei teologi
.*" .Ë"u_
Conciliul din Trento a abordat chestiunile referitoare la dogmà într-o noçteau cà studiile biblice întreprinse atât de protestançi, cât
catoliei în deceniile anterioare demonstraserâ necesitatea ca unele
çi de
manierâ care justificâ cel mai bine folosirea termenului ,,contra- dintre
reformâ". În toate cele trei perioade ale Conciliului inten{ia a fost sâ doctrinele exisrenre ale bisericii sà fie ajustate. Ei
çi-au imaginat cà
se identifice în amânun{ime diferenÇele de ordin teologic între vederile lor aveau sà aibà câçtig de cauzà. în scurt timp însâ,
uu"uu ,a
protestanfi în general çi luterani în particular pe de o parte, çi biserica înfeleagà cà urmau sà,fie respi-nçi la fel curn ," pro""dil
cu prqres-
catolicâ pe daalta. Aceste diferenfe au fost apoi examinate exhaustiv tançii. Dupà pledoarii îndelungate sus{inute,
çi ilanurile lor au fosr
liniite de demarca{ie anihilate de legafi, unur dupà ceràrart. în momântele cheie,
çi au fost emise declarafii care stabileau strict aceçtia
intre ele. Cei care acceptau doctrinele pâr{ii protestante erau declarafi s-au folosit de.teoiogii cu concepfii tradiçionaliste, în spècial
cle iezuiçi,
eretici çi osândiçi sà trâiascà în afara comunitâçii bisericii' Chiar çi pentru a çine discursuri elocvente, apte sà-i influenlàze pe
membrii
forma în care erau redactate aceste decizii ale Conciliului relevau conciliului. opiniile tradiÇionale aropta tuturor srrbiectelor au învins
inten{iile sale anti-protestante. Se elaborase câte un decret pen$u fiecare în fala învàçâturilor mai recente, care îçi aveau originea in
subiect teologic. Fiecare decret era alcâtuit din douà secfiuni: o întreprinse de umaniçti, discreditaçi în mare mâs'rX h Trento. ""r."i#ù
explicafie pe larg a punctului de vedere al bisericii, împà4itâ în capitole, spre surpriza multor observatori, în primele lg luni ale conciliu_
fiecare o lui, pânâ la sfârçitul primâverii anului li4l, se încheiaserà cele
çi o serie de afirmafii concise, numite canoane, con{inând mai
credin!â protestantâ pe care catolicii trebuiau sâ o respingà. Dar nu importante lucràri privind dogma: Acest lucru însemna cà
oouâ rdintre
numai ceea ce se fâôuse çi felul în care fusese abordatâ situafia de- speranÇeie puse în reuniunea înaltelor feçe bisericeçti
nu fos"serà
monstrau clar intenÇiile ,,contra reformatoare" ale membriior Con- îndeplinite. opozitia papei la convocarea unui conciliu se
întemeiase
ciliului. Ceea ce nu se fâcuse era la fel de relevant' Nici un ceas nu mult timp pe presupunerea cà orice conciliu general va dedica mult
fusese destinat definirii dogmei în domeniile în care nu existau dis- timp încercàrii de a srnulge controlul bisericiilin mâna papei
chi;
pute între protestan{i çi catolici. Rezultâ în mod evident câ intenfia dacà în timpul primelor çedinfe de la Trento se fâcuserâ
eforturi
irr*r" nu de a hotârî în detaliu lucrurile în care trebuiau sâ creadâ palide în aceastâ daecçie, legafii n-au avut mari dificultàtj "ât.vu
în devierea
catolicii, ci de a scoate în afara legii învàçâturile protestante. atenÉei de la acest subiect extrem de contradictoriu. draçie
Stabilirca de demarca{ii stricte çi ferme înfre ceea ce era accep- acfiuni abile de distragere, conciliul a operat cu acordul tacit """-*-rJ
t. conducerii papale çi nu a rezolvat efectiv pioblema. în
al
,ubil çi ce era demn de anatema bisericii prezenta interes numai pentru mod ru f"l ;
catolicii habotnici. Era vorba în esenfâ de un proces reac{ionar. Adepçii subtil programul de lucru era planificat asrfel încât sà dea
impresia cà
sâi intençionau sà-i fofieze pe cei care înclinau sâ fie de acord cu respectà acordul cu suveranul carol al v-lea, care prevedea
cà
anumite aspecte atre învâtâturilor protestante sâ-çi declare ràspicat subiectele legare de dogmà çi de disciplinà aveau se iie
apartenenfalla o tabârâ sau alta. În mod deosebit se exercitau presiuni
simultan, dar în realitate atenfia r-u ut asupra doctrinei "b;;;";;
bir;;;,
politicâ a$a cum a dorit papa. "on""nt
asupra uràlot catolici liberali care beneficiaserâ de ascensiune
la Roma în anii 1520 çi 1530, pentru ca aceçtia sâ renunfe la poziçia
moderatâ çi sâ se identifice cu învàçâturile tradifionale ale bisericii-
a) Sursele adevdrului creçtin
Dæ triumful acestor vederi antagonice nu fusese o concluzie cunoscutà
cu anticipafie de Conciliu. Existau grupâri influente care doreau ca Atentia s-a concentrat cu repeziciune asupra subiectelor de
dezacord
înaltul foi clerical sâ-çi asume un rol unificator, çi nu unul de divizare' cu protestanfii. unul din cele mai importante îl consdruia
doctrina
Episcopii care-çi primeau instrucfiunile de |a Carol al V-lea erau tero- referitoare la sursele adevàrului creçtin. Martin Luther,
împreunà.cu
66 Concilirrl din Trento
aproape toçi teologii protestanf!, era fenn convins câ Biblia conlinea
unica dovadâ a mesajului lui Dumnezeu càtre omenire. Aceastâ
pozi\ie era condensatà în doctrina sa scriptura soln'(numai scrip-
tura). Protestançii au folosit aceastâ doctrinâ ca temei pentru res-
pingerea multot credinfe catolice, susfinând câ dacâ o credinlâ nu
poate fi probatà cu argumente direct din Biblie, aceasta este nu numai
nejustificatâ, ci probabil este chiar lucrarea diavolului, Catolicii se
opuneau acestui argument declarând câ mesajul lui Dumnezeu fusese
comunicat çi prin alte mijloace decât prin Bibtie. Ei susfineau, în
mod special,.câ primii creçtini avuseserâ revelaçii care fuseserâ
transmise bisericii drept tradilii, çi care erau la fel de valabile ca çi
m.esajul biblic. În aprilie 1.546, Concililul a forrnulat'un decret ctt
acest subiect. Piintre altele, acesta afirma:
Acest adevàr çi mod de via!â sunt descrise în documente scrise
çi tradifii nescrise, primite de apostoli din gura lui Cristos însuçi,
sau au fost primite de aceiaçi apostoLi prin vocea Duhului Sfânt,
çi au fost transmise din gurà în gurâ pânà când au ajuns la noi'
Astfel, urmând exemplul pàrinfilor ortodocçi, acest Conciliu
primeçte çi venereazâ, cu egalâ afecfiune pioasâ qi reveren{â
toate càrçile Noului çi Vechiului Testament, penru câ acelaçi
Dumnezeu este autorul amândurora, laolaltâ cu traclitiile despre
care arn fâcut vorbire, cele care lin de credinçâ, ca çi cele care'
10 çin de moralà, ca fiind transmise fie din gura iui Cristos, fie
dictate de DUhul Sfânt, çi pâstrate prin succesiuue neîntreruptâ
de Biserica Catolicà.
Acesta a fost un prim pas esençial în apârarea credin{elor çi practicilor
catolice existente, în fa{a atacului protestant.
Totuçi, opoziçia catolicà fafâ de atitudinea lui Luther a fost în
bunà mâsurâ rezultatul dezaprobârii, de câre ierarhia bisericii, a felului
în care protestanlii apreciau credinciosul individual, îu dauna oficialilcr
bisericii, de la simplii preoli la papâ. Luther a fàcut acest lucru, încura-
jând credineiosul de rând sâ-çi formeze propriile convingeri printr-un
studiu atent çi pios al textutrui Bibliei. Mesajul sâu era câ Duhul Sfânt
îI va câiâuzi pe cel ce cautâ adevàrul într-un spirit cucemic, çi câ nu
era.nevoie de bisericà spre a dicta oamenilor ce sâ creadâ. Aceastâ
Doctrina Bisericii 67
înv-âfâturâ a subminat întregul eçafodaj de autoritate çi control din
interiorul Bisericii catolice. Era obligatoriu ca ea sâ fie discreditatâ.
Conciliul n-a pregetat sà facâ acest lucru. El a decretat câ interpretarea
Scripturii nu era o activitate la îndemâna mireanului de rând:
I Nimeni, întemeindu-se pe propria-i judecatà çi prin râstàlmâcirea
Scripturii dupâ dorin{à, nu poate avea îndràzrieala .sâ,interpreteze
sfânta scripturà altfel decât a încuviinçat çi încuviinteazà sfânta
Bisericà Mamâ (a cârei menire este de a judeca sensul corect çi
interpretarea sfintei scripturi), sau lntr-un sens contrar celui con.
5 venit unanim de tràrintii Bisericii.
Totuçi, chiar dacâ aceastâ abordare a fost respectatâ întrucâtva, aceasta
nu s-a întâmplat în mâsura în care ar fi doriço reprezentançii mai reac-
lionari ai catolicismului. cercetârile textului bibtic întreprinse de uma-
nisti de marcâ, precum Erasmus, au fost dezavuate prin dezaprobare
oficialâ. Recenta traducere a Bibûei din originalul ebraic, çi grec în
latinà a fost înlâturatà, iar traducerea veche, u Sfâ.rt rlui Ieronim, cunos-
cutà snb denumirea de vulgata, a fcst confirmatà drept tradu cerea
oficialâ Çe putea fi folositâ în bisericâ, în ciuda faprului câ mai toçi
învà{afii erau de acord câ vulgata abunda în greçeli. conservatorii
erau în impas. Dacâ ar fi acceptat cà în ftecut se fricuserà greçeli, s-ar
fi aflat în pericolul de a fi împinçi càtre poziçii protestante de forfa
actualelor precepte. Ei au considerat câ cel rnai pulin dàunàtor ar fi sà
întoarcâ total spatele rczultatelor studiului biblic. Dar încercàrile lor
de a interzice celelalte traduceri, în afara vulgatei, nu au fost încunu-
nate de succes, nici mâcar în ceea ce priveçte hotàrârea cle a scoate în
afara legii toate traducerile în limbile materne ale Bibliei. Forfele.
catolicismului liberal din interiorul conciliului s-au dovedit suficient
cle pute'mice penffu a nu ceda tentativei de a-i izola pe catolicii obe-
dienfi de orice contact cu versiunile altemative ale cuvânfului trui Dum-
nezeu, chiar dacà'Ru au reuçit a stâvili curentul de conservatorism
teologic caf,e se fâcea chezaçul imposibilitàFi oricà.rui cornpromis cu
poziçiile protestante. caracterul conservator al conciliului era atât de
pronunçat, încât catolicii liberali au considerat ca pe o.victorie ca citirea
Eibtriei în limbile mateme ale popoarelor sà nu fie interzisâ: ar fi fost
nerealist sâ speré în aprobarea efectivà a acestei activitàqi.
;"":l:-:
,.*l:

Dochina Bisericii 69
68
sa sarcinâ a fost de a stabili natura exactâ a pâcatului originar. Con-
b) Doctrina :desPre mântuire ceplia lui Luther despre mântuire era subminatâ de premisa câ ome-
din care se desprin- nirea era pâcàtoasâ în mod absolut. El susfinea câ fiecare persoanà
Al doilea subiect de câpâtâi al protestantismului, moçtenea aceastâ povarà a pàcatului la naçtere - transmisà din genera{ie
deau multe atrte teme, îi constituia doctrina despre mân{ie modul
çi
în generalie, consecin!â a càderii lui Adam din Grâdina Edenului, asa
cât protestanTii concepear.r
i" ** pr,ea fi obçinutâ. Atât catolicii, çi general nefericit în cum este ea descrisà în Vechiul Testament - ceea ce fàcea imposibil
ïi"ç" pe un interludiu relativ-scurt - çi în - pentru oricine sâ devinà virtuos prin eforturi proprii. De aceea, indivi-
"" sâlàçluia în fiecare fiinlâ umanâ' Din
,*irirnçu^rrrfletului
"r"* "*"
vedere al catolicilor, scopul primor$if al.vielii
muritorilor dul depindea în mod obtrigatoriu de iertarea purificatoare a lui Dum-
;;;;i';" nezeu, pusâ la dispoziçia omenirii, fàrâ platâ, ia reiultat al morfii çi
erasâdemonstrezeCreatorului.supremcâsufletulesteaptpentru învierii lui Isus. Luther ajunsese la concluzia cà strâdaniile oamenilor
e capabil sâ do-
via{a veçnicâ în ceruri' Ei susfineau câ individul buni în decursul viefii nu însemnau qimic pe lângâ deficitul uriaç de
vedeascâ lui Dumnezeu çâ sufletul lui
poate
'â
ji: acceptat printr.o merit cu care fiecare persoanà intra în lume. I se.pàrea evident câ
care'
ur"a"icâ de cinste çi prin acumrrlarea de suficiente ,,merite" mântuirea era în mod necesar câçtigatâ ca rezultat al altei acÊuni decât
"ilJa implicate de caracterul
sâ cântâreascâ mai g;""t6â"at ,,neajunsurile" vaJoareaindividului. conciliul era hotârât sâ respingà aceastâ învàçâturà
sâu pâcâtos. proteJanfii respingeau aceastâ viziune în întregime.
protestantà. Acest lucru s-a reaJtzat prin acceptarea existençei pâcatului
credin!â), susçinea câ omul
Doctrina rui Lutlrer, sor'a fidei""*"i prin originar, dar çi prin indicarea felului în care acesta putea fi biruit în
ce face el însuçi nu-l poate
este arât de pâcâtos, încâi nimic din ceea întregime; permiçând astfel tânârului creçtin sâ-si încgapâ viafa de
perfecfiunea' astfel
justifica în ochii unui Dumn ezeu care pretinde responsabilitate cu un cazier curat. Unril dintre canoanele decretului
încât mântuirea nu poate fi decât rezultatul
iertârii lui Durnnezeu' acof-
referitor la pâcatul originar afirma:
datâfârâplatâçirruuufimeritatâ.Elpropovâduiacâniciofaptâ
umanâ nu poate influenÇa clemen{a lui
Dumnel"t'
^ Dacà cineva neagà cà vina pàcatului originar éste râscumpàratà
rnâsurâ de eficacitatea prin iertarea Domnului nosftu Isus Cristos, acordatâ prin botez,
siderabile, Dogma bisericii depindea în mare sau pretinde câ prin botez nu se înlàturâ tot ce poate fi definit în
taine ale bisericii
faptelor bune. semnificafia deàsebitâ a celor çapte adevàr çi pe drept cuvânt pàcat, ci numai se ascunde çi nu se
pocâinça' hiro-
(botezul, .onfi.rn*"u, càsâtoria, mirungerea-maslul' imputâ, sà fie anatema.
tonisirea-preofiaçieuharistia)sebaza*pecalitatealordeaconferi
era asociatâ
1igJ;-1!j;i"n*tui açestora. Aceeaçi cgmulare de merite
Lucràrile minu{ioase dedicate doctrinei privind justificarea (modalitatea
cu venorarea sfinçiior, ca çi cu pelerinajele;
ctl cumpïTtu de indul-
de a dobândi mântuirea) au constituit sarcina cea mai laborioasà a
gençe, pentru sine sau p"ni* cei aygi;
cu dedicarea vielii lui Dumne-
f1nt91e caritabile' Conciliului. Decretul care a rezultat, confinând 16 capitole çi 33 de
ze', camembryi;;;-i;"nitâçi r*eligioase; çi 9u canoane, era cel mai lung din documentele emise la Trento. în cu-
jurâmântul sàràciei' Dac|'
mai ales în favoarea celor care depuseserâ prinsul acestui decret, çi cu precâdere în canoane, cele mai importante
aça cum susfineau protestançii, i"dividul
nu-çi putea spori çansele
dochine protestante erau respinse punct cu punct:
demântuireprinpropria-istrâdanie,rostulactivitâtiireligioasearfi
fostînbunâmâsurâanulat.Deaceeaerauesenfia!lonfirmareade Canonul 12. Dacâ cineva sus{ine câ prin credinfa justificatoare
aceste teme çi discreditarea
câtre conciliu a doctrinei bisericii pe nu se în,telege decât încredere în îndurarea divinâ care absolvà
învâçâturilor diseminate de Luther' , pàcatele de dragul lui Cristos, sau cà noi suntem îndreptàfili
a doua jumâtate a
Conciliul a petrecut aproape în întregime numai prin aceastà încredere, sâ fie anatema.
a acestor probtreme, Prima
anului 1546 cu deibatereaîrramânunÇime
70 Conciliul din Trento
Doctrina Bisericii 7l
5 Canonul 26. Dacâ,cineva sustine cà pentru fapteie lor bune, despre îndreptâ{ire
înfàptuite în chip cucernic, cei drepti nu trebuie sà se açtepte 1{lite çi sursele adevàrurui creçtin. sacramenrele
Teptezentau punctere 1n care biserica se simçea cel mai .expnsâ
sau sâ spele la recompensa etemâ a lui Dumnezeu, prin înddrarea Ia
atacurile protestânte. Afirmaçia lui Lurher câ
Lui çi rneritele lui Isus Cristos - dacà trâiesc toatâ viaça în ascul- numai jo,ra oinrre taine
(botezul çi euharistia) ar fi valide, ca fiind
tare çi cu respectarea celor zece porunci sâ fie anatema.
- tu;J;;;are direcr pe
textul scripturii, câ.çtigase înc'viin[area imediatà
""1-
10 Canonwl 32. Dacâ oineva susfine eâ faptele bune ale unui om çi generalâ în rândul
oamenilor obiçnuifi. E u,u: argumlnt a*or"uiiâ"';ifi;;r
îndreptâçit sunt în exciusivitate darurile lui Dumnozeu çi ornul întrucât explicatiile celorlarte cinci sacram"nt"
;- conrrazis,
nu are nici un rnerit în înfâptuirea ior; sau câ omul îndreptâ{it, ," *ail;; comprexe
çi vagi, nefiind uçor de popularizat.
prin faptele bune pe care le face prin harul lui Dumnezeu çi
In cursùl primeror luni rodnice ale primei perioade
meiitele lui Isus Cristos (al càrui membru viu este), nu meritâ pânà în primàvara Lui 1547, nu a fost
a conciliurui,
15 pe bunâ ctreptate o'sporire a îndurârji çi viafa veçnicâ.-. sâ fie ùficient tlmp àecat penrr* a
emite declaratii simple, dar explicite, cilre confirmau
anâtema. valabititatea ;il";
celor sapre tai'e. Eforturile minuçioase pentru
atentâ a liecâreia s-at desfâçurat în a,doua'çi
d"fini.",,;Ëffi;;
Cu aceeaçi ocazie au fost reafirmate acele credinle catolice care a treia pu.iouaa. Natura
çi semnificaçia euharistiei (numità de protestunçi ,raniu iirpartaçanie;
fàcuserâ cu predilecfio obiectul atacurilor ostile ale lui Luther çi ale reprezenta màrul discordiei, subiectul cer
adepfilor sài, care pretindeau câ biserica încerca sà-çi terorizeze mal aprlg aisprrtat între
protestanfi çi catolici, subiect gare constitr,rit
membrii cu arnenin{âri neverificabile, pentru a-i çine rnai bine sub a singura reaTizarcnotabilâ
a celei de a doua perioade. în octombrie
155r s-a
control: unui decret care crarifica doctrina bisericii rereritoare-i, ""îr""i, asupra
Canorutl 29. DacYa cineva susfine câ un om cate a càzut 1n pâcat
Acesta avea un caracter ner anri-pi.oresrant "rir"ri.i".
çi ," fà;;;"r.i*Ëi"î"àî
a ajunge la un numilolr:qult acesiui'aspect uru iirputut. n+u
dupâ botez nu se poate ridica din'nou, prin îndurarea lui e de mirare cà arunci când delegafii".upru
Dumnezeu; sau câ el îçi poate recâçtiga virtutea pierdutâ, dar proresra'çi uu *riiLËo*iu", r"
scurt timp dupà promulgarea decretului,
numai prin credin!â çi fârâ taina pocâinfei, contrazicâird aStfel uu uuut impt"sia au fost
atraçi sâ participe cu false promisiuni despre "a
ceea ce sfânta çi universala bisericâ a Romei, instruità de Cristos, o posibiià înfelegere. De
asemenea' nu e surprinzâtor câ
Domnul nostrir, çi de apostolii Lui, au mârturisit, respectat çi çi carol al v-rea, care, nu precupeçise
nici un efort penh* a-i. acruce pe protestanfi ra
învà1at, sà fie anatema. Trento oupâ rs+2, ,-u
simfit absoh-rt desconsiderat,
Canonul 3A. Dacâ cineva susfine câ, în cazul oricârui pâcâtos leniru câ toate stràda'iile rui fuseserà
anihilare, Darâ fiind aritudineà inransigenrà
pocàit cæe primeçte îndurarea îndreptâfirii, çtergerea vinovàliei ru Tr"nto,
oe a"".;;;;;u
sunt de înÇeres pe deprin eforturile sate
ajunge ra un acord cu
10 çi a datoriei pedepsei veçnice însearnnâ câ nu îi ràmâne nici o protestanfii în af ara dezbaterilor Conciliului.
datorie de a ispàçi pedeapsa temporarà, fie în aceastà.lume, fie
Continutul decretuiui referitor la euharistie declara:
în cea care va sâ vinà, în purgatoriu, înainte de a putea intra în
împârâÇia cerului, sà fie anatema.
Întrucât cristos, Mântuitorul nostru, a spus
cà ceea ce oferca EI
sutr f.rma pâinii era de fapt trupur sàu;,Biseri.u'ruibo*n""r",
c) Sacramentele a strs{inùt î'totdeaun a., iar acest conciliu reafirmà,
consacrârea pânii çi a vinuiui se produce
îa'prio
ln prima perioadâ, Conciliul s-a ocupat direct çi de problemelelegate o transformæe:a întregii
substanfe a pâinii în substança trupului rui
de cele çapte sacramente, .confirmându-le totodatâ indirect în clecla- cristos, DÀ;;;il;
çi a întregii substanfe a vinului în substanta sânEehri T.,,i q;

7; Conciliul din Trento
aceastâ ffansformare este numitâ de Sfânta Bisericà Catolicâ, în
mod potrivit çi corect, transsubstançiere'
învâ1âturii
ta o respingere explicitâ a tuturor nuantelor
protéd'tante legate de aceit *bi""t' La fel $1 lx9licitâ "t-" çi 1":Piigerea
afirmaÇiilor protestante conform cârora felul
în care catolicii slujeau
loc euharistia) era' în cel
mesa (serviciul divin în timpul câruia avea
mai bun caz, idolatru: ê ameninfat traiul ori puterea politicâ prin hotâiârile adoptate privind
lCanonulî.Dacâcinevasusçinecâ'înactulsfinteitaineaeu-
Dumnezeu' nu trebuie
haristiei, étit,"., si"gttrut n11t"t Fiu al lui
deschis; çi câ,în
adorat cu.venerafiailavei divine, manifestatâ
acelaçi ii"buie slavit cu solemnitate deosebitâ în sâr-
"frrp, ".,
5bâtori,nutrebuiepurtatînprocesiuni'conformritualuriiorçi
Sfintei Biserici;
obiceiurilor universale çi de'mne de cinste ale
;;" câ cei care fl adorâ astfel sunt idolatri, sâ fie anatema.
pânà la sfârçitul celei de-a treia perioade a conciliului se emiseserâ
declaraliilafeldeclareçitrançantedespretoatesacramenteleçi ale bisericii
practiclle asociate cu acestea. Învâçâturile tradiçionale la
fuseserâ în fafa atacurilor protestante, fqâ tâ se recurgâ
"onfir*ate
niciuncompromis.Chiarçiconcesiilepe.careCarolalV-leaerapre-
cu iuteranii fuseserâ în
gâtit sâ le facà pentru a ajunge la o coiciliere
catolicilor de limbâ
mod intenfionar'scoase in xara legii. Majorilaæa.
t germanâ simpatizau cu protestantii nevâzând
nici o justificare penfru
sau pent.r refuzul dreptului
insisten{a tegatâ de celibatul preofilor
Totuçi, aceste.plactici
mirenilor de a bea vinul în timpul euharistiei.
fuseserâ confirÀate ca obligatoiii, în
ciuda presiuniJor politice con-
care sprijineau biserica'
siderabile din partea condicâtorilor laici
Trebuia demonJtrat câ biserica nu ceda
nimic în disputa cu oponenfii
de virnrte.
,ut;;#;. încâpâçânarea fusese proclamatâ la rang
5. DisciPlina
Desigur,papa'casimajoritateaepiscopilorparticipanfilaConciliul
referitoare la
din Trento aveau interàsul de a uboràu prôUt"mele
Disciplina 73
clogmâ înaintea celor privind disiplina, çi aceasta nu numai din cauza
dorinfei lor de a contracara ràspândirea protestantismului. Cu toate
câ subiectele despre doctrina bisericii generau emotii puternice *
s-au înregistrat chiar cazun în care episcopii care împàrtàçeau vederi
diferite s-au încâierat la propriu în timpul çedin{elor Conciliului - çi
erau privite de unii ca reprezentând chestiuni de via{à veçnicà çi de
moarte, problemele dogmei erau, în fond, suficient de ,,sigure" pentru
a fi dezbâtute. Nici papa, nici cei prezenfi.la Conciliu nu-çi simÇeau
învàfàturile bisericii. Pe de altà parte însà, ei se temeâu cà interesele
lor legitime vor fi ataçate direct de.îndatâ ce aveau sâ fie discutate
problemeie de disciplinâ. În fond, reclamaÇiile exprimate insistent
de o generafie çi ceva - în special, dar în nici un caz exclusiv - în
Germania, fuseserâ aproape în totalitate la adresa papalitâ{ii çi a
clerului superior (episcopi, arhepiscopi, stare{i çi abaçi) din çàrile
participante. Tofi delegafii îçi dâdeau seama cà aveau sâ fie dez-
avantajafi din punct de vedere rnaterial çi pqlitic de orice schimbare
în disciplina bisericii încuviinlatà de Conciliu.
Anumiçi stujbaçi ai bisericii, din rândul celor bu vederi refor-
matoare, credeau câ acest preç merita sâ fie plàtit, dacà rezultatul ar fi
fost o bisericà revigoratà spiritua!. Dar la început aceçtia nu formau
decât o minoritate aparte. Majoritatea nu era deloc dispusà sâ accepte
schimbàri care ar fi acfionat în dezavantajui lor personal. Altruismul
nu constituia o tràsâturâ pronunÇatà printre cei cu putere de influenfà
asupra deciziilor Conciliului. În mod particular, iofi papii care s-au
succedat în Sfântul Scaun pe perioada Conciliului din Trento erau
':
hotàrâçi sà nu lase reuniunea sâ se interfereze cu func{ionarea Curiei.
Cu toate cà çi între papi erau diferenfe de opinii în privinta felurilor çi
a mijloacelor de a reforma Curia (vezi pagina 40), loti se opuneau în
mod constant çi efectiv ideii de a permite Conciliului sà joace vreun
rol în acest proces. Legaçii papali erau instruiçi sà facà astfel încât
deciziile privind problemele disciplinare sà se limiteze la aspecte legate
de activitatea bisericii în {àrile participante. Autoritatea exercitatà de
Roma nu putea fi pusâ în discufie decât în cazul în care aceasta era
inextricabil implicat[ în functionarea bisericii în provincii. Conciliului
avea sâ i se permitâ sâ joace un rol în reforma ,,membrilor", dar numai
papa avea câderea de a reforma ,,capul".
 r.:i _ï.+È;i
: r..-:---- ! :.j.::-:-;;:,-"4-. :-â--'.àtÈïi
74 Conciliul din Trento
$i totuçi exista un puternic curent de opinie în favoarea reformei
disciplinare. Acesta nu era generat numai, sau în primul rând, de dorinfa
de a-i da satisfaclie împâratului çi suporterilor sâi catolici din Germania.
Era vorba de caracteristica principalâ a unei strategii coerente de
revigorare a bisericii care câçtigase aderençâ în rândul conducàtorilor
bisericii, atât în Roma, cât çi în aite càteva state, mai ales în Italia çi
Spania, în deceniile 1520 çi 1530. Cel mai important element al stra-
tegiei î1 constituia consolidarea poziçiei spirituale çi politice a epis-
copilor. Se credea câ o conducere fermâ çi eficientâ la nivelul diocezei
reprezenta cheia schimbàrilor în via{a bisericii la toate nivelurile.
Episcopii erau percepu{i ca promotorii reformelor locale. Aceastâ
opinie impregnase deliberârile în toate cele trei perioade ale Conciliului.
Ea a fost.exprimatâ în discursr"rl legatului papal ia deschiderea primei
sesiuni çi a constituit tematica pe marginea càreia au petrecut cel mai
mult timp în a treia perioadâ a Conciliului. De cele mai multe oçi
lucràrile înaintau.extrem de greu, din cauza opoziçiei obstructive a
celor'care nu înfelegeau,decât câ aveau sâ piardâ dacâ situaÇia de
statu quo ar fi fost râsturnatâ, dar realizârile cumulate per total s'au
dovedit surprinzàtor de însemnate.
Schimbarea cea mai importantâ, din care au decurs çi altele, a
fost una de atitudine. IvIulçii clintre definâtorii de înalte slujbe în bisericà,
exceptându-i pe spanioli, fuseserà cresculi în mentalitatea cà êpis-
copatul reprezenta ttn premiu pe care trebuia sà-l câçtigi- Era g funcfie
importantâ pentru câ era însoçità de un venit çi putere politicà' Dacâ
pe lângà aceasta exista çi vreo urrnâ de responsabilitate, ea se regâsea
r în acceptarea faptului cà cineva trebuia sâ fie angajat, cle regulâ penûu
un salariu destul de redus, sâ îndeplineascâ unele îndatorid oficiale,
în numele episcopului. Aeesta. avea pufine motive sà-çi viziteze vreo-
datâ dioceza, aça încât nici nu putea fi vorba sâ locuiascâ acolo. Unii
nici nu-çi aminteau denumirea eparhiei sall nu çtiau uude se aflà. Pe
parcursul Conciliului clin Trento, conclucàtolii'bisericii au cdzut de
âcord cà aceastà situaçie era intolerabilà. Premiza clominantà era actttrl
aceea conform câreia responsabilitatea func{iei cle episcop era cel pufin
la fel de importantà ca çi ràsptrata. Ïn felul accsta, veclerile reforma-
torilor deveneau r.egulà, iar opiniile acelora care se opuneall schimbfuii
nu erau luate în seamà, fiind etichetate drept reacfii ale rapacitàçii.
Acest lucru însâ nu trebuie sâ inducâ pàrerea câ drumul reformei ar fi
Disciplina 15
fost neted çi drept, càci nu açâ au stat lucrurile. Numai cà suporterii
stagnàrii aveau dificultâçi tot mai mari în a-çi justiflca poziçia pe temeiul
cà acesta era cursul dintotdeauna al lucrurilor,
Acceptarea faptului cà responsabilitàfile episcopilor erau de
importançà capitalâ a dus în mod firesc la luarea în discuçie
çi a altor
plobleme. Aceste responsabilitàçi tr.ebuiau definite în rnod,ciar; trebuiau
identificate çi puse în aplicare conditiile în care aceleaçi responruUifitaçl
puteau fi revocate; iar atributele episcopului cu o carieiâ potençiâl
încununatà de succes trebuiau sà fie descrise drept paçi care Àâ garan_
t2z7 câ. în aceste posturi aveau sà fie numiçi nu*ui oameni porriuiçi.
chiar dacà logica unui astfel de proces era evidentâ, s-a dovedit
çi
pânâ în cele din urmà irezistibilà, pe durata defâçuràrii sâle
e:,1 a nece-
sitat sfogfàri dureroase çi mult timp irosit. Numai în a treia perioadâ
a
conciliului problemele au fost abordate lntro mahierâ'coerentà,
conciliul din Trento definea episcopul în termenii în care în
limbaj modern este definit un manager. Roiul sâu era se gur*t"r"
viafa religioasâ din dioceza lui se desfàçura acceptabil. ù trebuia "e
sà
supervizeze direct activitatea preoçilor parohiali
çi'sà-i disciplineze pe
cei a càror prestafie làsa de dorit. El trJbuia sà conducâ p,io
personal, în special sà viziteze fiecare parohie cel puçin o datâ "*"*piui
la.doi
ani. El hebuia sà suplineascà ripsa de preofi care arfi putut ,a pr"oic"
efectiv, preluând o mare parte a acestei:sarcini el însuçi. Funcçia
de
episcop presupunea acum normâ întreagâ.
Adunarea era conçtientâ cà multe lucruri trebuiaq sà se schimbe
înainte ca episcopii sà facà toate aceste lucruri. primul pu*
ouii_
gativitatea de a locui în propria diocezà,. în lunile rodnice ".u
din prirna
perioadâ s-au fàcut eforturi penffu asigurarea prezen\ei episcopiior
în
viitor. Dar purerea opoziçiei a f,âcur sâ se ajungà oo* ia ta o decizie
de
- În 1547 s-a decrerat ca episcàpiise nu poarà àbsenta
lgmrromis din
diocezele lor decât cu motive întemeiate, totodatâ,-dacà lipseau
çi mai
mult de çase luni fârà motive întemeiate, trebuiau sà predea un sfert
din venitul lor anuai. Astfel, un episcop veçnic absent putea totusi
sà-çi primeascâ trei sferturi din stipendiu; Faprul cà; imediât
dupa emi-
terea decretului, papa nu a reuçit în tentativeie sale de a-i himite
pe
numeroçii episcopi rezidenqi în Roma sà locuiascâ în dioôezele
lôr,
ilustreazà cât de pufin intimidafi au fosr aceçria de decrer.
i"re ï"i
pufin se stabilise clar principiul necesitàtii ca episconii sà-si fiyo.o
 16 Conciiiul din Trento
Dr,pà cum se dovedise necesarâ nurnirea acestor preofi care sâ
rezidençaîndiocezelepecarelepâstoreau,principiureiteratînmo-
sâ nu fie ptâtit funcfioneze nu numai cu numele, era la fel de important sâ se între-
mentul când s-a decreiat câ venitur'ài.ro-o-"parhie Inienlia
decât perso*"i ioo"plin"u efectiv îndatoririle de episcop' prindâ ceva pentru asigurarea competençei celor numiçi la conducerea
"*"
eracapracticaepiscopilorbogalrçicurelaliisus-pule.deaslujidoar unei eparhii. Abuzurile flagrante erau, în teorie cel pu{in, bine cunoscute
sâ tè facâ treaba, sâ fie çi pufin tolerate. Numirile pe criterii politice ale episcopilor care nu
cu numele, plâtind în. schimb înlocuitori care
aveau pregâtire çi nici interese de naturâ religioasà çi care deseori nu
scoasâ în afara legii'
Întotdeaunaexistaserâînsâçiepiscopidedicaçimunciilor,cate erau nici màcar preoÇi nu puteau fi motivate cu uçurin{â. Lucrurile
1or. Deseori ei fuseserâ
încercaserâ sâ se achite efectiv a* it.tjuà
stàteau çi mai râu când persoana numità era un copil, çi în consecintà
dispense' Unele categoric incapabil sâ-si asume vreo îndatorird oficiâlâ. Necesitatea
frustra{i în strâdaniile lor de existenta numelglselor grupurl.întregi
unor
dintre acestea erau generale, pr*".r* exceptârile.
ca tofi cei instala{i la conducerea unei episcgpii sâ fie âpfi sà-çi înde-
sub controlul diocezic plineascâ obliga{iile, atât din punct de vedere al vârstei, cât çi al pre-
de câlugâri aparçinând diverielor ordine^de
direct superiorilor 'gâtirii, a fost un argument acceptat relativ uçor. Însâ în momentul în
de c,[tre papâ, care dorea ca a139tia sâ râspundâ
general fuseserâ
propriului ordin. La început, dispensele dË ordin cale papa a numit un bàiat de unsprezece ani într-un post de cardinal,
permise în speranfa câ acest l":.1" va duce
la o supraveghere mai la scurt timp dupâ ce îçi însuçise decretul Conciliului ieferitor la
cont de faptul câ mulçi atributele episcopilor, impresia cà regula se aplica tuturor, cu excep{ia
serioasâ çi o disciplinâ mai strictâ, linându-se
unora, s-a accentuat inevitabil! Cu toate acestea, se stabilise principiul
dintreepiscopieraupersoanepe"u'"nt'seputeaubizuiEicares-arExistau, de ase-
fi implicat doar ca Je-çi ,"rol]ne interesele proprii'
respectiv persoane care
ca numai persoanele porivite sà'fie numite episcopi.
Dezbaterile. asupra episcopilor du dominat a treia perioadà a
menea, çi numeroase dispense particulare'
sub in^cidença controlului
oblinuserâ acordul papei de a fi
Conciliului. I-egafii au asigurat un sprijin activ pentru politicâ pe care
'"oçi fe o promovau, în parte prin prezenfa unui numâr semnificativ de episcopi
diocezic-înmultecazuri,contrauneisumeconsiderabile'Mulli
care'doreau pur çi simplu spanioli, care errau,profund interesa{i în reforma disciplinei. Totuçi,
dintre aceçtia erâu preoçi ""p'u"ticanfi'
de cap çi fàrà greutâçi din sprijinul din partea spaniolilor nu s-a soldat numai cu avantaje în fa,
sâ-çi procure venitui clerical fata Uai"i"
partea vreunur ultrazelos' În cazul în care aceste dispense voarea papalitâfii. Dezbaterile înclelungate asupra îndatoririlor episco-
"pis"op pentru episcopi sâ exercite efectiv pilor au constituit çi cele mai riscante momente penffu interesele papale,
ar fi continuaq ievenea imposibit
.,. disciplina în diocezele propii. Uo.ridintr"
tâl" mai importante decrete pe întregul parcurs al Conciiiului. Pe lângà faptul cà împârtâçeau con-
dispuîea c.a dispenselé tâ.": ceplia papei despre faptul cà revigorarea bisericii era direct propor{io-
cu caïacter disciplinar ale conciliului
se aplice în cazui nici unei funclii
clericaie care implica responsabi- nalà cu calitatea episcopilor care aveau sâ slujeascâ în viitor, spaniolii
res-
lirâli în ourao"ir"a ,rn"i"i"i.1n acest fel, episcopii erau direct rnai susfineau câ to{i episcopii fuseserâ hirotonisiçi direct de Dumnezeu,
cat" âetineau posturi de iar drepturile çi obligaçiile lor proveneau de la El. În consecintâ, ei
ponsabili pentru toçi reprez"',O,,,,ii "ierului.
decret permitea, teoretic afirmau câ papa, în calitatea sa de episcop al Romei, nq era decât
preoli parohiaii în diôcezele 1.or. Acest
mai importante responsabili- primus inter pares (primul între egali) çi nu avea nici un drept sâ-çi
vorbind, episcopilor sâ-çi exercite cele
tâçi. Aproape raler de importantâ
ca acçiunea.de încetare a dispenselor exercite puterea asupra întregii biserici. Legaçii au fost nevoiti sà ex-
a fost çi decizia de a împute'niJ
tpiscopii cu dreptul de veto la ecute dificile acrobafii diplomatice ca sâ asigure în continuare spri-
presupunea pâstorireu ":o* jinul episcopilor spanioli peûtru programul de reforme çi sâ pareze
numirea unui preot lntr-un post caie
ultiui posibilitateu d:-1 atacurile acestea la adresa rangului papal.
riaçilor. Decretul însemna pentru episcàpii
se asigura câ în viitor, în diocèzele^
lor, âu"uo sâ fie numiçi oamenl Succesul ob{inut pe acest front, ca çi succesul înregistrat pe
întreaga perioadà a treia a Conciliului, s-a datorat în bunà màsurâ
caoabili sâ-çi indeplineascâ ef,ectiv îndatoririle
 Semnifioafia 79
7 8 Conciliul din Trento
papali; universitar çi timp de secole a fost asociatâ cu un conservatorism
abilitàçii politice a conducâtorului legafilor :gdltditlTÎlj: închistat pe care inul.ti observatori l-au perceput ca fiind întrucâtva în
era posesonrl unei combinafii rare de însuçiri' Avea o vlzrune
Acesta contradicfie cu mesajul creçtin, radical în esen!â.
asupra rezultatelor la care trebuia
clarâ, coerentâ çi de nezdruncinat Conciliul încerca pe de o parte sà stabileascà îndrumâri clale
eta'agteat în toate cercurile' chiar
sâ ajungâ Conciliul' Ca persoanâ' pentru atribuçiile çi activitatea episcopilor, iat pe de a1tâ parte sâ facà
înrre cei care nu acord ,i"u ce încerca el,sâ realizeze,
acelaçi iucru în privinfa pre$lor parohi. Episcopii au fost instruiçi ce sâ
"r;;;;#;e
pentru câ îi uata pe toli cu respect. çi
"uconsidera{e' De aceea' el putea
iscusinçâ cearâ celor.care le erau subordona{i, în privinça aptitudinilol', cunoç-
sâ negociez* aouâit,ir"ii";acdvitate de care se achita cu tin,telor çi calitâçii conduitei lor. Se punea 4ccentul pe bapacitatea lor
"u ;;;#.
çi o rotalâ tipsâ de
Fâr"lqufi." de favoruri fârâ nîci o relinere' de a preclica în mod convingàtor Ei pe stilul de viafà, care trebuia sâ
lipsite de importan!â, îr schimbul
dându-çi votul pentru;h;;at""t relariv fie un bun exernplu pentru enoriaçii pe care îi pàstoreau. Însâ subiecte
pentru el. A fost pregâtit
sprijinului în favoarea.problemelor..iitale cum ar fi absenteismul çi pluralismul.au fost abordate fârâ prea multà
ca sa-i facâ împâratului o
chiar sâ plece d" ;;rïàril" ôonciliutui tragerc de inimà, làsându-se multe porti{e care le permiteau celor ce
v\zitâpersonalâ9isâiapartelanegocieriledirectepesubiectedeosebit erau preofi numai cu numele sâ eludeze obligafiilg. Totuçi, decretele
cardinalului, împâratul a fost gata
de delicate. ca urmare ï cilâtoriei emise pe aceste teme nu trebuie considerate ca lipsite de importantâ
care aveau drept scop o atitudine
sâ renunle fu ,uuti""'"t potiti"itor numai pentru cà admiteau continuarea Lrnor abuzuri. Ele prezentau o
maibinevoitoarefa!âdeprotestançl'înschimbulpromisiuniipapale însemnàtate deosebitâ, întrucât favorizau crearea unui mediu în care
Rege al Romamlor (titlul care îi
de sprijin pentru d;;;- ii"tui^'au "a preotului i se pretindea îndeplinirèa în bune çondiqii a menirii sale, iar
arlgi"^ p,i"âtoruiui tronul de împârat) atenfia orice abatere de la aceasta era consider'âtâ a fi o deficiençâ.
Chiar Ou"A,Jn A""Uut"tilor pe teme de disciplinâ'
"uà*t episcopuiui, nu a fost ne-
conciliului era concentratâ asupra rolului mult' s-a acordat chiar cea
Mai
glijatâ nici import;Ê;;Àlui paroh' preo{i pregâtiçi 6. Sernnifica,tia .
înr"*rr'îiJ |rigïr*il ïnui numâr adecvat de .

mai mare
cumsecuvineçimotivaçiînsenspozitiv'Atâtalucru'celpulin'fusese Nu este de mirare cà multi istorici au apreciat semnificafia covârçitoare
participan{ii au hotàrât sà se bizuie
învâ{at de la protestanfi' Din nou' a Conciliului din Trento. Acesta reprezenta, în fond, ,,evenimentul"
posesia mijloacelor de a împlini
acest
pe episcopi, ca unii care erau în major al Contraref,ormei, distinct, coerent çi extrem de bine documen-
decre tat ca fiecare episcop
sâ se ocupe de oqganizarea
-"' deziderat' S-a (" ;;;tit"ti" o* p'"galtire à preo{lor) în diocezaînsa'nod
în tat. $i ar fi nefiresc din partea cercetàtorilor sâ nu considere Conciliul ca
unui serninar punct maxim al fenomenului. Dar, ca çi în alte situaliil similare, stu-
deja, întrucâ, r:
cazurite în care ;;;;;;;';" fiinçau :::t:"se, dentul trebuie sâ cântâreascà atent dacâ evenimentul a avut într-adevàr
nu putea asigura o promotie
corect, câ sistemul universitar existent semnificafie istoricà, sau dacà interesul istoricilor nu este decât o
preofi' Totuçi' decizia nu- avea s1 fie
suficient cle numeroasâ cle noi reflectare a faptului câ dovezile sunt atât de la îndemânâ.
pusâînaplicareimediat.Auurmatdezbateriinterririnabilecuprivire De obicei, criteriile utilizate de istorici pentru. argumentarea
viitorilor preo{i. Reformiçtii cu
la natura stuniilor ferrtr., pr"gàtirea semnificafiei unui eveniment se concentreazâ ustryra efectelor acestuia.
celemaiprogreslstevederidoreaucastudenÇiisâfacâstrrdiitemeirrice Pentru uçurin!à, acestea sunt,adesea împàrçite în efgcte p9 termen scurt
în mai micâ mâsurâ cursuri de
despre Biblie Ei ï'i'i"" Scripturii çi çi pe termen lung. Existâ un acord unanim cà, în conformitate cu
baza pe aplicarea,logicii Ia doctrine
scolastica tradiçionalâ, "ur" se aceste criterii, Conciliul a avut o semnificaçie majorà. Totuçi, cum de
care cele mai rnulte nu erâu supuse
catolice fundamentale, dintre Drept altfel era de asteptat, existâ diferenle de opinii în privinça importan{ei
vreunei i'uAiÉonafiçtii au avut câçtig cile cauzâ' relative a diverselor sale efecte.
"*u*lnaJ' progresului
RicericR Catolicâ revigoratâ a întors spatele
80 Conciliul din Trent
Pânà în urmâ cu câteva generaçii, istoricii obiqnuiau sà afirme
în aceasrà analogie mirirarà. Conciliul
câ unul dinne cetre mai importante efecte pe termen scurt ale Conciliului ï:r::r,jrH, din Trenro a fosr
a fost faptul câ acesta a fâcut imposibilà o conciliere cu protestanfii,
care ar fi dus la o reunificare a bisericii, Argumentul era câ definiçiile
poate srab'i ;ïi:
protestanfilor."Faprur càôi:i..:;rfi:",:,x: :.ïïli T'ï,ffiî;Hîî
lucràrile ôonciliului
anti-protestante a1e dogmei convenite de câtre Conciliu au spulberat ritmului înaintàrilorîn.miçcarea protestantâ, concioËau cu încetinirea
perspectivele unei pâci religioase de tipul celei susçinute de Caroi al mai ales în Germania si
V-lea. Aceastâ conceplie a fost discreditatà în perioade mai recente.
Itatia - çi mai pufin în insulele
ere ar fi constituit cauza acestei
b'i;j;;i; r.ffi": il, inr"u*.,e
În prezent, aproape toÇi sunt de acord cà, mult înainte de reunirea religioase' De fapt, chiar dacâ
r.rri-uari i, "!
,o".r*cqnfruntàrilor
Conciliului, se nâruise orice speran{â realistâ de rapprochement într:e este
dernonsrrar, probabil ca activitatea in m.od ,il'ur lmposibil de
protestanli si catolici. Eforturile lui Carol al VJea au demo4strat câ iezuiçitor çi u rn.ni;ifiei a
impact mai direc.r în ceea ce priveçre avut un
acele condiçii minime pretinse de luterani - inclusiv respingerea su- protesrantismurui decât deciziire
fi*;;;;;îi, expansiunii
premafiei papale - erau inacceptabile în totalitate rnarii majoritâÇi a Deseori efe*e,e pe temen ,.urt
conc'iur." arïr*a.
catolicilor. Este limpede cà, prin urmare, Conciliul nu a fâcut decât sâ ,unt lung sub
formuleze o situafie pre-existentâ.
o înfâtiçare aparenrà. conciiiul generat
a "f.";";;;;"n
u*u*i" irr"ràrri de efecre
asupra pozitiei papalitàçii. Ele
Totuçi, istoricii sunt de acord.cà lucrârile Conciliului de trasare de reuniunea Conc*iului.exista
au icçionat il ;;;-;i'iià"çi". înainte
poriuitirur"u
a unor demarca{ii ferme çi neclintite între învâfâturile catolice çi cele câçtig de cauzà, iar papa sà fie
confi'nat ca lidlr
fro*i"n, ,a, sà aibà
"u ;;;'"ri.t;,
protestante au avut o semnificalie deosebitâ pe termen scurt din alte efectivà sà fie transrnisà- unri orgun dar purerea
rnotive. Anterior publicàrii decretclor Tridentine (adjectivul de la conciliur din Trento arezotvatin
t;;;;;;î;:;."r"nrativ.
Trento, derivat din forma iatinâ a denumirii oraçului), ini{iativa teologicâ -mJa,."il;i;;;in ri,uou.*u pup"i
s ubiecrur fonirar,
se aflase aproape exclusiv în mâinile protestanfilor. Catolicismul fàcuse :ïill Ëlîieze
ceuu"f ; :".,i;.,Ëi. ;ii *o .Au
"x.
obiectul unei serii nesfârsite de atacuri càrora nu le urmase vreo reac{ie
coerentâ sau pozitivà. Âcestea nu provocaserâ decât o înldnçuire âe
declaratji defensive, care pâreau a fi doar scuze conjuncturale. Morala
çi în perioad- n*i,
i;:i:l,1H'*ïl; ::fl,ïfilî
ulrerior t-au puftrr confirma p* n
prpe or";r;il;i"btr*tJii
*un"urana
l*f :X
astfer lucrurire încât subie"LrË
catolicilor aproape pretutindeni în Europa * Spania constituia excep{ia i"ii"ute asupra càrora conc'iur
càdea de acord îi erau defgliqe lui pentru nu
evidentà - avea în general un nivel foarte modest, în parte pentru câ li cel care acorda caracrer oficial
d"riï;;.;;rig-ur, papa
se pârea câ ei erau perdan{ii. Lucrârile Conciliului au modi{icat radi-
o"àr"i"r", è"îîuir,,i oijou_te "ra
cuvântarea sa' aça cum a procedat bine_
cal aceastâ stare de lucruri çi au ajutat la naçterea unui spirit pozitiv pe Fius IV ,u ,ouË ll"
1564' in
printre catolicii de frunte, dintre care cei mai mulçi îçi dàdeau seama
termen scurr rorul pop"i r rlr,
liderur neconfestat ar bisericii,
"*ir"
consolicrat, întrucât er a
devenit
câ tabâra lor se angaja acum înff-o confruntare adevàratâ. st-*Ërru ierarhicà a bisericii f,usese
acceprarâ în momenrul în care
Ar fi bine sâ se poatà demonstra cà unul dintrè efectele pe terrnen care purea investi episcopii,
se consimçi;;;;;;i" singurul
iar în rnod_simita. iôrr"
scurt ale Conciliului a fost stâvilirea sau chiar întoarcerea sensului pureau
înaintârii protestantisinului. Din nefericire dovezile nu justificà acest
numi preoçii parohi. în tirnp, ";;;
olr"oi"u"uÀfi"x;-;"#drgïi_ srructura
unei monarhii ecleziasti""ltdi"n"
puternic centrarizatà. Nu este
tip de judecatâ. Cu toate acestea, terminologia folositâ adesea pentru co,ciden!à faptul cà, timp Oe peste simplà
a descrie negocierile dintre protestan{i çi catolici în secolul al XVI-lea siderat necesar sâ convoace
o"ir"ot",-il; OroU.", a con_
un atrt conc'iu generar, ,uu
i-a împins pe mulçi comentatori sà meargà mai departe decât le-ar timp d_e peste patru secole, au tofi papii,
fost în àxclusivitate italieni.
"a
permite faptele. Relatârile se referâ la un râzboi metaforic, în care Fàrâ îndoialà, conc'iur din
Trento.a.avut câteva efecte
abundà ,,bâtâlii" si ,,campanii". A fost simplu de identificat ,;puncte Iung chiar asupra substançei pe termen
.","ri"ir*"rui. cu toate cà teori'e
teolo_
 82

gice radicale çi îndràznefe emise în deceniile premergâtoare

Conciliului gere înaintea mor,tii. ca urmare, catolicul era neajutorat din punct cle
Catolicâ multe tendin{e vedere spiritual fàrâ asistenÇa membrilor ierarhiei bisericeçti. ln timp,
apa4ineau protestan$lor, existaserâ çi în Biselica
dar mai puçin populamzatede evolufie. Dçciziile |uate
la Trento aceastâ situafa a dus la extinderea clericalismului (importanfa socialà
pli.f"
puseserâ *ujo.i'tàtii acestora. Întrucât multe detalii ale dogmei çi politicà a preo{ilor de roare rangurile) în comuniràçile catolic". i;
"upat
catotrice râmâseserâ nedefinite, fuseserà posibile
dezbateri aprinse între rândul sâu, acest fenorren a generar anti-clericalisrnul, care, îndeosebi
interiorul bisericii, pentru câ parametii limitelor acceptabile de la sfârçitul secolului al xvm-lea, a devenit o caracteristicà pronoo_
teologi în
erau flexibili. Dar de îndatâ ce s-au confl]Iat afirmatjile
lâmudte despre latà a viefii.politico în înrreaga lume catolicà. Aceastâ dihotomif rigidà
litigiu,
m"âter;;tr- bisericii uropru rnajoritâçii chestiunilor afllte în din
avea sà aibâ un efect dramatic, în specia_l asupra istoriei ulterioaie
a
sà accepte Fran{ei, Itaiiei çi Spaniei.
controversele s-au ,.*t*âir. Catôtcilor 1i se pretindea
de conciliu era în linii Totuçi, trebuie sâ recunoaçtem cà deseoi este riscant sà facem
troialitate. Mai muit, ruprui câ dogma adoptatâ
erau turnate înff-o afirma{ii detaliate în legàturâ cu efectele.pe termen lung ale unui
mari conservatoare insônnna câ îrwâfât'rile bisericii
rnaniçâ reacfionarâ pentru secolele ce aveasâ
vinâ. În urmâtorii 400 de eveniment. chiar dacâ este evident câ nu se pot dovedi cu certitudine
de a greçiin-Fil uneie aspecte ale acestor specutafii - de exemplu, nu ,-;;;;;;
ani, percep{ia popu}.aSei poate rezumatà fârâ tearnâ
opuse prin definiqie' monstra câ, în cazul în care conciliul din Trento nu ar fi acfionat în
toarea formulâ: lnovaçia çi Biserica Catolicâ sunt
înff-un modul în care a fâcut-o, papalitatea nu çi-ar fi câçtigat niciodatà.
conciliLrl din Trento nu numai câ a fixat catolicismul
spiritualitâçii sale' pozilia de lider incontestabil al Bisericii catolice se poate afirma
calapod conservator, ci a stabilit çi caracteristicile
reflectau
-
câ si alte evenirnente au exercitat aceeaçi influenfâ. be pildâ, se
în uL*" ce protestançii au devenit o grupare de cititori
care
in închinarea organizatâ çi poare susfine cà çi activitatea iezuiÉlor.sau a papilor însi$i sunt la
le te;."tuL,Bibliei, tinzând câtre simpliiate fel
tqst îndepàrtafi de implicate în câçtigarea acestui rol, ca çi decietele .roiru de con_
conrempla{ie paiticularâ din abundenfâ, catolicii .1u
de Scripturâ çiti ,-u impqs studierea scrierilor
sfin(ilor'çi ale pârinçilor ciliul din Trento. Totuçi, câtà vreme avem în vedere faptul câ
bisericii, cu predilectie pentru slujbe pline de culoare çi dramatism, în aprecierea efectelor pe termen lung se referà ru
.,olruufi angajamalitului conçtient "pinii ".gumentate
çi probabilitate, mai degrabâ decât la dovezi çi certitudine,
care stimulii çi ànori pr"uutuo asupra aceasra
ca sursâ a acle- constituie un instrurnent util pentru generarea unor tipare comprehen_
al minfii. Accentul pus simulLn pe tradiçiâ ecleziastâ
faptelor bune au condus practicile sibile despre istorie. Desigur, nu este rezonabil sà ne açteptàm sà
vârului religios çi pe
"ficacitate; în timp adâncirea descoperim prea multe reiafii capzare sus{inute cu claritatà de docu_
catolice în sens opui celor protesta'te çi.au determinat
t ;;;;;i"t*" t"oi eie. 1n ireme ce multe adunâri protestante rrofe3al mente atunci când discutàm semnifica{ia conciliului din Trénto.
Lpgntanâ ;i
public, precum rugâciunea Deseori, istoricul trebuie sà.se mulçumeascà numai cu indicatoare
,iri**^fir"rea irrdividuatrâ în într-un
îçi ptu"9"1 rehgTa care par sâ arate înrr-o anumità direc{ie. Aceastà situaçie lasà uça
declararea credin[ei personale, catolicul care
oficiale. larg deschisà unui numàr mare de interpretàri opuse.
mod prea analitic cllvenea obiectul suspiciunilor
-, Dar cu toatà lipsa de certitudini, anumite concluzii
Aceastâîngredererelativiedusâîncapacitateaspiritualâa nu pot fi
de conciliul din Trento puse ia îndoialâ. De exemplu, se cunoaçte faptul cà as.upra disciplinei
caqollcului de rând a fost confirmatâ indirect
desigur' se afla bisericeçti conciliul din Trento a avut foarte puçine efecte pe tegmen
prin accentut pus pe caracterul aparte al preoliei' care
ân antitezâ clirect-â cu credinfa protestantâ
în ,,preofia tuturor 'cre- scurt. Decretele se aplicau în mod automat numaj în statele papale.
di*b;iiJ'.'D""retele Tridentine au definit felul în care credinciosul Înainte de a inna în vigoare çi în artà parte, acestea trebuiau acceptate
de guvernele fiecârui stat. Cu câteva excep{ii, cum ar fi polonia
Majoritatea susiineau
individual putea obfine partea lui de ,,merit". çi
Porh:galia, unde acest lucru s-a întâmplat aproape imediat, în aite
necesitateamedieriidecâtrepreot,maialesprinexercitareaSacfa- tàri
el a durat sau s-a realizat doar par,tial. chiar caca ruip al Il-iea (fiul lui
mèntelor-botezul,euharistia;spovedania,penitenfaçiultimamirun-
 rfr

84 Conciliul din Trento

în
carol al V-lea) a aprobat imediat aplicarea Decretelor Tridentine asigura preo{i pentru Elveçia catolicà în acelaçi fel în care Geneva
reritoïiile spaniole pi ie definea, în fârile de Jos,_regiuni din ltalia furniza Franfei un însemnat numâr de pastori hughenofi (protestanfi
"** sub rezerva ca atribuliile sale sâ nu aibâ
çi imperiuicolonii, a fâcut-o francezi). Era veçnic în conflict cu autoritâlile seculare ale oraçului,
în nici un fel de suferit' Astfel, nici o reformâ ll.qlt"u fi
pusâ în
din cauza încâpàçânàrii çi inflexibilitàçii sale, çi deseori papa çi regele
optica,e în teritoriile spaniole |arâ pgrmisiunea
explicità a regelui, care Spaniei personal au trebuit sâ rezolve aceste dificuttàti- Strâdaniile
refuzau constant
eia deseori dificil de Âbfnut. Între timp, regii Fran{ei sale au denonstrat nu numai câ progresul substanfial era posibil, ci au
sâ recunoascâ valabilitatea decretelor çi au
continuat sâ facâ numiri in ilustrat çi hotàrârea néëesarâ pentru înregistrarea sa. .r .. ,',. :,

pânà la Revoiuçie'
posruri bisericeçti de vazâ doar pe criterii politice Chiar dacâ Borromeo a fost un personaj de excepfieo el nu a
in f OtS, episcopii francezi au cônsimçit sâ punâ în aplicare rlecretele fost un unicat. În secolul urmàtor, mai ales în Spania, au apàrut zeci
de bune intenÇii
referitoaïe la conduita 1or, dar întrucât aceastâ declaraçie de episôopi asemenea lui. În consecinfà, numàrul preo$Ior bine pregàtiçi
ei a fost
f"raOtâ de nici o sanc{iune pentru nerespectare, efecful a sporit considerabil, iar efectul s-a fâcut simfit, în special dacà luàm
"î "r" izolat. o situaçie înt ucât,ra simiiarâ s-a creat în Germania'
limitat çi în considerare çi activitatea colegiilor iezuite (vezi pag. 104). Totuçi,
sâ recunoascâ de-
unde, cu toate câ Dieta Imperialâ refuza constant ràrnâneau destui episcopi care nici nu bâgau în seamà. Decrgtele
cretele,mulficonducâtoriaufâcut-odebunâvoie'Darchiarçiacolo Tridentine. Evolu{ia se înregistra în mod izolat.'Dar.lucrurile înçepeau
unde guvernul susÇinea rezoluçiile tridenttne, doar
episcopii energici sà se miçte în direcçia bunà. Slujbaçii conçtiincioçi ai bisericii, în loc
conferitâ reuseau sâ contracareze
çi hotirâçi sâ facâ uz de autoritatea sâ fie considera$ ciudàçenii, dupâ Conciliul din Trento deveniserà tot
aplicarea.noilor orientâri
opoziçia celor care avean rnulte de pierdut din rnai mult exemple de urmat. Probabil cel rnai însemhat efect al deciziilor
mai al"es în privinla fl,rralirm,rlui çi a absenteismulu].
În dec*rsul a Conciliului în domeniul disciplinei a fost schimbarea concepfiilor
-
câtorvagenerafiino.-*,,îniegistratmulteexempledeacestfel'Cu oamenilor de rând în privinça atributelor preoçilor, episcopiior çi papei.
sâ furnizeze date
toate câ.nu s-a întreprins uristudiu arnplu care Se conturase un ideal, iar clerul putea fi impulsionat sâ se ridice la
pulinele informaçii
statistice de încrederJ asupra ritmului schimbârii, înàlçimea agteptârilor. 1n scurg"rea secolelor, din ,ce în ce mai rnulti
a fost foarte lent' Chiar çi
colectate sugereazà câ în multe pâi{i acesta slujitori ai trrisericii au optat sâ facâ acest lucru.
poate
în ltaiia, .rnd" de açteptat ca progresul sâ fie rapid' este
"ru
surprinzâtorsâaflâmcâ,|a|630'maipulindejumâtatedediocezese
puteau làuda cu un seminar'
aq cu toate acestea, existâ çi destule exceplii. cea mai spectacul0asâ
(1538-1585) Borro'
s" int ochipeazâînpel'soana lai carlo Borromeo Sù lwdrn ruatiye despre ,,Conciltul din Trento'
meo era nepotul lui
pio, w çi, în calitate de secretar personal al acestuia'
eralnsârcinatcumençi,'","uuneirelaçiidelucrustllnsecucardinalul Întrucât conciliul din Trento este unul din subiectele la care trebuie
Morone, în a treia pËrioadâ a Conciliului' ln
1565' el a fost numit sâ lifi pregâti{i sâ ràspundefi la o examinare completà pentru nota
arhieplscopdeMilano_celmaiimportantoraqdinltaliadenord* maximà, notiçele voastre tuebuie sà fie suficient de voluminoase ca sâ
aflatînaceaepocâsubstâpârrirespaniolâ.Demaibinedeunsecol,el vâ fumizeze desiul material (fapte si idei). De aceea, este nevoie de o
.era primul *rri"pir*op uu"u âomiciliul în oraç. ultimii 20 de ani lucrare mai amànun{ità decât pentru capitolele anterioare. capitolul
"*l
oin vialâ çi i-a àedicat îndeplinirii-datoriilor sale
de episcop, aça cum
erau ele specificate în Decretere Tridentine.
A impus slujbaçilor
a asigurat
ùir"ri"*çti^aflafi sub jurisdicçia sa o disciplinâ rigidâ çi Milano 1. Înainte cle deschiderea Conciliului (secçiunea I çi 2) - acestea sunt
încât
mijloacele de pregâtiie a noilor preoli în aça mâsurâ informaliile cadru çi trebuie notat schematic.
 Îndrumàri pentru studiu 87

2.3. Locul
papaiâ
Conciliarismul în comparaçie cu supremalia 2.4. Sistemul de votare
Valois
Politica internaçionalâ - Habsburgi contra 2.5. Ce màsuri a luat Paul Itr pentru a se asigura câ inif,ativa în timpul
I Motvele çi activitatea lui Paul III conciliului avea sâ râmânà resortul papalitâiii?
3. Schema Conciliuiui
3.1 Care a fost scherna Conciliului?
3.2 De ce a fost Conciliul împâr$t asffel?
Prima perioadâ 1545-1549 4. Doctrina bisericii
A doua perioadâ 1551-1552 4.1. În ce fel justificâ definirea dogmei în cadrul conciliului termenul
A treia perioadâ 1561-1563 Disciplina
,,Contrarefortnâ"?
4.2. Sulsele adeiàrului '

4.3. Interpretarea Bibliei

Prolestantism DiseiPlina 4.4. Mânùirea
4.5. Sacramentele
Semnificalia 5. Disciplina
5.1. Episcôpii
5.2. Clerutr inferior
6 Semnificalia
Rezuniai * Concilit'tl din Trento 6.1. Efectele asupra ràspândirii protestantismului
6.2. Efectele asupt" papatitàçii
5) - acesta este subiectul 6.3. Efectele asupra naturii catolicismului
2. Lucrârile Conciliul.ui (secçiunile 3' 4 Ei 6.4. Efectele asupra disciplinei bisericeçti
propriu-zis qi trebuie notai în detaliu'
(sec{iunea 6) --aici este nevoie
3. O evaluare - t.#fi";1ilôonciliului
Nctiçele tleb,ie sâ reflecte
de o cercetare atentâ înainte de a scrie.
secçiunea 6'
garrduril" uouru" à*rpte analttza prezentatâ În Sà rdspwndem la întrebdri-eseu despre ,,Conciliwl din Trento"
întrebâri:
Foiosili urmâtoarele puncte, sub-puncte si Faptul câ o întrebare-eseu confine cuvintele ,,conciliul din Trento"
nu înseamnà câ se rezumâ numai la acest subiect. uneori întrebarea
L. Generalitâ1i và cere sâ arâtaçi semnificatia conciliului în cadrui temei per ansarnblu.
conciliu general un subiect
1.]. De ce a constittlit convocarea unul Alteori, desigur, întrebarea và cere sâ vâ concentrafi asupra unui singur
de disputâ la începutul secolului al XVI-lea? aspect al Conciliului.
general în primeie clecenii
1.2. De ce nlr s-a înmrnit nici un conciiiu Îtttpu4i$ urmàtoarele întrebàri în trei grup. uri. în primul grup
atre secoLuluî al XVI-lsa? inciude{i întrebârile care impun o apreciere globalâ asupra contra-
2. Faul Itr general? reformei. În d doilea grup pùsaçi întebârile r*" s" referàlla conciliu
2.I. De ce era Paul în faloarea convocârii unui conciliu
Paul III în orga- în ansamblul sàu, iar în al treilea, pe cele care se concentreazà pe
2.2. cu ce dificultaii Je ordin politic s-a confruntat anumite aspecte ale Conciliului.
nizarealntrunirii unui conciliu general?
88 Conciliul din Trento
pentru studiu 89
1. Suntefi de acord cu afirmalia ,,Conciliul din Trento a fâcut din a) In ce fel vine-în contradicfie dogma descrisâ în cele douà extase
creçtinismul romano-catolic o religie dinamicâ"? cu
învâfâturile protestante?
2. Considera{i câ la stâvilirea extinderii protestantismului a contribuit b) carg. sunt implicatiile acestei dogme pentru relafiile dintre
mai mult Conciliul din Trento decât iezuiçii? biserica
catolicâ si membrii sâi?
3. ln ce mâsurà çi-a atins scopurile Conciliul din Trento?
4. Care au fost obstacolele în calea transpunerii în practicâ a decretelor 2. Mântuirea
emise de Conciliul din Trento? citiçi extrasele din decretul conciliului de ra paginile
5. În ce mâsurà fuseserà îndeplinite telurile Conciliului din Trento 69-70 si
ràspundeçi la urmàtoarele întrebàri:
pânà în anul 1600? a) care este înfelesul expresiei ,,sà
6. De ce a repurtat papalitptea victorie la Conciliul din Trento?
fie anatema" cu care se încheie
fiecare dinhe aceste canoane?
7. ,,Conciliul din Trento a fost mult mai mult decât o declara{ie de b) care este sensul cuvintelor,,a justifica'
râzboi adresatâ protestanfilor." Comentafi. çi ,justificare,, în toate aceste
extrase'/
8. Care a fost importan{a Conciliului din Trento în ansamblul reformei .l Î" ." r"i susfin ertrasele afîrmaçia cà intençiile celor care au întocrnit
catolice? decretui erau îndreptate împotriva protesiantismuruii
dJ sunt impricaçiile induigençeroi menlionare în canonul
Frocesul pe care tocmai l-a1i încheiat este important, pentru cà, odatà _!*_" 30?
e) unde ati plasa aceste extrase în continuiiatea de
ce afi definit în mod conçtient domeniul de aplicare al unei întrebàri, la generar ra par_
ticular? ce impricafii are acesr'lucru asupra riu"ner,iià"
nu veçi mai câdea cu uçurin!â în una din capcanele care au drept discufie în
Biserica Catoiicâ?
consecin{â depunctarea evitabilâ la, o examinare - fie omiterea ràs- :

punsului la un subiect pe care îl cunoaçtefi, dar care considerafi câ ntr 3. Euharistia

are relevanfà pentru întrebare, fie irosirea timpului cu subiecte care cititi exrrasele din decrerutr conciliului de ra paginile
nu fac obiectul întrebàrii çi, implicit, pentru care nu veli fi punctafi. 7t çi 72 çi
ràspundeÇi la urmàtoarele întrebàri:
Alegefi o întrebare din al doilea grup - cea mai nimerità ar fi a) care doctrinà catolicà tradiÇionalà este confirm atâ
numàrul 7. Sunt toate aspectele legate 6r çonçiliu la fel de relevante
înprimui extras?
Ce obiecçii aveau protestantii împotriva acestei
doctrine?
pentru râspunsul la aceastâ întrebare? Care din urmàtoarele aspecte b) S" practici apàrâ al doilea extras?
sunt cele mai relevante: cronologia Conciliului; metodele de lucru ale c) In ce. se justificà afirmatia cà.acest extras conçine
Conciliului; scopurile Conciliului; realizàrile Conciliului; limitârile Tàsurà diferença
esençiaià dintre protestantism
çi catolicism?
Conciliului? Care din aceste aspecte ar putea lipsi din râspunsul vostru,
fârà consecinfe negative asupra notei?

Întry,!.!.yi bazate pe izvoare despre ,,Conciliul d.in Trento"

1. Sursele adevàrului
Citiçi extrasele din decretul Conciliului de la paginile 66 çi 67 çi
ràspunde,ti la urmâtoarele întrebàri:
 Originile * Ignaliu de l-oyola (1491-15561 ' q1t-'-:*ij
i
d,1,
absolutâ în Biserica Catolicâ nu s-ar fi menfinut. Anumiçi istorici de I

CAPITOLIIL5 rnarcâaLlrne1Spânàacoloîncâtausugeratc1arcàiezuiçiiS-aucon-
fundat cu Contrareforma. Fiecare cititor îçi va fo{ma o pârere în ce
mâsurâ iezuilii meritâ aceastà reputafie.
i

Leznrnçun
. ' Gt

2"0rigimi[d-[gnaa$iude[,oyo}a(.[.49tr.tr"556).,.
.,.-i a

Fàrà lgnaçiu de Loyola, Societatea lui Isus nu ar fi existat, ca sâ nu i

tr. [ntroducere
mai vorbim de,supravieçuirea ei. El a fost creato.rul çi primutr ei condu-
1540 s-a înfiin[at oficial Societatea
fui f9y1-]n1mU1l sâi erau câtor. El i-a inspirat çi i-a motivat pe primii iezuiçi, iar: stratagemele lui
În aceasta a
î."*";iir;b il|,,;t ;;-a; i"""i11. În urmâtorii 25o de ani, inspirau de a câçtiga sprijin au fost adoptate de rnajoritatea adepÇilor lui.
fost cea *ui "orrt oil^tt o-iËu'ii'uçi* din Europa:,1:iïtii ConcepçiiieiuidesprestructuraçiorganizareaSocietà1iiaufostpuse
din partea oponenplor lor' çi în practicà çi sus{inute aproape în integratiîatea lor. El.a fost pârintele
lipsâ de încredere, urâ çi chiarparanoia o
adulare din partea **E"et"tilor'
aproape totâ lumea'îçi formase iezuililor în sens propriu. Catolicii îl numesc simplu Sfântul lgnatius.
opinie despre ei, iar *u3o'itt"* *"{:f "'f
i-i lY:u" labùâ'îndeosebi Igna{iu de Loyola s-a nâscut,înff-o familie de.nobiH. de rang
ctriar istoricii care aY.scris despre inf'erior în regiunea bascâ din nordul Spaniei, în 1491. În copilârie a
emolii çi rnai putin iupâ "on.u"te.
dezicâ'ile prejudecâ$le asimiiate dobândit sentimentul de mândrie, hotàiârea çi încrederea care i-au
iezuiçi au constatat ;itt*ii;;tt; con{in
înain(e de a începe ;;;t;" subiectui'rî ôàIçiË i"tp19' iezuiçi definitposturadeliderînn-ocomunitatede.tiprni1itar.,Nirneninus:a
de
decât oricare altâ categorie îndoitvreodatàcâvadeveniunvajnicsoldatînslujbaSpaniei'Dar
mai multe idei evident preconcepute începe
sarcinâ a studentut"l-t viata lui a luat o întorsâturâ definitivâ în 1521, pe când îçi petrecea
scrieri moderne' p. u"""u, prima
acasà convalescenfa, în urma rânilor suferite în luptâ. Reflectarea '
studiulacestuisubiectestedeaîncercasâdescoperepunctul.devedere
amànunçità çi ,,rekàirea" identificatoare a viefli çi suferin{elor lui Isus,
al autorulul între autorii catolici care au avut ca rezultat o serie de experienfe religioase profunde, au i

fericire, nu este suficient sâ discearnâ

membri. ai instiruçiei catolice 3rl-fq" iÎ dus la convingerea câ Dumnezeu voia ca el sà-çi dedice viafa fetrului
çi cei protestanli ii;*"i"çi
mod tradili""r' i"f;" ostili fatà de iezuiçi ca çi protestan{u de a-i ajuta pe ce.ilalfi sâ dobândeassâ o spiritualitate sirnilarà.
'În urmàtorii patru ani, Loyola
"p*[;-;
extremiçti. Pe de altâ parte, çi
persoanel"f-itll:.T:, I"]: st:1iÏ-1'-:: çi-a definit atât hotàrârea, câr si
Comentatorii cu convlngefl ideile. Ce rnai mare parte a primului an a petrecuro în contemplatje
un cuvânt a* ,poJ-in-*"uria ptivin{à.
au dezaProbat în 1::eaçi mâsurâ la Manresa, un faimos centru religios spaniol, unde a putut sà con-
umanitariste sau liberal democrate
in paie sâ cer.ceteze motivele vieçuiascà çi sà înve1e de la alçi oameni care-i împàrtàçeau conviir-
Societatea. Acest capitol urmâreçte
façâ de iezui{i' gerile. Ignafiu s-a încredinfat de multe lucruri. La baza.tutt.lror con-
acestui puternic çi p"ititt*t sentiment '.
cepfiilor iui stàtea certitudinea câ scopuriie lui,Dumnezeu trebuiau
Atâtistoricisauallicomentatoricarei.ausocotitpeiezuifica
i-au considelat o transpuse în viaÇà de unica Lui bisericà, Biserica Catolicà, çi unicul
pe o binecuvântare de la Dumn eryu' 9ày çi ":i "--T.'
sunt unanimi în aprecrerea ei conducàtor, Papa. În ceea ce priveçte propriul lui viitor, el era
nenorocire in touial"iàr"u cuvântului
convins câ misiunea sa era aceea de a-i converti pe loeuitorii mu-
influenleiimensepecareaavuj:osocietatealuilsus.Majoritatea sulmani ai Tàrii Sfinte (Palestina), unde Isus îçi tr'âise viaça pàmân-
celorcares-auaplâcatasuPrasubiectuluisuslincâ"Tatâ'aceçtiaCon-
papalâ
, ro ui^îi;t;",-"Uf""te de duratâ, iar supremalia
rrareformu
teanà. ,Dar când, în timpul pelerinajului la Ierusalim din L523, a
 Metodologia iezuitâ 93
92 Iezuitii
drumul lor spre sud, unde porniserà câte doi, pentru a-çi oferi per-
vreuneia din grupàrile
eçuat în încercarea de câçtigare a sprijinului sonal serviciile papei. ln atmosfera intens politizatâ. de la Roma,
câ Dumnez""jl::::1
creçtine care se aflau aÇolo, a tras concluzia mlslona- sosirea unei cete intemafionale (cinci spanioli, doi fuancezi, doi savo-
a-çi continua activitatea
sâ devinâ un om irr.rralut, înainte de iarzi çi un portughez) de,,fâcâtori-de-bine" sàraci lipifi çi naivi nu a
din fragedâ tinere{e' ceea irit:i

râ. Loyola fusese pt"gaii' ca un ràzboinic latina, ]]liii avut un impact imediat. Totuçi, chiar çi în cetatea eternà, unde înfe-
ce îl lipsise de o ;;4" uâ""aroa. în consecinçâ, el nu Etia lepciunea lumii constituia norma, ofranda adusâ de Loyola çi cama-
aceastâ deficien!â çi-a
limba studioçilor europ"ni' Pentru a suplini razii.sâi a.fost cu. timptrl remarcatâ în msd favorabil., Dedic3rea.lor
unei clase de bâiefi pentru
înfrânt mândria çi, ;à; ;; ani s-a alaturàt deplinà bunàstàrii celorlalçi, aparent fàrâ nici un gând îndreptat spre
S-a dedicat cu atâta dàrzerire
a deprinde pri-"t*ltJi; ;" ûmbii' sânâtatea sau confortul propriu, le-a câçtigat prieteni sus-puçi. Prin
studiului,încâtîntreianiprogresasesuficientpenffu'aputeaface intervenfia apropiafilor lui Paul III, papa a fost de acord ca ei sà se
façâ ceritrç"to, ;t;,
i*po,; la Universitut"u din Paris' cel constituie în 1540 în Societatea lui Isus. Paul anticipàse câ ei vor fi
'ùd*"t
de învâ!âmânt din lumea catolicà'
mai prestigios dobândit o micâ frâfie de pânâ la 60 de oameni devotafi, care aveau sà se
celor çapte anl netreluÇi la Paris'.11"iÏ^"
ln timpul""ntru ocupe cu acte caritabile unde çj în felul în care Ie-ar fi indicat el. Nu
qi o cunoaqrere çi o în{elegere
nu numai stapanireîri*uii latirie, ci se putea açtepta ca aceastâ organizalie nouâ sâ depâçeagcà un rol
profundâ u *"ri.riùr cr*s;tine sfinte
din ultimul mileniu' Acestea
teoiogii' În acelasi strict local
înglobau majoritatea nadiflilor tn "1*."r*-cufunda!i Curn a.fost posibil, atunci, ca iezuiçii sâ ajungâ sâ deçinâ într-un
care ;i-1]nsuçit complet
timp çi-a format ;;tâ d";rieteni.çi Xdep{i timp atât de scurt o influenfâ majorâ în Biseri-ca:Catolicâ?.
"
ideile, aspira{iile J*e"*"i{"- sale'
\" iiza''.fPte dintre aceçtia au
continuân-
f,âcut un legàmânt sâ-çi dedice viaça lui Duinnezeu'
"oËo" aça cum
d" ;i ilr#eu pri* ou*"ni' qi nu retràgT*"-'"-1111:T"' activitate 3" Metodologiaiezuità
uo jural sâ se angajeze în
fàceau câlugtuii. h;;;t;"iul'
ôâ acest lucnt nu putea fi
pus în
misionarâ în Jara Àfâ#. Àa*i.,a"a Una dintre caracteristicile definitorii ale Societàçii lui Isus, care i-au
practicâdincauzadif,cultâliideatraversaMeditb'ranaîntr-oepocâîn cônferit un caracter aparte faÇà de alte grupuri simitrare apàrute în
careotomaniiçivenelieniipurtaurârhoiuniiîmpotrivacelorlalçi,ei comunità1ile catolice din prima jumàtate a secolului al XVI-lea, era
s-auobLigatsâîntreprindâorice.lucrarele-arfiîncredintatpapa'în de înfâptuit' o strategie abilà pentru câçtigarea de sprijin în favciarea lor. Acest
s-ar fi dovedit imposibil
câzul în care misiunea lor prioritarâ pregâtili sâ se derners era organizat printr-.o abordare de la om la om, un iezuit
Au câzut a" u"oraîe i"tAt'"*'câ la Veneli a' în L537 ' ocupându.se de un ,,client". Programul, numit Exerciçii spirituale,
'"
îmbarce cu destina{ia Palestina fusese conceput de Ignafiu de Loyola si avea labazâ expeiienÇele
Dupâ
""
* Ë;;"i"î"v""t1ia' açteptân-d.'ca-situal:: ::t:9:":
sa-çl proprii din perioada trezirii sale spirituale de la Manresa. El î1
trebuit sâ admitâ câ nu aveau
internalionalâ sâ ,"'"ut**t"' au practicase cu fiecare dintre adepçii sài, caparte aprocesului de aderare
poatâ duce la f"o"pft*t--i"ià|i,i"i[alâ'
Dar tynll:,*sese
irosit'
la grup. La mijlocul Exerciçiilor spirituale.era o perioadâ mai lungâ,
de y"T"lt rernarcabili'
În Veneçia îçi câçtigaserâ reputafa unui'grup în mod ideal câteva sâptâmâni, timp în care, retraçi din lume, membrii
acàrordedicarecompletaltruistâpentru""u*'ucelorbolnaviqisâraci nu ar fi practicau o serie de meditaçii asupra viefii lui Isu-s. Acçste.meditaçii,
era ieçità oio Él:t" 1e iie sfinli în viaçâ' Nimeni incluzând reconstituiri imaginare ale evenimentelor din viafa lui Isus
"o'iff motivele ca purtàtoare a
putut cu Urroa ,'"Ji"çe 'e le interpreteze petrecut în açteptare la çi încercâri de a experimenta ceea ce credeau ei cà a simlit El, erau
vreunei urme de interes personal'
In timpul presàrate cu întruniri în cadrul cârora novicele.se lega sà ducà o
Venef,a li se *atura'"'a io"a trei "fraçi"'
iii"â o""* zece în total' çi viafà mai apropiatà de modejul cristic.
bune çi în
fuseserâ ca preoçi' Çi-àu continuat faptele
t.ti fti,oilJ'iti
 94 Iezuilii

Nu numai cei care doreau sâ se alàture iezutilor unnau Exercitiile

spirituale. Oricine câuta în mod drept tel îrnbunàtàtjrea comportamentului
serio.s creçterea spiritualâ potà fi în viitor. El accepta
fapful cà cei cu pàcare g."lË
îndrumat sà parcurgâ programul, dacà
se gâsea un iezuit dispus a;;;_ un d** iung în fafa lor. deschis
sa-t acorde'suficient
timp. Pentru majoritatea oamenilor care duceau
în dec'rsur.
:::oi"b;'
practicarea Exerciçî,o,
rffir'" càrora r--" r"rr suborcronarà
la bu.q sfârçit Exercitiile-spirituale
efécml irnediat era eliberarea unui ,priruoii uo uuu, cre înfruntat murte
Protestanfii, în special, i_âu critici.
luvoj de energie spiritualâ çi génerarea unui sentimenr de bunâ-stare un rermen modern, ,,spàrarea
acuznf" i"r"içià;;;,; i-* .,uroi,
tntenoarâ; Rezultatul
éra câ majoritatea clienfilor dsveneau suporteri creieàor,,. p;ril,il-rliJ-çti "o
fltt"p ui SocietàSi, chiar dacàïu çi membri, totoOuta.'1r, s"ort timp,
compararea iezuiçilor :cu
srulitoiii àiavorurui, ;;il;;ilor
savurau
cu vicrime inocente a càroi riu"itui" acesrora
absolvirea Exerciyi'ilor
spiriruale clevenise un semn de distinc,fie socialâ, secotere ar xvl-rea
J" o".rrË i;"r;" furatà. ln
incat b'ogaçii persoanele de vazâdin întreaga Europà catolicâ se çi ar xv[-r"o,
Sl
rntreceau sâ obtinâ
çi agenri ai Saranei era larg "a"J.rJinffi;;4iËare
rasparâita, çi în alfi
ocazia de a încerca aceastà o"uâ experien!à propagandiçtii ostili gàseau
dramadcà. Numeroçi ele un argumenr pure.mic.La în
regi,,prinçi, alfi nobili çi soçiile acestora au devenit fet ae À.r, i"ruiçiî
de ipocrizie
sprijinitori aciivi
ai'ierùçifàr pe la 1540, în'pui", acest lucru se datora
çi de ràcomie' Li se reprosa cà nu *.au int"r"saçi "r;;';r;;i
crecâi de cei care
modului în cale Loyola îqi conceirua eforhrrile în clirecçia oamenilor cleÇi'eau puterea politicà
çl'"a i"'p"r-iteau protecr*ilor"r* influençi
sà continue traiul în pacàt
conçtient câ cel mai sigur antidot împotriva ràspândirii pro- ra.a J-i'ru""tiJ;"r",;;*îî"
1lluTçt, erau surprinzàroare, întrucât utu"uri n,.,
testantlsmului ît
constituiau conducâtorii catolici militanti. Pe de altâ unii dintrJ;i;t ;;,;r,:il susrinàrori
ai iezuililor u":f!i p"no" iipruTo, totura.q"
P*l"l el nu se putea opune cererilor insistente venite din partea elitei
spiritiàk Nl:l chiar -oruiffi chiar dupà
"ruu
parcurserea Exerciyiitor
soclale, ai càrei
mernbri ar fi obfinut oricând, la nevoie, din partea voitoare nu putea înfelege cie ;;il;;ricà bine_
F3'pej, ordinul ca un iezuit sâ le fiË repartizat. Â"e.rr" motiye însumate ce l""u:çii
au dus la situaÇia
ca, pânâ în 1550, sà nu existe practic nici un stat
moral personar unui suveran
in "orrtirruuu-;"rf".. sprijin
,o;;;;;*,*
a acesruia nu suferea modificàri "onaiçiiir pâcàroasà
catolic, oricât de çi"ru J" nororierare. luriiii.ïr'" iezuire,
mic, unde mâcar un membnr al clasei conducâtoare anume cà respe*ivii îçi dàdeaiitoatâ
sà nu fie simpadzant
iezuit. 1n multe çàri, cu precâdere în Germania de ritinçu, i* ;;;; sprijin,lui
morat ar fi înràuràtir siruatia,
sud çi în Italia, suveranul
însuçi era sursa protec{iei iezuiçilor. ," aoo"d"au fàrâr;;i;;lîJîu;ogxto*".
De aceea ar fi corËcr sà-i descriem;;;
Unul
,lol absolutà.din punctele forte ale Exerciliilor spirituale eruflexibilitatea mai rnuis crinrre primii iezuiti
drepr pragmatici. însâ nu
u. Nu nici o formulà stanclard. Cu toate câ ediçia oiu;;i
"*irta -." "' ;à d;*ï,i,',,lJ"r,ria ar fi
" publicatà care le exista descria s-a bucurat de râspândire extinsâ în sudul
fost caracteristici generalizat*.
Europei, aceasta nu reprezenta un manual dL auto-instruire. În fipsa Tactur çi flexibiritateade care au dar dovadà iczuilii
lor cu mai marii z,ei au în rerari'e
unei îndrumàrj r"Jori crecisivi
atente, publicaçia era practic"lipsità de înÇeles. Exercipiile "o"rrit"it
rapidà' Ei au înteles câ, penrru fir ascensiunea
spirituale deveneau un instrument influent datoritâ disponibilitâiii r d;;;i influeng, ei rrebuia' mai lor
sà fie acceprafi, înrâi
îndrurnàtorilor bine pregâti1i de
a însofi beneficiarii de-a luigul càlàto-
çi nu auiàsa, ,""rf urf"ct ra voia întâmpràrii.
Loyola îçi sfàruia în scris adepfii Deseori,
riei lor spirituale. abiUtâteâ ghidului consta în parte în evaluarea nevo- procereze in u"*urie privinçà:
Ilor de ordin spirituat a capacitâçilor fiecà.rui client în ajustarea în ";ii
çi çi I În discuriile
consecin{à a exercifiilor.
Unii dintre cursanfi'nu erau pregâti{i, çi nu
aveau sà fie vreodatâ, sâ parcurgà întregul program.
": o-1T-"ni
rând în vedere,
sus_pu-si sau
pentru a le câçtiga -purer-nici,
aveli în piimul
Dar asta nu în- bunàvoinla.pentïLl o rnai
s€mna câ acestora bunà slujire a iui Domnurui
li se refuza ocaziade a beneficia în màsura posibilâ nuÀrr*zeului nosû-u, ôe fel
perament au si procedaÉ de tenr_
de roadele sale. În în consecinfà. o.i a."Àt"
concepçia lui Loyola, important era ca fiecare cli-
ent sâ se simtâ îmbogâfit ôa
5 cu oameni p" weçi sa-i
oï uorUi,r,
rezultat al experiençei trâite si sà-si fixeze "-* si sà-i puneii sà lucreze ra
mai buna slujire a Domnurui"Àir,r.çt
bi*ro""rrl.i n^.+*,.
96 Iezuiçii r ,i
'' '

iezuiçilor 97
Organizarea
metoda adoptatâ de duçmanul nostru, diavolul, când are de-a cincilea al secolului al
face cu un om drept... El se intrâ prin uça acelui om çi iese prin
XvIJea, când tendinra reformato*
din inreriorul rnorro*,
."r;;;;;;inea sà vinà în inta*pi.,urea
a lui însuçi, fàrà sâ-l contrazicâ, ci aprobându-i obiceiurile... În lise1c1i,
resran{ilor, fusese înrocuità àui"iiriu pro_
'10 mod sirnilar, noi, pentru {elul nostu drept, putem sâ încuviin{àm d. ;;;"'r; Lsciptina bise-
'l sau sâ fim de acord cu anumite lucruri nevinovate în sine, sâ
riceascà, simurran cu
me' Aceastà abordare _
p.;;;rli "
inuirtrnia-"""ï"1"àcrrine
unifor_
trecem cu vederea altele, rele, ca sà le câçtigàm ataçamentul çi " "ri-ir"i*o1i"" porii'iârJ'oî a alunge Ia o
sà ne urmâm lelul cel bun... În toate relafiile cu ceilalfi, mai ales liil'-.É:,::;ï:îHïiilrîiiri""i::ÏJi:;$i*",,capabi,i
când avern rol cle împâciuitori sau consilieri spirituali, este ne- Abilitatea remarcab'e a
15 cesar sâ fim precauçi çi sâ nu uitâm câ orice spunem poate sau
iezuititor se datora în p.arte
de reorogi de vazâ a. unora "ô;rË^dinreputaçiei
cu siguranfà va fi fâcut public.
àiù"
fondarori ai Societàçii
*u """'""e.;rîi"î membrii
nu era' Lainez' tr"-u "ruàiti"r"iqir_"", i*îïàrr*fu
sd*;;,;.îi.r.", r;i;il;;;'J5il,
rort ru"r"**r "t de l_oyola
Si în relafiile cu protestan{ii erau adoptatâ de cele mai multe ori aceeaçi at socieràfii, ca de Generar
abordare, scopul clar fiind acela de a-i converti pe aceçtia, în puternic
çi o"Ë'""oi,"*,.vàçaçi, încât
papii au recurs de,murf3.
çi evident contrast cu felul în care se comportau protestançii fa1â de
o1 h;i;;;hr" d;i#;;îîà"n,r, conciliur
ftîJîJffi,î:f * ;;;â;;i u con"i,i u uu
catolici, în virtutea tradiçiei de dispref çi urâ, stabilitâ ferm de Martin
Luther. Loyola scria: "lT
ca purtàrori de cuvânr
:1:,H#
d",*â
îif e:l L"
d

fosr confirmatà prin fap*r

;;;;iËi,:lTiË:Â,:ï$Ï :#îii"y
l .. oricine doreçte sâ se facà util ereticitor acestui veac trebuie ra *"irirt
pregàteascà pe unii
dintre *Jîàp"uiii,rt;;ilîa-ii"#."reze çi sà_i
sâ fie plin de solicitudine çi sà nutreascà multâ milâ çi dragoste promovarà în deprinà ".i
cunoçtinçà J*luura, ";i"li"î
n.î.*u,. poritica
neprefàcutâ fa!â de ei, îndepàrtându-çi din minte toate gândurile nuatà do succesorii,raii iniçiatà de Loyola
care i-ar putea micçora prefuirea ce le-o poartà. 1n al doilea nlgrun""ar-"1 ..rurse considera#e çi conri_
de energie
5 rând, este necesar sà le câçtige bunàvoinfa, astfel încât ei sà ne
Ëi'îil:ïi:ï:*"m;:1if:l*:î"1",-ô;iposibi,i,à,iror
poatà iubi çi sâ ne poarte în inimâ. Acest lucru se poate realiza
prin iegâturi prieteneçti cu ei, discutând despre lucrurile care ne
spre a inrrunta
frouo.ur"u ;;;i;;;;ffin*:t
dotaçi, u*ç p"sLi;
t ._. : _1....
unesc çi evitând orice controversâ.
4. Organizarea iezuitilor
În pofida celor de mai sus, nu trebuie sà ne închipuim câ iezuiçii ar
fi fost în vreun fel sovâitori. Ei puteau sâ se arate extrem de flexibili
în privinfa mijloacelor adoptate, dar nu erau gata sà negocieze dincolo Pti:tu:r1 iezuiçilor
Societàçii' Regulile
se- darora în bunà
srrucrurii çi organizàrii
caï: o euu"*uu Tà.r:rà
de limite. Erau printre cei mai intransigen{i catolici. Pe la 1540, când .
în practicà îi diferenfil ;i;rd
tu;;;;;ounlr"u
mul{i nutreau încà speranlê de reconciliere cu plotestanfii din Gerrna- preofi care luaserà naçtere i" ;;d,t ;;
cereiarte grupàri restrânse
apricare
de
nia, iezuiçii erau convinçi cà singura modalitate de a merge mai societàçii, cunoscute
apro^imuti"
i,
suu oenum*;; constituçii,-au
*i""rîËffi;.Regurile
departe eta'ca luteranii fie sà se reîntoarcà în biserica catolicâ, fie sâ în derariu de Lovola urof irii, -"j ;;;;Ëi^iî" fost formurare
fie anihila{i. De asemenea, ei nu erau câtuçi de puçin rJispuçi sâ nego- çi
I551, cu toate cà ele àatau,
1nt.-oî;iT* *JJi;,àeïu srarçiturçib47 .

cieze nici un subiect privind credin{a, inclusiv pe acela refcritor la deceniurui patru ar secolurui
suprema!iapapeicasuveIana1.bisericii'Aceastàfermitateçihotà- cu drepr de vor "r
xu;;.'r" .rio æJtËï membrii l

ai Socieràçii çr rurin""r.
o.l cite puià. A""rtea
l

râre le-au adus iezuiçilor multà popularitate la Roma în deceniul al ,, statutul Societàçii d.e
organizaçie spiritualà înràreau
l

elitistà.
 98 lezuiçii
cum se.putea pâtrunde organismlll care alegea liderul Societâçii çi aproba toate modificârile
Constituçiile specificau în amânunÇime politice importante. În 1556 erau aproximativ 1000 de iezuili, din
exhaustii: dâd:u" fo^,
în rânduril" So"i"t{ii' Ât"ç* reglementàri demersurile pentlu a-çl care majoritatea îçi completau pregàtirea. Existau numai 43 de membri
înceapâ
sibilitatea mulror uai"ti çi bfuba[i_sâ declara{i deplin.
al Dar du1at.1 çi asprimea
asigura caliratea àe à"*Utu
Societâ1ii.
dificultatea maximâ a dobândirii Elitismul de ordin academic çi.spiritual al membrilor deplin
programului p*ln:;gâ;; ;ù;;"" declaraÇi ai Societâtii nu însemna câ cei neînzestrafi intelectual nu
calitâçiidemernbrudeplin.Aproape'toateordinelereligioasestipulatt aveau locul ior. Cu toate câ intenfia clarâ a lui Loyola fusese sà
canoiiveniçisâînceapâcuoperroaclâde'noviciat,'încaresâse
îndatoùile viitoæe' De obicei' restrângâ numàrul membrilor depiini la câçiva pr-elaçi cu însuçiri
evalueze a-çi înàepûni
"up.uit,*àilil novicii care erau admiçi cleosebite, el çi-a dat repede seama cà acôeptarea ca anumifi recruçi,
aceastâ ucenicieî"ru ," an, dupâ care
foarte devotali dar lipsiti de înclinare spre studiu, sà joace un rol în
p*p.i*-"ir. conitituçiile iezuite formulau un proces .
deveneau membri Societate, avea sâ aducà dupâ sine beneficii evidente. În primii ani
intrau înff-o perioadâ de probâ iniiialâ
de
mult mai exigenr. ïJui.ii
zelul spiritui' timp în care li se
cerea sâ de expansiune explozivâ a iezuifilor, când cererea de servicii din
doi ani, în care li ;;;; deseori partea 1or depàsea covârçitor numàrul de fraçi disponibili, recrutarea
îndeplinear"a *"""i d" 3os' în.beneficiul celoi mai.nevoiaçi'
de suporteri ardenfi, ale câror însuçiri îi fàceau potriviçi pentru roluri
înspitale,uui,,"t,i,ori'"Majoritateanovicilortrebuiausâîntreprindâ
de strb- de figuranfi în organizatte era total justificatà. În consecin!â, a fost
un pelerinaj, o"uriilîin-"ar" oulineau prin.cerçit mijloaceie pelmis un rang suplimentar în frà1ie - acela de câlugàr-mirean.
pri-" perioade de slujire intrau
zistenÇâ.cei care ffiaviefuiau. acestei Càlugàrii-mireni nu erau hirotoniçi. ca preoÇi çi nici nu primeau vreo
un prograffI de ecluca(ie de
în primul nivel al Societâçii qi începeàu cà educalia a luat sfârçit, în pregàtire oficialà. Rolul lor principal éra de a se îngriji'de nevoile
duratâ nedeterminatâ. cânc1
*"
"orrrii"ra preot frzice ale fraçilor câlugàri, în special ca însoçitori îh câlâtoriile istovi-
ani, ucenicul iezuit eta hirotonit
unele cazuri"rri", J*pÏ zece într-un al toare sau ca bucâtari când aceçtia se stabileau uncleva. Dar ei erau
începe" stagiu de pregâtire' Acesta' consta
çi-çi "f ""1f"à îi c^re t" testu forla spiritualâ, sub atenta mult mai mult decât simpli slujitori. Aveau un rol important în activi-
doilea noviciat d;;;, tàçile spirituale ale comunitàlilor lor çi nu erau desemna{i cu termenul
suprâvegher"
po"a'i la sfârçitul acestei etape rezultatele
^ ";;^;;;rior- de servitor. Toçi câlugârii âveau de îndeplinit çi îndatoriri umile,
eraulastandarauic",u,,.,,*usâaibâlocintrareuoficialâînrânciul care nu erau rezervate numai câlugârilor-mireni.
membrilorSocietâfii.Chiarçiînaceastâfazâ,selecÇiaeradeosebitde
în mod solemn'o' ceea Iezuilii se distingeau prln eficienfa lor. Societatea a fost deseori
erau
atentâ. Majoritateaî"to'primiçi
-*"eînsemnacâaveauposibilitateasâavanËezepânâlacelmaiînalt
"declaraÇi asemânatâ cu o organizalie de tip rnilitar. Aceastâ paralelâ 'este
justificatâ de accentul care se punea pe ascnharea superiorilor ordinului,
nivelînsocietate.Restuldeveneau,,adjunctideprelaçi''.Acestaera persoana chiar dacà denumirea rle Gcneral datâ conducâtorului nu avea o
fraæ prclat, indicând faptul câ
rangul cel mai i" i"î J "nui care solicitau aptitudini semnificafie cazonâ, ca si cle faphrl câ aproape toatc dcciziile privind
respectivâ nu era aptâ sâ efectu"ze'îndaioriri sau ulte- desfàçurarea resurselor umane sau de altâ naturà erau luate la Roma,
excepçionali erau invitafi, atunci
intelectuale. Numai recrulii
pe lângâ legâmintele inifiale chiar când membrii Societâçii erau ràspândi{i în toatâ lumea.cunoscutâ
rior, sâ depunâ ilJ;""-lea iurâmânt' era jurâmântul de a merge la data respectivâ. Având în vedere conditiile epocii, când lipsa unor
de sârâcie, *r"rr*". Acesta mijloace de comunicare de încredere çi a rurei birocrafii eficiente fâcea
"urrioJui ;; menit ta'i aittlttgà pe membrii
oriunde * ti iorïît*tt
paPâ' çj era
,
pàriiu de membru declarat deplin, aça cum extrem de dificil controlul centraLizat al oricârei operafiuni, aceastà
conducâtort ,i il#* . rcalizarc era remarcabilâ. Ea a fost posibilà datoritâ devofiunii abso-
eraunumiçiceicâroralisepermisesesâdepunâalpatruleajurâmânt' lute a lui Loyola çi a unei mâini de asisten{i pe care i-a adunat pe
Ea conierea purtàtorului calitatea
era consideru,a l1îo*, deàsebitâ.
vot în Congregaçia'Generalâ a Societâçii -
lângà el pentru administrarea organiza\iei, Ei elaborau mii de
;;;;;"
100 Iezuiçii
documente ample, scrise de mânâ în numeroase exemplare si ie
expediau pe rute diferite, în sperança ca màcar unui din exemplare sâ
ajungâ la destinaçie. Aceste scrisori erau vitale pentru exercitarea unui
control centralizat, aça cum îl dorea Loyola.
La feI de importantà era çi menfinerea unui flux regulat de
informaçii din regiuni câtre Roma. Generalul nu putea furniza con-
silierea çi instruc{iunile adecvate dacà nu çtia în amànunt care era
situaçia iezuiçilor din teritoriu- Curând, rapoartele periodice câtre
Roma, conÇinând toate evenimentele importante din activitatea
câlugàrilor, au devenit practica obligatorie în cadrul ordinului. Aceste
scrisori ne-au parvenit în numâr mare, permiçând istoricilor sâ
reconstituie tablouri minufioase ale evenirnentelor, a$a cum erau ele
percepute de iezuiçi. Dar relativa sàràcie a dovezilor provenite din
alte surse, referitoare la aceeaçi epocà, a favaùzat posibilitatea ca
unii dintre aceçti.istorici sà exagereze semnificaÇia faptelor iezuitilor.
Este posibil ca, în parte, presupusa importanfâ istoricâ a ordinului sâ
nu fie decât consecinfa pàstràrii unei mari cantitâti de dovezi do-
cumentare legate de activitatea lor.
Nu trebuie sâ cedâm ispitei de a considera organizafia iezuiçilor
ca pe o armatâ superorganizatâ çi mr-rlti-naçionalâ a Contrareformei.
Propagandiçtii protestanfi au încercat în mod constant sà-i înfâ{içeze
ca pe autorii unor subversiuni sinistre îndreptate îrnpotriva indepen-
denfei spirituale, conform unui plan superior atent cocirdonat. Dar
este limpede cà scopul propagandiçtilor era de a disemina tearnâ çi
neîncredere falâ de iezuiçi, Ei nu aveau nici un interes în stabilirea
adevârului. Tot ce aveau de fâcut era sà se asigure cà deciaraçiile lor
se bucurau de suficientâ credibilitate, pentru ca exagerâriie sà le fie
crezute de câtre cei care oricum înclinau sâ o facâ. Studiul amânunçit
al documentelor iezuite care s-au pâstrat aratâ' câ nu întotdeauna a
fost transpus în practicâ idealul conceput de Loyola. Anumi{i condu-
càtori îezuiçi, care aveau autoritate asupla frafilor càlugàri, în calitate
de egumeni ai unei provincii iezuite - caïe putea fi China çi Japonia la
un loc, sau jumàtate din Spania - erâu practic imposibil de controlat,
Cu toate câ se declarau supuçi ordinelor, deseori invocau orice scuzâ
pentru a nu pune în practicâ mâsurile cu care nu erau de acord. Acest
lucru era valabil îndeosebi pentru egumenii provinciaii din Spania çi
Portugalia, care se ascundeau în rnod reguLat sub pretextul respectârii
Organizarea iezui{ilor 101
dorinÇelor monarhilor lor, pentm a se eschiva de ia aplicarea
instruc-
çiunilor Generalului. Nici în cazurile în care de la Roma era trimis un
vicar-General, împuternicit cu autoritate specialâ, lucrurile nu se prea
schimbau, din cauzâ câ Societatea lui Isus nu întrebuinta metodele
unui stat poliçienesc din secolul XX în mentinerea controiului asuprâ
membrilor sài. situaliile problematice erau abordate cu raçiune
persuasiuné; îmbinate cu o râbdare fârà margini" Aceastà politicâ çi
fusese iniçiatà de Loyola si continuatâ de succesorii sâi, la toate
nivelele
ierarhice, caracterizându-se prin laude constante la adresa celor virtuosi
si admonestarea cu blândefe a gieçelilor. superiorii erau îndernnaîi
J;
Loyola sà îçi trateze oamenii cu bunàtate çi considera{ie, iar ei era
primul exemplu.în acest sens. Mulçi comentatori u.,."onrid.rat
aceastà
alydle a. pr_oblemelor disciplinare drepl aspectul cel mai atrâgàror
al societâfii. Numai câ nu se poate susçine cà acest lucru ar fi ajutat-o
sà
func{ioneze ca o rnaçinàrie bine unsà, îndeplinea ordinlle papei
çi ale Generalului sàu fàrà cârtire. "*"
chiar dacâ iezuiçii secolului al XVI:lea nu au fost în nici un
chip eficientii conspiratori intemafionali prezenta{i deseori, ei
ofereau
opiniei publice o imagine deosebità de solidaritate coerençà,
çi
situându-se cu mult înaintea oricârei alte organizaçii catolice
a epocii.
Poziçia stabilà a iezuitilor s-a mentinut prin faptul cà Generalul
so_
cietàfii era ales pe viatà, çi nu pe o perioadà_ scurtà, ca în cazul
celor
mai mulçi lideri de ordine rerigioase aparfinând Bisericii catoficl.
Acest aspect al vietii organizatori ce a iezuiçilor înlàtura unu aln
zele poten{iale majore ale conflictelor intestine. celelalte ordine
,u*
îsi
risipeau deseori energia ca rezurtat al necesitàli organizatori."
alege un conducàtor ra fiecare câtiva ani. AcealË grijà
orï
rur.r"
înlâturatà de iezuiçi prin formularea àonstituçiilor lor. rà'pa paul
IV,
care s-a arâtat a fi deosebit de ostil în privinfa societàçii, àproape
i_a
forfat însà sâ renunfe la aceastà alegere pe viaçâ. trrrtru.çiunile
lui
verbale ca un General nou sà fie ales la fiecare trei
ani au fost con_
siderate obligarorii de çâtre juriçti numai în timpul vie,tii papei,
Dupâ
moarteaacestuia,regu1asi-aîncetatvalabi1itatea
constitufiile erau foarte eficiente în a gâranta ca iezui$i sâ nu
- abàtuçi
fie de la scopurile_asumate. felul lor-era sà tràiascâ în lume,
fàrâ sà abandoneze parfial societatea, aça cum obiçnuiau majoritatea
celorialte ordine religioase. în virtutea tradiçiei, se credea cà
este
 ':
102 lezr"riçii
importantâ retragefea par\îalâ într-o vialâ exclusiv a comunitâtii
religioase, în vedÀrea mântuirii sufletului individului. Aceastâ separare
efa, de âsemenea, consideratâ o componentâ vitalâ pentru asigurarea
disciplinei efective în cadrul ordinului. Râspunsul obiçnuit la aceastà
cerinçâ se concretiza în faptLll câ toli membrii locuiau împreunâ çi-çi
dedicau o pafie a fiecârei zile celebrârii În comun a slujbei' Loyola
era hotârât ca ordinul sâu sâ nu se supunà acestol constrângori. trnsis-
ten{a lui a atras multe comentarii potrivnice în rândul celor sus-puçi'
Dezaprobarea lui Paul fV se datora în parte absençei acestei ceremonii
în comun, iar urmarea a fost ordinul papei ca iezuilii.sâ se conformeze
practicilor celorlalre ordine. Acest lucru s-a întâmplat În timpul vieçii
sale, dar voinfa lui Loyola a fost repusâ în drepturi_ ulterior morlii
lui
Paul. Din nou, iezui{ii îçi dedicau aproape tot timpul çi energia siâvirii
lui Dumnezeu prin slujirea semenilor. Loyola îi considera pe cei care
optau sâ-çi petieacâ rnajoritatea tirnpului în contEmplare çi rugàciune
,â fiin6 îngàduitori cu propriile pomiri çi plâceri. Multe dintre scrisorile
adresate cà1ugârilor îi admonestau pe cei care depâçeau frecvent
ora
ziLnicâ alocatâ pentru asrfel de activitâçi'
S-a încercat evitarea altor surse poten{iale de distragere, acti-
vitâçile,care atrâseserâ discreditarea altor grupuri sau le secâtuiserâ
resuis"le fiind sancfionate în rnod deosebit de regulamentul ordinului'
Loyola nu era misogin, dar a în{eles cà si contactele particulare, chiar
inocente, cu femeiie, puteau fi cu uçurin{à interpretate
greçit, dupâ
cum au aflat mulfi câlugâri cu pretul reputa{iei 1or. De aceea' iezuiqilor
le era iîrterzis sa iie duhovnici sau consilieri spirituali ai comunitâlilor
't de câlugârife, o regulâ care ayea în plus avantajul câ îi proteja
pe frat'
posibilitatea ca membri ai Societâ{ii sâ fie folosiçi
de risipirealtlmpului.
pentru a funcçiona în posturi bisericeçti care presupuneau o anurnità
subminare mai pronunfat. Se încetâlenise
iregâtire avea un potençial de
obiceiul de a folosi în acest fel serviciile câlugàriior din eqalonul.su-
perior, în cleffimentul evident al propriului ordin' Loyola ar fi dorit sâ
càke
interzicâ"tutgror iezui{ilor sâ accepte vreo funcfie, dat obligaÇiile
papâ nu:i permiteau acest lucru. De aceea, eL a trebuit sâ se mulçu-
meascâ cu o regulâ mai pufin strictâ. El a reuçit, totuçi, sâ
obçinâ ca
iezuifii sâ fie obiigaÇi sâ accepte numirea într-o funcçie numai la cererea
exprésâ a papei, bin fericire pentru iezuiçi, papii care s-au succedat
u.,'fort aispuji sà onoreze spiritulul Constituçiilor. Chiar când Ferdinand
de Austria a exercitat presiuni considerabile pentru ca Roma sà-i
permità unui iezuit sà devinà episcop al vienei, el nu a reuçit decât o
numire temporarà. Astfel, iezuiçii au putut, în general, sà. se dedice
activitâ{ilor pentru care fusese creat ordinul.
5",&etività$le,iezuite,
La întemeiere, societate lui Isus çi-a propus ca principala sa conftibufie
la propâçirea Bisericii catolice sâ fie lucrar_ea de misiune printro atei
çi pàgâni. Aceasta era principala for!â de motiva,tie.pentm majoritatea
bàrbaÇiior - care se cifrau la càteva mii * care aspirau sâ devinâ iezuiçi
în primul secol de existenfà a societàçii. DorinÇa lor cea rnai des
exprimatâ era sà slujeascà pô tfuâmuri strâine sà fie martinzali,pentru
çi
credinça lor. Dorinfa efectivà de a-çi da viaÇa pentru Isus erà larg
ràspândità, ceea ce nu e de mirelre,. date fiind ioeite in ."r"
majoritatea iezuiçilor. Ei considelau viafa ca pe o dureroasà p"riouàe"r"d"uÏ
de ucenicie, un preludiu necesar la satisfac{ia eternità1ii ce aveau s-o
trâiascà lângà Dumnezeu. credeatr cà destinul lor era în mâinile Dom-
nului, care avea sà-j cheme (prin moarte) la rnornentul potrivit. Erzu
convinçi câ, între timp, datoria lor era sà nu acorde nici o aten{ie satis-
facerii propriilor dorinfe çi sà-si dedice toatà energia trâirii unei vieti
cât mai apropiate cle modelul lui cristos. uuù erau departe de
exemplul suprem, dar se pare cà un procent însemnat din iezuiçi s-au
apropiat de îndeplinirea acestui înalt ideai.
' un **"*pl,r deosebit a fost cel al lui François (Francisco)
xavier, unul dinh'e primii însogitori ai lui Loyola, care a devenit cel
mai cunoscut urisionar creçtin din timpurilc moderne. plecat în cà-tàtorie
cu neguÇàtori portughezi, el a dus vestea despre crestinism în
tinuturile
misterioase'ciin t{.âsârit. A lucrat din 1542 pane in 1552, când boala
l-a doborât, în special în sudul Indiei çi în Japonia.ETaun exfu.emisl
Este. un personaj demn de toatâ admirafia sau de toatà *ilu, în
funcçie
de sistemul de valori al cititorului. pare sâ fi fost rrn or:n iipsit de orite
urmâ de egoism, autoeducat sà nu acorcJe nici o irnportançà bunàstàrii
proprii. si-a riscat sànâtatea, çi chiar viafa, în mod iraÇional, cu credinfa
fermâ câ Dumnezeù avea sâ-l ocroteascà, dacà aceasta era voin{a
Lui" Prea pu{in îl interesa caracterul pragmatic al întreprinderiior lui.
 Activitàtile iezuite 105
Odatâ ajuns la destinaçia câlâtoriei, se despàrfea de tofi însoçitorii euro- resurse' din puÇinul la îndemâna lor, în asemenea
aventuri nepromi-
peni çi pâtrundea în comunitatea localà. fârâ nici o cunoçtintà despre titoare. Dar irnportanfa acordatà de iezuli lucrârii misioanre era la
limba locuitorilor çi fârà nici un mijtoc de subzistentà. Nu e de mirare de mare, mai ales în. provincia portughezà a Societàçii.
fel
câ majoritatea celor care-l întâlneau î1 considerau nebun. Dar el a Motivafia iniçiau a,lui ioyoli pentru întemËierea socierâçii,
reuçit sâ intre în contact cu un numâr restrâns de oameni, care au fost convertirea pàgânilor, a fost imediat urmatà de
implicarea ,in"u.à'in
impresiona{i de spiritualitatea lui evidentâ, çi chiar a convertit câ1iva rnunca de educafie. În anii de început se presupunea,cà
iniÇiativele
la creçtinism, cu toate câ rnâsura În care ei în{elegeau irnplicaçiile iezuite privind:educafia aveau.sâ sà redu"e t";ir"getirea.
celor care
angajamentului lor este discutabilâ. intenlionau sà se aràture societâÇii. în acest q"àp,,"au
chiar dacâ influenfa lui xavier în {ârile unde.a ajuns a fost mi- rapid câteva colegii. Cei mai cunoscut era cel
r*, lrnrrËi
Ain Romr,lunde tinerii
nirnà, impactul lui asupra Europei catolice, cu deosebire asupra Socie- din toatà Europa erau atraçi de distinsa reputafie academicà,çi
spirituatâ
tâ{ii lui Isus, a fost considerabil. ,F'aptele sale erau cunoscute atât din pe care çi-o stabitise în scurt timp. în mod
cert aceçtia nu erau ade_
lungile scrisori pe care i le adresa în fîecare an lui Loyola, cât çi din meniçi de perspectiva opulençui sâo a conforrului.
f-àyrf" era hotàrât
relatfuile celor care-l c[noçteau . EI rcprezenta o, sursâ de inspirllie sà nu lase Socieratea sà fie coruprâ de cei
bogafi. E u de precaut
pentru to,ti tinerii iezuifi care doreau sâ-i catrce pe ufine. Era dovada când se càuta sau se primea vrâo donaçie, ";;;;
çi-cliar dacâ eà pregàtit sà
vie cà înaltele idealuri predate în colegiile iezuite puteau fi efectiv o*.qçii atunci când era vorba d" ;É;,iliJ,'.*,
aplicate în practicà. În urmâtoarele douâ secole, sute de iezugi au primit brilor ordinului de oameni care îsi doreau sàràcia eâffiinea mem_
I"_""*
oescura;atoare
permisiunea de a se oferi penku activitatea misionarâ al cârei pionier pentru cei mai murçi dintre ooriâtorii p"rr"E"r.
fusese Xavief, chiar dacâ multcra acest lucru li s-a refuzat, din catzâ studenfii cât çi profesorii din aceste colègii erau
i, "*î"i" [â, atât
cà serviciile lor erau mai utile în Europa. În decursul înû'egii perioade sàraci lipiçi. Nu rar se înrâmpla sà tràiJscà doar
*;;
de cele- mar multe ori

de consolidare a influen{ei portu gheze çi spaniole în Asia, Africa qi noaptea.sâ se odihneascâ pe paturi simple,
cu pâr"--çi ,*
în cairer" nl-î
cele douâ Americi, un flux cortt1luu de misionari iezui{i s-au îrnbarcat ocroteau de asprimea vremii. "ur"
în porturile iberice pentru periculoasele càlâtorii càtre est sau vest. Ei Colegiile p:g1"ojate penrru a râspunde roral necesitàtjlor
se concentrau fie i" recBnt descoperite, fie în ceie în care educaçionale are "r"1
societàfii. De rJ început se planificase ca fiecare
"oo"l*
contactul cu localnicii abia fusese stabilit. Mulçi dintre ei nu au ajuns' aceste.institufii sà ofere ceea ce astàziam numi
din
vreoclath la destina{ie, victime ale accidenteLor navale çi ale politicii versitare. Datorità fapturui cà, în Italia
studii de liceu çi uJ
çi sudur Germurri"i *ui ut"s,
europene de expansiune. Alfii a1 supraviofuit scurt timp dut'à sosirea çcolile secundare de calitate erau foarte rare, cereril" riii Jit"ro,
în zonele câutate, victime fie a1e sàlbâticiei ignorante a bâçtinaçilor, locale sà fie admiçi în cadrul primeror ""
."rrgiil"r"t"';';;;
fie atre ef'ectelor bolilor sau ale lipsurilor de tot felul' Dar chiar în vertiginos, chiar dacâ bàiefii nu aveau sà intre
il ,a"J*ii" societâtii.
situaliile cele mai sumbre, ei ari înregistrat unele succese Surprinzâtoa're, La fel de presante erau cerérile de înfiinfare.a noi colegii,
chiar dacâ lirnitate în timp, cu deosebire în zonele de influen!â pôr- deschise localnicilor..lntrucâ papa însuçi
;;fh;
era îndemnat sâ facâ acest
tughezâ din India, .Iaponia çi estul.Africii. Ca çi în Europa, cheia aces- lucru posibil, iar papii erau intoiaeuuna gata sà
,e.punJ r"ucitàrilor
toia era sprijinutr, sâu cel pu{in toleranfa în{elegâtoare a suveranilor venite din partea suveranilor ruoci, câtâ ur"*"
uo*rt"u nu implicau
locaLi.,Multe vie$ au fost sacrificate çi mulfi ani de suferinle îndurate vreun cost pentru ei sau vreo diminuare a puteril0r
ror, Loyoia çi ,.r*_
cu stoicism au trecut în efortul de a câçtiga Ôcrotire din partea dem- cesorii sài s-au trezil.nu o datâ în faça ordinutui
oe u innirrtu,"i Àïsli,
nitarilor de vazâ. Se înregistrau suficiente victorii ca misionarii sâ nu în ciuda faptului cà resursele lor, mai ales u*uné, ærau deja
creacra ca stfaoanrrtre le Sunt în van, dar uneori câpeteniile iezuite suprasolicitate. În 1556 existau deja peste
i00"*t"
de astfer de ràcaçe ie_
puneau serios la îndoialà înlelepciunea opliunii de a investi mai multe zuite. Majoritarea erau desrinate rârmarii educàrii;;
çi ;; o parre a
 107
106 lezuiçii
rnânâ. Lucrurile statului în mai toate !ârile catolice era influençatâ în mod semnificativ
viitorilor iezufi, iat pe de alta, afiilor celor cu dare de de iezuiçi. r;aptul câ ei nu ocupau decât extrem de rar o funcçie oficialâ
*à degrabâ din întâmplare, decâr în mo$ inç.nl]onatt
**r1}*,
"* cu tout" u""ri"u, à'fo*t una din cauzele majgr-e .ale eficienlei
^rtr*i çi nu admiteau deschis influenÇa pe care o exercitau, le dàdea apà la
Dar inoarà adversarilor lor sâ stârneascâ frica de aceste eminences grises
secol*lui, multe dintre
îndelungate a Societâ1ii. Chiar înainte de finele care acfionau din umbrâ çi a câror loialitate pârea sâ se îndrept" irt
figurile politice ;;;; influente din Europa catolicâ îEi desâvârçiserâ
câbaza acestei educa$i o primul rând câtre papâ, mai degrabâ decât càtre,suveranul pe care
educafia în çcolile iezuite. AvândrÎ'r vederé pretindeau.câ îI slujesc. Elitele politioe-locale nu.au întâiziat sâ solicite
dq Dumnezeu' a:aocep-
constituia insuflarea dragostei, dar çi a temerii expulzarea tuturor iezuililor, în astfel de situatii. uneori, acestor solicitàri
papei'
târii învàÇâturilor pisertii Catolice, inclusiv primordialitatea impor- li se dàdea curs, cum se întâmpla din cârid în când în França sau în
aport
ù;* susçine, fârâ teama de a greçi, câ,iezutlri audinavut'un
Eïfolu catolicâ a spania. La sfârçitul secolului al XV[I-lea çi începuiur celui de-al
tanr la modelarea fo5tico-religios xlX-lea, papa a fost chiar deterrninat sâ suspende total societatea,
"ii*ur.ttul de'al XVil'lea'
sfârqitului de secol XVI çi începutului celui pentrLi o perioadà. Dar la acea epocâ iezuitji îçi îndepliniserâ deja, în
principale
Activit^teu misionarâ çi ôa educativâ erau ocupa{iile mare màsurà, misiunea.
ale iezuifilo, i" p"rioada iontraref,orrnei. Bugetul
de ti,mp alocat "-
-- 1;;;Ëri-î6î" i
ai exisrençei sale, socieiarea .onrtit*rit o
acestora întrecea àrice alte îndeletniciri la
un loc. Dar totuçi, acestea
sursâ majorà de kimiçi ""iai papahtâçii în efortul de a suprima ràspândirea
n.'"*osingureleîndatoririimpoitantealeiezuiçilor.Papiiîifoloseau protestantismului în Europa, Misiuni, iezuite au fost t-imise în Fran{a,
reprezentanfi papali în
pe membrii Ae tunte ai Sociiâ1ii pe post de Germania, Anglia, klanda, Sco{ià,,Polonia çi Scandinavia, uneori cu
do importante' Aça
misiuni deosebit Ja-J"t""t" çi la'întruniri deosebit mare intensitate çi în secret. Din nefericire pentru cauza catoli,cà, Rorna
10ca1i încercau sà
au stat lucrurile mai ales când suveranii catolici folosea rnetode deplorabil de inadecvate pentru strângerea de
ajungâ ta o inç"fegere pto***çii' 1n perioada càt a de{inut funcçia
"u informatij despre regiunile cle frontierà din înclepàrtatul nord al
de General ,l,nn i petrJcut muite luni în Franla, 'în tentativa de a nu Europei, çi rnult timp, efort, iar uneori chiar viefi omeneçti au fost
-olâsapeCaterinaoenneoicisâcompromitâ,pozitja.catolicâîncursul irosite pentru expioatarea unor posibilitâçi .caro .nici, nu .existau în
n"Ëft""o[i, i* altor ie;u$ t s-a încredin{at un
rol
tratativelor :iT- realitate. Dar, datà fiind lipsa oricàror mijloacade încredere de colectare
"u
irrt oilrito, ulterioare ale lui carol al v-lea cu luteranii. In
lar în cursui
a inforrna{iilor la nivel internaçional, nu este surprinzàtor cà existenÇa
aceste întâlniri i*"itii çi-au câçrigar
reputa{ia de _duçmani ai oricârui
cu cuvinte reginei catolice Mary, mai întâi în scolia calvinistà, apoi în calitate de
ç compro*i, poriùli ii ai' ipocriii ôare amâgesc adversarul moçtenitoare (chiar dacà întemniçatà) în Anglia protestantâ, a
când în realitate ei sunt
prietenoaÈe çi pretind a-i Àcuita argumentele, determinat în mod.eronat autoritàgile papale sâ creadà câ situaçia ar- fi
acord: Acesta a fost
deja impla"*biii î; privinla semnârii vreunui puhrt fi exploatatâ în interesul lor. cu eçecuri.similare s-au soldat mi-
strnt lntotdeauna
începutul faimei io."çi sursa zi"alei câ aparenlele siunile trimise în stateie protestante din Germania çi din scandinavia,
înçeiâtoart când e vorba de un iezuit' cu toate câ iezuit"ii au jucat un roi în srâvilirea râspândirii piotestan-
Uniimembriaiordinuluieraufolosiçipentruastabiliopoziçie tismuiui în Folonia.
politice cheie ale
influentâ p" ,*rrî*J*, n",1ângà personalitâlile.
,

înft'egii energii Cu excepçia Franfei secolului al XVI-lea, efort,rite iezuite de a

timpuiui. Din punct de v-sd"re al resurselor, investirea împiedica pierderea de noi teritorii catolice in favgarea carzei protes-
aunuirnembruînactivitateadeconfesolsauîndrumâtorspiritualcu plâtit, dar tante au fost încununate de rnai multe reuçite. ceià ftei. mari câmpuri
norrnâ întreagà singur ;,client'' erâ nn prq scuffrp de
"-"""r eficienla în stimularea de bâtàlie din a cloua jumâtate a secolului al XVI-lea au.fost Franfa,
era considerat inorep ,ertii du"e'îçi dovede a Tàrile de Jos çi suclul Germaniei. În Franra, iezuiçii nu au."oçit.É
bisericii în stat' Spre
;" i,â,tt ;;"i "à"à"ietor în menlinerea rolului zi ale cûcereascâ pozifii influente pânà 1n secolul a1 xvlI-lea. În cei 30 de
qfârsitul al XVII-iea, conducerea treburilor de zi cu
 .-"'..-.:-'-:_.-
108 Iezuiçii
Iezuiçii în Germania 109
ani, de la mijlocul anilor 1560 pânâ la jumâtatea ultimului deceniu al Numele tui petrus (peter) Canisius
(1521-1597) a fost deseori
veacului, când soarta catolicismului atârna în balanfâ, ei nu au putut identificat cu activitatea iezuità i"
decât sâ-si men{inâ o poziçie îndoielnicà la Paris, ascunzându-se sub autorilor catolici drept sf. Peter, i*pJr. ô""iri"r, cunoscut
's-a dupà canonir*"u ,u din anul
o altâ denumire çi negând responsabilitatea primordialâ a Romei. nâscut în familia unui ,"iàç"un lgz5,
de vazâ din târgul orandez
Intensitatea cu care în mod tradiÇional era respins amestecul papal în Nijmegen,în ll2l.pàrinfii ,àtJà catolici devota{i,
treburile inteme ale Franfei eraatàt de mare, încât iezuiçii erau aproape aspirând sà ducà o viaçà dupà Sipeter a crescur
la fel de urâÇi de càtre biserica galicanâ, pe cât de detesta{i erau hughe- il ffi;;;;ri
modelul lui Crisros.
nolii. De aceea, supraviefuirea Bisericii Catolice în Fran{a sfârçitului
serios çi devorar
- candiout
nizaçie exrremisrà, 'n
*uio"nll;;;,#;r-;#';;"Ë;
în anii srudenfiei a" fa Uni[rrlîr"u
de secol XVI se datoreazâ în foarte micà màsurâ eforturilor lui Loyola Prezenra în oraç a carismaricurui pierrr din Kôln.
çi ale succesorilor lui. Totuçi, rolul jucat de aceçtia în triumful catolicis- primii camamzi ai lui Loyora, a il;^iï"ii"irl, unul dinrre
favori z4t atragàrea rui cunirius
mului militant, în cele din urmâ, în timpul domniei lui Ludovic al iezui{i' 1n 1543, er aevenise;;,*rl càtre
XIV-lea, s-a dovedit mult mai important. perrecurâ ra Roma
t"r;il;*?#î îupà o perioadà
Pe la 1580, în sudul Jàrilor de Jos (Belgia.de astàzi) se conso- cotegiu iezuir, er a iost trimis
i
çi alta în-sicilia, unde ajurat luïriin1_"a
unui
r"l;É"rri"o,, #îîï"iru, rn ,ron. ,*_
lidase o prezençà iezuità masivà, graSe sprijinului lui Filip al tr-lea çi cina lui era de a,ridica primul
iezuitdin Gerrnania.
prinfilor-episcopi locali. Tnna era folosità mai ales ca loc pentru pregâ- în urmàtorii 31 d; uni èu"lriu; "oilgi" ;ffi;';;iï
tirea catolicilor fugari din çàrile protestante, cum era Anglia, în speranfa ceea ce el considera a fi posibititatea a împiedica
realà ca întreaga Germanie
cà ei aveau sâ se întoarcâ çi'sâ-i reconverteascà pe concetâlenii lor la devinâ prorestanrà. Nu avJa sâ
ni"i àâaoi aiâ câun .r,rËio, rezurrat
credinfa tradiçionalâ. Acest obiectiv nu a fost atins, dar ei au jucat un fi fosr o vi*orie a,diavorurur * ar.
rol în reinstaurarea moralei catolice în Tàrile de Jos (împreunâ cu pentru sufierele m'ioane'ror çi ii-irrrr,o-i, î".iîr"nea veçnicà
de conceràt::t;;
capucinii). Este imposibil sâ evaluâm cu certitudine efectele acestei E-l a conrinuat si.sryfina Ë;;li,
dreprrtilt;l învàtàrtua Bi;;;jib"rorice
de adopf,e.
activitâçi, dar se pare câ aceasà consolidare a poziçiilor catolice în çi în cere mai dificile situaçii cu oeplinà in.."ainç*" chiar
zonâ a înlesnit Spaniei sà menfinâ controlul asupra sudului !ârilor de ca rezurtat al acestei ferrne ,"nu"r-ieçi il',""rx umilintà.
Jos, dupâ ce nordul îgi câçtigase practic independençâ în 1609. - uneori d"r"ira or"pt încàpà_
Totuçi, fara în care s-au fâcut simçite,cu cea mai mare intensitate
{ânare - el a obçinur cete mai ;;;;r;";;;;.'Ëând a pàràsit
Germania în 1s80,
efectele conflictului dinfi"e catolicism çi protestantism a fost Germania. ry:p
si predicator al caiori"ismutur
a-ç_i petrecei,rrrrl iil;; uîfru profesor
irr'ôuntonur elvefian tr iuourg, "u
viet'uirea influenfei papale în supra:
.
*p"rr" era asiguratà, iar structur'e ôare
aveau sâ uçureze avansarea
catolicismurui ra începutçr secolurui
6" Tezui{iiînGennania XVltr-lea erau ferme pe poziçii. al
Iezuiçii de frunte, printe care
çi canisius, par sà ft anaJtzatcorcct
Concepfia ortodoxâ este câ în Germania iezuiçii au ob{inut rezultatele situaçia, drept penrru care au
eraborat o strategie principii
cele mai dramatice în secolul al XVI-lea. Mulfi istorici au prczentat germani care râmâseserâ catotci
reprezentau cheia "iiii*ra.
pro$unei.
Germania ca pe linia întâi în râzboiul dintre protestantism çi biserica cà' odatà ce un suveran se convefteà se çtia
în mod a"r.nir ru'protestanûsm,
catolicâ çi ca pe teatrul unde s-a petoecut momentul de cotiturâ în acest ' erau puçine çanse sà mai permità
uireicii;;r"Ë#à#ipe
conflict. Metafora folositâ vorbe$te despre çuvoiul protestantismului lui' De aceea, devenea esenfial ca teritoriur
suveranii:"r"ri"i ;;;àpiedicaçi
care a fost îndiguit în Germania de sud çi chiar fortat sâ se reverse facà pasur irevocabil de a'ab3ura sà
on.rur de ra credinfa ror. canisius
i"up"l. Î" g..,"ril, iezuiçii au fost considerà$ conducâàrii çi principalii luase cunoçtintà de aceastà rt
ut"gi* ùre cn d""r.rp.
catalizatoi ai acestei renastêri catolice. a lui Favre Ia Kôrn era de u-r #ri". principarà
pe arhiepiscopur erector sà
"oî"rnæ nu
110 Iezuiçii Iezuiçii în Germania l1i
sâ nu se declare în favoarea lute-
dea curs propriilor convingeri çi
;;;;.i. Ë" *utt* ori perspectivele pâreau sumbre, dar dezastrul
ultim era întotdeauna evital în
ultimii ani, canisius a petrecut mult timp
psnffu
*riind çi câlâtorind câtre suverani al càror devotament
"*ili"6,
giruri"u Catolicà era considerat çovâitor
a fost cel repurtat cu
Cel mai însernnat succes al lui Canisius'
era fratele lui carol al v-lea çi împârat
n"rdinuoà al Austriei. Ferdinand
Imperiu Rornan din 1556 pânâ în 1564'
Posibilitatea realâ
^ibTari"f*i sâ fi devenit protestant era zera, dar exista pericolul c1 e]
"^ïrl"..ii
;;;;;iloncesii luteranilorera din motive de oportunism politic' Unul
àîn aspectele acestei situaçii
cfitic pentru ciltza catolicâ' Canisius
majorâ a tenrarivetor principiior
;;; Ëil conçtienr de imporranfa
Ë;;;;;i a* a_t la convinge pe Ferdinand sâ modifice una dintre
avea drept scop re-
;;;etËil'tâcii de Augsburg. Pacea din 1555
din Germania, stipulând câ în fiecare
;;;;-^ ,Broblernei religioase" religie, aceasta fiind catolicismul sau
;; t "ili; sâ existe o singurâ preferinta conducâtoru1ui' Nurnai câ prin-
I**"i**"l, în funcfie demulçumiçi cu clauza care spunea câ acest
prrr"stanfi nu efau _ acele state guvemate
"lplï
*aniume,,t nu Se aplica teritoriilor'bisericeçti
co n diçi ile pàcii s ripura u
4fr;i;;,ri"piroopi^ ç i d e principi-arhiepiscopi. Sfântul Petrus Cardsius
catolice' Dacâ suveranul unUia dintre ele
câ acestea nu puteau fi clecât
deveneaprotestânteltrebuiasârenunlelafuncliasa,latitlurileçi
la alegerea unui nou conducâtor' xirnilian, fiul si moçtenitorul lui Ferdinand, care fusese deja ales rege
;;rir"l sâu, dupâ care se proced.a sâ fie tfatate la fel ca toate al romanitror si era în consecin{â împàrat ales. Maximilian devenise
Frotestanfiidoreau ca teritofiile bisericeçti
*to,". S" pare cë Ferdinand ar fi
cedat acestei cereri, ca preç protestant, degi nu se declarase oficial, în 1554, sub influença lui Johann
dacà' în mod repetat çi apâsat'
,-,*rrr.u spriiinul împotriva turcilor'
""f"fufi* Phauser, un predicator necizelat dar energic; posesor al:multora din
"d;_t.;; i_u, ii aminrit cà acest lucru i-ar fi primejduir nemurirea atributele care îl fâcuserâ pe Martin Luther un atât de eficient pro-
ar fi devenit
irn"*î"i.^1" caztsrîn care cele mai mari state bisericeçti pagandist. Buna lui dispozirie jovialâ era atràgâtoare în mod spontan,
probabil câ multe dinffe statele care râmâseserâ în vreme ce atacurile sale caustice îi fâceau pe cei mai multi adversari
;;"r*,";*U" fortt"le-æ fi urmat cu repeziciune^. convertirea la pro- sà batà în retragere. canisius nu se ridica la înàllimea lui, iar eforturile
catobce în Germania
ar fi av'ut o semnifica$e sale cle a-l influenfa pe MaximiJian au fost brocate pur
,"r*,ir* a unuia dintre arhiepiscopii-electori ar fi fost ne-catolici'
çi.simplu. simpla
;;;;^ î;;.esr Çaz,.paffu dintre cei çapte electori ar fi
rnen{ionare a numelui lui canisius era de ajuns sà-i provoà"* o cnzâ
;il;;;; i*pai*alttàtoare a unui sfânt împàrat roman luteran de furie lui Maximilian. De aceea, canisius a treb.uit sâ acçioneze prin
ldrv vrv
certitudine.EsteprobabilcainfluençaluiCanisius Ferdinancl. Dupâ multà muncà de làmurire, Ferdinand 4 fost de acord
devenit aproape o oeluluuutw'
sà-l ameninçe pe fiul lui cu dezmoçtenirca dacâ ar fi devenit protes-'
sâ
"- fi" îmPiedicat
^ôlatalt aceasta'
1a tronul
pericot oare ameninfa continuitatea catalicilor tant. Aceastâ a fost suficient pentru a-l convinge pe Maximilian cà
credinfa religioasâ a arhiducelui Ma. viitorul lui se afla în Biserica catolicà, çi asrfel pericolul a fost evitat.
siaotJJ rrnp"rio .Ro*un era
 Iezuiçii în Germania 1 13 ;

' . -r^-À-1lui Canisius de a-i convinge Pe calitate. Unele, precum cele din Kôln sau Viena erau rnari qi prospere,
Mai pufin reuçit a fost efortul pe pro- cu cifre de çcolarizare la sfârçitul secolului de peste 1000 de studençi
carolici ;;î;;lf-r** împotriva protestanlilor
suveranii pare câ erau fiecare, în vreme ce altele, ca cele din Innsbruck çi Wiirzburg, râmà-
priile lor teritorii' ;;' luc* nu e de 'ii'*"' întrucât se minoritâti 'seserâ
mici çi nesemnificative, nereuçind sâ-çi stabileascâ o bunà repu-
pierdur din înfruntarea acestor
puçine de câçtigat G;lte de
deseori pot"*i"lioË; ;,ili"-a" î""*ia fusese înduplecat sâ tafie în oraçele lor. Dar faptul câ demnitarii, mai mici sau mai mari,
inclusiv împâratul, erau gata sâ-çi încredinçeze fiii iezuililor, contracara
ac\ionezeîmpotrivaunoradintre*p,,çiiseiprotestailJi-puternici,dar
si'a petrecut aproape întreg su.licient publicitatea potrivnicâ provocatâ de eçecuri.
în Austri" ," m"i$ï#ËË* çuiirio* faptul câ De obicei, istoricii suslin cà, în Germania, cole$iile iezuite au
uoo* u;"uoit sâiolereze^"ht*
deceniul ur Eu,"r*iJviu"u' mai
lu Universitate aveau' în cel reprezentat vârfurile de lance ale Contrareformbi. Desigur,,disponibi-
mulçi dintr"
"or"fii'la
fror"so'i * acestui fapt
t"*ut' el nu a acordat mult litatea unui numàr. mare de preoçi bine pregâtili çi motivaçi a fàcut
fericit caz, o"';tàË J;;tectâ' de timp o posibilâ fructificarea sprijinului acordat de principii de frunte, mai
prea mare i*po'taop, catl
vreme t" pAtttu suficient
mai lung ales de Habsburgi, çi a favorizat o revigorare a catolicismului în cea
uçâ deschisâ catolicismului
p1tru fiu""tif" lui pe termen
"" mai mare parte a Germaniei de sud çi în Renanià. Dar istoricii mai
si ajungâ sâ dea roade' -"
au încà de lucru pentru a stabili cu certitudine dacâ îmbunâtâçirea
Î-p,"ooecîî"içicatolicireformatori'iezuiliifecunoscusera calitâ1ii profesionale a preofimii catolice a fost urmare a activitâçii
uao"*t oontinuitâ1ii catolicis-
prompt câ cea; ;; q*{iu iezuiçilor. Numai atunci ar fi posibil sâ se suçlinà fâiâ trezerve câ este
muluiîntinuturilegermanofon""*-*'ui"tpsuo'iralitateanesatisfd-
în zo""Ie rurale''De exemptru'
atuncl vorba de o relaçie catzâ- efect. Între timp, pare veridic sâ presupunem
câtoare a preolilor parohi'
*ui-{:t câ 254 de câ activitatea aceasta a fàcut, aproape cu sigurançâ, posibilà renaç-
când canisius
u vi"naii-iï'' -"] :,l"::"perit
lnvecinatâ' nu terea çanselor catolicilor în Germania. Singurul dubiu supàrâtor este
parohii, o"
""f;iloi;s de mare' din provincia
în
"t'*at-uiu'*u"t din Germania prezentau cà s-ar putea sà ne aflàm în fala unui caz în care istoricii iunt îngelaçi
preot' p''"'*fîî""{i parohi
"utoî"i devotat de ponderea dovezilor disponibile. Activitatea iezuiçilor în Germania,
aveau
,t"*1 luteran, bine pregâtit çi
general or, .orriilrï irul*r^"* cât çi cele pro- ca çi în alte pàrçi, este ilustratà de multe documente, în tirnp ce aceea
, muncii ,-r". p"Jràa"t*r" p*u"oit", atât cele iezuite de {arâ un a altor grupâri catolice nu este. Aproape fiecare actiune importantâ
,"lut"uri-"â rareori putea ii garit într-o.parohie
ïestante,
fu* tt"d; i"t"o' *{rr" mai vorbim de a vreunui iezuit a fost înregistratâ într-o scrisoare sau un raport, dintre
preot catoli" ";#;';;;*it
"*"-utiu 'â-çi "u
te reprezinte-o'su1sâ de inspira{ie care majoritatea au fost ulterior publicate. Fàrà îndoialà câ existenfa
s modelul "i"l;
d"
catolici câdeau pradâ
pre- a peste ZSOO A" pagini tipàrite conlinând coresponden{a lui Canisius,
pentru .o*"iJli"' fr;;*; **? "a
*iitr
de exemplu, l-a stimulat pe Jarnes Brodrick sâ alcâtuiascâ o biografie
dicatorilorprotestanlibineinstnriçi.-Într-unefor|dearemediaaceastâ
çi dezvoltârii a sfântului care însumeazà peste 850 de pagini! Este posibil, ca isto-
situalie, iezuilii çiau dedic^t
*"ftu'*;;F înfiint'âriipoatâ fi educali' ricii sâ fi acceptat cu destulâ uçurin1à evaluarea iezuiçilor înçiçi despre
. unui mare numâr de colegii ir, "*iîli"g r: ,itt*i ulterior aveau sâ se
sâ
câ importanfa lor.
învâçând tatina|;;":"tJcatotca]in 'plt*çu Rolul pe care l-a jucat Canisius în înfiinçarea çi dezvoltarea
ti L;;il;eoti tt'*"u g"t*anofonâ' existau aproape
pregâteascâ ln multora dinhe colegii a fost cercetat în amânunfime. În mod sigur, el
40deastfeldecotegiiînaintede.l600,toatecupersonaliezuit.Scopul
àneaiSti' gata sà devinâ nu a fost nevoit sâ piardà timp càutând locuri undq sà amplaseze
promoçii. r,"Uii" i"î"."fiti
1or era de a çcolariza
sarcinâ ar fi avut Dumnezeu viitoarele colegii, întrucât primea rnulte propuneri de la principii care
apârâtori * doreau sà aibâ un colegiu pe teritoriul pe care-l guvemau. Într-adevâr,
""iitti"*i"nlt"J-n'i""
ei, îndeosebi în bisericâ'
-
o'"**1îuJi**J'
pentru
erau bine privite çi afâge
>auîarâdificultate de multe ori Canisius încerca sà refuze asffel de invitaçii, congtient câ
îna1te de nu existau destui iezuiçi ca sà alcâtuiascà personalul unor noi unitâti.
i' ""i-giile
T'otuçi' nu iiil^".r""çi
toate Jandarde
. elevi caPabil
1,14 Iezuiçii
Iezuiqii în Germania 115
dar, de multe ori pentru propria lor liniçte, superiorii lui îi solicitau sâ din colegii, fàrà sà împartà învinuiri càutâncl
purceadâ la întemeierea unui nou colegiu, pentru a evita ofensarea
- çi moreu felul în care
unui protector puternic,
|s1+irile frafilor rui i"roiu pureau fi folosite ."r -rl ,"onic, iar srà_
biciunile ror minim arizate. Er conduc"u prin
Talentul lui Canisius consta în transformarea posibilitâçilor în iontribuind astfer substanfiar iu rurçirr"r"a
**"*pr"L pl.r"""î,
morarurui bàrbapror care
realità,ti. V{ajoritatea celor care propunsau crearea.unui colegiu erau în alte condiçii ar fi abandonat cauza sub presiunea
foarte prompfi în a face promisiuni, dar acfiunile concrete menite sâ a condiçiilor muncii intense çi
chinditoare
înlesneascà dezvoltarea acestuia erau mult mai lerite- În anurnite'saz:ulrr Canisius obiçnuia, de asemenea, sâ .contracare,r"
nu exisfa nici o clâdire, iar dacâ erau, aproape întotdeauna se dovedeau protestanÇilor forosindu-çi talentele "h.^ur"u
apreciabile de pi"âi"uro.. Timp
inadecvate. Constituirea fondurilor pentru cheltuielile curente era de çapre ani, începând din 155e,
amânatà în mod repetat, iar în consecinfâ, câlugàrii aveau de înfruntat amvonul caredralei Augsburg, "l ; i;;;;;;ô;i; orator de ra
privafiuni extreme. Când Cartisius a sosit la Ingolstadt în 1549:ca sâ Çinând r*. ù*Trrii-:.p.incipale
1re sàptàmânâ' El s-a constit'ii în centrull".rde rezis'tença Lr"ii"a îrrrpotriva
întemeieze un colegiu, la solicitarea ducelui de Eavaria, Ru se fâcuse expansiunii prorestante. Se'vorbea
în epocà d-;;;-;;;rul cà er era
nici o pregàtire prealabilâ. Ducelui îi trebuia atât cle mult timp pentru âutorul m9ral, prin predicile rostite, al
convertirii ;
a-çi respecta promisiunile - lâsându-i pe iezuiçi sâ funcfioneze ca Q Ia luteranism ra iatolicism. ln "uil:;;;;;
seclie a universitàqii existente - încât Canisius a fost trirnis la Viena, personalâ pe care o exercita a
-oi "*, u""*- Ë;rcà influençâ
ficut pé U rciO,ia n"'"Ul*tul unei
dupâ trei ani, în eforhrl de a-l obliga pe duce sâ înfreprindâ ceva con* carnpanii concerrare de defàimare din "o, partea
liderilor pr;;;-r;;."^'"'
cret. Chiar çi acest demers a râmas fârâ rezultat; çi aveal sâ mai treacà conforminsrrucf iunilorsupeirioJ;;;-UÀtr,*ilïtil-àiili"*u
mulli ani pânâ ce un colegiu iezuit sepaf,at avea sâ devinâ o realjtate la çi cu rnânuirea condeiurui.-r s-a cerut ,e a"a,li;iî,i,
Ingolstad; Când arhiepisàopul de Ktiln i-a convins pe iezuiçi sâ preia sirnptificat al d.crrinei carolice .â ,"ro** crar si
Universitatea de la Dillingen, în 1563, pentru fraçi a început o lungà di verselor nivere, mareriar didactic
çi
o* ";;;;à ;#*il;;"â,Ï
î* ;;^ ;;
perioadâ de tribulaÇiuni, în încercarea de a crea ceva în absenla aproape pentru aduiÇi. Iezuiçii au recunoscut "uutuilîiâ, Ë"^#,
imedia, .e fofËruJiçi calviniçrii
totalâ a fondurilor. Pledoariile pe lângâ arhiepiscop în favoalea spriji- . be'eficiau de avantaje remarcabile în aceastà-privinçà, canisius
nului financiar promis se izbeau de urechi surde, înf,ucât arhiepiscopul precupefir nici un efort penrru a nu a
da Ia ivealà lu.r#"-rrrrïàr"i"iai
însuçi era nevoit sâ-çi petreacà majoritatea timpului la R'oma, pentru a Rezumatul sâu, summa Doctrinae cr,ris1nnry,";gilft;at
scà.pa de creditorii lui. împreunà cu catehismele penrru adulçi în 1555,
çi tineri.-in âé"i* de câçiva
Canisius çi-a dovedit. aptitudinea pentnr sfinÇenie în aboidarea ani, acestea au fost tradusâ în 15 limbi;
fiind ,tilJut, m toatà lumea
problemelor legate de colegii, povarâ care câdea aproape în totalitate catolicà. Din nefericire, canisiu* nu
un scriitor inspirat, cu toate
pe umerii iui, în caLitate de responsabil provincial în Frovincia Ger- çi migàl0s. Lucrâril" iui "ru
maniei de Sus a iezuiSior, El nu s-a plâns niciodatâ de dezamâgirile :i ::l "*cr cititorului o erevaçie
nu provocau "onrtau
din afirmafii crare, dar
cu care se confrunta, nici de munca suplimentatâ la care îi ibr{au urnple în mod adecvar un gol
spirituarà. Totuçi, ;;"i,* lor era sà
çi sà contribuie ra ir*sàri;u-inimilor
promisiunile încâlcate. Nu fâcea decât sà se roage pentru ajutorul intele*ului caroricilor împJtriva aracurilor çi
prot"rf*il]ùï capo_
iui Dumnezeu faÇâ de apostaçi. În ciuda calvarului pe care îl reprezenta dopere, dar erau contributji valoroase
la cauzaContr-areforrnei.
"ruu
o câlâtorie lungâ în secolul al XVI-lea, el vizita fiecarc colegiu din cei mai rodnici ani ai rui canisius au fost
deceniul. çase
provincia sa cel pulin o datâ pe an, pentru a ajuta la solufionarea putul deceniurui çapre ale secolurui çi.înce_
xvi-l*r":uÀTàTitiproape :o
àificultâçilor caïe solicitau prezen\a lui. În alte cazuri, pàstra legâtura de ani, pânà ra moartea sa, survenità "r
în 1597, nu au mai fost la fel de
prin scrisori voluminoase çi dese. Dovedea o ràbdare îngereascâ în fertili. Atât viaça, cât çi activitatea rui însà
au fosr ra rer de Lrporrante
rezolv area ciondànelilor care izbucneau printre mernbrii personalului pentru Contrareformâ. Felul lui de
trai demnnqfrq nnn^*,,r,": _^.._-
 lI6 Iezuitii

câ era posibil sà fii simultan catolic çi însufletit de evlavie autenticâ. Aceste sentimente nu inspirà o admirafie
Brodrick îl caracterizeazâ ca pe posesorul unei ,,simplitâçi çi sinceritâçi fârà seamàn semenilor
sài patru veacuri mai târziu, oar
ta momentul respectiv ere reprezentau
atât de radioase, încât çi sufletele cele mai grobiene ffebuie câ-i simfeau de inspira{ie penhu cei mulçi,
incandescença'. În mod hotârât, el î1 punea pe Dumnezeu pe primul :rï:ii care îndura" d*;;";;;;i
loc în tot ce fâcea. 1çi accepta numeroasele eçecuri çi nenorociri ca pe
daruri de la Dumnezeu, chiar dacâ nu putea înfelege cum s-ar fi încadrat
acestea într-un plan general. Vâdea o ascultare absolutâ a superiorilor 7. Evaluare
sâi, reprezentanfi ai divinitàçii pe pâmânt, chiar când aceçtia greçeau
evident. Se mângâia cu credinta cà ceea ce pârea a fi o eroare fâcea Existà printre comentatori tendinta pericuroasâ
desigur parte din scopurile lui Dumnezeu. Era convins de propria-i popularitatea este echivarentà de a presupune cà.
nimicnicie çi îçi îndemna întotde.auna prietenii sà se roage pentru el, cu eficiençu çi ,u".*r"r,ti, vreme ce
lipsa de pourarirate ar semnifica
esecur ir,rrprïà.iài realizàri.
pentru a-i spori meritele 1n ochii Domnului. Viala lui de zi ct zi era cele patru secole:T." ln
rrecur, iezuiçii
construità în jurul rugàciunii. Orice acçiune era înso,titâ de o cerbre de sumbre- în legâturà "y cu ei's-au "r'r.rr'i"àçiiîr,iJî "utorl iresrul
câtre Dumnezeu. Rostea càte o scurtâ rugàciune chiar înffe înghiçiturile
a$ternut pe hârtie puçine cuvinte
frumoase çi încà pytiry. julecad aprobaroare, cu
de mâncare. Faptul cà aceste rugâciuni erau mai degrabà mecanice çi membri ei înçiçi aiTu: excepÇia aurorilor
societâtil. oar ar fi o greçealà sà deducem
nu demonstrau o intuiçie spiritualâ intensà sugereazà faptul cà religia cà mi$carea iezuiçà a fosr Upsita
dc imporîania.
- -. -" de aici
lui era una izvorâtâ din intelect, mai degrabâ decât din inimâ. Probabii La fel de ripsit de î'çerepciirne âr n
din acest motiv a çi fost mai mult respectat çi admirat, çi mai pufin sa.oem cre,are,fàrà a re
cântâri, afirmaliilor fà11te de iàzui1iînçiçi
iubit. Viafa lui a fost absolut disciplinatâ çi în întregime devotatà lucràrii testan{i. Isroricii i::iç:, fàrà excepçi;,
*uuï" ror pro_
lui Dumnezéu, aça cum o în{elegea el, dar i-a lipsit càldura. Sistemul explicite, pornind întotdeauna, chiar
;.rfir;î"i,iâ""ufile
^àr-,rr*ri
ror
lui de valori, în special aça cum reiese din scrisori, este ciudat pentru când descriu *iiiiàgr" iezuite
în cele mai realisre derarii, de la prerniilil;;;i;H"r-dere
publicul rnodern, materialist, dar este revelator pentru mentalitatea cei just. Ei nu cerceteazâ cu esre
rigurozitate succesele înregistrate. pe
iezuitâ a secolului al XVI-lea. În ràspunsul la o scrisoare a mamei sale cealaltâ parte, contestatarii proËstanfi de
vitrege care-i anunfa moartea tatàlui sàu, scria: demonro"-a *"iuri *oo a" u
Fâ:dj T*at de prejudecâçiiu I;; ;dr;;;;fu;r1L
folosi de iezuifi ca àe^niçte^1api ispàqi[.i,a;;;-il."* urro ,"
^ !
1 Trebuie sâ încerci mereu sâ-[i duci crucea cu ràbdare... Mâ protestanÇilor de a-çi frucrificà
prrmËt" succese acuzândrJi;
nereusira ,i

bucurà sà aflu cà treci prin suferinfe, pentru cà ele sunt ilovada sirea unor ractici necinsrite oui çi ,ii;i 'I
I

rouri" eficienre. îr;;tji;rr acesror .t

câ soful tàu ciedincios, tatâl meu, nu te-a uitat, chiar dacâ tu ai aserfiuni nu au fost aduse pufine aou".i, àu;r,;;; ;;:;
uitat de tine însâfi. Suferinfa râbdàtoare este izvor de liniçte çi încercat sà se efectu {ecât
mod serios o'cuantificar" u
5 pace pentru cel care îndurà. Ea ne pregàteçte sà primim harul 7zeîn
ca fortà a Contrareformei. "fi.uriraçii
iezuite
cel rnai preçios, ne curâÇâ inima de pete, deschide ochii orbi çi Se pare cà adevàrul.se aflà pe
uncreva la rnijroc. Atât carculul
pecetlui,ti de pàcat, ne çine departe de mândrie çi vanitate, ne probabilitàfilor, cât tendinfa
çi britanicà de a opta
i;;ril;;*promis,
ocroteçte de durerile cumplite din'Purgatoriu çi ne face atenÇi çi ne fac sà gândim câ aça stau lucrurile.
doritori de mântuire... Ce importan{â are dacà am meritat sâ Totuçi, în evaluarea contributiei
iezuiçilor la Conrrareformà, este
nevoie ;ô;;."#. ;*;*;ï r#
10 suferim sau nu? Màrefia înseamnà sâ suferi cu râbdare çi ficative cum ar fi ,,probabil,'
în!elepciune. çi ,,poare,, trebuie sà abunde. Dar câtâ
vreme ne serrim o" pare
,,vârful de lance al *, Contrarr 1fi înctreptàçità descriere"'iliçtË#;i
nsformat
 118 Iezuitii
îndrumàri pentru studiu llg
teoriile reformatorilor catolici în realitate. Chiar dacâ nu putem çti cu
1. Introducere' în aceastà secfiune
exactitate numârul oameriilor asupra cârora influenfa ltr ,-u fA"ut sunt identificate subiecr"r"
simçitâ, sau mâsura în care aceastâ influenfâ a fost efectivà în fiecare fiale pentru srudiur istoric ur i"r"iriLr. "*n-
fr*uçi fiecare dintre aceste
cu propriile voasrre cuvinte.
caz, putem, desigur, sà afirmâm cà activitatea lor a avut efecte conside- 1 Tli:o:
origini' Arcàruiti
rabile çi în zone foarte extinse. S-ar putea chiar argumenta în mod care sà incrudà eve-
nimentele descrise -1-schemi
în aceastà "ionologi.à
convingàtor câ Tarà aceastâ activitate Contrareforma ar fi fost opritâ secçiunel
3. Metodologia iezuitâ
foarte curând dupâ declançarea ei,
3.1. Exerciliile spirituare.De
ce sunt acestea un posib'motiv
la adresa iezuifilor? de criticà

Ï"::lll::j,'
2
i""":'igenfâ.
admiteau b) nu aomiteau
în tegàturâ curce iucruri
compromisur?
rrr iezuiçii
rezurtl
+.
^ urgaruzarea iezuitâ. Care erau
ale orgaizàrii iezuite?
---- r"
nunctele forte
orte:çi
çi care cele slabe
slabe
td 5. Activitâçile iezuire
IEZUITTI
N tt în stràinàtate. De ce isroricii
rq
& DECESLINTSUBIECTUL
-È f:r"'::,:,:l:::::l
au acordat rearriv micâ arenfie conrrareformei
acestui ;rnw;î';"iririuir"ïïË"
4 CONTROVERSELOR?. z Educafia. De ce a fost aceasta
consideratà cea r,nai serrurificativà
ts-] c) activitate din puncr de vedere
LTJ
n 5.3. Alte activitâçi. Care erau;;;;i'::ir;;;:i^;"
,.,_, . _
rrl È
'P
2
6 rezurri tu C""";;;;*,,,i:HH:,i#i;THîJiiïî,ll*
o.
F-.4
> caz' din care sà. culegefi o
."ri"-a" ,"e*fl* oJ-r,iioo"togi",
organizare çi activitàçi iezuite,
penrru ; i;-il;;.'"arrii'aou"ri
in
e"n n o tiçele de sprà s
,iJl#:#rirmafiilor "iul:-;in ec fi une a
care erau ftàsàtur'e care-i confereau
punctele slabe?
forfà lui canisius care
çi
7. Evaluare' scriefi propria voastrà
Rezumat - Iezuilii evaluare despre semnificaçia
a iezuif'or în cadrul conrareiormei.
ï111": evaruarii
rnerente
specificafi rezervere
voastre çi motiveie existentâi
u""rt.ulr"
Sà laàrn notî,le despre ,,IezwiYii"

Este posibil sà vi se cearà sâ scrie{i un eseu întreg despre iezuiçi. De

Sd ràspandern la întrebàri_esea
aceea, notiçele voastre la acest capitol trebuie sâ fie suficient cte despre ,,Iezuilii,,
amànunçite ca sâ vâ perrnità sà và pregâtiçi temeinic pentru aceasta.
Elaminltorii pun de regulà înrrebàri
Urmàtoarele puncte, subpuncte çi înhebâri và vor fi de folos pentru despre iezuiçi, fiind de pârere
subiectul oferà ,,câte ceva pentru cà
luarea- notitelor:
- i toatà lumea,r. Multe dintre
iq:{FÊ*w#$r*r*r,*1Èffe,*6ft;*.ffih
sunt înffebâri despre iezuû acestea
in ero";J. .(IAr r:âro,,o
, =-:_ _ _

120 Iezuiçii
121
as'upra persoanei lui lgna{iu de,Loyola în particular, Totuçi, nimeni Totuçi' în cazur tuturor celor
nu se açteaptâ sà scriefi numai despre Loyola timp de 45 de minute. sase
timp trebuie sà_t Oegicaçi ap;;ilb: inftebàri, peste jumàtate din
Probabil vi se va cere fle sà-l compara{i cu Martin T.uther sau Jean încercafi sà prezenraçr lespre iezuli, aça încât nu
Calvin, fie sà evaluafi importança rolului sàu în cadrul Conhareformei. y"'ril;;;;îrga,i,
formà în general. De asemenea, dinainte despre conrrare-
În acest din urmà çaz ar trebui ca o bunà parte din râspuns'ul vostru sâ trebuiJsàacordafi o atençie
formulàrii exacte a întrebàrilor.'n" deosebità
fie dedicat semnificatiei evenimentelor majore ale epocii (cum ar fi si 5 se referà în esenfà ta *rpru, cu toate cà înhebàrile 2
Conciliul din'Trento) sau a altor personalitâçi de marcâ (de exemplu, diferit' La irna din ele'r"
acehfi il;; _ele
rrebuie abordate în mod
papa Paul trI). uu:tarf*àlîooua p\ri; ,,în aceste
Este recomandabil ca, mai ales în ultimele sâptàmâni de reca-
în aceastà màsurà, Or/i *r1rJî"f".1 ,_i în aceasrâ màsurà, feturi si
pitulare, sâ învâçaçi subiectele referitoare la Loyola, Luther çi Calvin
este aceastà î.nhebare?
în ce r"r t*uui"'abordatà cealaltà nu,,, CarL
întrebare?
prin metoda ,,comparaÇi çi deosebili". Asupra câror asfiecte vâ veçi
opri în anaLiza voastrà? Obligatoriu trebuie sà includeçi unele (dacà
nu chiar pe toate) din cele ce urmeazà: feluri; metode; personaj gi intrebd,ri bamte pe izvoare
personalitate; doctrine religioase; influenfâ; puncte forte çi slâbiciuni. despre ,,le:guiyii,,
Uneori astfel de întrebàri pot pàrea înçelâtor de simple. De 1. hdetodele iezuiûe
exernplu, subiectul ,,Comparaçi çi deosebiÇi pe liderii religioçi Martin studiati cu arentie extrasere
Luther çi Ignaçiu de Loyola' este mult mai dificil decât pare, cum vefi din scrisorile'î1
sfaruri despre.;- ,t fi.;;,;i'*'Ërnici gare lgnafiu de tr_oyola dà
afla, fârâ îndoialà, dacâ încercafi sâ pregâtiçi un plan de râspuns. Este (pagina 96). Ràspundefi (pagini te 95_96)si erericii
important sâ alcàtuili o analizâ pe baza aspectelor de mai sus, înainte la u.*r,;;;. înrrebàri:
de a începe sà scriefi. Altfel, nu vi se vor clarifica în minte categoriile a) La ce categorie, se referà
Loyora îndeosebi
^" când foroseçte
pebaza càrora ve{i face comparafia çi deosebirea çi aproape sigul vefi de ,,eretic" în al doilea --a termenur
irosi timpul! b) în ce fel sugereazà "*turi-*
o.1*":r.::r Lovola râî"
ùil;ïe kara[i simirarerericii si ceiputernici?
Analizaçi urmâtoarele întrebàri care includ cuvântul ,,iezuiti":
m raspunsul vostru citate
r;;i;i"i'i"rt asrfer de trarament? Forosiri
din ambele exhase.
d) sfaturi precum cere dare
\ 1. Cum explicafi succesele repurtate de iezuiçi în secolul al XVI-tea? q" L;;;r" au dus îri murre privinÇe
2. Càt de influenfi au fost iezuiçii în procesul Contrareformei? nepopurarirarea i ezuiçilor. ra
ln râ"; ;

3. În ce mâsurà a depins miçcarea de reformà catolicà de iezuili? aceasrà lipsà de popur*i,ut.

o_liîoo"i F;rffi;;ii"*I
çi de ce?
*^n ir"r,u
4. Care a fost contribufia definitorie a iezuililor la reforma catolicà?
5. ,,Vârfrrl de lance al Contrareformei". Este aceastâ descriere a iezui- 2. Pefrus Canisir.rs (tLhl-lilgl)
st'diati cu atentie
çilor una exactà? "xirarur
aln'r.rirourea lui canisius
6. ,,Rolul iezuifilor în procesul de Contrareformâ a fost vital". Argu- vitregà (pagina I16), càtr.e mama sa
çi
pagina il1. Ràspundefi :""r"ir;;'n"î**t rui canisius reprodus ra
mentati. ia ,r*àr;;"1. înrrebàri:
a) Ce îit{elege
expresia ,,sà_çi duci crucea,,?
La trei din aceste'întrebàri se poate ràspunde limitându-vâ explica{iile "urtïTlrin
implicaçijle acester Care sunt
.. metafore?
numai la iezuiti. Celelalte trei và solicitâ sâ extindeçi discufia asupra b) care esre jusrificarea rui
canisius plnt1u cà o povàçuieçte
întregii teme a reformei catolice çi'a Contrareformei. Stabiliçi categoria fntul
însâmnà
în care poate fi plasatà fiecare din întrebàri i":"iiiii]l,ru"'"tu "màretia sà suferi cu'râbdare si
122 Iezuiçii

c)PortretulluiCanisiusnuestedupânaturâ''c-utoatgcâprolabilare CAPITOLI]L6
Date fiind aceste circum-
drept model un material contemporan'
stançe, rri canisius încearcâ artistul sâ evidençieze
"" "*u",.iriJJ"
ffiiru privitor? Cum reuçeqte acest çi felul. de
luclu-?. Spiritul reformei catolice
' a se p'urta al lui
d) În ce fel au f";;;;^tpàsonatitatea epistolar'
Canisius, uçu sugerate de porrret çi de^extrazul
",,*-"'nt
activitatealuilnGermanialarnoment.rlrespectiv?Argumentaliràs.
punsul cu alte ;;t'tilt p" le aveçi dé*pt" viaça 1ui Canisius'
"*"
MulS dintle istoricii care au susfinut impunerea termenutrui ,,reformà
catolicâ" în detrimentul celui traditional de ,,Contrareformâ" nu se
referà doar la cuvinte diferite. Ei solicità o schimbare în felul în care
este perceput subiectul. Ei susfin cà modificàrile care au avut loc în
tslserica catolicà în secolul al xvl-Iea au fost în esençâ rezultatul
unei redeçteptâri spirituale pe scarâ largà care debutase cu mult înainte
de protestul lui Martin Luther çi care ar fi re-format biserica si în
cazulîn care nu ar fi apârut protestantismul,.câre a imprimat miçcarii
un caracter de situaçie presantâ. Aceçti istorici n., ,urri de.acord cu o
analizâ, care cataloghea.zâ catolicismul ca pe un organisïn care
reac{ioneazà la presiuni exterioare în loc sà se înnoialcà din inte-
rior. Ei au fost deschizàtori de drumuri în cercetàrile legate de vie{ile
multor bàrbaçi çi femei remarcabili c,are au fost vii ale vita-
"o"rr,pi-.
litàçii spirituale ce a conferit coerenfà, pentru ei, istoriel catolicismului
din secolul at xvl-lea. Argumentul lor este cà, dacà se studiazâ
numai acçiunile papilor, ordinele monahale noi, conciliul din Trento
çi suveranii laici, reforma catolicà nu este în{eleasâ în profunzime.
Ei susfin cà dimensiunea spiritualà vitalà nu este îndeajuns repre-
zentatâ, dacà nu se acordà importanfa cuvenitâ activitâçii
çi perso-
nalitâlii unora dintre purtàtorii'de stindard ai redesteptârii catolicis-
mului. Trebuie totuçi sâ admitem cà este imposibil sà evaluàm în
mod realist influenla acestor oameni. Este cert cà exemplul lor le-a
insuflat altora un nivel de spiritualitate pe care altfel nu r-ar fi putut
atinge, dar din çavza deficienfelor.evidente a dovezilor scrise nu se
poate încerca o cuantificare concludentâ. studierea vietilor lor este
un element esenÇial pentru înfelegerea ,,calitâiii", mai degrabà decât
a,,cantitàçii" reformei catolice.
124 Spiritui reformei catolice
1. foan al Crucii (n542-1.591)
Una dintre nemulçumirile multor catolici de frunte referitoare la doctrina
protestantâ era câ Luther çi adepfii sâi qu le admiteau oamenilor
posibilitatea de a juca vïeun rol în câçtigarea propriei lol mântuiri. Ei
iusçineau câ doctrina protestantâ despre mântuirea exciusiv prin
credin!â era de naturâ sâ-i descuraieze pe oamenii de rând sâ ducâ o
viaÇà rnoralâ çi cu teamâ de Dumnezeu, întrucât principalul stimulent
* frica de osândâ ca pedeapsâ a pâcarului - fusese înlâturat. Ca reacfie
la acest aspect al învâçàturii protestante, teforma catolicâ punea un
accent major pe faptele bune ale omului. De aceea, acei catolici care
se bazau pe meditaçie çi rugâciune în loc de fapte concrete (mai ales
participaréa la tainele bisericeçti) ca mijloc de dobândire a mântuirii
âu devènit din ce în ce mai marginalizafi în bisericâ. Erau chiar bânuiçi
a nutri simpatii Protestante.
Totuçi, în Biserica Catolicâ exista o puternicà tradiçie în privinla
contemplaliei religioase, care data de la începuturile Evului Mediu-
înoeosËbi în Spania exista o bogatà moçtenire legatâ de aceastà
experien{â misdce. În consecintà, pe la jumàtatea secolufui al XVtr-iea
au existau sute de càlugàri çi câlugâriçe care se gâseau în fafa pericolului
de a contrazice direcfla în care se îndrepta biserica' Telul viefii lor era
de a atinge obiectivul Suprem al misticilor - unitea sufletelor lor cu
Dumnezzu prin golirea minlii de orice'gând sau dorinlâ în afarâ de
cele dedicaie Lui, Unul dintre cei mai marcanti mistici spanioli ai
reformei catolice a fost Juan de Yepes (1542-1591), cqrnoscut sub
numele de Ioan al Crucii (Juan de la Cruz)'
Misticismul s-a bucurat de destul de pufinâ atentie din partea
istoricilor britanici. În general ei au considerat conceptele sale dificil
de pâtruns çi încâ mai dificil de explicat celor cu experienfâ religioasâ
linritatâ. În plus, valorile misticismului au fost deseori socotite irele-
vante în soiietatea noastrâ preponderent materialistâ. Câteodatâ,
semnificaçia istoricà a acestui curent a fost ignoratâ, întrucât cercetâtorii
'i-au
respins revendicârile chiar înainte de a le fi cântârit' Insâ tradi{ia
merità sâ fie examinatâ mai serios.
În cenfu misticismului stâ credinça câ se poate ajunge la o stare
de perfecfiune spiritualâ prin meditaçie. Aceasta este aproape întot-
deauna asociatâ cu respingerea plàcerilor çi dorintelor de ordin fizic'
Misticii aspirâ sâ-çi concenffeze întreaga aten{ie în meditaçia despre
Dumnezeu çi sâ-çi chelruie cât mai puçin timp çi energie în îndeplinirea
nevoilor proprii. Ascetismul este parte integrantà a misticismului. As-
cefii motivaf îçi refuzâ orice confort rnaterial care iese din sfera strictului
necesar. Ei mânâncâ numai atât cât sâ râmânà în via!à, locuiesc în
cele mai rudimentare adâposturi çi nu au arte posesiuni în afara hai-
nelor de pe ei. Deseori se pedepsesc prin posturi îndelungate, prjn
autoflagelare çi prin câutarea cu tot dinandinsgl a celor mai neprielnice
conctiçii de trai. Ei nu considerâ aceste lucruri ca scofuri în sine, ci
pedepse pentru pâcatele lor çi modalitâti de a adânci prôcesul de eli-
minare a dorin{elor rrzice çi a tricii de durere. scopul lor este de a
învâça sà îndure orice de dr4gul lui Dumnezeu.
Ioan al crucii a fost piofund influentat de aceste tradiçii, înçà
din timpul copilàriei petrecure în castilia. cano â terminat studiile
universitare çi a devenit preot, se hotârâse deja sâ-si tràiascâ viafa
încercând sà ajungâ la unirea sufletului sàu cu Dumnezeu. Era decis
sà urmeze calea misticilor si a asce{ilor. Dar cu doi ani înainte devenise
càlugâr carmelit, ce,ea ce reprezenta un obstacol. Jurase sà'tràiascâ în
conformitate cu reguli czu:e' interzLceau excesele de felul celor pe care
inten{iona sâ le adopte acum. În 1567 era pe cale sà pâràseascà ôrdinul,
îti càutarea unor reguli de viaçà mai austere, când. a cunoscut:o pe
'[eresa de Âvila (vezi pag. 127), o câlugàri1à carmelitâ care
doreâ iâ
întemeieze iâcaçuri religioase care sà se conducà dupà rânduielile ori-
ginare, stricte, ale ordinului Fecioarei de pe Munteie carmel. Ioan a
aderat la iniçiativâ cu entuziasm.
Timp de aproape un deceniu, Ioan al crucii a trâit retras ca pust,
nic într-o comunitate carmelità reformatà, puçin numeroasâ, care-çi ducea
zilele într-o sàrâcje drasticà, într-una din cele mai izolate regiuni din
centrul spaniei. Mânca numai cât sà nu moarà de inanitie, locuia într-o
colibà minusculà, dàràpànatà, în care nu putea nici sà stea în picioare,
nici sâ se întinclà cu totul, çi înfrunta càldurile toride çi frigul muçcâtor
din mijlocul platoului castilian. El explicâ motivele pentru care îndura
aceste condijii în scrierile sale, care ulterior au fost publicate.
I sufletul care doreçre ca Dumnezeu sà i se predea în întregime
trebuie sâ I se predea el însuçi în întregime çi sà nu pàstreze
nimic pentru el...

t26
Afecçiunea çi ataçamentul pe care le încearcâ sufletul pentru
5 creaturi lterrnenul tehnic care denumeçte lucrurile materiale)
face sufletul asemânâtor cu aceste creaturi; çi cu cât este mai
mare afecfiunea sa cu atât mai strânsâ este egalitatea çi asemâ-
narea dintre ei...
În comparalie cu frumuselea infinità a lui Durnnezeu, întreaga
i0 frumuseçe a creaturilor este diformitate extrbmâ..'
Lumina unirii divine nu poate sàIâçlui în suflet dacâ aceastâ
afecçiune lfaçà de creaturil nu este mai întâi izgonità'
Faima lui a atras mulfi recrufi în rândul Carmelililor Desculçi (rarnura
reformatâ a ordinului, nurnitâ astfel pentru cà membrii sài renunfaserâ
sâ poarte încâlçâminte çi nu purtau decât sandale sau umblau descuiçi).
Acest lucru i-a atras anùpati imarcatâa majoritâçii Carmelifilor Încàlça1i.
În 1577 , aceçtia l-au râpit çi l-au linut prizonier timp de opt luni. In
efortul 1or de a-l convinge sâ renunfe la obiceiurile sale,'ei au folosit
alternativ tortura çi tentativele de a-l mitui cu prornisiuni de funcçii
înalte în cadrul ordinului. Dar.totul a fost în zadat Ioan considera cà
tratamentul la care era Supus nu însemna decât o altâ încercare a lui
Dumnezeu de a-i testa fermitatea. El çi-a petrecut perioada de chinuri
scriind poezii în care îçi explica pârerile çi obiceiurile. Dupâ eliberarea
din captivitate, el çi-a continuat opera literarâ, dând la ivealâ, în timp
si printe altele, o colecÇie restrânsâ de poezii de cea mailunâ calitate'
Mul1i critici îi considerâ poetul cel mai talentat al spaniei. De asemenea,
este apreciat drept persoana care a fâcut posibilâ cea mai clarâ înfelegere
u tur*tii catolice a misticismului. Faima lui durabilâ se întemeiazâ
pe
aceste douâ realizàri.
Desiguf, studentul vorbitor de englezà are dificultâçi în a aprecia
aceastà màrefie. Valoarea poeziei lui are. mult de pierdut din cauza
traducerii, iar înçelesurile Sale sunt obscure pentru cei care nu aptect'azâ
subtiiitâçile misticismului. Audien{a câreia se adresa troan erau în ptiTTl
rând fra{ii întm credin!â catolicâ, cei inifiafi în tainele misticismului,
çi, chiar dacâ une e din gândurile lui erau
îndreptate câtre începâtori
in Ae credinlei, scrierile sale râmân în general inaccesibile cititorului
obiçnuit. Dar, cel'pu{in, putem încerca sâ savurâm parfumul unor
stante dedicate lui Dumnezeu, précum:
Teresa de Âvila (1515-1582) l,Zj
Dâ-mi roadele TaIe, din belçug çi fâr'â platâ !
Si de acu.m înainte nu-mi mai trimite
Nici un sol,
Câci nimeni, în afarâ de Tine, nu mâ poate mângâia.
Ioan al crucii a gâsit.în cele din urrnà satisfacliape carc o câuta a
çi
exercitat totodatà o influenfâ considerabilà asupra catoiicilor ca.re nu-
treau aceleaçi aspiraÇii din toatâ lumea. Exernpiul lui personal a
reprezentat o încurajare directâ pentru nurnàrul mare de adepçi care
au încercat sâ parcurgâ un drum simitar câtre perfecçiunea spiiituam,
iar scrierile lui au devenit în scurt timp lucrâri de referin!â pà.rt u cei
care doreau sà. cucereascà înfelesurile'religiei prin contempla{ie. Dar,
desigur, fiind mai degrabà un gânditor decât un o-nr de acçiune, el nu
a replelentat decât o minoritate în cadrul reformei catolice. rmpactul
modelului sàu a f,ost limitat de faptul câ mul{i dinhe simparizantii sài
au câzut victime Inchiziçiei, care nu avea încredere în evidenta lui
respingere a ,,recuzitei" religiei organizate, .în vreme ce învàÇàturile
lui se dezvàluiau numai celor adânc încredinfati..çi totuçi, ioan al
crucii a fost o personalitate irnportantà. Ei a fost simbolul redeçteptàrii
spirituale derulate în bisericà în timpul refonnei catoLice. Acesta â rout
un fenornen ca-re nu datoreazà nimic ascensiunii pl.otestantisrnutrui
ar fi apârut chiar dacâ Luther nlr ar fi existat. dl u fâ",,t parte din
çi
renasterea realâ çi independentà a interesului în aspectele spirituatre
nu poate fi în nici un caz calificat drept o reacçie defensivà. Tctuçi,
çi
impactul personalitâlii lui a fost mai redus decât oel al unei alte
carmelite, de al cârei nurne el este strâns legat Teresa oe Âvila_
-
r\mândoi au fost canonizafi çi au devenit sfinçi ai bisericii catolice.
2. Teresa de Âvila (ISÎS-1SBZ)
Ioan al cruaii avea un singur *** *u*nt aj façâde rirai vestita lui
conternporanâ. El era.bârbat. Teresa de Avila etra ,,doatr femeie". Aciasta
e;a o diferentà vitalà în spania secotrului al xvl-lëa, unde stereotipia
referitoare la sex era extremâ. Bârbaçii trebuia sâ lie activi doneinatôri.
çf
Ei trâiau în lume, liberi sà càlâtoreascâ dupà pofta inimii sà se în-
çi
soÇeascà. cu cine doreau. Femeile trebuiau sà fie pasive
çi supuse, iar
 '
- t-
128 Spiritul reformei catolice
În
via{a lor se limita apfoape în exclusivitate la zidurile locuin.telor' Cu toate cà tatàl ei avea nevoie de ea sâ-i $.nâ gospodària - mama ei
viitor. Putel fie sé murise la naçterea èele mai mici surori * la 20 de ani Teresa fuge la o
rufu urr"i tinere ,e oËr"hid*au numai douâ câi spre
cu un mànàstire, alegând-o pe cea a carmelitelor din Avila, pentru cà auzise
se'câsâtoreascâ, de obicei în primii ani ai adolescen{ei çi.deseori
perspectivei de u éâ acoio condiçiile de confort erau cele mai bune. Tatâl ei, un om
bârbat mult rnai în vârstâ, trôbuind sâ facâ fa!â tutl"
se càlugâreascâ' In foarte religios, a consimçit în cele din urmâ sâ-i dea voie sâ râmânà la
câte un copil pe an, pânâ la epuizare. sau putea sâ
numeroase de
fiecare *, *il de feL, mai ales din rândurile familiilor
mànâstire, donând acesteia gi zestrea fetei. În urma acestui act de ge-
îrnpinso,'de voca-tie. nerozitate, Teresei i s-a p*irois sâ aibâ o chiiie separatâ 1în faptL
nobili, alegeau aceastâ a doua cale. Unele o fâceau
auteniicâ. Acestea fuseserâ câçtigate de argumentele
în favoarea apartament cu tot necesarul) çi avea sà i se acorde reSpect de câtre
càlugàrifele care proveneau din medii sociale inferioaré. ViaÇa socialà
abandonâriilumiistrâmbe,pentrua.lcâutapeDurnnezeuînlini$ea
pe considerafii a mânâstirii era intensâ. Câlugàrifele aveau voie sà se ylr;iteze una pe
unei mânâstiri. Dar cele mai multe îçi întemeiau alegerea
de naçterea de prunci era ceaialtà în chiliile lor, vizitatorii erau.primiti în salonul lâcaçului, iar
f,1jffi;arice. Tearna de sex, çi mai ales dintre care multe maicile îçi puteau pehece perioade îndelungate pe la prieterri sau rude.
targ resianditâ în rândul fetelor çi tinerelor femei,
sâ evite o soartà Timp de peste 20 de ani, Teresa a beneficiat @ aceastâ existen!à,
fuseserâ martorele suferinfelor mamelor çi hotàrâserâ
În orice on lucru bine înleles era realitatea cà nu la adâpost de rigori çi severitate. Totuçi, ea nu ducea în nici un caz o
"r.*atar"*". "*',
existau suficienli bârbafi disponibili pentru carrecarc
fatâ sâ-Ei gâseascâ via!à laicâ. A supravietuit unei serii de crize spirituale, în cuqsul càrora
sau trei femei
un soç. Faptul câ multj u#uaçl ," "ârâtot"au cu douâ dispreful façà de sine çi depresiile care uirnau i:au pus serios în pericol
viata. Când çi-a revenit, çi-a gâsit consolarea în ,,rugâciunea contem-
,o"""riu*întrucâtmoartealanaçteresraunlucrtrobiçnull.nrintre
potenfialilor so{i
tinerele solii * nu compensa reduceÏea numârului
plativâ". Aceasta era principala tehnicâ utilizatà. de mistici penhu a se
în Americâ sau moarrea pe câmpurile de bàtaie ale Euro- debarasa de dorinÇele telurice çi a se apropia mai rnult.de Durnnezeu.
pJ"
p*i. "*igr*"
n"J."ri,'femeile intrau într-o mânâstire în momentul în
care Fânà în 1559 îçi câçtigase în toatâ cetatea renumele de sfântà, datoritâ
viziunilor ei, stârilor extatice çi de nansâ pe care le experimenta. Sus{inea
à"u*nru clar câ nu ar mai fi putut affage un soç'
câ în vizirurile ei nu numai cà-l vedea pe Isus, ci purta çi conversaçii
TeresadeAhurnadaarfiputut,înadolescenfâ'sâa1'eagâdin
numai c{era conslderatâ cu el. Aceste stâri de extaz çi transâ pàreau celor care asistau a fi
elita bârba(ilor din oraçul castilian Âvila. Nu
leçinuri sau perioade de pierdere a cunoçtinfei, în timpul cârora zàm-
ofatâfrumoasâ,atàtfizic,câtçicapersonalitate'darproveneaçr
dintr-o familie de vazâ çi avutâ. Tatâl ei i-ar fi putut asigufa o zestre ' betul întipârit pe fafa ei demonsfta cà experimenta bucuiie, çi nu durere.
Se spune câ uneori levita. Teresa explica aceste evenimente drept
însemnatà,iareapareasuficientdeputernicâpentruadanaqterela
sâ ruI se mârite' întâlniri cu Duhul sfânt, care îi lâsau sufletul revigorat.
o arol" de copii senetoçi. Însâ Tereia era hotâiâtâ
înfricoçâtor de acut, cât Vjziunile çi întâlnirile de acesr tip nu erau neobiçnuite prinrre
încâ de la o vfustà foarte fragedâ înfelesese,
de scurtâ este viafa pe pâmànt, în comparafie
cu eternitatea si era càlugàriçele spaniole din epocà. Dar ele erau întâmpinate cu suspiciune
de càtre conducerea ierarhicà exclusiv masculinâ a bisericii, care le
i*fei*anratà de potiuiÎitut*a osândei veçnice'
considera fie înçelâciuni, fie rezultatul irnagina{iei feminine ultra-ac-
via\a este scurtâ: adn tive, sau lucrarea diavoluliri. Unele din cele mai cunoscute vizionare
'Toate sunt nimicnicie, lumea este vanitate'
început sâ mà tem cà dacâ mor voi merge
în iad' çi cu toate câ conternporane ale Teresei au adrnis, for{ate fiind- sâ màrturiseascà,
vâzut câ en via\a faptul câ experien{ele lor nu erâu decât simulacte zuto-induse, rnenite
,ru o* încâ pregàtitâ sâ mâ càlugâresc' am
cea mai bunâ ç1 mai sigurà: çi, freptat, am
hotârât sâ mâ silesc sâ sà le atragâ prestigiu printoe suratele lor. Evenimentele care nu puteau
mâ dedic religiei'
fi explicate în acest fel erau categorisite în general drept lucràri ale
diavolului. Teresa însâçi a fost nevoitâ sà se supunà unor investigafii

amànunçite efectuate de mai rnulte echipe de slujbaçi reputaf ai bisericii.
În ciuda faptului câ toate aceste un.h"t" s-au finalizat cu verdictul
care afirma câ ,iarul" ei era lucrarea lui Durrnezeu, qi nu a diavolului,
în ochii multora ea a râmas suspectâ.
Dar Teresa a continuat sâ dedice mult timp câlâtoriilor ei
spifituale, urmând calea bâtàtorità a misticilor. Încerca sâ se eTbereze
de dorin{ele omeneçti prin abnegqtie çi lungi ore de meditaçie în tàcere
s,i rugâciune. Harta acestui itinerar spirittral este conturatâ în scrierile
ei,. care, publicate dupâ moartea autoarei, au devenit tratate populare
pe marginea rugâciunii. În 1571 çi-a.îndeplinit çi aspiralia cea mai de
pre{, pe care adescris-o drept câsâtoria ei spiritualâ cu Isus, pe care de
àtgnci încolo î1 nurnea mirele. Era convinsà cà El etra mereu cu ea, çi
ea cu El, çi câ era întotdeaun â pre,zent pentru â-i da porunci prin
rugâciune. Autenticitatea afirma{iilor ei nu era pusà la îndoialâ în epocâ,
çi a repreZentat un izvor de inspira,tie pentru catolici. pânâ în ziua
de
azi. Nu existâ nici un dubiu desprerfaptul cà ea era profund încredinfatà
de realitatea experienfelor ei.
Dar nu harul ieresei a tmortalizat.o .ca personalitate'i.tnpor-
tantâ a reformei catolice. Istoricii o evocà în principal ca pe fonda-
toarea unui numàf de rnânâstiri çi schituri carmelite reformate (numite
Descutrçe). Pe Ïa 1560 era deja foarte dezamâgitâ de lipsa de iigoare
care domnea în mânâstirea ei, unde maicile trâiau dupâ regulile
carmefite ,,moderate", stabilite prin decret papat ta sfârçitul secolului
al XV-lea..Regulamentul moderat fusese introdus în toate làcaçurile
de cult cafmelite pentru cà regulile primare (originare), çare datau
i.'
din Evul Mediu timpuriu fuseserâ considerate prea aspre pentru a fi
Teresa de Âvila (1515_1582) 1:t
' moda çi purtau chiar o mulçirne de bijuterii. Fàcuserà eforturi pentru
a-çi asigura conf,ortul tmpesc în cât mai mare màsurà. veçmintele
erau fâcute din materiale fine, chiliile eralr dotate cu lenjerie
çi mobilà
de calitate çi hrana cea mai u"na'"ra achizifionata pennu a
fi savuratà
în açezàmântul monahal.
Teresa era convinsà cà viala maicilor ar fi fosf mai prinà
de sens
dacâ ele çi.ar'fi concentrat mai mult aten{ia pe slàvirea
nl nr*"rru"
In schiturile noi pe care intençiona sà le îniemeieze dorea sà facà în
aça fel încât câlugàritele sâ nu fie distrase îri nici un fel.
Acest ouie"ti.,,
avea sà fte reahzat în parte prin reducerea ocaziilor de a
sta de vorbà.
În interiorul mânàstirii avâu sà fiB i"t"rrir"î#t*rcï"ip*ce, iar
oaspeçii descurajaçi sâ vinâ. ln ptus, izolareatrebuia sâ fie
totae- ia*
g{rifele nu aveau sâ aibâ permisiunea sà pàràseascà açezâmântul]
iar
singurul contact cu rarii vizitatori avea sà fie viut grai. Nu
numai câ
maicile ur'nau sâ poarte un vàl negru care sà le acopere toatà
fafa, dar
ele aveau sà fie ascunse de ochii sràinilor îndâràtul u"o,
,it",-fur"
permiteau sà treacâ doar sunetul'çi atât. Teresa s-a gândit
factor care contribuia Ia ripsa de stricteçe "a ""}io
cim"nsi,ine"-i"rritolui.
comunitate numeroasâ, cùm era mànàsiirea "raîn
çare convieÇuia la mt
meltul respectiv, împreunâ cu alte 130 de ;"i;";;";;;;;
sà fie catactenzatâ de sfin{enie. De aceea, ea a fixat o
limitâ nurnericâ
superioarà de 13 càIugàri{e (sporindu-l mai târziu la 2l)
în noile làca_
ç$ri. Deosebit de importantà era çi selecfia atentà u .*" .,**
"ri", cabtatea
sà fie primite, întrucât era convinsà cà, pe lângâ cantitate,
reprezenta o problemà în mànàstiri. Acest urpr".t o pun"u
în încurcâturâ fqâ de binefâcàtoarele ei: : -:**
câteodatà

ôompatibile cu mentatritatea Renaçterii' Teresa ajunsese la concluzia

câ destinderea pernnisâ de regularnentul moderat fâcea ca rnaicilor 1 Dacà Alteça voastrà îm porunceçte, nu mai este nimic
de spus, I
sâ le fie practic imposibitr sà se rnai concentfeze asupra îndatoririlor supun'Dâr o rog pe Alteça voastrà sâ reflecteze serios .i
ar,n sà mà
primordiale de slâvire a lui Dumnezeu çi pregâtire a sufletelor pentru
1{

çi sà nu doreascâ decât binere penfru açezàmântur vostru. unde j

îr'npârâçia cerurilor. Opiniile ei se întemeiau pe 25 de ani de experien!â

ij
cà]ugâri{ele sunt puçine la numàr, calitatea este propor,tional
5,
ii
rnai
pgoprie, timp în bafe, asemenea suratelor ei càlugârife, ea însâçi cedase bunà. Dupà mine, eu nu voi primi pe nici uou âin ."I;ilfi; ,,i

irplt i de a se interesa cu prea rnutrt entuziasm de treburile lumeçti. 'care lmi vorbifi. Nu gàsesc ra ele
nici sfinçenie, nici curaj, çi nici J

PétrEcuserâ cu toatele muite ore în conversalii màrunte, atât în chTiile

,1

suficiente talente rà fi" în avantajul sdhitului. in

lor, cât çi ftr salonul mânàstirii, unde oaspefii erau între{inuçi deseori "u
çi cu.însufle{ire. F.rau prea proocupate de aspectul lor'exterior, Teresa credea cà privasunile materiale aveau sà Ie ajute pe
càlugâriçe
petrecâncl mult timp pentru a-çi croi rasa (hainele) cât mai în pas cu sà se concenûeze asupra lui Dumnezea. Ea insista cn îrnhrà.xmin+^^
 Filippo Neri (1515-1595) 133
132 SPiritul ref,ormei catolice
mai aspru' ca postul sâ fie fonduri la ridicarea lâcaçului. Dar împotrivirea cea mai puternicâ
de pat sâ fie din materialul cel
çi lenjeria lor carne çi sâ toarcâ.pentru a-çi vènea din partea organizafiei de carmelite deja existente în Spania.
cât mai des, sâ oo -e"a""e niciodatâ Ura carmelitelor încàllate împotriva Teresei era deosebit de veni-
în privinla renun!àrii de sine'
merita hrana. B^ "";;;;;a ".oi1-uâ noasâ. Apogeul a fost atins în 1577 çi 1578, printr-o campanie coor-
Erahotàrâtâ"uregulilesâfieîagâduitoareîncazurileîncareaplicarea donatâ de defâimare, hârfuire fizicâ çi campanie politicâ adversà.
sânâtâ{ii' Ducea chiar muncâ
lor putea într-adevârî à""a f" ',foy'|tt" Teresa a fost açuzatâ în fafa papei de çarlatanie, de desfrâu (era pe
#esiv de zeloase sâ.çi schimbe compor-
de lâmurire cu cele atunci în vâfstâ de peste çaizeci de ani), manuscrisul autobiografiei
"î"-"tào
tamentul. Unul din lucrurile cale
nu-i plâceau'în.*o.d-:p""ial era
al alteia ei a fost obfinut prin înçelâciune çi înaintat Inchiziçiei sub învinuirea
recurgerea i- n-g-f*" flovirea propriului.trul sau de erezie, càçivadintre partizanri ei principali (inclusiv Ioan al Crucii)
"*"e*iuà
drept pedeapsa p""tru paJut" çi
în aminiireâ suferinÇelor lui Isus în
au fost ràpiçi si întemnifali în mod ilegal çi, printr-o cbmbinaçie de
drum spre Calvar, p"*l-^ fi ristignit)'
N".tPf.1: ar fi:nerite deo-
con-
autoimpuse' ca pericole amenin!àri subînfelese çi dezinformare, personalitàfi politice im-
sebite în orice *"r'*àrii portante au fost determinate sâ nu-i ofere sprijin. Dar în 1581, schim-
".^;;; ^r"
siderabile.eçuoe,crieeaînsâEiîncercareadea-tconvingepeloanal bârile persoanelor din func[iile çheie au fâcut ca cei care erau în
Crucii Ei pe adep[ii sài de acest lucru: favoarea Teresei sâ ajungà iar tra conduceie. Inchizifia a declarat cà
cu atâta severilate"' Teresa nu trebuia sà ràspundâ Ia nici o acuzafie, în vreme ce papa
I-am implorat sâ nu-çi impunâ Pîi""it nu nurnai câ a acceptat propunerile.ei detaliate pentru regulile ce
acest mijloc pentru a
il;àr*â ca diavflut sa nu foloseascâ urmau sâ fie repsectate în açezâmintele câlugâriçelor descàlçate, ci a
pe care o speram de la aceçti
sfârçi cu.ei înainte ca lucrarea
vede tâ:lry^:ï:..i1 n* acceptat chiar separarea caunelitelor încâl1ate decele desculfg, fiecare
pârinçi sâ fie t"r-i#e"- ldiavâtut] cu propria structurà ierarhicâ. Astf,el, în ultimele luni de viafâ; Tqresa
face càtâ.vreme sunt în viâça çi
îi ispiteçte sà se supurâ unor
sânâtatea' a beneficiat de liniçtea sufleteascà pe care i-o dâdea certitudinea cà
nebuneçti pentnr a le distruge viitorul ctitoriei ei era în sigurançâ.
"unoun"
când vorbea cu oamenii
mare putere de pe-rsuas' iune
Teresa avea o -i-sez episcopul de
;#î ria."t" t""çit' în sfârçit'.sâ-l convingâ pe
i 3. Filippo Neri (1515-1595)
Âvila sà_i perrnitâ ;;;htàa o' schit reformat în cetate, înliniçtitâ
ciuda
,t 'li:r-.4:'

cinci ani çi i-a petrecut

numeroçilo, udu"rruîr""J. ut*âtorii
,,tiiil

Dacâ.teresa era în esenfâ o conformistâ, contemporanul ei italian,

ei 1âcaE. d;i;;rimri vizita.Generalului italian al ordinului
în noul Filippo Neri, a fost un veritabit ,,spàrgàtor de tipare", cel rnai vestlt
carmeliçilor, morçiq sâ impulsioneze y':1::::^-::
dintre ,,personajele" reformei catoiice. Neconvenflonal pânà la exhern,
gf i-u fn*àn^t hrisoave de privilegii' care-r per-
"u'"'iit'eJ
,"for*u'"'
açezâminte
(çi cel mulr-douâ mânâstiri) pe el çi-a dat toatà silinfa sâ-i çocheze pe tofi cei pe care-i considera
miteau sâ înfiinfez"l"t'iù'i reformate local' ,,îmbâcsiti" çi a refuzat sâ permitâ cuiva sâ se ascundâ de ei în spatele
anat s.tu controlul episcopului
întreg teritoriul curtiti"i; fiecare convenfiilor sociale. Nu-çi scotea pàlâria çi çedea în prezenta papei
provincie' qefui'local al ordinului'
si nu aI responsabil;ilt (ceea ce se considera a demonstra o scandaloasà lipsâ de respect), çi
Între1567qi1581,Teresaama\deschis2l'delâcaÇuri_refor- vorbea cu potentafii cu o curtenie zeflemitoare, chigl lyându;i pe dupà
a câçtiga sprijinul ":::tT' se
angaJa
mate. De fiecare d;;-plt'ou umeri (trucru interpretat de obicei drept insolenfâ). În timpul cere-
pË regulâ' pentiu u- obiitt" permisiupea de la
într-o luptâ dificifa' deseori moniilor oficiale fâcea pe mâscàriciul, iar la ocaz^ile importante nu se
perseveren{â âusa la -"*T:*'
fiecare episcop, era necesarâ o conforma cu solemnitatea atmosferei. Se îmbrâca în combinaçii de
înso$tâ de rugemi;i ;;tt"*l"
ti'tpil maimult" luni' chiar çi atuncicu haine revoltàtoare, iar la o sàrbâtoare publicâ a apârut cu o jumâtate
garitaîtiiï"fe"atoarË bogatâ, dispusâ sâ contribuie
când fuses"
 , Filippo Neri (1515_1595) trS
- _rf_ _._+4
\rvrJ

de fa!â proaspât bàrbieritâ, în vreme ce pe cealaltà jumâtate etala o Încejruturile oratoriurui Roman constau în simpre
întârniri ziinice
barbâ de o sâptâmânâ. Era imposibil sà-l intimidezi sau sâ-l influenfezi, a opr bàrbaçi dinrre adepfii lui Firippo, cârora
le citea pu*j, din lucrâri
Trobuia fie sâ-l accepçi aqa cum era, fre sâ nu ai nimic de-a face cu el. religioase popurare, dupâ,care se làmentau cere
ascurtate. oricine era
, Filippo s-a nàscut înt-o fdmilis sâracâ din Florenfa. Spre sfârçitul liber sà-çi exprime propriile opinii. Deseori fâceau
;ir*bil;'"oïi,
adolescenfei, beneficiind doar de o educafie rudimentarâ, a plecat la vizitând cele mai sfinte bjsericiàin Romà, timp
în care predicau, cântau
Roma. În;scurt timp a devenit extrem de religios (din motive ne- çi se rugau, atràgâad.audienfe largi. pe Àâsurà _"
cunoscute), iar personalitatea lui magneticâ i-a câçtigat faimâ în sânul Oratoriului, siorea çi. tot r*ai mulÉ preoti. se, impliruo O;;i;;;;
comunitâçii floientine din Cetatea eternâ. În deceniul al cincilea al activitâlile sare deveneau mai oficiàe se
mà'"â-Ë;;
çi çoitura o irisrincfie"l*.;
secolului al XVI-lea î1 gâsim implicat mai tot tlmpul 1n acte de ,,actorii" preoti çr ,,spectatorii" mireni. Lectuile se aansfoÀuu
i,"rroiu*
binefacere, mai ales.pe lângâ bolnavii incurabili, iar în 1551 devine iar discuçiile în.serii de scurte prezentàri at" tjnerit,or;r*,t
preot capelan în biserica cornunitàçii unde locuia. Asfel s-a lansat în
" îr"i;;;;
qupu rlcoSrngscut oficial ,,congregafia oratoriurui" acordanou-i
âctivitatea care l-a consacrat - cea de creator çi luminà câlâuzitoare a drepr 1 de idlosinià asupra unei biserici pàràginite
Oratoriului R.ornan. pàrâsire. Lui Filippo îi disprâcea aceastà
-u*p'r
çi a unei manastiri
ïr."ii-"n,**. în ui4i
iui, oratoriul s-a pâsrrat ca o adunare ad hoc"dedli
îçi câçtigau
singuri rnijloacere de..trai, nu puriau nici io unifor*a
çi
"*" rilr"J'Jr"
alâture sau sâ ptrec9 din congregatie dupà ,u*
,toi*uu. "r*ê""Ji#iî;
(regulamentul oficial) u., avut aprobare";;;i;ï;
9olqlleuçiei
în 1612, Pânà ra acea datà se înfiinfaserâ,"u în *utt" ora$e
din ltaria si
din Franfa, a'lte oratorii,,'6upâ,moâer.,r
pendenre de fràçia din Roma.
i"i
rir*p"- oËr;#îil']
Istoricii au av-ut tendiri{a de a se apleca asupra rorurui jucat
de
Filippo Neri în caritate de:întemeietô ai
interesante oryanizaçii noi ale reformei catolice. "-".i; oi"rià ,ut",*ui
aproape a-r parodia, càci lui îi displàcea
t"; ;;;; ;;;;
orice fel o" Àrr""rirate. El
s^e considera un ,,spirit riber"
çi îi încuraja çi pe arçii sà fie ,,ei înçiçi,,.
Ar fi'fàcur echipà porrivitâ cu generaÇi i gàirnpà*", Àii,unii 1960.
Respingea rolul de. rider convençionai ,*.o.i
çi
ce sà facâ. Dar.ehiar çi atunci.când dâdea instruc,tiuni,
i-' ;p;;, celorrarti
erau aproape niciodatâ formale. în repetate rânduri,
;.;*;;i;
el scotea din
bisericà pe câte unur din adepfii sài
çi-r rrimitea ,a tuor"r*Jî,orrr',
afirmând cà acesta se rugase,prea murt venise
çi timputsà-r srujeascà
pe Dumnezeu în 4rte moduri. Discipoiii sâi
îçi puteau face proprliie
reguli numai.în màsura în care era crar Ët inrur; ,ru sa t"
urmeze. Susfinea cu îndàràtnicie câ logica"e "u"u
era lucrarea Aiuvotulul sj
refuza sâ se lase colvins de argumentele practicp.
Urir ;";;_
fionalismele celebritàçii. ln cele **ui bon" ,cazuriîi contrazicea,
cele mai rele, îi rovea pe cei care-l nurneau iar în ,

sfânt. ,t'r"i-]" sà fie

136 Spiritul reformei catolice '--,' .: :-i: i ' Filippo Neri (1515-1595) 137

numit cardinal çi îi trata pe cei doi discipoli ai sâi cale au

acceptat ca câ se îndreaptâ càtre o experienfâ spiritualà dureroasà. Dacà era
necesar, fâcea acest lucru chiar în mijlocul unei slujbe în bisericâ. Dar
si cum ar fi fost deja mo4i.
Ceî1împiedica,datefiindacestecondilii,sàfiecategorisitdrept respecful de care,se bucura la Roma se datora anilor de altruisrn ,total.
nebun? charisma personalâ î1 salva. Aproape tofi cei care
l-au cunoscut Era întotdeauna la dispoziçia celor care aveau nevoie de confortul
-.au fost:fermecafi de el. Avea spiritual pe care el îl putea aduce - chiar în ore târzii din,noapte - si
- inclusiv câliva papi çi mulçi cardinali privinfele. Era centrul atenfiei, trata orice problemâ pentru care era solicitat cu seriozitate. Cu toate
o personalitate impresionantâ în toate
oriunde s-ar fi aflàt. Unul din discipolii boga{i, dar çovâitori,"descrie câ'îi'încuraja de multe.ori pe"ceila$i ,sâ nu ocoleascâ plàcerile
astfel ce i s-a întâmplat
nevinovate, propria lui bucurie pàrea sà izvorascà din ajutorarea
semenilor.
M-a cucerit într-un mod atât de mâre!, încât n-am mai putirt
sâ Çi totuçi, în multe privinfe, el nu era ceea ce îndeôbçte ar putea
mâ despart de el.'Mâ înso[ea'în'caleaçcâ, pentru a mâ
convinge fi numit un sfânt. Era departe de a fi. perfect, Putea.,sà se cornporte
sâ perseverez în praetica religioasà, ca sâ'nu mâ for(eze
e1 sâ-l intolerant çi jignitor. Se manifesta deschis împoriva femeilor, pe care
u.Â"" * un lucru pe care nlr l-am fâcut cu nimeni altcineva - le considera ,,neghioabe"; judeca oamenii dupà aspectul fizic çi nu
îmbrâçiçându-mâ çi arâtându-mi tot fetul de semne de
afecÇiune' voia sà aibà de-a face cu cei pe care-i considera urâçi; nu avea ràbdare
Era atât de încântâtor çi avea maniere atât de fermecâtoa.re
câ" ax cu cei care întelegeau mai greu spusele lui, uneori le striga în ureche
fi putut determina pe oricine sâ facâ orice ar fi dorit' acelaçi lucru pe care ei nu reuçeau sà-l în{eleagà; çi multe dintre farsele
pe care le punea la cale, amuzantè pentru spectatori, erau extrem de
spovedanii jenante pentru cei vizafi direct. Una din poznele obisnuitè erau sâ-l
A doua jumâtate a vieçii çi-a petrecut-o în principal ascultând
pe lângâ o mulçirne'de oameni cle punà pe unul din discipolii lui ru"ai fineii, ln public, sâ facâ un lucru
çi ca ,indrumâtor at conçtiinlelor': Era de'.acord despre care'çtia cà îi este imposibil sâ-l îndeplineascâ, În multe privinÇe,
iarrO, â* çi de vazâ. Cuvântul lui de ordine eïa'bucurie'
se simtâ cât nu era prea cumsecade.
cu moralitatea conven{ionalâ, dar îEi încuraja'adeptli 1à
din Dar Filippo Neri a fost o,figurà importantâ a,reformei catslice;
*J ti"". Era ostil fagi a" discipûna exagerat de strictâ, rezultatâ
în EI a rcprezentat o ramurâ a catolicismului profund spiritualà çi care îçi
constrângere sau autoimpusâ, çi u* a$9pta sâ fie
ascultat aceeaçi
ca el' Credea câ ducea povara cu bucurie çi spirit de independenfà. Redeçteptarea
mâsurâ în care *" ,rrponlu el însuçi celor mai buni
abdice de la
fiecare individ trebuia sâ-çi urmeze bonçtiinla çi sà nu
catolicismului din secolul al XVI-lea a fost în mare parte caracterizat
façâ de semeni. de puritanism intolerant çi disciplinà rigidâ. În weme ôe papii iZgoneau
---'
responsabilitâçjle l:
îo ciudà refuzului lui Filippo de a fi etichetat de ceilal{i ca
o homosexualii din Roma, Fi.lip se delecta la lumina zile cu relaçiile, ,l
i

toatâ lumea niciodatà de naturà fizicâ,'pe care le întreÇinea cu bàiefii, atât de il

persoanâ ieçitâ din comun, încà din tirnput vie(ii aproape.
trui se ii
îl considera sfânt. De ur""ua qi fost canônizat în L622. Sfinfenia numeroçi în alaiul adepçilor lui. Contemporan cu iezuiqii care pretindeau
li
pe care le-a ascultare oarbâ çi diseiplinà militarà de la membrû lor, Filippo.refuza
datora în parte numeroaselor viziuni çi extazelor mistice
unii afirrnau 'câ.1-au vàzut levitând când slujea fllesa chiar sâ specifice ce fel de penitenle sâ îndeplineascâ cei care i se
""p"ri-"ntat.
1cËea se credea cà este un semn,,al"favorii
speciale de care se 'b1tcu1a spovedeau, afirmând câ aceçtia înçiçi trebuiau sâ hotàrascâ ce se
câdea în cuvine. Chiar dacâ orientarea catoltcâ al càrei reprezentant a fost
în fafa lui U,.rmn"À), iar apropia{ii lui relatau câ,deseori
transe de duratâ,.tn we'me ce-îçi spunea rugâciunile'personaie'
Filippo Filippo nu a constituit decât pentru puçin timp curentul central al
credea miçcârii, a dat màsura frontului larg în care avansâ reforma catolicà.
îçi dâdea toatâ silinla sâ împiedicà aceste stâri,'despre :*: "u
lui 1n secolele care aveau sâ vinà, amintirea lui avea sâ fie invocatâ penfru
câ sunt inspirate aË no*rràzeu. Multe voci spun câ,bufoneriile
aveau drept scop sâ schimbe atmosfera, în rnomentele
în care sirnfea a-i tempera pe cei care riscau sâ devinâ prea gravi.
:''138''spiritul reformei catolice Vincent de Paul

4. Vincent de Paul (c"1580-1660)

îngrijorare realâ în legàturà cu bunàstarea spiritualâ a majoritâçii
populaliei, care nu primea ,,hrana" religioasà de care aveau nevoie.
Se afirmâ deseori câ punctul cukninant al reforr,nei catolice
a fost atins Ei fost însufleçi1i de exemplul unui numâr mic de cierici deosebiçi,
(1610-1643) çi care aveau capacitatea de a transforma bunele intençii în acfiuni
în Fran{a în rimpul domniilor lui Ludovic at XlII-lea
Ludovic alixlV-lea (1643,I715). Acest puct culrninant poate fi
pozitive, çi dintre cale câçiva au fost ulterior canonizati de câtre papà.
exprimat în temeni calitativi, dar este În esenfâ o problemâ de
cantitate. cel mai renumit dintre aceçti sflnli a fost vincent de paul,
la acea Franfa sub irumele de ,,Monsieur Vincent". ".,nor"uiîn
Actiuitat"a motivatâ pe teme.iuri spirituale care se desfàçura
datoritâ faptului oâ era Despre vincent de paul se cunosc o sumedenie de lucruri.
epocâ era, într-adevâr, extrem de,intensâ, çi,
ai claselor opiiriile çi credinfele lui despre un numàr mare de probleme se regàsesc
inspiratâ, sau cel pufin sprijinitâ în bunâ mâsurâ de rnembri
documente' Aceasta a pe larg în miile $e scrisori care ne-au râmas, scrisori pline de sfaturi
doÀinante, a benéficiat de o bunâ reflectare,în çi
îndrumàri pe care Ie, scria discipolilor sài. Dar în,ceèa ce priveqte via{a
însemnat câ istoricii au avut acces 1a'ole, iar subiectul a fost'cercetat
iui, existâ o serie de fappe_. ngcla{S. S-a nâsc11p ,îlqtr-.o, familie ,sàrapâ de
pe larg.
Reforma catolicâ în Fran{a se irnpunea cu necesitate' În 1600, fârani în Gasconia, dar nu s-a pàshat înregistrarea datei sale de naçtere.
Biserica Galicanâ (biserica catolicâ a Franlei) era pe ducâ' Probabil
tsiografii sài çi-au dat cu presupusul în legàturâ cu aceasta, în baza
(care nu'înt""1u: informaçiilor disponibile, aça încât în traratele de istorie generalâ a
peste jumàtate din populafia cu înetrinaçii religioase
perioadei se întâlnesc diverse date, deseod avansate drept fapt dovedit.
à*câtlece la sutâ <iin-populatja totalâ) fusese ademenitâ sâ se dezicâ
Totuçi, nici una nu este certà. De'exemplu, se afirmâ deseori cà s-ar fi
de vechea credin!à dà,atracçia puternicâ exercitatâ de calvinism,
nàscut în 1516. Dar aceastâ, datâ nu réprezintâ decât prèsupunerea
pentru care biserica catolicâ practic muribundâ, nu feptrezenta
o
prinrului sàu biograf, care se:baza pe clata cunoscutà a hirototoirii lui,
iompetiçie realâ' Reformele decretate de conciliul din Trento '
fuse-
din abuzurile 1600, datâ la care ar fi trebui, confonn Iegii canonice, sâ aibà cel
serâ ignorate aproape cu desâvârçire în Franfa,,iar mr.ilte
incriÀinate râmâsÀerâ nesancçionate' În esenfâ, organizalTa
bisericii '
palin 24 de ani. se pare însâ cà hirotonirea- s-a fàcut la o vârstà.in,
fxiowâ, dacâ e sâ ne luâm dupà cele mai de_încredere dovezi (deola-
era alcâtuitâ din douâ grupâri de oameni total diferite' Ierarhia
preoli rafia lui Vincent însuçi referitoare la çtatea sa, fâcutâ pe la 1630), care
superioarâ, care consta în arliepiscopi, episcopi' abafi' stare{i'
ialçi delinàtori de funcçii în dioceze, era recrutatâ aproape în ne conduc fie la anui 1580, fie 1581.
çi
dintre mezinil familiilor aristocrate, iar majoritatea îçi vincent de Paul riu era un tânâr prea aràtos. Era un copil deosebit
o Ëxclusivitate
,o"*ià*au posturile ca pe niçte sinecure, surse de venit fàrâ muncâ de inteligent, salvat din obscuritatea mediului rural, printr-un act de
propriu-zise. y^ cealaltâ extremâ se situau zecile de mii de
preofi caritate, de un magistrat din oraçul apropiat, carc i-a plâtit studiile.
Alegerea cinului preotesc era o urma{e fireascâ pentru acest început"
purorri, mai toçi prc,venili din familii de {ârani, diferenfa între
aceste
iur.gorii în faptul câ cei din urmâ obçineau un venit mo- Biserica reprezenta calea cea mai fireascâ de a scàpa de sfuâcie p"nn-u
"onriâod (deseàri incorectâ) a slujbelor la biserica localà'' copii dotaÇi proveniçi din pàturile inferioare ale societàfii. vincent era
destlin oficierea
exemplificarea cea mai remarcabilâ a acestui proces. Lipsa de co-
Mulli dintre ei nu'aveau decât o educafie minimâ çi-çi petreceau
timpul liber, pe care îl aveau din plin, contribuind la construirea
nexiuni în lumea bunâ însernna imposibiJitatea de a-çi asigura un post
bine plâtit. Dar personalitatea lui putemicà çi inteligença eminentâ,
,eputaçi"i de beçivani çi afemeiaçi. În sudul Franlei umb$
vorba câ
asociatà cu dibàcia de a-çi croi drumul l-au fàcut o persoanà demnà
*ui sigur mijloc de a ajunge în iad era sâ te faci popâ'
"i- -. ir Jri*ii ani ai secoiului al XVII-lea, u1 n-umàr însemnat de de a deveni un slujbaj màrunt în familia membrilor evlavioçi ai aris-
au simfit tocrafiei. ïntre douàzeci çi treizeci de ani pare a fi fo-st un exernplu
catolici ,fiarrcezilnstàri$ (cel mai probabil de.ordinul'sulelor),
era o tipic de preot abil çi avid, care câuta sà fie pe placur celor bogaçi qi
nevoia sâ schimbe aceastâ situàçie. Motiva{ia ior principalâ
 catolice " 'i:i t4I
' Vincent de Paut (c.15,80-1660)
I40 Spiritut reformei #''I -

femeilor care nu sunt nici izalate, nici supuse regulilor impuse de

puternici,cuscopuldeafipromovatmaitârziu'Nuseçtieceeveniment juràmintele clasice. Recunoaçterea Fiicelor caritâ1ii a reprezentat o
l_atransformatînuaruatutcareadevenitpelatreizecideani,deo breçà. ordinul a deschis calea penhu înfiin{area,altor zeci de organizafii
bunâtatefârârnargini,carenustâteaoclipâsâsegândeascâlapro' în rolul pe similare în secolele care âu urmat.
pria lui bunàstare. Am putea'cre{e. câ a ajuns 1à 3re1dâ, Totuçi, ar fi incorect sâ creâm'impresia, aça cum au fâcut-o
,bogaçi, çi a decis sâ dedice gene-
care_l juca în faça prot"àtorilor'Iui multe tratate de istorie, cà îndeletnicirea principalâ a lui Vincent de
pânâ atunci le utilizas3 în
rozitâ1ii acea eilergie çi fermitate pe care Paul a fost iatisfacerea nevoilor fizice alà celoi nàpàstuiçi. Interesul
realizatea ambiçiilor proprii' r,: -^ -. de r^ lui de câpâtâi a fost, fàrâ îndoialà, bunàstarea spiritualâ a semenilor
vincent
oricare ar fi fistïotivul, efectele erau evidente. i
à" u-i face pe oameni sâ le placà sâ facâ sài. A doua organizaÇie majorâ întemeiatâ de el a fost MisiuneaErancezâ
Pvùvu* vsv'
-!r.fur posedu
Paul . . I L^-ôf; , (1625). Scopul Misiunii eia de a predica e{icient çi de a îndeplini cum
"upu"iiui"u- sume man dg la bçgaÉ
^
binele. El folosea acest talent pentru a câpâta se cuvine sacramentele bisericii în zona ruralâ a Fran{ei, unde
creatoâfe vaste abilitâ{i
în sprijinul c"to, intreprinse de el cu imaginaçie Ei
beneficiile religiei erau în mare mâsurà necunoscute. Fiecare actiune
organizatorice.primainiçiativâasa'casiceamaideduratâçieficientâ, 4 Misiunii dura câteva luni çi era dusà la bun sfârçit de un grup de
a fost recrutarea femeilor pentru acte
de caritate. în !617, el a întemeiat
preoçi pregàtiti special, care, dupà cum spune un document al
Doamnele Co.iteç4 ï ori*iruçi" formatâ
din femei cu avere care în
organizaçiei, se obligaserà
bâttânilor, a bolnavilor çi'a
timpul liber se in'a*r"*i"l* cu ajtrtorarea
peste:'100 de grupuri
eArîati*. i" *A p"i* à!e zece o'i t" înfiinfaserâ I sà renunçe la viafa de oraç... pentru a se dedica în întregime çi
l

nu era satisfàcut de
de doamne t, a"!âila organizdtie. Dàr vincerrt
'i

Ajutorul necesar celor cu desâvârçire salvàrii sâracilor, mergând din sat în Sat, plàtind I

impactul acestei prime sËucturi create de ç1. în cornun, pentru a predica; a instrui, a povàçrii ;çi a învâta .pe
nâpâstuiçi a"piooJuln mare mâsurâ de
disponibilitatea cuiva de'a de-
oarnenii aceia sârmani catehismul... [Ei] nu trebuie sà plece din
dicacu"oo**"u*nçâtimpunortreburiumilitoare'Doamnelenuerau 5 sat pânâ ce toatà lumea a fost instruità în legàtr:râ cu ceie necesare
dispuse sâ facâ aça ceva' - pentru mântuire, çi pânâ ce toaià lumea s-a spovedit.
'Deaceea,inlOal,MonsieurVincents-aconvinscâaveanevole ::,,ir'tr,'

deoorgan,,uç".în"ur"oricefemeie,indiferentdestatutuleisocial, (cunoscut Pânâ în 1660, Ivlisiunea numàra 131 de preofi çi 52 de ajutoare dinrre
,a pou,a:t r"ro no*a înffeagâ. El a înfiinfat Fiicele Caritâtii mireni, organizali în 23 de case. Se desfâçuraserà 840 de misiuni,
"o
"îçisubdenumireadesurorileCenuçii'dincauzaculoriiuniforrnelor
trâi1u"în comun' fârâ majoritatea în zonele rurale, dar çi în câteva centre urbane notorii
lor), un orOin O*icf,i,'to*'o', ale cârui rnembre pentru depravarea 1or. Peste tot, metoda consta în a-i converti pe oameni
a fi supusej*#i"d"; pe care le depuneau c_alugàrit3le. Pe parcursul prin simplitatea mesajului çi smerenia celor care-l ràspândeau. Vin-
douâ noi..açezâminte ale
vieçii lui vin".nfï. ri""ur" an se infiinlau cent le amintea cu consecvenfà misionarilor sâi cà
ordinului,iardezvoltareasaacontinuatçicontinuà-çi.1rrp{ezent,
râspândindu-r"
r4ùI'{!ruuru+ iti*te rtt'"*- catolicà' tÏ""1: 1::::U: l::f:
.
dar ele aveau $1 sarcln--
i nill;
adgasg i
1 Noi nu credem într-un om pentu câ.este învàfat, ci pentru cà{
cipal în spitale, îngrijind bolnavii' -
prefuim çi-l iubim.
Ë;;6" àe toçi cei care au nevoie a3 alytor' îT i

ilffiH;::"#;"""î#;i"; tF;s"" ::î11;;,ï

ii ,*'"::.-
nrog{ile ror case În câçtigarea preçuirii çi a dragostei însemna câ misionarii trebuiau sâ
activitâ1ii sociale a. surorilor a
decursul veacurilor,'êfectuicumulat al locuiascâ în comunitate suficiënt de muit timp pentru a fi acceptafi.
semnificalia majorâ a
fost enorm, dar la i*"putttt existençei sale' Aceastâ disponibilitate de a dedica timp unei comunità1i consrituia
În mod tradiçional;
ordinului a constat în crearea unul precedent. secretul succesului considerabil al Misiunii. Cu toate cà nu existà
biserica a fost fourt"trt,picioasâ în-ce,,? -c9,p.ll."-9.!1" grganizaçiile
 142 Spiritul reformei catolice

stâtistici de însredere pentrLl a susfine verdictul istoricilor care

spun
în
câ Misiuneu u pro'tro"ât în bunâ mâsurâ redeçteptaroa religioasâ
Biserica Galicanâ în secolul al xv[-1e4, avem"dovezi 'numeloass,
constând în relatâri care vorbesc despre zeci de mii de fi'ancezi,
atât
catolioi propriu-zis, cât çi,hugheno{i, câïe s:âû ataçat în mod
autentic
de bisericâ în urma demersurilor Misiunii'
cismului în França. vincent de Paul merità creditat ca iniçiatorul sàu
efectiv; chiar dacâ munca propriu-zisà a fost întreprinsà de alfii.
comentatorii catolici au avut tendinça de a exclude orice criticà
'din
evaluarea contribufiei tui vincent de Paul la renaçterea spiritualà a
bisericii în Franfa. Ei l-au înfâqiçat deseori ca pe cel carp a înfâptuit, cu
" deplinâ virhrte, vointa lui Dumnezeu. În mod sigur aça s-a vâzut çi el

Împreunâ cu cei mai angajaçi slujitori ai bisericii din epocâ,
Vincenl de Patll era preocupat si de pregâtirea, în general slabâ' a
preolimii din França. Ée Hngi faptul câ majoritateâ n* lveau çcoalâ çi
à educaçie adecvatà, *ou.n fi hpsili de creclinfâ. Mul1i erau compiet
inapli silçi îndeplineascâ îndat|ririle.,Dar.V.incent nu deÇinea funcfia
necesarâ pentru a se ocupa de aceastâ problemâ într-o manierâ
însuçi, cam dupâ anul 1620. se considera un mistic autentic, care-çi
disciplinase propriile dorinfe astfel încât acestea sâ nu influenteze în
nici un fel activitatea lui. El îçi povàfuia discipolii sâ fie ia fel de dlschiçi
.
sà primeascà instrucçiunile lui Dumnezeu:
1 Ave{i gniâ sà nu stricafi lucràriie lui Dumnezeu cu graba. Ave{i '

coereÉtâ. El nu putea decât sâ îneerce sà abordeze situaçia în

mod râbdare çi învâ1açi sà açtepta{i. Prea adesea noi stricàr-n un rucnr
pentru bun când ne gràbim, pentru câ acfionârn asa cum ne dicteazâ
treptat. Începând din I628,.eL a arganaat o serie de ,,Prelegeri
ordinanzi,,, unde cei p" de a. àeveni preofi participau la un ,,curs sim!àmintele noastre. Lucrarea pe carç Dumnezeu o doreçte se
"ui"
fulgec' de 20 de zile despre îndatoririle ce le feveneau. Era destul
de 5 înfàptuieçte aproâpe de la sine, fârâ ca noi sâ re gândim la ea.
puùn, dar era mai mult,.âecât nimic.,.fin,câçiva ani,,participarea la un Facefi binele pe care-l aveii de fàcut. Nu spun cà tretruie sâ ne
astfêl de curs devenise o condilie obligatorie în vederea hirotonirii apucâm de orice, fàrà discemàmânt, ci sà facem.ceea ce vrea El
cam într-o treime a diocezelor din Franfa..Dupâ 1643:s-a înregistrat
o de la noi. Noi Îi apar{inem Lui, çi nu nouâ înçine.
(Colegii'de pregâtirc pentru
crsçtere rapidâ a numàrului de seminarii
preoçi) oitt^p.a. Lazarinenii - cum erau cunoscufi membrii Misiunii, se pare cà eficiença lui vincent se datora îli par{e clorinfei lui dc a face
sediului lor din Paris - erau,în avangarda acestei miçcâri, pe plac numeroçilor sâi protectori puternici, ilclusiv regina,'pretinzând
àrrpa
""*"f"
ei înfiinlând çapte seminarii înainte de moadea 1ui vincent'
cu toate cà sugestiile lor de a face ceva'erau inspirate de Dumnezeu.probabil
câ seminariile lazarinene aveau perioade de çcolarizare scurte -
de la culmea linguçirii neinten{ionate, acest iugu înselnna cà el era întot-
sase luni la doi ani -;si concentrate numai pe pregâtire çi
consolidare deauna bine primit în cercurile clasei conducàtoare çi totoclatà avea
t à ,.Ji"ç"i.; în dauna unor obiective educafionale mai"ample, cei
400 ocazia de a influenfa politica la cele mai înalte ni.vele, în special în
pregâtiçi probleme cum ar fi fost nurnirea episcopiior. chiar dacà nu a.pLltut
de preoçi care absolveau în.fiecare an erau,infinit mai bine
O"cat *âiotitatea înaintaçilor 1or care funcçionau la epoca respectivâ'
schirnba practica de a aiege noii episcopi clin rândul famixiiior con-
vincent nu a neglijat În întregime nici nevoile preo{ilor gxisJentj' ducàtoare ale çârii, el a stabilit principiul ca cei numiçi sâ aibà atât o
El a inifiat cursuri de irËgâtire de o zi, 1a {ocul de m'ncâ al fiecâruia, educatie corespunzâtoare, cât çi sâ fie clispuçi sâ înrleplineascà înda-
cunoscute sub denumire&-'d€ Conferinçele de martj, iar exemplul
sâu toririle funcfiei. cu toate acestea, clisponibilita.tea lui de a primi sugestii
a fost urmat pe scarâ largâ çi pentru muit timp aproape în toatâ lara' din partea elitei societàlii a avut o consecin!à evidentà. Numeroasele
proiecte pe.care le-a iniçiat nu aveau o $trucfurâ orgutizatâ
Rezultatul a fost câ în scirt iito * devenit o norrnâ ca preofii activi
sâ
çi tindeau
petreacà o zi pe sàptâmânâ refraçi împreunâ cu colegri lui, sporindu- sà nu se finalizeze. Din fericire penffu acestea, el a reuçit sà atragâ
credinça' mulçi adepÇi energici, care au slujit.alâturi de er. Astfel, multe din.
!i conoçtinfele- çi uËiUtaËU çi aprofundând sau refuinoindu-çi crede câ el lnheprinderile începute de el ar_r dat în cele din urmâ roade.
Cu toate cà,este imposibil sâ'cuantificànt acest progres' se
catoli-
a însemnat o contribulie semnificativâ la crèçterea spiritualâ a
 Indrumâri pentru studiu 145
144
sâ reçineÇi amânunte despre viafa lui Ioan al Crucii, Teresa de Âvila,
CONITINUITATEA CONCEPTELOR,'CON' Filippo Neri sau Vincent de Paul, aça cà nu este esen{ial sà le nota$.
Probabil cel mai util ar fi sâ lua{i noti{e la cele patru titluri de
contemplativâ fapte de caritate
il;âciune secçiune din acest capitol. Pentru fiecare persoanâ, încercati sà ràs-
misticism haruri" mâsuri reformatoare pundeli la întrebàrile: ,,Ce tip de spiritualitate prezintà eTlea?" çi ,,Care
a fost semnificaçia lui/ei în istoria Bisericii Catolice?l' Includefi dovezile
avantajul sacramentelor pentru a srisçine fiecare afirmaçie din râspunsul vostru. Nu abordaçi
fiecare personaj izolat. Încercaçi sâ identificaçi asemânàrile çi deose-
birile dintre ei.

Întrebàri bazate pe izvoare despre ,Spiritul refomtei catolice"

1. foan al Crucii si misticismul

Citi,ti extrasele din scrierile lui Ioàn al Crucii.de la paginile 125 çi L26.
Râspundeçi la urmàtoarele întrebàri: :

Teresa de Âvila
a) Din ce motive scrie Ioan al Crucii în primul extras cà doreçte sà
alunge iubirea pentru,,creaturi"?
b) Care este Scopul misticismului descris în -aJ doilea extras?
c) Ce a fâcut loan al Crucii în efortul de a izgoni dragostea pentru
,,creaturi"? RâspundeÇi la aceste întrebàri folosind cunoçtinçele
dobândite din citirea acestui capitol.
t
RezLunat - Spiritul refonriei catolice 2. Teresa de Avitra
Citiçi extrasele din scrierile Teresei de la pagin a 128, I3l çi 132.
Ràspunde{i la urmâtoarele întrebàri:

refonnei catoltce"
Sd Ewdm motite despre "Spiritul a) Ce spune Teresa în primul extras despre motivele.care au deter-
lucrare-d{iatâ despre minat-o sâ devinâ câlugàriçà?
se va cere nooiodatâ sâ
scrie[io
ProbabiL nu vi b) Ce caracteristici'ale Teresei rezultà din al doilea çi al.treilea extras?
cei patru sfi nli .prezentari în acest "ïi:"t33';:::Èïïi,i':"':f* c) Identificaçi care sunt cele douâ extrase din autobiogratîa Teresei çi
,r.rrài" sâ vâ folosiçi de ei drept exeml ar rebui sâ aibâ în vedere care este cel din scrisorile ei. Motivaçi râspunsul.
reformei catolice' Cï ffi;;' "i'i''"'"
n;'o" d) Care este semnifica{ia folosirii diavolului în raçionamentul din al
au ilustrat câte un
necare.dint e cei patru
identificar"u -"ari.î;;;; treilea extras?
bisericii. Totuçi, nu e necesar
asnect al renasteriitiliJt"J" în interiorul
146 Spiritul reformei catolice

3. Afrac{ia lui F'il[PPo Neri CAPTTOLULT

Neri- de-la pagina 136
Cititi descrierea farmecului exercitat de Frhppo
la pagina 134' R'âspundeçi la urrnâtoarele
çi studia{i portretul ;;;;.'
intrebâri: HfeeteTe trefltrmteÉ eatoXËee si aÏe Coxrtrarefonmei
conlinute în extras' tehnicile
.

a) Descriefi, numai' pe baza dovezilor îar polntica ixeÉerraa$ionalÉ

sprijinul:autorului'
folosite de Filippo'Neri pentru a câçtiga
autorul era un convertit
b) Ce dovezi di" ";;"' ; igerca'b' faptJ
câ

çovâitor?
c)CareestepârereaautoruluidespreFiiippoNeri?Explica{ipelarg Majoritatea studenfilor din ziua de azi au crescut în spiritul a douâ
râspunsul vostru' r.^ Li.-". concepfe: cel al unei societàçi divizate. (de rasâ, religie, avere, vârstà;,
expus în biserica pe care
d) Portretul a fost ii"au' în 1641 çi.treUuia precum çi cel al unei lurni divizate (fâri dezvoltate çi în curs de dez-
C* ît'""*tâ sâ comunice
papa o ,"p*tirurl f""*-Ot"19riul f{'oman' voltare, bogate çi sârace, clin est çi din vest). Tiparele uzuale cle gândiie
râspunsul ry lutg-'
ar-tistul în acest portrett Explicali care rezultâ din acceptarea ideii acestei diviziuni - în special folosirea
ceie douâ dovezi clespre
e) comparaçi çi riief4i o"o*"ui.ile rlintre pe scarâ largâ a notiunilor colective ,,ei" si ,,noi" - sunt de mult evidente
Fitippo Neri. în tenciinfa de a càuta ràspunsurile la probleme prin confruntare si nu
prin cooperare çi prin eforturi de a ajungg la consens. Susçinerea
4. Vinceret de Faul çi Misiunea la urmâtoarele necondiçionatà zi propriùlui grup - fie accsta rasial, religios sau national,
citili extrar"t" o"'tJ.prËriË î01 çi 143. Râspuncle' sau chiar suporterii unui club de fotbal - combinatâ cu ostilitatea în-
întrebâri: dreptatâ împotriva celol carc sunt diferiçi, reprezintà norma în majo-
a)Careesteimplicaliaexpresiei';sârenun{elavialadeoraç"dinprimui rilatea societàçiior rnoderne. Aça stau lucrurile în Er.rropa cle.multe
rând al Primului extras? veacurj. Antagonisrnul existent între catolici çi protestançi, începând
b)Cedovezine"i-'a*-"aselereferitoareiametoclelefolositede crr 1550 pânâ pe la 1650 reprezintâ exemplul cel niai elocvent. Uneori
Misiune? adversilatea celor douâ pâr1i atingea bote atât de virulente încât mulçi
o explicaçie pen['u realizàrile
c) În ce mâsurâ ne of,erâ a1 doilea exffas contemporani considerau Europa occidentalà ca fiind divizatâ în douâ
de Faul?
întrucâtva disparate ale lui Vincent tabere armate aliniate în poziçie de atac. Pânâ în urmà cu o genefatie
majoritatea istoiicilor aceptau aceastâ percepfie a contemporanilor ca
oglin<lind realitatea.
Dar în ciucla inrportantei pe care o avea ilivizarea dinhe cele
douà rarnuri majore ale creçtinâtà{ii europene occidentale, âceasta nu
reprez-enta decât rareor"i factorul determinant în politica interna{ionalà.
În realitate era volba mai degrabà cle decorul în care actorii îçi jucau
rolurile. Aceasta nu însemna câ prolilemele religioase.nu contau, ci
câ rnajoritatea oamenilor de stat erau gata sâ sâcrifice interesele ieligiei
dacà nevoile egoiste de rnoment o ccreau; çi aceasta nu pentru cà
afacerile internafionale æ fi fost dirijate numai de ipocliçi cinici, ci pur
148
Carol al V-lea 1,49

primordialitatea decât pentru din unkea provinciilor lor, Aragon si Castiiia. Cu mult înaintea apariçiei
çi simplu interesele religiei. nu defineau unei grupàri protestantismului ei au ob{inut, pas cu pas, de la o serie de papi, permi-
pu[ini suverani. In cele mai multe "oroli. victoria cauza
dar era unul printre multe siunea de a exercita un control aproape independent asupra bisericii
,*Liglour" era cu adevârat un scop de atins'
altele, çi unul care deseori trebuia comp-romis' :.- .
pe teritoriile 1or. Regele Ferdinand a fost autorul principal al activitâtii
diplomatice laborioase care a stat în spatele acestor schimbâri. Dar
regina Isabela (deseori numità Isabela Catolica) a profitat de libertatea
arateunfrontcatolicunitçiunt'ontprotestantlafeldeomogensunt
solidar'
acele grupÏri nu era relativâ çi de neamestecul papei pentru a pune în practicà o serie de
de naturâ sâ inducâ în eroare' Nici unui din
reforme în biserica spaniolâ. În ultimut sfert.al secolu]ui al XVJea în
iarlupteleintestineeraudemulteorilafeldeacerbecaqicelecu în
decât regula consacratâ Spania au avut loc multe schimbâri pe care Conciliul din Trento nu
adversarii. Desigur, aceasta nu reprezenta
condu-
i,,â de ia stabilirèa episcopurui Romei drept Mediu' aveau sà le propunà spre a fi introduse în.alte pâr{i decât peste o
#;;;"à_ începutul Evului jumâtate de secol mai târziu. Astfel, Spania a ràmas'pe tot parcursul
câtor spiritual al creçtinâtâ1ii occidentale la
secolului al XVI-lea fara care a impus ritmul în,lumea catolicà.
existaserâcondiçiip,opi""pentrudisputemajoreîntresuveraniilaici
çi papâ, Acestea upxr"u,,
detbicei fie când papa încerca'sâ-çi sporeascà
când un suveran încerca
irrg"rinçu în trebuiile interne ale statului' fie
2. Carotr al,V-lea
sâexerciteuncontrolmaistrictasuprabisericiidinteritoriilesale.
pe tot parcursul epocii
Astfel de conflicte,_u.. p",p"tuat fàrâ încetare
din cauzà câ suveranii Sarcina de a fine piept ràspândirii protestantismului în primele sale
reformei catolice çi a co'ntàeformei, mai ales
câutau sâ profite à" ,revoiu papei de a fi
sprijinit de aceçtia' Chiar decenii i-a revenit lui Carol al V-lea, nepotul lui Ferdinand çi al Isabelei.
asemânâtoare de conflict' El era Sfântul Împàrat Roman (1519-1556), ca çi suveranul landurilor
clacâ în tabâraprotestantâ nu-"iiutuu surse
bisericile diverselor state burgunde (care inclucleau fàrile de Jos) çi al regatelor Spaniei. În
diferenfeie cle organizare çi doctrinâ între
pentru o cauzâ calitate de Sfânt împàlat rornan, el a moçtenit responsabilitatea de a
erau deseori s.rri"l"ni" p"ntro a slâbi devotamentul
ocroti interesele Bisericii Catolice, responsabilitate pe care o trata cu
comunâ.4çastâteaulucrurileîndeosebiîncazulbisericilorluteranâ
maximâ seriozitate. I-ar fi fost mai uçor sà nu o facà, càci devota-
çicalvirristâ.Demulteorimembriiacestoraîçitrataucoreligionarii mentul lui fa{â de bisericà îi limita spaqiul de manevrâ în celâlalt centru
protestançi ca çi când ei ar Îi fost adevàratul
duçman'
p"i""f tradifionalisr contrareforma drept o lupti de interes major al vieçii lui - lupta împotriva regilor Franfei, din fa-
Isroricii
"*"
\. împotriva prot*riui,ir*"roi au subliniat semnificafia eforturilor milia Valois, pentru supremafie în Europa. Aôelaçi lucru îl fàcea çi
întreprins" a" a" u recâ;tiga teritoriile pierdute, mai ales în vulnerabil în fa{a intrigilor duçmanilor lui mai pufin scrupuloçi, gata
"utoii.i
Imperiu,îriTàriiedeJosçiînMareaBritanie,Prezentulcapitolse
sâ profite de devotamentul lui fa{â de caûza bisericii pentrLl a se alia
sale' cu adversarii lui religioçi. Astfel, francezii nu numai cà erau pregàtiti
o"upa to"*oi d" n."^'tâ.abordare çi de neajunsurile
sà se alieze cu statele luterane din.Germania pentru a-i fo\a mâna lui
Carol, ci îçi foloseau çi influenfa pentru a amâ.na convocarea unui
conciliu general unde Carol spera sâ ajungà la o înçelegere cu protes-
X.. Ferdimamd çi lsabela
tanlii (vezi pagina 55), çi erau chiar gata sà-si uneascâ forçele cu
disputele iniliale musulmanii ciin Imperiul Otoman în efortul de a-i distrage atentia lui
În conrextul dat, faptul câ cele mai importu"t" d-*gt
catolicâ- çi contrareforma Carol de la obiectivele lui principale. Aceastà ultimâ acliuhe a scan-
de politicâ intern;iionalâ privind reforma
este poate ironic' Ferdinand daltzat mare parte a societâ{ii civihzate europene. Toatà lumea se a$tep-
au avut loc între pæa çi mànarhii Spaniei'
çi Isabela uu gouJri* ffieune
dn t47g pânâ în 1504 Spania formatâ ta ca suveranii creçtini sà facà front comun pentru a.i opri pe pàgâni.
 ' 151
150 Efectele reformei catolice çi ale Contrareformei
Ac,tiunile francezilor nu erau singurul factor carc-i
complicau vfeme erau dispuçi sâ-çi ia angajamentul de a nu încuraja în nici un
protestante", aça cum fel o rupturâ rnai mare fafâ de Roma"
lui carol eforturile de a face fa!â ,,amoninçârii direct al
ajunsese sâ o numeascâ. Dacâ el ar fi fost suvera-nul
De Ia începutul anilor 1540,'Carol n-a mai,vrut sâ se arate con-
împotriva ciliant, Ameninlàrile'imediate din partea Fran{ei çi a turcilor fuseserà
teritoriilo, io "ur" vtartin Luther çi-a început revolta
Aegisle'-O^1^ înlàturate, iar probabilitatea de a ajunge la o înfelegere cù protestan(ii,
autoritâçii papei, ar fi putut interveni de manierâ
prin interpuçi' Cu toate 1X
ca care sâ ducâ la o reunificare a bisericii, era, în urma tratativelor de la
;;;. 1" .uritut" de împârat, el'guverna
lui în ultimâ instanÇâ' Regensburg; Oirl t5+1, pusâ serios sub serrur..^-ul îndoielii. Carolsesimfea
autoritatea politicâîn îàu"gr.t lmperiu îi r'ôvenea
p"r"" fu"e ;ure iu"ro iârâ îo"ouiinlare1 principiior çi
a acum suficient de puternic ca sâ-i zdrobeascâ pe germanii protestanf,
"i," orâç"n"çti care alcâtuiau primul nivel a1 cu for[a armelor. A început pregâtili diplomatice minuÇioase. A
consiliilor .Fou".t1âtitl, *:.'7 dezbinat unitatea statelor protestante ademenindu-t în taipâ pe ducele
acorderadinceîncemaigreudeoblinutpemâs.urâcetotmalmuru
încetarea
principi çi consiiii orâçenes,-ti sesizatl avantajele implicate
de Saxoniei sâ treacâ de partea lui, în schimbul prornisiunii de a càpàta
seama..nu numai cle teritorii çi titluri. S-a asigurat, de asemenea, -câ cel mai irnportant aliat
sup*nerii ,"tigioos";u1â de R'oma' E'i îçi dâcleau
bani sâ Ueacâ Alpii al luteranilor, Franfa, avea sâ râmânà neutrâ. În timprrl a douà campanii
faptul câ n-ar mai fi fost nevoie "u ,.t*à mari de
pentru a satisface .ie."*iu papalitâçii", clar at fi devenit Posibil In
ca*o în 1546 Ei 1547,, armatele protestante au fost nimicite. Se pârea câ
. 1.or vistierie' acum Carol avea sà devinâ eroul Contrareformei. Dar nu a fost sà fie.
parte din averea bisericii re ii" deviatâ în propria
procesul consoudirii futerii lor reritorial*, *ifi ' Carol nu â putut sâ-çi transforrne victoriile rnilitare rîn realizâri
àvut de asemenea de
vechi permitea ca politice de duratâ. lncercarea de a,folosi puterea indiscutabilâ a ar-
câçtigat potençiaË-alantaj e politice. . sistern',rl
cri precâdere matelor saie în scopul de a-çi impune voinfa în treburile inteme reli-
deciziiie in mutte pr"bt"*L e^senliale de interes local,
fie 1Y^,t l" Rorna' gioase ale trmperiului is-artovit'{e opoziçia'statelor protestante, dar çi
cele care se refereâu la câsâtorie çi moçtenire, sâ
hotàrascâ în de a celor catolice. Ambele grupâri erau dispuse sâ lase de o parte
un suveran uaopiâ protestantismul ar fi putut sâ
"ur" influenfat în mod decisiv diferendele lor cioctrinare pentru a forma un front unit împotriva
aceste chestiuni ;;râ, unde probabil ar fi
pen-tru ameninlàrii pe cal'e o reprezenta o putere imperialâ'sporitâ. Suveranii
;;i;";;1. Àça ,tana lucruiile, existau puline :11T-!i1"nt" din partea catolici erau rhai degiabâ dispuçi gâ accepte persistença protestan-
principi .or,ri1ii orâçeneçti sâ..se opunâ solicitârilor
çi
tismului, decât sà.admitâ schimbâtile politice din. Imperiu, al câror
minoritâlilorzgomotoasedecetâfenideasedeclaraînfavoarea
protestantismului, chiar dacâ açeasta ar fi irnpli
mâniei
cat atragerea rezultat ameninfa sâ fie trânsformarea principilor practic în slugile
-
a unui guvern central puternic. Din cauza faptului cà armatele sale erau'
"*'-l;
lmpâratu)ui.
timpul deceniilor trei çi patru ale secolului alxÏIlea,
carol insuficient de nurneroase pentiu a ocupa mai mult de o neînsemnatà
parte a Imperiului lntr-o singurâ carnpanie, Carol nu avea altâ solulie
era pregâtit sâ-çi manifeste dezaprobarea dog qlio.Yo1b: ,Si*ï:,:^
statelor protes- decât sâ cotri;imtâ la solicitarea'principilor ca suveranii luterani sà nu
nu-çi putea permite sâ-i îndepâr1eze pe conducâtorii
tante din C"r*u,'* Èt up"ru ,a câqtile sprijinul
lor activ, t.tb folll fie înloctrili in corytore.cu catolici. Forfa armelor se dovedise nulâ în
safe care-l apaÏ^
unor contribulii financiâre 1a cheltuielile armate'
aceastà situaçie.
cel mai râu Treptat, Caroi a ajuns la concluzia cà nu avearcum sâ rezolve
teritoriile i*pot iuu Françei çi a Imperiului Otoman' jn
strategia lui era problema protôstantâ în Germania. Tentativele."lui de a încheia un
caz, scopul lui era sâ le menlinâ neutre. De aceea,
de conciliere. A încercat sâ le clea satisfacçie
protestaniilor permi$n- àcord de Conipromis, prin negocieri directe se soldase cu un eçec;
distrugerea capacitâçii protestan{ilor de a se opune prin for[a armelor
du-lesâ.çivadànestingheriçideînvâçâturilelor,câtâvremeerau care sâ fie
dispuçi sâ caute împreunâ cu el un acord de compromis nu realit'ase maré:lucru; iar evenimentele din tirnpul Conciliului din
protestanfi, çi câtâ Trenro, când' protestaa{ii de admis,' au
acceptabil atat Oe Ëàtrc catolici, cât çi de càtre .1enrs::-i",:., ."o".li imposibil
 i:---..;;;ÈJ-

152: Fif€ctete iefàrmei càto[ce çi ale Contrareformei Carol al V-lea 153

confirmat câ nici un conciliul general nu putea sâ astupe breça creatâ *Maximilian I
= Maria de Burgundia Ferdinand al IIJea = Isabela.I
(mort în 1519)
între cele douà pârçi. Se epuizase orice cale acceptabilâ de rezolvare de Aragon de Castilia
(t4s2-1st6) (14s1-1s04)
politicà a situaçiei. În 1555, recunoscând câ el nu putea sà progreseze
în nici un fel, a predat puterea în Germania fratelqi sâu, Ferdinand, çi
s-a rehas în Spania, în.singurâtate. Un an mai tàrziu, el a abdicat oficial
de la tronuri. Fiul sàu, Filip, a fost înscâunat rege al Spaniei çi suveran Caterina = Henric al VIII-lea
al landurilor burgunde. Ferdinand a devenit Sfântul Împârat roman"' (mort în 1506) (moartâ în 1555) de Aragon al Angliei
, Ferdinand s-a apucat imediat sâ rezolve problema în cele mai
bune condifii posibile. Prin Pacea de la Augsburg (1555) s-a recunoscttt
dreptul luteranismului, ca grupare de biserici independente, de a con- *Carol al V-lea *Ferdinand I
tinua sâ existe. S-a convenit ca fiecare suveran din Lnperiu sâ fie liber ( I 500- 155S) -( l s03-1564)
sâ aleagâ între catolicism çi luteranism, çi ca populalia sà fie obligatâ
fie sâ,adopte religia conducàtorului, fie sâ se mute în altâ parte'
Admiterea faptului câ schisma era permanentà reprezenta exâct Filip al II{ea
capitularea pe care Carol nu fusese în stare sà o accepte. al Spaniei *Maximilian Carol
Istoricii au fost interesafi sâ speculeze asupra motivelor care au (tszz-ts98) al ll-lea , (mort în 159C)
determinat eçecul lui Carol în confruntarea cu protestan[ii germani. (mort în'1576)
Acest insucces nu era normal la momentul respectiv. Pu[ini con.
temporani çi.ar fi imaginat cà un grup de dizidenfi reiigioqi vor fi în
starà sâ spulbere dorinlele celui mai puternic suveran pe care l-a *Rudolf II *Mathias *Ferdinand al ll-lea
cunoscut Europa de la Carol cel Mare, în urmâ cu çapte secole' Acest (mort în 1612) 1619)
(mort în (15'tg-1637)
,r ,, . ,
lucru i-a fâcui pe unii comentatori sà punâ sub semnul întrebârii
,

Sfinlii împàraçi romani sunt indicafi cu *

angajamentd luf Carol pentru cavza restabilirii unitâÇii bisericii. Asfel
de rezerve sunt de înçies, întrucât se poate argumenta câ împàratul
, nu çi-a fâcut clin nimicirea protestanÇilor
prioritatea numàrul unu decât
lprea
târziu. Faptele sale par sâ demonstreze câ el considera mai im-
portante luptele cu França çi apârarea Europei Occidentale de incwsiu-
nile avansate ale otomanilor. Se pare câ politica lui era sâ se ocupe pe
rând de fiecare lucru, iar rezultaiul a fost cà protestantismul a ajuns în
capul listei dupâ multi ani.
Toruçi, icest rafionament poate fi înçelâtor. Felul în care a abor,:
dat Carol luteranismul în Germania a fost probabil rnai mult rezultatul
gnui calcul greçit, decât reflectarea faptului câ nu i s-a acordat prioritate'
Poate câ este un lucru de în(eles câ cineva cale se confruntâ cu provocâri
din toate direcçiile trebuia sâ se ocupe mai întâi de lucrurile importante
'çi
urgente, çi abia dupà aceea de problemele importante, dar care pâreau
mai pu{in presante.-Nu e de mirare câ intenlia turcilor de a cuceri
D e s c ende n ça dinastiei Hab sbur g ilo r
viena çi de a invada Europa cenualà a captat atenfia lui carol în mai
mare màsurà la sfârçitul dlceniului patru al secolului ,l xvl:ha,^;;
amenintarea atacurilor din partea Franfei l-a absorbit cu regularitate
în
timpul domniei sale. prin comparaçie, problemetor reùgioase ale
Germaniei trebuie sâ le fi dedicat murt mai puçin rimp, chiL dacà le
considera a fi la fel de importante. Dar, desigur, caràt a .fâcut douà
greçeli. El a presupus cà ar fi posibil sâ foloseascâ argumente rationale
pentru a solufiona problema ridicatâ de Luther,
"fàrà sâ-çi dea seama
câ protestanfii se angajaserà într-o situalie care nu accepta compromis,
în special în,ceea ce privea respingerea autoritàçii papei. .pe de altà
parte, el s-a gândit câ avea sà fie suficient dacà te uu-"on."ntra asupra
problemelor religioase dupà ce îçi va fi îndeplinit aspiraçiile dinastice.
1,54 Efectele reformei catolice qi ale Contrareformei
Dar,açacunlaudemonsffatevenimentele,lucrurilenuaustataça.
pentru a mai putea
Râspânclirea luteranismului atinsese cote prea înalte
fi anihilatîn momentul în care împâratul s-a decis sâ acçioneze, ia
jumâtatea deceniului cinci.
Cutoateacestea,arfinedreptsâafirmâmcâinsuccesuliuiCarol
dea-çiatingescoptrrileînrelaçiilelrriculuteraniiis-adatoratînîntre-
gi*". ni," iA"uatut câ fâôuse greçeli, dar cei calô af fi trebuit sâ împartâ
Iu el r"sponsabilitatea cle a r"fac" unitatea bisericii nu l-au susfinut'
papii din epocâ i-au subrninat încercârile de a âjunge la o soluçie de
atât reformele
compromis, refuzând inflexibili sâ punâ în aplicare
orguitirutorice, cât çi cele dostiinare, care i-at fi putut
satisface pe
prltestançii moderaçi. Ei considerau cà ereticii.germani trebuiau
sâ
admitâcâoapucaserâpecâigreçiteçisâcearâiertarepenttupâcatul
1or, deçi nu exista nici o posibi.*litaæ reaTâ ca acest
lucru sà se întâmple'
din
În plus, alçi suverani catolici, mai ales regii Franfei çi.principii
Imperiu, eâ mai interesaçi sâ profite {e alltaje.t"rpoltti:"^l::Ï:i"
crea aceastà situafie, decât sâ punâ capât schismei' In
ceea ce-r pnvea'
reunificarea bisericii nu era deloc o prioritate de vârf'
3. Fitip al ffi*lea
contrareforma s-a conturat definitiv ca miçcare
politicâ în timpr"il
(1556-1598), rege al
domniei fiului lui carol al v-lea, Filip ar ll-lea
teritorii din
.t Spaniei si suveran al imperiului spaniol care cuprindea
ilil;l âi" ""r" douâ Americi çi landurile burgunde' t* fapt Acest se
datora în parte convingerilor çi:comportârii lui Filip. ?1
credea
semeni
împuternioit de Dumnezeu pontru a cônverti cât mai
mr"rlçi tra
scrupulos' care lSi respecda în
,,adevârata Lui bisericl'. Eia un'bârbat
de ia hotârârile
genere principiite çi în consecin!â nu ela'uçor de abâtut
luate, chiar când'Lia etoid"nt cà politica lui inspiratâ
de' credinÇa
religioasâ nu-i sefvea cel mai bine propriile interesa _cu
toate acestea,
81 credea câ însuçi
nu se considera în nici un fel ,,unealtai papalitàçii.
cu ochi buni nici o
Dumnezeu îi încreàinlase o misiune çi àu,privea
ingerin{âdinparteapapei'Convingerealuieracà'dacâpapadoreasâ-i
dar nicidecum o
suslinâ tactica, ur"rt io"* teptezefita un avantaj'
premisâ obligatorie
Filip ai Il.lea 155
Din fericirq pe_ntru unitatea caazei catolice, pârerile agresive,
de contra-atac ale lui'Filip coincideau în mare màsurà cu cele ale
papitor clin epocâ, îndeosebi în cazul lui Pius V (1566-1572). Amândoi
"considerau Anglia ca având o însemnàtate vitalà, fiind vorba de cel
mai putemic stat necatolic. În decursul a peste un deceniu, devenise
evident c[ Elisabeta I (1558-1603), în ciuda discursului sâu conciliant
çi a promisiunilor vagi;'nu avea sà îritoarcà laraiîn 'sânul,comunitâçii
catolice. Ea era gata sà-i tolereze pe catolici în patria ei câtâ vreme
aceçtia nu se manifestau deschis, dar nu avea sâ âccepte nici un fel de
legàturâ, oficialà sau neoficialà, cu Roma. Aceastâ shategie, o,tràieste
çi lasâ-i çi pe a[ii sà hâiascâ"'nu era nici pe placul lui Filip, nici al lui
Pius. Ei pretindeau Elisabetei sà se.pronunÇe râspicat ca prietenâ sau
ca inamicâ a bisericii. Când ea a refuzat sâ se declare prietenâ, ei au
tras concluzia câ era inamicà.,
În 1570, Pius a emis Bula Regnans in Excelsis. Aceasta afirma:
1 3... Înbaza autoritâtii Celui'care a dorit sâ ne açeze în acest jilt
al dreptàtii (chiar de snntern copieçiçi de aceastâ ràspundere),
cu delôlina putere apostôlicâ irivestitâ în'ngi; o declarâm pe nu-
mita Elisabeta ereticà çi protectoare a eieticilor, iar persistença
5 ei în'eroare ne,determinâ sâ pronunçàm sentin-ta de excomunicare
.si de despâitire a ei de unitatea trupului lui Cristos. ,
4. Mai'mult, [declarâm câ] o lipsim de coroana pe care o re-
vendicà çi de orice titlu de noblefe, demnitate Çi nrivilegiu.
5. De aselnenea, ldeclaràm câ] nobilii, supuçii çi locuitorii rega-
10 tului mai sus numit, çi toçi cei care i-au jurat credinfâ într-un fel
sau aitul, sunt cle-a pururi absolviti de aceste juràminte çi de orice
datorie care decurge din titlul de nobil, vasalitate çi supunere... Îi
sornàm çi le poruncirn,nobililor, supuçilor, locuitorilor çi celorlalli
nurniçi rnai sus, tuturor çi Iiecâruia în parte sâ nu îndrâzneascà sà
15 asculte poruncile, ordinele çi legile ei. Pecei cæe nu se vor supune
îi includem în acceeaçi sentin{à de excomunicare.
Aceasta echivala cu o declaratie de ràzboi, iar Elisaieta a considerat-o
ca'atare. În consecinçà, catofifii din Anglia au început imêdiat sâ fie
suspecta{i a fi dusrnanii statului çi s-au luat mâsuri împotriva acelora
care încercau sâ publice Bula. O Lege din 1571 stipula:
,-. ,- ;. - -
i"'::156'' Eféctele reformei catolice çi ale Contrareformei
1 çi cu toare câ diverçi oameni tâzvrâtiÇi çi cu intençii duçmâ-
noase... dorind, dupâ cum se pare' 1n modsediçios nefirescçi
sâ aducâ acest regat coroana sa imperialâ (în adevâr absolut
-çi çi stâpânirea,
liberâ) în sclavia supunerea, impuse de autoritatea,
5 çi dominaçia pretinse de,scaunul din.Rpma, ba 11i mufl' s!
alieneze mintil,e çi inimile supuçilor Majestâfii sale dq la ascultare
de la numitul
çi îndatoririle 1or... çi-au pfocurat çi obçinut reqent
episcop al Romei çi scaunul sàu diverse bule çi scrieri al câror
efect a fost qi este sâ absolve çi sâ împace pe tofi cei care sunt
10 mulçurniçi sâ renunçe la ascultarea datoratâ slâvitei noastre su-
verane, ùajestatea Sa Regina,' sâ cedeze Ei sâ se:supunâ numitei
autoritâçi flt", nelegiuite çi uzurpatoare" '
$ majoritatea în cursul deceniului 1580-i590. Însâ în tarâ pâtrundeau
Legea continua cu pedepsele aplicate celor condamnafi pentru
difuzarea Bulei:
1 ,Toate aceste:fapte çi nelegiuiri vor,fi considerate çi judecate
prin autoritatea prezentei Legi ca înaltâ tràdare, iar vinovaçii,
mijlocitorii, co,mplicii çi instigatorii la comiterea aceslor fapte
vor fi consideraçi çi judecali drept vinovaçi de înaltâ trâdare faÇà
5 de Reginâ çi regat; vor fi inculpaçi çi condamnaÇi aça cum cer
legile àcestui rega!, vor fi daçi la moarte, vor pierde çi li se vor
. confisca toate pàmânturile, moçiile, moçterririle, proprietâ{ile qi
averile.
"" Ostilitatea guvernului era deosebit de putemicâ în cazul preo{ilor care
fuseserâ educa{i în strâinâtate 9i "pâtrunseserâ în Çar-â-j}b"*u'.^u
misionarilor, din ce în ce mai numeroçi, începând din 1577. lntrucât
unii erau mai interesali sâ instige la rebeliune, decât sâ slujeascà. nevoilor
spirituale ale numeroçilor englezi catolici, au'fost,catatr'oga{i cu
tofii
drept spioni trâdâtori. Într.o Lege din 1581, Împotriva lot mai erau
çi
luate mâsuri suplimentare:
...orice persoanâ care, prin orice câi sau mijloace va câuta sà
îndepârtËze, sâ convinga sau sâ retragâ pe oricare din supuçii
Majestâ1ii sale Regfura de la s.upunerea natural[ câtre Majestatea
sa sau sa-i inaepertezeln acest scop de,la religia proclarnatâ
prin autoritatea Înilçimii Sale'pe teritoriile Înilçimii Sale çi sâ-i
îndemne spre religia papistaçâ sau sâ-i facâ sà promità asculrare
oricârei aça zise autoritàçi din Roma,sau,oricârui alt principe,
stat sau suveran... va fi neapârat judecat ca tràdâtor, condamnat
conform legii çi i se va confisca orice avere, precum în cazurile
10 de înaltà trâdare.
Aceste mâsuri au fost precizate mai bine în 1585, când iezuiçilor çi
altor preo{i formaçi în alte fâri li s-a dat un termen de 40 de zile în care
sà pàràseascà çara, alrfel riscând pedeapsa cu moaftea. Extrem de puçini
au profitat de çansa de a pleca de bunàvoie, în timp ce foarte mulçi
(cifia estimativâ variazà între 123 çi 187) au fost capturatj çi executagi,
alçii. Din seminarul înfiinlat la Douai, în Tfuite de Jos;1n 1568, ôontinuau
sà iasâ preofi, aproape toti fii de nobili englezi catolici, care erau gata
sâ-çi riçte viafa întorcându-se acasâ.,Se'çtie câ peste'400 din ei au
traversat Canalul câtre Anglia în timpul domniei Elisabetei. Lor li s-au
aiàturat iezuiçi care fuseserà pregâtiÇi în mod speciâl la Rcjma pentru
Misiunea Englezâ; Totuçi; reuçita1or.a fost foarJe lirnitatà. Maçina(iunile
lor s-au soldat cu un eqec -- În special,din cauza propriei lor incompe-
tenfe çi mai puçin vigilenfei autoritàtilor - iar numârul catolicilor englezi
rru a sporit. Desigur, acest lucru esto firesc. Într.o epocâ în care naçiona-
lismul englez se definea putemic, a te declara deschis de partea papei
era nu numai un act de lipsâ de patriotism, ci constituia si un risc sà fii
amendat substançial sau închis. Guvernul ràspunsese ataicului înâsprind
conditiile în care catolicii englezi sà-çi poatâ pâstra vechea cr-edinçà.
Cu toate câ era furios cà Pius nu îl consultase înainte de emiterea
Bulei, Filip era gata sà sprijine procesul ràsturnàrii Elisabetei. Anumiti
istorici uu sug.iut câ pôfitica iui Filip nu era decât inreresul politit
propriu disimulat în spatele mâçtii religioase. Acesta este un argu-
ment valabil. Este clar'cà Filip avea multe de câçtig4t din slàbirea
Angliei prin alungarea unei regine foarte capabile çi independente çi
prin înlocuirea ei cu cineva care sâ depindâ de sprijin'spaniol pentru
a ràmâne la putere. Aceastà situaçie ar fi extins aria de influençâ
spaniolâ çi ar fi îndepàrtat o sursâ'crescândà de iritare. Navigatorii
englezi deveneâu concurenli supârâtori pentru spanioii în zona celor
douâ Americi çi se çtia cà F,lisabeta îi sprijinea în tainà pe supuçii ei
 " '; r_:':: ']
+1
:l(:l:i!.'a+:-11 :l ;,.:.-.:--j-:.:: - -- : t'
-''l
158 Efectele reformei catolice çi ale Contrareformei
,"i,
I

nedisciplinaçi. Un guvern binevoitor la.Londra ar fi lua! desigur mâsuri
penku a-i çine în frâu pe pirafi,
,Aceastà. interpretare esto susfinutà de modul selectiv in caoe
Filip a intervenit penffu caLrza catolicâ în afara teritoriilor lui. Pe lângâ
încercârile.de a punp îp aplic4re,Bula papalâ Regnans in Excelsis
împohiva Elisabetei, el a intervenit çi în Franfa împotriva protestan!ilor,
oferind sprijin, întrucâtva tardiv, Ligii Catolice în timpul Râzboaielor
Religioase. S-ar putea argumenta câ eI nu a infervenit decât când pàrea
câ hugheno(ii aveau sâ învingâ çi, poate, sâ redea Fr,anfei fosta ei
poziçie de mare:putere. Este posibil ca,el sà-çi fi,pâstrat neufralitatea
pâlà în acel mornent critic pentrq,câ- îi,convenea,de r-ninune ,sà-q;i
vadà cel mai mare rival sfâçiat într-o serie de râztoaie civile necon-
cludente. Era cunoscut faptul câ nu-i qprijinise pe catolicii din Ger-
mania, unde n-ar fi al'ut nimic de câçtigat din rearltatul pvenimentelor.
Çu toate câ dovezile nu sunt edificatorye, pare.logic faptill ca Filip îçi
lua întotdeauna rnâsuri ca eforturile sale pe plan reJigios sâ aibâ drept
rgzultat, în afara hotarelor, avantg.je politice peejru. Spapia.
Opinia încetàçenitâ în trecut refetitoare la luptele dintre Filip çi
supuçii rebeli din !àrile de ,Jos era çâ acestea roprezintà o parte inte-
grantà a Contrareformei. Ràzboiul prelungit, soldat în cele din urmâ
cu independenfa Provinciilor Units (Olanda), era perceput ça un con-
flict între catoiicul Filip çi olandezii protestan{i. La prima vedere, aceasta
era o interpretare rezouabilà, date fiind declarafiile lui Filip despre
devotarnentul sâu pentru çavza bisericii .catolice, faptul câ rebeliunea
ar fi început, dupà toate aparenlele, ca rezultat al tentativelor lui Filip
"rde a impune cu forfa catolicismul peste tot în teritoriile burgunde
moçtenite, câ liderii revoltei era\r toti protestan{i ,ori s-au convertit în
scurt timp, cà Elisabeta i-a sprijinit în mod activ cu trupe çi fonduri,
iar Provinciile Unite, dupâ câçtigareS independenfei, au devenit urr
stat categoric.protestant. Totuçi,.cercetàri atente au deznr.infit de rnult
aceastâ teorie. S-a demonstrat cà re]igia cotçtituia fg4a motiva{i.onalir
numai pentru o minoritate restrânsà a rebeliJor, îu vrerne ce majoritatea
protestântilor din Tàtii" de Jos locuiau îu partea care a continuat sâ fie
sub jurisdiSe spaniolâ, iar cei mai mulçi dintre olandezi erau:catolici la
momentul câçtigàrii de facto a independe.qçei, în 1609.
Nu ar fi însâ ragional sâ lnem cont numai,de faptul câ religia a
fost un factor de importan!à secundarâ ca motivaçie a majoritàçii
re"volgfionarlior çi sà negàm faptul cà rebeliunea orandezâ lmpotriva
.stàpânirii spaniole a constituit un element important al Contrareionnei.
Probabil acesta este un exempru în care percepçia pubricà despre
realitate a fosr mai importantâ àecât realitatàa mrei. l" or*oi
mania çi Anglia, revolta a fost anunÇatà, atunci ca ulterior, ca
ô*-
çi ere-
ment.al L,p!"i dintre protestantism çi catolicism, iar sprijinul, atât
moral
cât çi'rnaterial, primit de reberi din stràinâtate, sà.âatorat.în bunâ
mâsurâ felului cum a fost perceputâ. în lipsa ajutorului diplomatic
primit de olandezi din partea ,,brocurui" protestant, este pàsiuil ca
aceçtia sà fi eçuar în dobândirea independénçei. conflicrul àin
raut"
de Jos, prelungit pe. o perioadâ de peste 70'de ani, ja constituit
în mod
cert un factor decisiv la stabilirea conceptului jstoric de
contrareformà.
4.Impcriul
cele mai dramatice evenimente potitice ale conffuntàrii dinke cato-
licism çi protestantism în cadrul contrareformei au avut loc în sfântul
Irnperiu Roman. În priinele decenii are reformei, protestaniii
au
reprlrtat multe succese, în ciuda eforturilor întreprinse de
carol al
v-lea pentru a ie opri înaintarea. chiar pacea de la Augsburg (tr555),
al càrei scop fusese de a pâzi vechea credinfâ în'staËle bisericesti
(statele conduse de episcopi
çi arhiepiscopi) çi p" r*u"i"";i ;;ii;;
care mai ràmâseserà in r,,rp"tiu, nu intrerupsese
de fapt ràspândirea
protestantismului. Majoritatea episcopiilor încâ independËnte
din
nordestul Germaniei trecuserà in mânile protestan{ilàr înainte
de
I600. În realitate, atât de mare era atracçia exercitatà d" il;;;;;;
asupra unei cafegorii semnificative a populaÇiei din cele
mai multe
state germane, încât numai represiunile cele mai barbare
ar fi putut
opri dezvoltarea unui nucleu protestant în'expansiune în fiecare
teri-
toriu catolic. schirnbar"u rru,ôu, atàt mairr",xrâù, *"ru dinrre
protestantii nou coirvertiÇi proveneau dintre nobili "r1âi
sau latifundiari.
A3e1ti1.se puteau apàra mai bine în faça posibilelor
aracuri din partea
stàpânirii decât clasele sociale inferioare. vulnerabilitatea
lor poten-
tialà era redusà de lipsa instrumenteior de represiune, cum
,u fi fost
Tnchiziqia, afTate la îndemâna suveïaniior lor, ca
çi a puterii de a
aplica aceste màsuri pe teritoriile lor.
 160 Efectele reformei catolice çi ale Contrareformei
.Datâ fiind aceastà situaçie, cum a fost totuçi posibilâ o contra*
refor.mâ'politicà în Germania? În parte, acest lucru s-a întâmplat pentru
cà apàrarea cauzei catolice coiniidea cu interesele proprii ale unor
conducâtori. Formele absolutiste de guvernare deveneau tot mai
,,populare" în cercurile stâpânitoare, iar aplicarea regulilor religioase
consacrate oferea acestor principi ocazia de a-çi extinde puterea pe
socoteala supuçilor. De asemenea, le dâdea posibilitatea de a-çi extinde
puterea dincolo de hotare, prevalându-se de faptul câ apârau, aparent
dezinteresat, a cauzâmoralâ. Dar existau în realitate çi suverani angajafi
sincer în lupta pentru zdr6birea protestantismului. Majoritatea
proveneau din douà familii: V/ittelsbach çi Habsburg.
cei trei membri ai familiei wittelsbach, duci de Bavaria, care
r au condus succesiv aceastâ provincie din 1550 pânâ în 1651 au fost
consecvenfi în dorinÇa de a purifica statul lor din sudul Gerrnaniei de
erezie. În special Maximitian I (1597-1651) era hotârât sâ ia mâsuri
drastice pentïu a submina poziçia numeroçilor sâi supuçi protestan,ti
puternici, ajungând sà decidà în cele din urmâ expulzarea tuturor celor
care nu se declarau catolici- În felul acesta s-a consolidat o bazâ sigurâ
pentru Contrareformâ în Imperiu. Aceasta fusese pregâtitâ de felul
energic în care ducii anteriori insistaserâ ca decretele Conciliului din
Trento sà fie puse în aplicare çi de activitatea iezui[ilor pentru ca mare
parte din noile generafii de conducâtori ai Bavariei sâ primeascâ o
educa,tie profund catolicà. Maximilian I însuçi fusese educat de ei'
Toiuçi, predecesorii lui Maximilian I, Albert al V-lea (1550-
.1519) çi V/ilhelrn al V-lea (1579-1,597) nu se mulçumiserà a servi
canza
tatolicà pe teritoriile lor. Ei se folosiserâ de chestiunea religioasâ pentru
a-çi satisface arnbi(iile dinastice, încercând îndeosebi sâ împiedice ca
teritoriile bisericii din sudul sau vestul Germaniei sâ fie pierdute în
favoarea protestançilor..Ei erau chiar pregâti{i sâ foloseasca fo+ arm11
dacâ era n"""r*, mai âles dacâ acest lucru ar fi adus câEtiguri familiei
1or, cum a fost cazul în 1585, când fiul cel mai mic al ducelui a devenit
arhiepiscop de Kôln, pe lângâ faptul câ era suveranul altor hei state
bisericeçti. Atitudinea familïei Wittelsbach f.açâ de reinstaurarea
agresivâ a catolicismului a funcçionat ca o încurajare pentru acei prin-
cipi-episcopi care erau gata sâ acfioneze în stâvi].irea curenrului prot-
estant în interiorul propriilor frontiere. Arhiepiscopia de Salzbury aflatâ
între landurile familiilor W'ittelsbach çi Habsburg a fost salvatâ pentru
bisericâ prin asrfel de acçiuni hotàrâte, pâstrând în felul acesta integritatea
nucleului german al contrareformei. similar, mare parte dih nord-
vestul Germaniei (mai ales zonele màrginite de Rin sau de la granifa
cu Tàrile de Jos spaniole), era solid integrat, spre sfârçitul secolului al
XVI-lea, în tabàra catolicâ.
Familia Habsburg nu a sprijinit la fel de consecvenr renaçterea
catolicâ. În 1556, când carotr.al v-lea a abdicat, ramura mai tânârâ a
familiei çi-a pàstrat atât dominaçia asupra landurilor germane, cât çi
titlul de sfânt împârat roman, în vreme ce ramura mai vârstnicâ, în
persoana fiului.lui Carol, Filip, primit premiul cel maie. * Spania çi
^a
imperiul european çi colonial. În'vreme ce Filip era profund dedicat
cauzei catolice - cel puçin în màsura în care se suprapunea intereselor
sale proprii - Flabsburgii austrieci (cum erau cunoscu{i membrii ramurii
tinere a familiei) aveau atitudini diferite, iituatie accentuatâ de faprul
câ teritoriul Habsburgilor austrieci nu era guvemat în mod cenûalrzat.
Nu numai câ fiecare provincie avea propriile obiceiuri. gi procedee în
conducere, dar putea fi guvernatâ'chiar de alt membru al familiei. în
consecinçâ, problemele de ordin religios'erau.tratate diferiL de fiecare,
lucru care, uneori, era în favoarea catolicilor, ca în cazul lui Maximilian
al ll-lea, împàrat çi cap al familiei din 1564 în 1576, Dacà Maximifian,
care erâ protestant convins, chiar dacà nu declarat, çi-tr fi exercitat
autoritatea în mod mai direct, biserica catolicâ .ar,fi pierdut probabil
puternica bazâ. a contrarefbrmei din tinuturiie Germaniei de sud. Dar
datâ fiind situaçia realà, alçi membri ai familiei au putut apâra interesele
catolicilor, în vreme ce Maximilian era martor inactiv ia ràspândirea
protestantismului.
situatia din teritoriile habsburgice a ràmas nehotàrâtà pânà la
alegerea lui Ferdinand de stiria ca mostenitor la conducerea familiei,
în 1616. Ferdinand era puternic angajat în reuçita contrareformei
politice, fiind educat de iezuiçi çi aflându-se de atunci sub influênfa
lor. cu toate cà povestea conforrn câreia ar fi jurat iq fafa papei sà
eradicheze protestantismul din Germania este probabil apocrifà, este
aproape sigur cà el a afirmat: ,,Mai degrabà aç conduce o
larâ în
ruinà decât o farâ biestematâ". Activitatea iui în general confirmà
aceastà declarafie. În calitate de suveran clirect al provinciei stiria,
începând cu 1595, el a acÇionat ferm penffu îndepàrrarea tuturor
protestanfilor din teritoriu, obligându-i fie sà se dezicà cre credinta
 i

162 Efectele reformei catolice Ei aie contrareformei Irnperiul 163 I

(feuda ranii aveau mai multe în comun decât cele douà grupàri protestante,
lor, fie sâ emigreze, Odatâ cu alegerea sâ ca rege al Boemiei
tradiçionalâ a Habsburgilor) în i6t7, rege al Unql3i în
1618 çi iar majoritatea suveranilor luterani îi considerau pe parfenerii lor
al Il-lea) în 1619' calviniçti drept obstacole politice çi potenfiali factori de subminare a
sfânt împârat roman 1s"ub numele de Ferdinancl
echilibrului public, din cauza extremisrnului çi refuzului lor general
sfera activitâtilor lui s-a extins.
de a accepta compromisul. În mod sigur, în rândui protestançilor nu
Desigur,arfitotaiincorectsâafirmâmcârecuperargapozi(iilor
al exista unitate de vederi çi feluri. 1n plus, posibilitatea grupului protes-
catolice din Germania desfàçuratâ pânâ în prima parte a.secolului
tant de a respinge incursiunile din partea taberei catoiice'era deseori
XVII-lea s-a darorat exclusiv activitâçilor familiilor Wittelsbach çi
redusâ din cauza conflictelor dintre luteraui çi calviniçti pentru
iifirÇ."î;;ir.,,"{i- politicâ sxtrem de complicatâ existentâ atât în
au coexistat supremaçie în anumite state. Palatinatul, Saxonia çi Brandenburgul au
Imperiu, cât qi pe ,""rri afacerilor intemafionale din Europa
aparte au avut-o fost toate obiectul âcestor conflicte în perioada contraofensivei catolice
mulçi factori importanÇi- Printre aceçtia, o semnificafie
activitâçile iezuiçilor lvezi paginile 108-117)' pozitia
doctrinarâ fermà iniçiale. .

ca çi influen{a Chiar în aceste circumstante caûza catoiicâ nu a triumfat total,

definitâ de conciliul'din irenro (vezi paginrre 64-72),
iwnizate de papii din.epocâ' ceea ce poate pàrea sgrprinzàtor. Dar nu numai protestanfii erau
exercitatâ, consilierea çi sprijinul
"'o'ul dezbinafi. Divergenlele politice dintre catolici erau.aproape tot atât de
prin reprezentanfii fot àit""çi, nun{ii papâlj'care erau prezenli
deseori'
suveranii catolici din marcate. Pe lângà egoismul care afecteazâ de regulà relatiile dintre
chiar în mod surpritnnâtot, i,, *o*"nt"ie în' care
un program bine state practic independente care coopereazâ într-un efort comun, existau
Germania ttuu O""i"ii vitale' Papalitatea a apiicat
coordonat de in"urajare çi susçinere concretà în interiorul Irnperiului, Ei alçi factori perturo-atori. În Impdriu, teama ca Habsburgii sà domine
Germania era deseori o emofie mai puternicâ pentrû principii catolici,
începând cu anul 1570. . .
decât antipatiafaâ de protestantism, De aceea,.nu o datâ Habsburgii
s au trezit abandonafi de aliaËi lor chiar în momentele în care victoria
propriialecatolicilor'.Le-auvenitînajutolçideficien{eleadversarilor
derutafi din clarâ pàrea foarte aproape. Ducii Wittelsbach ai Bavariei erau cei care
1or. Dupâ Pacea Oe iu eugtburg (1555), protesr'iinçii "tlY
procedau cel mai des aça. Ei nutreau permanent ambifia de a fi
punct de vedere poUii"'"uit in iceeaçi perioarlâ îl "Tlblterica
Ron.rei
împotriva ere- recunoscuti ca iideri at cauzei catolice în Germania, dar nu au fost
îçi clefinitiva pregâtirile pentn a porni ô contraofensivâ niciodatâ suficient de curajoçi pentru a-i provoca.pe concurenÇi în
curentului
ticilor. Desigur, iu, in epoca àe maximâ expansiune a mod deschis.
"t
luteran,principiiaflalilaconducereamiçcâr'iieraurafeoridispuçisâ . Desigur, nu numai Habsburgii austrieci erau bânuiti, verii lor
atirigerii
1r;;t Ërt" Oîi"rrr,ç*i* AB opinii sau de interese în scopu1 dificultâçi în spanioli fâceau cle asemenea obiecrul unor suspiciuni repetate în interiorul
nu au avut
lelului comun. U. u"""u, aâversarii abili clupâ curn a procedett' cu cornunitàfii catolice germane. Acest lucru nu e de mirare, întrucât Filip
scindalea unitâ1ii fragile a taberei luterane'
al tr-lea çi succesorii lui erau direc-t interesaçi sâ-çi menfinà influença la
succes, Carol al V-lea în 1540'
se gâseau într-o con- fruntarjile occidentale ale Imperiului. Ca sà obtinà victoria în intens
i_;doua jumâtate a secolului, protestan{ii
populzuizata lor luptâ împotriva rebelilor olandezi din Tàrile de Jos, ei
fuzie çi mai *u,",_ factoÏul agrava.nt reprezentat cle calvinisrn
"and aveau nevoie de un drum sigur pe uscât pentru ftansportul trupelor çi a
s-aadâugatlareçeauaexistentâderivalitâliinterne.Sepoateafirnra proviziiior delabazele din nordul ltaliei pânà pe ftont. Pentru aceasta
privitâ
cluipâ 1580'
chiar câ o anahzâa situraçiei religioase rliri Germania
nu esre prea utilâ. F.ste adevâral trebuiau sà se asigure de acceptul conducerii din statele de pe valea
ca o dihoto*i"
";li;ism-proteJanûsm dar existau aproapt Rinului çi sà doreascâ sâ domine cu orice pref.
câ atât luteranii, cât çi civinçtii erau protestairÇi, 'labfua catolicâ era suplimentar divizatà de conflictul îndelungat
cele care-i uneau'
la fel de multe elemente care-i '"p*ou' pe cât erau- penh-u plrtere dintre Habsburgi çi regii Franfei. Aceastà disputà pentru
1; ;; practicile, catolicii çi lute-
friu"çr" doctrina, orgunir*"u çi
 164 Efectele reformei "utoli"" çi ale Contrareformei .,,. r::- ....,:.;.:i:r:.::. .:,.:,-.r1.:';,t :RâZbôiUl
dg 30 dg ani 165

domina[ie în afacerile Europei occidentale fusese întreruptâ în cursul indiferençâ docninarâ. Astâzi nu mai _existâ istorici care sâ suslinâ acest
celei de-a doua jumâtâ1i a secolului aI XVI-lea, în vremea slâbirii
Françei punct de vedere sirnplist, tofi fiind de acord câ râzboiul s-a constituit
din catza unrri gou"rn ezitant çi a izbucnirilor periodice de râzboi din elemente componente suprapuse, religia fiind'numai una din retre.
civil, dar pe la 1600, un stat francez întremat era gata sâ reia provocarea' Numai câ nu existâ un acord asupra importançei relative a diferitelor
Fidelâ traOiçiei sale de a plasa interesele dinastice deasupra conside- componente - inclusiv a celei religioase. Anumiçi comentatori cred câ
rentelor religioase, monarhia francezâ din secolul al XVII-lea era religia nu a fost decât un paravan folosit de càtre participan$i la ràzboi
pregâtitâ sâ ierveascâ de data aceasla protestantâ;'dacâ astfel pentru"a-çi" ascunde adevâratele motive. Ei considerà lelurile ;religioase
"?y.u
Regii Fran,tei erau gata sâ dezbine ca fiind cauze morale acceptabile pentru opinia publicâ, în spatele cârora
ii-* n pufirt vàtàma rivalii habsburgi.
jucând pe çarteatemeriior'papei în privinla se pot adâposti interese egoiste. Alti scriitori afirmâ câ.fintele de ordin
çi mai mult unitatea catolicâ
àorninaçiei habsburgice. În acest proces, francezii mizau
pe sprijinul religios erau'extrem de importante pentru unii dintre conducàtorii
capucinilor, încântiçi sâ aibâ motive de a-i ataca pe adversarii
1or, conflictului. Dupâ cum se întâmplâ de obicei în cazurile în care istoricii
habsburgice reprezenta sunt angajafi în dispute îndelungi çi sus{inute, în'realitate nu existâ
iezuiçii. Identificarea iezuiçilor cu interesele
un motiv de potenfialà slâbiciune a lor la Roma' suficiente dovezi penlru a ajunge la un verdict final., Însâ existà suficiengi
Aceastâ refea încâlcità de rivalitâçi çi asocieri interconexe -
dintre indicatori în diverse direcfii pentru a putea. susfine o interpretare sau
c'are numai unele aveau corespondente pq tà1âm religios -
a fost exffem alla. Bineîn[eles, aceastâ tipsà de dovezi concludente este freascâ. Datà
de evirlentâ în timputr Ràztroiului de 30 de ani (1618'1648). fiind uçurinça cu care oamenii au,fost întotdeauna'gata sâ se auto-
amàgeascâ 1n legâturâ cu adevâràta lor motivalie, ca sà nu mai vorbim
de eforrurile pe care politicienii de fruirte le-au intreprinÈ întotdeauna
5. R.àzboiul de 30 de ani pentru a se înçela unii pe ceilai$ çi posteritatea, în legànirà cu intenliile
lor reale, nu e de mirare câ istoricilor ie-a fost imposibil sâ ajungà la un
în ultimile decenii, istoricii nu âu avut prea mutrte puncte de vedere consens asupra refelei complicate de motive care au determinat ac{iunile
de acum
cornune asupra Râzboiului de 30 de ani. Toate teoriile datând conducàtorilor de popoare, acum peste trei secole,çi jumàtate.
50 de ani au fost contrazise, cu mai mult sau mai pulin succes.
Chlar Se considerâ câ Ràzboiul de 30 de ani a fost un ràZboi religios,
îndoielii de cei care Data consacl;atâ a declançàrii lui este 1618, odatà.cu revoita regatr.rlui
coeïenla sa ca episod istoric a fost pus sub sernnul
separate legate
susfin te a fost, în realitate, o succesiune de râzboaie protestant Boemia împotriva regelui sâu catolic, Feidinand de Stiria,
o tof" ele doar de coincidenla geograficâ de a se fi desfâçurat în special moçtenitor de hrept al Habsburgilor din Austria, çi cu acceptarea
se
în interiorul frontierelor Imperiului. O variantâ a aceluiaçi^argument ulterioarâ a coroanei din partea ràscula{ilor de càtre electorul calvinist
referâ la dubiile asupra datei de începere a râzboiului. In
vreme ce palatin, Frederick. Dupâ ce a fost înfrânt de arrnatele Ligii Catolice (în
odinioarâ aceastà datâacceptatâ eru cea a revoltei Cin Boemia,
din 1618' realitate armatele lui Maximilian de Bavaria), în 1620, Frederick a
date variind înfte
o multime de autori au avansat ca fiind mai întemeiate fost alungat din Boemia si Palatinat, iai în urmâtorii doisprezece ani,
1609 iînceputul disputei asupra succesiunii la conducerea ducatului pânâ la moartea lui Frederick, râzboiul a continuat în primul rând
Cteves-Jtiiich) pânâ ia 1621 (sfârçitul armistifiului dintre Spania çi pentru câ Ferdinand dorea sâ numiceascà protestantismul în toatâ
vreun consens'
Proviirciile Unite). Pânâ în ptezerrt, istoricii nu au ajuns la Germania çi pentru cà suporterii cauzei protestânte doreau sà-i redea
Au existat dezacorduri similare çi în ceea ce priveçte natura lui Frederick moçtenirea Palatinatului çi refuzau sâ admità înfrângerea
ràzboiului. În secolul al XD(-lea, acesta a fost înfàliçat ca ultimul mare lor de câtre catolici, Râzboiul a continuat cu intermitenle pânà când
râzboireligios, punctul culminant al Contrareformei politice, bâtâlia atât partea protestantà, cât çi cea catolicà au recunoscut câ nu mai
finalà dintie protestantism çi catolicism, înaintea aorilor epocii
de puteau câçtiga nimic.
 166
Aceastâ interpretare este susfinutâ de acfiunile hotârâte ale
catolicilor, în special ale lui Ferdinancl çi Maximilian, de a-i obliga pe
toçi plotestançii aflaçi pe teritoriile stâpânite de ei sâ se întoarcâ la vechea
credin{â. Ea sebazeazâ çi pe faprul câ Ferciinand a promulgat un Edict
de Restituire, pe când puterea lui militarà era maxirnâ, în 1629' care
poruncea ca toate pâmânturile râpite bisericii de la Paeea de la
Augsburg, din 1555, sâ-i fie returnate, iar pe de altâ parte, în momsnrul
în care Gustav Adolf, regele Suediei, a intrat în râzboi, în 1630, cu
repercusiuni dramatice , el a fâcut-o de pe poziçia recunoscutâ de par-
tizan al cauzei protestante. Astfel poate fi ilustratâ motivaçia religioasâ
a celor patru personaje de frunte participante la prirna jumâtate a
râzboiului'înnpàratul Ferdinand al ll.lea, Maximilian de Bavaria,
Frederick de Palatinat çi Gustav Adolf.
Totuçi, etichetarea Ràzboiului de 30 de ani drept râzboi religios
a fost în mare mâsurà discreditatà. În tot cttrsul ràzboiului, taberele
,,protestantâ" si ,,catolicâ" includeau çi state cu convingeri religioase
opuse. I)e la început, puline state protestante din Imperiu au sprijinit
activ cauza lui Fredeii"i., iu. orn"1", precum electorul Saxoniei, au
luptat efectiv ds partea îrnpâratului. Î1 plus, Franta, o putere categoric
catolicà La 1620, a avut întotdeauna o atitudine amical-neutrà fafâ de
protestanfi, iar din 1630 a devenjt u1 aliat de rlàdejde çi un sponsor de
neînlocuit. Deja în 1635 etichetele aplicate celor douà pârÇi, ,,pro-
testantâ" çi ,,catolicà", îgi pierduserà înfelesul. Râzboiul devenise un
conflict între Franfa (aLiatâ cu Suedia, Provinciile Unite çi statele
calviniste din Germania) çi Habsburgi (sprijinili de statele catoiice çi
luterane din Imperiu).
Mai mult, chiar în timpul prirnei jurnàtàçi a râzboiului, motivafia
din spatele strategiei principaliiûr palticipânÇi era deseori' cgoistâ çi
politicâ, çi nu altruistà çi religioasâ. În multe dintre deciziile sale;
Ferdinand era condus de douâ ambiçii dinastice afirmate explicit.'El
câuta sà transforme SfântuL lmperiu Roman într-o monarhie ereditarâ
çi autocratâ pentru Casa de Austria çi sâ asigure dominaçia spaniolâ
pentru vârul sâu în fàrile de Jos prin înâbuçirea revoltei olandeze.
Maximilian de Bavaria era motivat de scopul de a rotunji averile
familiei sale. I s-a promis, çi a câpâtat, rangul electoral al lui Frederick
în schimbul sprijinului acordat lui Ferdinand în supunefea Boemiei.
Aceastâ ambiçie dinasticâ a prevalat de multe ori în fala obiectivului
Alte considerafii 167
politic declarat, acela de a apâra,,libertàçile germanilor" de încâlcàrile
împâratului, obiectiv care, la rândul sàu, pàrea de multe ori sà fie
mai important pentru el decât cauza catolicismului. Cu toate cà
Frederick de Falatinat a fost ferm în apârareâ protestantismului, el
se afla sub puternica influençà a cancelarului sâu, Christian de Anhalt,
care era un uzurpâtor fârâ scrupule de câqtiguri materiale pentru el
çi stàpânul sâu. A fost întotodeauna capabil sâ-l convingà pe Frederick
câ ac{iunile egoiste ar fi fost de fapt încercâri de a asigura câçtiguri
pentru religia sa. Gustav Adolf, deçi sincer dedicat cauzei protestânte,
era hotàrât sà perceapà un pref bun pentru sprijinul pe care-l acorda
coreligionarilor sâi germâni, iar scopul sàu principal pârea câteodatâ
sà fie stabilirea unui capât de pod permanent pe Çàrmul sudic al
Mârii Baltice.
6. Alte consideratii
Din lecrura primelor secfiuni ale acestui capitol se poâte în mod justifîcat
desprinde impresia cà istoricii din trecut credeau'câ susfinàtorii
principali ai reformei catolice çi ai Contrareformei au fost membrii
farniliei de Habsburg. Deçi un astfel'de verdict nu a fost niciodatà
afirmat explicit, opinia aceasta reiese implicit din,analiza felului în
care a fost prezentat subiectul în mod tradilional de càrre istoricii
britanici qi germani. Acelaçi lucru rezultà îndeosebi din cercetarea
perionalitâfilor çi a evenimentelor care au beneficiat de întâietate în
relatàrile obiçnuite. Dar astâzi, o percepere a dimensiunii reformei
catolice çi a Contrareformei ca având în cenful sàu dinastia de Habsburg
este consideratâ înçelâtoare, cum este de altfel çi analiza relatiilor
internafionale europene în perioada 1550-1650, formulatà în sensul
existenfei a douà blocuri conflictuale, cel catolic çi cel protestant.
Ambele viziuni confin elemente de adevàr, dar nu constituie idei în
jurul càrora sà se poatâ contura o înfelegere a problemelor respective.
Este necesar sâ fie selectate alte ,,idei orgânizatoare".
Unul din neajunsurile majore ale analizei politicii reformei
catolice çi a Contrareformei constà în faptul cà aceasta nu ia în
considerarè evenimentele din FranÇa, Dar reîntoarcerea aproape totalà
a Franfei la catolicismul ortodox înainte de 1700, dupâ ce fusese în

168 Efectele teformei catolice çi aie Contrareformei
pericol real de a abandona supunere a fa!â de Roma spre sfârçitul
secolului al XVI-lea, â. tëpûozentat una dintre victoriile renaçterii ,ca.
tolice. Atât în termeni calitativi, cât çi cantitativi, pâstrarea Franfei de
câtre biserica catolicà a fost de importanfâ rnajorâ în procesul
Contrareformei.
$i atunci de ce îi acordâ istoricii. britanici çi germani atât de
pufinà importanfà?
Aceastâ.chestiune nu a fost niciodatâ cercetatâ în mod public,
de aceea exi-qtâ pufine dovezi directe disponibile, însâ dovezile indi;
recte ne permit sà presupunem un numàr de cauze probabile. Eve4i-
rnentsle secolului al XV[-lea tind sâ fie çpnsiderate ca periferice çi
de importanfâ secundarâ, datà fiind opinia consacratâ conform càreia
centrul reformei catolice çi al Contrareformei l-a constituit Conciliul
din Trento çi evenimentele celei de-a doua jumâtàÇi a secolului al
)tVl-lea. Este ca çi când extinderea perioadei de Contrareformâ pânâ
la 1650 (aça curn au fâcut-o multe,,autoritâçi" din domeniu),rar fi
fost o concesie fàcutà perioadei urmâtoare. Desigur, evenimentele
secolului al XVil-lea (cu excep{ia Râzboiului de 30 de ani) au fgsç
adesea ffaLate în mod extrem de laconic. Întrucât França întreagà,.nu
a fost implioatâ oficiat,în cauza catolicâ pânâ la revocarea Edictului
de, la Nantes din 1685, deseori s-a consideratcâ ea a râmas în afara
cronologiei subiectului. Contraref,orma în Franfa a foqt çi din alte
puncte de vedere ,,altfeI". Aici, sursa ei qu a.constituit-o papalitatea,
fiind în mare mâsurà auto-generatà, çi nici nu a depins de iezuiçi s4u
de sprijinul Habsburgilor. A fost.în principal o problemâ internâ, cu
pufine repercusiun! în relafiile internafionale si nu a fost propriu-zis
o parte componentâ a încLeçtârii,dintre catolici çi protestançi, În
consecinfâ, rniçcarea francezâ nu respectà. rnodelul adoptat cle
majoritatea istoricilor çi a fost tratatâ de aceçtia ca fiind ,,în afara
domeniului lor".
Aeeastâ tradiçie a fost potenfatà de.felul în care se.studiazâ de
obicei istoria europeaqâ în çcolile çi colegiile britanice. Rareori se
studiazà în acelaçi curs sfârqitul secolului al XVI-lea çi începutul celui
de.al XVII-lea. De cele mai multe ori data un{e se încheie cursul
despre ,,ÎnÇeputul epocii moderne" este ,,în jurul anului 1600", 1610,
1648 sau 16'60. Domnia,lui Ludovic ai"Xff-lea al Fran{ei (L661-1715)
este inclusâ aproape întotdeauna într-o perioadà mai târzie. Astfel,
il
169
contrareforma în Franfa nu este efectiv luatà în considerarè de mu$i
studenfi. Totuçi, în màsura timpului disponibit, ar fi multe de spus în
favoarea aprofundârii acestei teme în alte cârçi din prezenta,serie, penffu
a sprijini direct studentul în gâsirea propriilor ,,idei organizatoare,,
privind subiectul de fa{à.
Faptul c{, în mod consacrat, Contrareforma era înfeleasâ ca un
conflict între catolici çi protestanf a alut drept rezultat o alie oistorriun"
a feluiui în care este deseori privit subiectul. Apariçia conceptului de
reformâ catolicâ a corectat întrucâtva felul de a ttata subiectul, dar
rnai sunt destule de fâcut.studiile despre contrareformâ al iopt aproape
exclusiv centrate pe evenimentele din.Europa,, în ciuda faptului câ
vasta majoritate a oamenilor convertiçi la biserica catolicâ în timpul
contrareformei nu erau europeni, ci locuiau;îndeos.ebi în teritoriile
imperiului spaniol aflat în eipansiune în cele douâ Americi. Dar
strategia convertirii acestora nu a prezentat prea mare interes pentru
istoricii europeni, cu excepçia celor spanioli. Aceastà situalie a suferit
modificàri importante în trecutul'recent, dar sunt încâ multe cle
întreprins penffu asirnilarea acestei perspective în sffuctura ideilor orga-
nizatbare care stau ra baza,studiului. se pare însà câ analizele uzuale
viitoare ale reformei catolice çi ale contrareformei vor avea labazâ,
abordàri mai pulin eurocentrice çi care sâ depâçeascâ orizontul secolului
aI XVI-lea, aça cum nu s*a întârnplat în trecrrt. Se pare cà aproape
toate aspectele subiectului vor suferi o revizie radicalà. Pânà atunci, îi
revine fiecàrui cititor al acestei càr1i misiunea de a-çi forma propriile
idei, având în vedere çi faptul cà în viitor cadrul general va fi revizuit.
Frovocarea (ca çi iecompensa) siudiului avansa't aI istoriei rezidà de
multe ori în formularea si justificarea acestor idei.
Sù" trwdrn wotiye despre re rmei catolice çi ale Contrareformei
,,Efecîele
în politica internationalà"
Acest capitol vi se pare probabil cea mai dificilà parte a càrfli pânà
acurn, ceea ce se datoreazâ faptului cà aici se încearcà stabilirea unor
legàturi cu alte teme pe care probabile le vefi studia în cadrul acestui
 Indrumâri pentru studiu 17I
curs. Dar cum este posibil sâ nu le fi acoperit încà pe toate, unele
Ferdinand alll-lea = Isabela I Au preluat de la papà
de Aragon de Castilia putereâ asupra trimiteri vâ vor deruta. De aceea, acqst capitol va fi mult mai clar în
(1452-1516) (14s1-1504) bisericii spaniole momentul când vâ veÊ apropia cle sfârçitul cursului. Probabil cà atunci
este çi cel mai indicat sâ và luali notiçe.
Un al doilea scop al capitolului va expiica în parte dificultatea
sa. În acest capitol suntefi solicitati'de mai multe ori sâ cântârifi inter-
pretârile istorice çi ideile façâ de cum ar trebui studiat subiectuL lntençia
Carol al Vlea conflict cu luteranii a fosi politica lui în dËmeniul
religios un eçec? este ca voi sâ începefi sâ và formulafi pâreri proprii. Desigur, aceastà
(1 500- 15s8) în Germania
sarcinâ este mult mai grea decât simpla înfelegere a opiniilor prezentate
înu-un capitol; necesitâ mai multâ gândire çi probabil se soldeazà cu
rezultate empirice çi vagi. Cititorii care cautâ certitudini vor gâsi acest
lucru deranjant, dar la acest nivel de studiu al istoriei, el reprezintâ o
componentà inevitabilâ.
Filip al IIJea conflict cu Anglia
ln ce mâsurà era Politica lui Scopuriie acestui capitol và pot sugera forma.în care vâ pute$ lua
al Spaniei protestantà çi râscoala
externà motivatà religios?
(1s22-1s98) olandezilor .
notiçe. Deçi stabilirea legâturilor çi formarea opiniilor are loc în mintea
voastrâ, deseori procesul poate fi ajutat prin.notarea'ideilor, aceasta
fiind prima func$une a notiçelor despre acest capitol. Nu este necesarâ
compilarea unei evidenfe a evenimentelcir, cum a fost cazù în notiçele
la capitole anterioare, ci este vorba de ordonarea propriilor gânduri.
Cea mai simplâ pafie a temei voastre este sà gâsiçi râspuns la
întrebarea: ,,Care sunt neajunsurile în folosirea disjuncçiei catolic /
protestant drept idee organizatoale a studiului politicii internafionale
a reformei catolice çi Contrareformei?" Cea mai dificilâ parte constâ
în identificarea altor potençiale idei organizatoare çi în estimarea
aspectelor lor forte çi slabe. Mulçi cititori vor constata cà acest lucru se
face cel mai bine dupâ discuçii pe larg cu alte persoane.

Întrebùri bazate pe izyoare despre ,,Efectple reformei catolice çi ale

C ontrareformei în politica inte rnaçionalà"
aspecte slabe?

1. Elisabeta I çi catolicii
Citifi extrasele din Bula Regnans in Excelszs (pagina 155) gi.din I*gea
Rezumat - Efectele'refornxei catolice qi ale. Cantrareformei Parlamentului din 157I (pagina 156). Râspunde{i la urmâtoarele
în politica intemaYionald întrebâri:
172 Efectele reformei catolice çi ale Contrareformei

a) Cu ce pedeapsà îi ameninçà tsula pe cei care continuâ sâ se supunâ

poruncilor Elisabetei? Care este semnificafia acestui fapt? CAPITOLI]L8
b) Ce pedepse prevede X.egea,din 1571 pentru cei condamna{i pentru
ràspândirea tsulei?
c) nautçi suverani laici (atât prorestanli cât çi catolici) considerau câ Concluzii
prin Bulà Pius îçi depàsea atribufiunile. La ce se referâ aceastâ.
opinie?
d) Cum justifica l-egea respingerea Bulei?
e) Reacçia Parlamentului façà de tsulâ a fost exageratâ?,Explicafi în
detaliu râspunsul vostru. Reforma catoliqà çi Conffareforma constituie una din'temele'de studiu
cele mai lipsite de certitudini çi cu cele rnai multe întrebàri fârà râspuns.
De câteva generafii, istoricii dezbat'cu aprindere aceastà t"*à, çi
probabil o vor face çi de acum înainte. Se pune întrebarea: de ce?
Problema cea mài evidentâ ar fi aceea a definitiilor. Refofma
catolicâ çi contrareforma sunt concepte cieate de istlrici; çi nu'de
câtre contemporarrii lor, adtfel cà ele fac obiectul definirii si redefinirii
succesive, fârâ sâ existe o variantâ.definitivâcare sâ fie cea ,,corectâ".
De fapt, într-un context în care nici o definitie nu poate include toate
âspectele unui fenomen care se extinde asupra a rnilioane de oameni,
teritorii întinse çi multe decenij (poate chiar câteva secole), çi în care
multe definiçii acoperâ suficiente evenimente spre a fi prauzibile,
,,corectitudinea'.' este o nofiune nu foarte elocventà. Rezultà cà si.în
viitor pot apâfea Ia fel de rnulte interpretàri noi çi interesante ale
subiectului, ca çi în trecut.
Alegerea materialului prezentat în capitolele anlerioare afurnizat
çi un. ràspuns implicit la întrebarea ,,cg înseamnâ reforma catolicà si
contrareforma?" chiar alegerea titlului càrtii indicà preferin{a p"nou
o anurnitâ interpretare. Dar aceasta nu înseamnâ câ anaïzeLe prezentate
în carte sunt cele corecte în mod absolut. Desigur, totur depinde de
punctul vostru de vedere. Al[i comentatori, cu alte'interese si alte
credin{e vor construi, în mod justificabil, alte cadre care sà explice
problematica. Fiecare cititor al fiecàrei prezentàri va decide în ce
mâsurà formularea respectivà va ajuta la punerea în luminà a subiec-
tului. chiar dacâ în anurnite cazuri explicafiile vor fi mai ciare, nici
una dintre lucràrile publicate nu este complet lipsitâ,de yaloare. De
aceea, este bine sâ rezistâm ispitei de a gândi cà vreun comentator
 -- r
! I 4.. -.i.;-:-
i:;;- .1 - l-

Concluzii . 175

esen{ial sâ susçine câ, în lipsa lui, nici Conciliul clin Ttento, cu realizàrile sale
define monopolul adevârului, cum de asemenea este
în aceastâ posturâ' majore, poate nu ar fi avut loc.
descoperim
---- 'Înr*"mnâ autorul care încearcâ sâ se autoimprurâ
Problemele generale care au trezit cel mai mult interesul
ome aceste lucruri câ este imposibil sâ tragem con-
istoricilor în legâturâ cu reforma catolicâ'çi Contrareforma - în afara
cluzii despre subiectul tratat? Din fericire, nu. În19amnâ numai
câ
definirii tennenilor în fiecàue caz' ôdatâ definifiilor çi aspectelor rêzultate direct din acestea - au de-a face cu
tr-ebuie acordatâ ;;-;,**e
convingere în favoa- efectele miçoàrilor, AtenÇia s-a concentrat asupra felului în care biserica
ce s-a fâcut asta, se poâte argumenta cu putere çi
catôlicâ s-a'transformat ca rezultat al acestôra. ,,Cs s;â schimbat?",
rea unei anume interpretâri. b" "*"*plu, în aceastà
carte se porneçte'
,,În ce màsurà s-au schimbat lucrurile?" çi ,,Schimbàrile au avut drept
delapremizacâreformacatolicâçiContrareformaaufostfenomene efect întàrirea sau slàbirea bisericii?" sunt câteva întrebâri tipice din
-p^tçi"âta secolului al XVI-lea çi începutului de .t::"1. XVU'
Totuçi'
nici implicitâ, a cele care au fost puse. Pentru a încerca sâ le dâm râspunb, este, rilesigur,
acest lucru nu constituie o respingere, nici explicitâ, absolut esenfial sâ çtim precis la ce perioadâ de timp.iie referim. Întrucât
;ir*.,t"t toi p*lu*"^,, 1u*ripugina 3), li aL1me-câ-evenimentele verba plr aceastà carte se ocupâ de evenimentele desfàçuate:în secolul al XVI-
trebuie'privitâ la o scarâ cronolôgicâ mult amplificalâ'.Este lea, indicafia pentru discufia care urmeazà este cuprinsâ în expTesia
cla11c de percepere a -i
çi simpfu de admiterea faptuloi 11 modul Er''opei ,,pânâ pe la 1600".
iuti"ciut,ri, care întâmplâtoi coincide cu perioadele "istoriei Istoricii catolici, care vâd în mod unanim secolui al XVI-lea ca
cel mai frecvertt studiatl la nivelul A,.este de asemenel^viabil li qo13 pe o perioadâ de progres pentru .biserica lo.r, susfin în general câ o
conducelaînlelegereasemnificalieievenimeltelor..odatâ.definitâ bisericâ catolicâ slabà çi vulnerabilà s-a transformat.înff-o bisericâ atât
qi se pot discuta
aceastâ scarâ cronologicâ, se pot crea alte definiçii de puternicâ çi hotârâtâ, încât a fost aptà sâ facâ flrçà cu succes
cïrestiunile rr:ajore pe"carc le implicà subiectul' provocàrilor lansate de çtiin1à, ralionalism çi materialism în secolele
Adouaaeriniçieimportantâ.sereferâla4aturareformeicato]ice urmàtoare. Ei afirmâ câ reforma catolicâ çi Contrareforma au ga-rantat
auto-generatâ
çi a contrareformei.'Au ftst ele o,rqna$tere $piritualà
(vezi pagina 5)? Dupâ
Bisericij Catolice poziçiaputernicâ p. .*" o are çi astàzi.'Ci" sunt
sau au fost o reac{ie la apari{ia protestantismului considetate a 1l elementele acestei noi fo(e? Accentul s-a pus în primul
cum æ trebui sâ fie clar în acest,mûn1ent,'âc9âstâ
cartl{iryà ç'â e rând pe transformàrile instituçionale çi doctrinare, Deosebit de sem-
vorbadearnândouâ'Deaceea,întrebareacaresepuneimediateste: nificativà a fost reforma papalitàlii, cate apus capàt corupçiei çi a asigurat
Interpretarea convençionalâ este
,,Câre este cel mai irnportant aspect?'? bisericii un sistem centrahzat çi eficient de guvernare, ca çi activitatea
cu putere çi convinget:' :â dacâ protes- Conciliului din Trento în definirea minufioasâ a multora dinke credinçele
"{impede. Se argume nrteazâ,
tantismul nu ar fi existat, tot * fi àpetttt o miçcare
similarâ cu reforma ce aveau sà constituie doctrina clasicâ pentru viitorime. S-a eviden[iat,
nu s-ar {i manifestat
catolicâ, lar pe de altâ palte, dacâ în sânul bisericii de asemenea, accentul pus pe rolul episcopului în asigurarea sânàtâçii
Luther' Calvin çi
dejao redeqteptare spiritualâ' provocarea lansatâ de spiritiiale adiocezei sale - prin supravegherea activitâçii preolilor parohi
eficientâ; Deci
urmaçii lor nu ar fi iutut fi întâmpinatâ cu.o reac{ie çi preocuparea pentru pregâtirea preo{ilor capabili care aveau sà suc-
. este clar ,rrig"rui"a spiritualâ â bisericii este considerctâ a fi mai ceadâ. ln acest proces, rolul Conciliului din Trento este bbnsiderat fun-
"A
importantâ,'ceea ce hu inseamnâ însâ câ'r.âsPunsul
la apariçia pro- damental, deçi se admite câ în deceniile precedente slujitori devotafi ai
a concentrat
testântismtllui nu a fost foarte inrportant' Acest'aspect bisericii au depus ô activitate meritorie si'câ apliôarea în practicà a
difazâ,,Tæâ o direc{ie
ceea ceîn condiçii diferite a^r fi fost o:migeare edictelor tridentine referitoare la rolul episcopului a fost amânatà mai
El a conierit çi amprenta de urgenfâ a acfiunilor-întreprinse' mult de un secol în anumite pâr,ti ale Europei.
".;tre. a1 xvl-le' çi de
mai ales de catre.fapalitate, ia jumâtatea secolului Totuçi, comentatorii nu sunt în unanimitate de acord câ transfor-
;;;;";;'d cÀ hatsb,,rgi ;n1i1i.li alltrieci se
poate chiar mârile ar fi fost benefice. S-a afirmat câ unele evolutii din secolul al
176 Concluzii
XVI-lea au orientat biserica în direclii favorabile sânâtâçii sale pe termen
lung. S-a akas atenfia asupra felului cum dogma a fost definitâ çi
strategiile formulate într-o manierâ îngustà çi conservatoare, care per-
mitea foarte pu{in spatiu de manevrâ în râspunsul viitor la creçterea
explozivâ a biblice çi çtiinçificà. În consecinçâ, biserica
"unoçtinçeior
s-a.pomenit închistatâ în general în atitudini retrograde çi timp de
câteva secole a fost perceputà, în mod corect, ca inamicul majoritâ$i
ideilor noi, fie acestea religioase, politice, sociale, economice sau
culturale. Acest codservatorism fundamental a fost evident în secolui
XX cu precâdere în poziçia oficialâ adoptatâ de bisericâ în privinfa
problemelor de justifie socialà în fostele colonii (mai ales în .America
Centralâ çi de Sud) çi a drepturilor ferneilor.(în special referitoare la
planificarea familialâ, avort çi hirotonire).
S-a mai susfinut çi câ distinciia atât de fermâ dinhe preoçirye si
laici a f,ost dàunâtoare pe.termen lung. Argumentul se reJerà Ia faptul
câ, înainte ca reforrnele sâ aibâ loc, majoritatea preo{ilor parohi
proveneau din popor. De cele mai multe ori ei nu se deosebeau cu
nimic de enoriaçii lor în îrnbrâcâminte, felul de a se distra çi, deseori,
responsabilitâÇi familiale. Ca rezultat al refognblor,.çi în special al
Decretelor Tridentine, ei au fost obtrigaçi sâ so sepa.re de prietenii çi
vecinii Lor. Trebuiau sâ se îmbrace diferit, sà râmânâ cetribatari, sâ
dobândeascâ o educaiie çi sâ se ab$nà de Ia distraclii populare. Trebuiau
sâ se distangeze de enoriaçii lor în exercitarea atribu{iilor preoÇeçti,
astfel înçât Fâ poatâ acÇiona ca intennediari între Dumnezeu $i oameni,
mai ales la celebrarea Sacraxnentelor. Aceastâ orientare, s-a aÏimat, a
hus la perceperea bisericii de câtre muifi oameni ca lipsitâ de relevan!à,
întrucât reprezentan$ii sài încetaserâ a rnai împâitâçi grijile çi preocu-
pârile omului de pe stradà, ceea ce determina marginalizarea lor -
erau utili la oficierea riturilor de trecere, precufn botezul, câsâtoria çi
înmormântarea, çi pentru a se ruga în perioadele de crizâ,'dar cam
atât. Preoçimea catolicâ a fost a fost în mod depreciativ comparatâ cu
preo{ii protestanfi care puteau menline rela{ii strânse aproape de
egalitate cu enoriaçii lor dacâ doreau - çi rnulti o çi fâceau-
S.a mai sugerat câ adâncirea disciplinqi în bisericâ a fost o armâ
cu douâ tâisuri, din cadza felului în care a fost pusâ în aplicare.
Contlôversa se referâ lafaptul cà realizarea unei organizaÇii centralizate
puternice, în care- to,ti cei care nu se aflau în vârful ielarhiei trebuiau
Concluzii 177
sâ asculte fàrà crâcnire în loc sà-çi exercite iniçiativa de reflec{ie çi
responsabilitatea, a fost un pref prea scump plâtit pentru a reacliona
eficient la provocare protestantismului. Se susfine cà rezultatul,
dominafia conservatoare a Italiei asupra bisericii, a lâsat catolicismul
descoperit în necesitatea de a râspunde la nevoile reale ale urmaçilor
sâi de pe alte meleaguri decât sudul Europei. Se presupune câ o bisericà
mai pufin cenftalizatà s-ar fi adaptat mai uçor la circumstanlele locale.
Istoricii partizani ai prudenfei când este vorbâ de afirma{ia
conform câreia reforma catolicà çi Contrareforma au reprezentat un
beneficiu absolut pentru biserica catolicà au adus o ctrrecfie foarte
necesarâ tendin{ei de a trata realizàrile.miçcàiii ca frind ;,un lucru bun"
pur çi simplu. Dar ffebuie sâ identficâm cu grijà criteriile folosite de
aqpçti critci în judecâSle lor. Este evident câîn multe cazuri comentariile
negative nu fac decât sâ reflecte sentimentul c4 Biserica Catolicâ de
dupà Decretele Tridentine nu s-a dovedit a fi ceea ce doreau criticii sâ
devinâ. Este viabil acest criteriu de apreciere? Majoritatea istoricilor
vor spune ,,nu". Ei vor fi de acold cà singurul criteriu just pentru a
estima dacâ reforma catolicâ çi Confrareforna au fost benefice pentru
Biserica Catolicâ este mâsura'în care aceste'reforme au sprijinii bise-
rica sâ-çi atingâ scopurile.
Aici intervin dificultàçi pentru istorici, câci aceste scopuri nu se
gâsesc nicàieri explicite. Se pot face însâ presupuneri, fàrâ tearna de a
greçi. Dat fiind faptul cà Biserica Catolicà â susçinut întotdeauna câ
posedâ monopolul adevàruiui religios çi cà sufletele.nu pot fi mântuite
decât prin serviciile sale divine, at fL rezônabil sà presupunem câ unul
dintre felurile sale de câpàtâi era recrutarea unui numàr cât mai mare
de membri. De asernenea, este normal sâ presupunem cà biserica dorea
sâ se asigure câ vor fi mântuiçi cât mai rnulfi din membrii sâi, veghind .1
{
de aceea ca ei sà se supunà practicilor nécesare. Deci s-a putea
argumenta câ orice mijloc care ducea la sporirea semnificativâ a numâ-
rului de catolici sau la o mai strictâ respectare a practicilor bisericii era
în interesul sâu. Folosind aceste criterii, putem suS{ine câ, dacâtragem
Iinie çi adunâm, reforma catolicâ çi Contrareforma au fost benefice
pentru Biserica Catolicà, chiar dacâ ele au avut ca rezultate, pe trângâ
câçtiguri majore, çi pierderi semnificative. Dar trebuie sâ Snem cont
de faptul câ astfel de evaluàri au la bazâ o analizà subiectivâ a dove-
zilor în termeni generali, çi nu una atentâ, stâtisticà. De fapt, chiar
 '-
dacâ o astfel de analtzâ s-ar întocmi, rezultatele ei ar fi foarte relative.
S-au pâstrat dovezi insuficiente pentru a asigura un grad de exactitate
rezaiablL, fapt pentru care evaluarea fâcutà nu poate fi în nici un fel
finalâ. Ea poate fi acceptatâ cu rezerve, ca opinie documentatâ.
Afirmalii similare pot fi fâcute despre grice râspuns posibii la
douà dintre celelalte intrebXri de intetes majoï pentru istorici. În spatele
cercetàrilor întreprinse de mulli scriitori asupra acestui subiept stall
versiuni Ei variaçii pe temele: ,,Au fost reformacatolicâ çiContrareforma
încununate de succes?" çi ,,De ce au fost reforma catolicâ çi Contra-
reforma încununate de succes?" Din nou, procesul cheie este stabilirea
eriteriilor - în acest çaz, pentil evaluateA reuçitei- Çi, Ia fel ca în cazu-l
discu{iei despre ,,màsufa beneficiului", singurul criteriu valabil pare
sâ fie legat dercahzatea scopurilor. Daqâ pornim de la aceastâ
premisâ,
putem Jusçine câ s-a atins un grad de reuçità remarcabil,-daCe fiind
ii*itan* epocii. Nu numai câ a fost opritâ dezintegrarea bisericli,în
fa{a extinclerii protestantismului, dar au fost recâçtigate zone pierdute
sa| care erau în pericol de a fi pier{ute. În p1us, s-a Îmbunâtâ$t consi-
derabil (chiar dacâ nu uniform) calitatea activitâçii pastorale pentru
ingrijirea catolicilor de rând.în toatâ Europa' La începutulsecolului al
X?[-1"*, biserica îçi îndeplinea lelurile nescrise cu mult mai mult
s,ucces decât cu un secol în urmâ.
De ce stâteau lucrurile astfel? Pâriite componente ale reuçitei
sunt bine înfelese - de la activitatea papilor pânâ la aceea a noilor
ordine religioase (cu precâdere a iezuifilor), activitatea Conciliului
din Trento, eforturile a numeroçi slujitori de fiunte ai bisericii locale,
O*U * lipsa de unitate çi râvna în
declin a plotestanfilor. Dificultatea
iônrtA în cântârirea importanfei relative pe care o defile fiegare
cornponentâ. Din nou, problema principalà este cleterminarea criteriilor
Pe ce bazâ ar trebui evaluatà
- de clata aceasta pentru a mâsura.g6nçiliului din Trento çi a activitâlii
importanla relativâ a,.sâ zicem,
;eÀiçitort Singura bazâ. canctetâ pentru evaluare _pare_ sà fie mâsura
in care compnentele examinate au avut drept reZultat direct atingerea
mai grabnicà a çelurilor bisericii. Dacà judecàm astfel, atunci ,,cei din
au fost iezuilii) meritâ notele
r4im; hnie'i.(din care cei mai însemnaÇi
cele mai mari. Dar probabil cà lucrurile nu stau atât de simplu' Se
poate argumenta câ toate componerrtg.lq au fost la fel de importante,
Wttr cE dacâuna af fi lipsit succesul s-ar fi aflat sub semqul îndoielii'
Îndrumàri pentru studiu l7g
Aici pàçim deja pe târâmul ipotezelor - prin .definifie imposibil de
demonstrat - câci, în mod evident, nu putem çti sigur care ar fi fost
rezultatul dacà ceva nu s-ar fi întâmpiat.Poate ar fi mai prudent sà ne
lirnitâm la teôria câ au existat factori direct responsabili pentru suécesul
reformei catolice çi al Conffareforrnei, în vremô ce alçii uo fo*t indirec$.
Nu putern compara decât entitâ1i asemànâtoare, iar râspunsul la
întrebare nu poate fi .direct. Aceastà jûdeôatâ este "cea,rnai bunà, într.ucât
' nu este nici o ruçine sâ admiti câ în studiul istoriei mùlte lucruri nu
sunt, $i nu pot fi cunoscute. Fent'u anumite înkebàri nu.existà ràspun-
suri ,,corecte" cate açteaptâ sà fie date la luminâ. Desigur, chiar aceastâ
lipsâ de siguran!à asigurà interesul continuu fa!à de subiect çi dà,
teoretic, posibilitatea oricàruj student sâ construiascâ un punct de vedere
viabil çi independent.
La fel ca çi în capi
evidentà. Scopul sâu
legàturà cu tipurile de
facilâ. El tebuie studiat cu atenfie çi citit paragraf cu paragraf, de mai
multe ori. Poate ar trebui chiar adnotat paragraf cu par3,graf, aça încât
etapele argumentàrii sà fie deplin documentate. Dar acest punct nu
este çi finalul procesului. Este puÇin probabil cà veÇi fi de acord cu
toate afirmaliile fâcute. Ar merita sà identificali în scris argumentele
cu care nu sunte{i de acord çi .motivele voastre. Pentru rnajoritatea
dintre voi, acesta ar fi un pas în formarea unui punct de vedere propriu
- o opinie pe care sâ o putefi ptezenta cu încredere în sala de exarnene.
Este posibil ca exerciçiul urmâtor sâ và fie util pentru limpezirêa
gândirii çi sâ và ofere çi notiçele pentru recapitulare.
1: Scrieli fiecare clintre aceste înfebàri ca pe un titlu pe o foaie separatà
de hârtie:
,,Ce au însemnat reforma catolicà çi Conrareforma?"
,,Care au fost rezultatele reformei catolice si ale Contrareformei?"
180 Concluzii

2. Daçi cât mai multe râspunsuri scufte - o expresie, o propoziçie - la

toafu întrebârile pe care le pr.rte{i formirla. Lâs;açi un sp4liu dg trei
rânduri între ràsPunsuri.
F,ectexrâ swpÏûxmexlf mre
3. Folosind notiçele pe care le-açi luat la ceielalte capitole din aceastâ
carte, identificaçi dovezile pe car€ le-açi folosi pentru a vâ sus{ine
Existà în general o lipsâ de cârçi interesante sau care sà merite interesul
râspunsurile'
referitoare la reforma catolicà $i contrareformâ. Totuçi,'o serie de
4. Notaçi lângà tiepare râspuns pe care l-a{i dat la etapa 2 locul unde
apare dovada respectivâ în notiçele voastre'
titluri poi remedia aceasrà deficienfà stimulânciu-ve atenqia 1, ;;.-
5. Inciudeçi cele douâ întrebâri de la etapa 1 în pianuriie detaliate de darea acestui subiect.
eseuri pe care le faceçi.
Douà istorii generale sunt rerativ accesibile, deçi.sunt oarecum
,,datate":
A. G. Dickens, TIae counte' R.eforrnaÉiom (Thames and }trud-

Lucrarea este elaboratà de un istoric cunoscut pentru càrtile adresate

publicului larg. Este totusi urilizabilà. contine mai mult de o sutâ de
ilustralii contemporane.
Wêffitrffi Pierre Janelle, The*Counter Reformation (Collier,Mac-
*ffi- @, millan,797l) ",

@wfmrrM Deçi opiniite lui .ïanelle sunr'iâtqgôri" pr;;to[ce, lucrarea este i'n ge-
neral infomatà. cel puçin unù::sau doùâ capitole vâ pot fi foarte utile.
Printre ca4ile notabile trebuie sà mençionâm studiile iezuitului irlan-
dez James Brodrick. Abordarea lui este în principiu necriticâ, dar
lucrarea confine suficiente elemente pentru a-i permite cititorului
sâ-çi formeze o opinie proprie.
Douâ lucrâri sunt mai utils
J. Brodrick, The Origiras of tlae Jesuits (Longman, lg40)
{
I J. Brodrick, The Frogress of .[esuits (Longrnàn, iD46)
.,i
,l tr-ucràrile academice standard, extrem de utile pentru o imagine de
l,{ detaliu a problematicii, sunt din pàcate mai vechi:
FI' Jedin, The council of rrent. z vor. (Nerson; 1957
T çi 1961)
J. Delumeau, catholicism between Luther and voltaire
(Burns and Oats, 1977)
una dintre cârçile lui John Bossy este foarte accesibilâ çi extrem de
,,,& profitabilà:
il

fi
 J. Bossy, Christianity in the West, 1400-1700 (OUP, 1985)
Aceastâ lucrare marcheazâ o schimbare în abordarea convingerilor
çi practicilor religioase ale oamenilor de rând. Citirea ei vâ va câlàuzi TNDEX
percepfia nuanÇatà a subiectului.
bouâ-lucrâri,,dq mici dimensiuni sunt foarte utile penku cunoaçterea
de ans4mblu a temei în discuçie. Bibliografiq celei de-a doua este cu
deosebire folositoare; . . Adrian al Vl-lea 31, 46, 49 72r,,124," 139, 150, t63,169,
IvI. Mullet, Ttre Counter R.ef,ormation (lvlethuen, 1984) Augsburg, pacea de la 111, 153, 176
N.S. Davidson, Tïre Counter Reformation (Biackwell, 1987) 160, 163, 171 Consilium de enrcnrJencla ecclesia
_ 34,36)37
Bavaria 110 Contarini, Gasparo 34,36-39
Biblia 67 Contrareform a 1., 4, 5, 26, 92, llg,
Bologna 62 r49,1.55; L69, L7l,
Borgia, Rodrigo 11 175-180
Borromeo, Carlo 85, 100, 111 Curia 1O, 26, 36, 44,' 6'J','l 4
Bossy +
Delumcau, Jean 3, 4, 176
Cajetan 23 Doirai 158

calvinisti 96,164
Canisius, Petrus 110-116, !20,722, Elisabeta I 156, 159, 172
r23 episcopi 13,:15, 35,,37 , 64, 41', 61,

Capucini 78,24 . 74,16-79,86, 109, 112,139,

Canfa,Gian Pietro 145, 160, i61
(vezi Paul at iV-lea)
cardinali 10, 14, 32-34,36,37,44, Farnese, Alessandro
t37 (vezi Paul trI)
carrnelite 128, 130, 131,134,135 Ferdinand al il-lea 1.63,167
Carol alV-lea 9, 10,28, 30,31, 33, Ferdinand de Aragon çi isabela 14
37, 50, 53, 55, 56, 58-63, 65, Filip al ll-lea (de Stiria) 84, 109,
66, 72, 73, 8L, 85, 107, 11 1, 155, 764
i50, 145, 760,16?,,163 Francisc I 56,60
ClementVII 31,32,46 Grigore XIII 44
Colocviul de la Regensburg 37 Gustav Adolf 167, 16B
Concilinl din Trento 6,42,44, 54,
62, 65, :73, 7 6, 82-84, 86-89, 98,
 Habsburgi 9,29, 55, 56, 64, l"!.4, papalirate g, 10, 1 l, 14,23,32-38,
162-164, 166, 167, 169, 176 40-42, M,46,47,49,53, 54,
59,61-63,87, BB, 94, 102, L03,
iezuiçi 6,20,24, ZS, 41, 42, 66, BZ,
lZ1, 163
84, 89, 91, 92,94-l!0,113-116, Faul, Vincent de 13g, t40,141"-144,
LL8-122,138, 15g, 161_163, 146,147
165, i6g, igl Paul III 32-34,36-38, 40-42, 44,46,
Inchizitia, Romanà 39, 42 47, 49,53,54, 58, 61-63, g7 ,
Ingolstadt 110, 1i5 89,94, r21
Ioan al Crucii, IZ4-L26,128,I33, Paul IV 8-1.'1.,'!.4, 23, 28, 30-38, 40-
134, r45,146 43, 44-55,59, 61, 63, 64, 94,
87-89, 94, L02,103,121, L63,
Jedin, Hubert 2, 3 L69,176 J
Phauser, Johann I 12
Loyola, Ignaliu de gZ-98,100-106, Pins IV 63,82,85
109, ,110, 121,122 Pius V 42,44,47,156
Luther, Martin 1,4, 6,10, 11, 1g,
23, 26, 29, 34., 36, 37, 5û, 66, Râzboiul cle 30 de ani
165, 167, 169
' 67, 69_72, 97, 112, l2I, 124, reforma catolicà I, 3-5, 20, 2L, 24,
125,72g, I51,154,176 26, 1Zl, 1.24,125, 139, 139,
L49, 178,1.79, l8l
Maxjmilian t (de Bavari a) 161 Regnans in Excelsis 756, 15g,173
Maximilian alll-Lea 162
Milano 85, 86 Salmeron 44, 45, 47, 49, 98
misricism 125-127,'j.46 Shakespeare 8,28
Q{orone 79,85 Sixtus V 44,45,47,49
Suntm,a Doctrinae Christianae LL6
l'leri, Filippo 135, 136, 138, 146,
147 Teresa de Âvila 1.26, !28,145,146

Ochino, Eeinardino' 19,2A, 4l Ursuline 22

Oraroriile dragostei divine 21
Oratoriu, Roman 2I,2,2; I3S, L36, Xavier, François 104, 105
147