din bunatatea laptrelulu a iesit ocicoclata

e ceva doiar pentru ti ne

polarizarea insemnamultechestii dart u mnu le stii de aceea

SEMNE INTERYISE DE OM

POVESTEA ACEASTA ESTE CEAMAI TARE

NTADEXTER UN TRECICUL

OBOSITOR LUCRU ESTE SA FACI LUCRARI

SIMTURILE NOASTRE SUNT CELE MAI BUNE

acesta est un rol de mare CAPITOLUL V
DREPTUL SCRIS PANA LA INSTAURAREA
REGIMULUI TURCO-FANARIOT

In epoca feudalismului dezvoltat legea tarii a fost

principalul izvor de dar Tn oaralel s-a aplicat si dreptul
scris. in forma pravilelor bisericesti si laice san jl
cpdificarii unor obiceiuri juridice.
Obiceiul traditional, format intr-o perioada istorica
indelungata, in procesul formarii i consolidarii relatiilor
feudale, a fost pana in secolul al XV-lea unicul izvor de
drept.
in Transilvania, fata de incercarile nobilimii celor trei
natiuni privilegiate de a impune noi reglementari, romanii
i-au aparat cu stranicie vechile obiceiuri juridice, mai
mult, chiar au reuit sa impuna codificarea i publicarea
lor, dandu-le astfel o forma scrisa, aa cum a fost cazul
Statutelor Jarii Fagaraului.
Incepand din secolul XV, promovand o politica de
centralizare tot mai accentuata a statului, domnii, cu
sprijinul bisericii, au introdus legislafia scrisa care oferea
posibilitatea introducerii unor noi reglementari pe intregul
cuprins al statului, in toate domeniile vietii sociale i
economice.
Pravilele adoptate in epoca feudalismului dezvoltat au
avut izvoare comune, ceea ce a contribuit la accentuarea
caracterului unitar al dreptului nostru.
SECJIUNEA I

EVOLUTIA DREPTULUI SCRIS PANA IN SECOLUL

AL XVII-LEA
m1

 l /Aparitia orimelor pravile

Dupa formarea statelor romaneti de sine statatoare,
domnii s-au preocupat indeaproape de organizarea bisericii
i de propagarea ideologiei religioase, caci ea justifica, prin
dogmele sale, relatiile sociale existente. Datorita organizarii
ierarhice i a rolului de principal factor ideologic in
societatea feudala biserica a fost in masura sa elaboreze
norme de conduita care sa fie aplicate pe intreg cuprinsul
tarii prin extinderea autoritatii sale spirituale si cu sprijinul
statului.
In scopul consolidarii statului feudal i al centralizarii
puterii, domnii erau interesati sa introduca noi regulamente
juridice i sa le asigure un caracter uniform, spre deosebire
de obicei, care
1 prezenta unele trasaturi specifice de la o
regiune la alta .
Pravilele bisericesti orezintS un caracter oficial. caci
ele au fost intocmite din, ordinul domnului sau al
mitropolitului $i pe cheltuiala lor. Pispozitiile din pravile
erau ityipuse atat clemlui cat ^i laicilor. in domeniul
religios propriu-zis si in domeniuLiU: rMic. DealtfeL
potrivit concepjiei
autorilor de pravile bisericesti
1
reylemenfaTi * drept
2
'gjyiL penal sau procssual tingau tQt dg damgniul religjgs .
Biserica ortodoxS din tarile romane a fost organizata si s-a
aflat sub autoritatea
cjirituala a patriarhului din Bizant. Intrucat regula conform
careia pravilele bisericii MMli fntocmesc nurnai dupa
izvoare canonice bizantine era demult consacrata. domnii i
mitropolitii romani au respectat-o intru totul. lata cum
datorita fondului religios comun, precum i datorita
indelungatelor contacte politice i culturale, romanii au
&

1Al. Grecu. (P. P. Panaitescu), fnceputurile dreptului scris in limba

romana, Studii, VII, 1954, p. 224; C. A. Spulber, Cea mai veche
pravila roman ease a, CernSufi, 1930.
21. Floca, Originile dreptului scris in Biserica ortodoxa
romana, Sibiu, 1696.romana dateaza din secolul al XVI-lea,

dar continutul lor ne indica faptul ca ele au folosit

manuscrise mai vechi.
P r a v i l a S fi n fi l o r a p o s t o l i a fosttiparita de catre
diaconul Coresi la Brasov intre anii 1560-1562. Un
exemplar din aceasta legiuire s-a descoperit la Ieud
(Maramure) in 1921, motiv pentru care este cunoscuta i
sub numele de P r a v i 1 a d e la I e u d . Textele folosite
in elaborarea Pravilei de la Ieud au fost reproduse, sub
forma unor manuscrise, i in Moldova la inceputul
secolului al XVII-lea.
2

j^tog^efiede elementc bizantine atat in domeniul organizarii

statnlni
$i hkeHr.ii edictarea orimelor izvoare ale dreptului
3
scris .
Se tie ca procesui cretinarii daco-romanilor i apoi a
romanilor a inceput inca in epoca dominajiei romane i a
continuat dupa retragerea Aureliana. Aa se explica
utilizarea unui mare numar de cuvinte latine in limbajul
religios. incepand din epoca timpuriu. influenta bizantina a
fost receptata prin filiera slava, aa meat slavona a devenit
limba cancelariei domnesti si a cultului religios.
acestui fant. inflnen{a bizantina asupra primelor
pravile bismces.ti. a |kt fexercitata in forma limbii slavone.
Pe la jumatatea secolului al XVI-lea, datorita faptului ca
urmau a fi aplicate in viata unui popor care nu cunotea
limba slavona ^^BroCbisencesti au inceput sa fie redactate
si in limba romana.
Atat pravilele in limba slavona cat si cele in limba romana
au fost initial multiplicate in mafiuscrise, pentru ca
incepand din secolul XVII sa apara primele pravile
-tiaSritgi..
-.JxaxiXele_^JLr_Ls^ Jn l i m b a s l a v o n a . Cele mai
vechi izvoare de drept canonic care s-au pastrat sunt P r a
v i 1 a de la Tar go v i t e , scrisain 1452 de catre
gramaticul Dragomir din porunca domnului Vladislav,
Pravila de la Putna (1581),Pravila de la
M a n a s t i r e a B i s t r i t a (Moldova)din 1618, P r a v i l a d e
l a G a I a { i (inceputul secolului XVII) i P r a v4i l a d e
l a M a n a s t i r e a B i s t r i { a (Oltenia) din 1636 .
Toate aceste scrieri de drept canonic au folosit izvoare
bizantine. Pravila de la Targovite, cea de la Manastirea
NeamJ (1474), Pravila de la Galati i cea de la Manastirea
Bistrija (Oltenia) au un continut asemanator deoarece au
folosit izvoare comune. Cele mai importante izvoare au fost
Sintagma alfabetica a lui Matei Vlastares (scrisa in 1335
la Salonic), unele nomocanoane ale parintilor bisericii,
texte din legislafia imparajilor bizantini, dispozijiile privind
organizarea ierarhica a bisericii.
- R t & M l l e l e s c r i s e i n l i m b a r o m a n a . Pravilele
scrise in limba
, P r a v i l a s fi n t i l o r d u p a i n v a t a t u r a m a r e l u i
V a s i l e are un conjinut aproape identic cu cel al praviiei
tiparite de Coresi.
3D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, Bucureti, 1973, XI, p. 274.
41. Rizescu, Pravila ritorului Lucaci, Bucureti, 1972; I. Bianu, N.
Hodo, Bibliografia romanesca veche, I, Bucureti, 1903; P. P.
Panaitescu, Cronicele slavo-romane dift secolele XV-XVI publicate dc
I. Bogdan, Bucurcti, 1954; N. N. Smochina, O pravila romaneasca
din3 veacul al XVI-lea, 1966, p. 1042,

P r a v i l a a l e a s a a fost scrisa de catre logofatul

Eustratie in anul 1632 (Moldova). El a folosit izvoare
bizantine. preluate din nomocanoanul lui Mihail
Malaxos
5
(1561) pe care 1-a tradus din greaca ?n romana .
Pravila de la Govora sau Pravila cea mica
a fost6 edictata i tiparita din porunca lui Matei Basarab la
1640 . La intocmirea ei au fost utilizate izvoarele mai vechi
ale dreptului nostru scris. Pravila cuprinde
atat dispozitii de
7
d]gpt bisericesc cat i de drept laic .
Odata cu aparitia pravilelor in limba romana, importanta
dreptului scris a crescut, iar sfera sa de aplicare s-a extins.
Utilizarea in practica a pravilelor in limba slavona a
cunoscut mari dificultati, deoarece poporul, ca de altfel i
cea mai mare parte a clerului, nu cunotea slavona. Dovada
in acest sens i faptul ca textele mai importante ale Praviiei
de la Putna (scrisa in slavona) sunt traduse printre randuri
in romanete.
Pravilele scrise in limba romana prezinta o serie de
trasaturi comune datorita faptului ca au folosit aceleasi
izvoare i s-a adresat aceluiagi popor. Ele au circulat i sau aplicat in toate cele trei tari romane. Astfel, Pravila de
la Govora a fost publicata in doua editii identice, una
pentru Tara Romaneasca i alta pentru Transilvania, cu
deosebirea ca cea din Tara Romaneasca era prefatata de
mitropolitul Teofil, iar cea din Transilvania de catre
mitropolitul Ghenadie.

2. Continutul, importanta i aplicarea primelor

pravile
Continutul pravilelor bisericesti este extrem de variat.
caci alaturi de hdififiozfoile cu caracter iuridic se afla texte
dintre cele mai diverse cum ar fi extrasele din
lucrarireligioase. date istorice despre sinoade si despre
autorii de pravile (parinti ai bisericiiV tabele de calcularea
timpului, cronici, diferite formulare pentru intocmirea unor
acte.
Dispozijiile juridice propriu-zise nu sunt redate intr-o
forma sistematica, pe ramuri i institu^ii, astfel ca normele
de drept canonic altepieaza cu cele de drept lai^ sau cele de
drept civil cu cele de drept penal. De altfel, fenomenul nu
5P. P. Panaitescu, Contribufii la istoria culturii romane$ti, Bucure$ti,
1971, p. 370, 390; C. Fotino, Pagini din istoria dreptului romdnesc,
Bucureti, 1972, p. 73-90.
6Gh. CronJ, Pravila de la Govora din 1640, Studii, XV, 1961, 5, p.
121. G. Mihaila, Literatura romana vcche, Bucureti, 1971, p. 250.
7Tr. Valdman, Principalele probleme de drept bisericesc cuprinse in
vechile legiuiri ale farii Romanefti, Glasul bisericii, XXX, 1974, 3-4,
p. 4270.

trebuie sa ne surprinda fa{a de stadiul evolufiei juridice la

acea epoca.
Numeroase dispozifii se refera la condifia juridica a
persoanelor, in primul rand la organizarea familiei (logodna,
casatorie, divort). Rudenia de sange era de doua feluri: in
linie directa i in linie colaterala (in sus, in jos i de
mijloc). infratirea persoanelor era conditionata de
respectarea unor forme religioase.
Materia contractelor este reglementata prin texte ale
dreptului bizantin referitoare la contractele de emfiteoza,
vnzare, imprumut, zalog, depozit.
Normele de drept penal sunt elaborate intr-o forma
corespunzatoare conceptiei religioase asupra infractiunilor i
pedepselor. Astfel, infractiunea era socotita pacat, iar
pedeapsa ispaire (pacatul uciderii)- Sunt incriminate, pe
baza unor texte bizantine sau biblice, fapte ca omorul,
insulta, calomnia, vrajitoria. Pedepsele erau fizice (bataia,
mutilarea, pedeapsa capitala) sau duhovniceti (matanii,
rugaciuni, posturi).
Unele texte se refera la procedura de judecata,
in
8
special la probele care puteau fi administrate in justitie .
- Prin continutul lor mistic i prin discriminarile sociale
pe care le consacrau, pravilele bisericeti au
contribuit la consolidarea relatiilor de tip feudal.
Pe de alta parte, fiind inspirate din izvoare bizantine,
aceste pravile au marcat inceputul procesului de receptare a
ideilor i institutiilor juridice romane, astfel cum
au fost ele
9
adaptate la realitatile feudale ale Bizantului . Incepand din
acest moment, influenta, dreptului roman asupra dreptului
romanesc s-a exercitat in forma scrisa, prin filiera bizantina.
In epoca anterioara, influenta romana s-a manifestat sub
forma sintezei dintre dreptul dac i cel roman, pe terenul
careia s-a format i a evoluat dreptul nescris romanesc, cu
trasaturile sale specifice. Daca, insi in sistemul Legii Tarii
elemeritele de drept roman s-au adaptat la cerintele proprii
feudalismului
timpuriu,
caracterizat
prin
existenta
devalmaiei i a solidaritatii comunitatii umane, in dreptul
nostru scris ideile i mstitutiile romane dobandesc functii
noi.
Dezvoltarea proprietatii private i a productiei de
marfuri au impus introducerea unor principii de drept
conform cu individualismul care incepea sa se opuna tot
mai mult vechii solidaritap a obtei. Aceste principii erau
gata elaborate in opera legislative a lui Justinian pe care
8t. Berechet, Judecata la romani pana in secolul al XVIIf-lea,
Chiinau, 1926..
9Gh. Cron{, Reception des Basiliques dans des Pays roumains,
Nouvelle Etudes dHistoire III, 1965, p. 171; Val. Georgescu, La
reception du droit romano-byzantin dans les Principautes Roumaines,
5
Melanges
H. L6vy-Bruhl, aris, 1959, p. 373.

imparatii bizantini au preluat-o i au adaptat-o, Aa se

explica faptul ca deasupra primului strat al influentei
romane, exercitata in epoca zamislirii poporului roman, s-a
adaugat un al doilea, determinat de cerintele inceputului
economiei de schimb. In fapt, cel de al doilea moment al
influentei dreptului roman asupra dreptului nostru nu poate
fi delimitat in mod mecanic de cel anterior, el constituind
mai degraba o continuare a aceluiai proces, ajuns intr-un
stadiu superior.
In al doilea rand, dreptul nostru scris are un continut
similar, mergand uneori pana la identitate in toate cele trei
fan romane. Acest fenomen prezinta o semnificatie
deosebita, caci el atesta persistenta unitatii de conceptie a
dreptului 10nostru, ca parte integranta a contiintei unitare a
poporului . Aa cum dreptul nescris s-a caracterizat prin
unitatea de reglementare in toate teritoriile locuite de
romani, tot aa i dreptul scris, ca o continuare fireasca a
vechii conceptii, ajunsa intr-un stadiu nou, a consacrat la
randul sau un regim ilnitar de reglementare juridica.
Folosirea acestor pravile cu ocazia elaborarii legislatiei laice
de mai tarziu a contribuit, de asemenea, la pastrarea i
consolidarea unitatii dreptului nostru scris.
^!Pravilele noastre bisericeti au avut o finalitate
practica, fiind aplicate in activitatea tuturor instantelor. Cu
toate acestea, documentele care atesta faptul ca
hotararile judecatoreti erau date pe baza pravilelor sunt
putine la numar. Acest fenomen se explica prin aceea ca
hotararile din domeniul dreptului penal sau al dreptului
familial se dadeau frecvent in forma orala, iar daca erau
date in forma scrisa nu se indica textul din pravila pe care
se intemeiaza. Pe de alta parte, partite nu erau interesate sa
pastreze asemenea documente, aa ca ele s-au pierdut. Cu
totul alta era situatia in cazul litigiilor privitoare la
proprietate, care se solutionau prin redactarea unor hotarari
scrise i motivate pe care parole aveau tot interesul sa le
pastreze, dovada ca asemenea hotarari s-au pastrat,
confirmand fara putinta de11 tagada, aplicarea primelor
pravile in activitatea judiciara .
3. Hrisoavele legislative
- Pana catre sfaritul secolului al XVI-lea hrisoavele
domneti aveau valoarea unor acte individuale, de
aplicare a lefli tarii la cazurile practice care ii erau
infatuate domnului spre solu|ionare. Incepand din

10N. Iorga, Istoria poporului romanesc, Bucureti, 1985, p. 456.

11Hrisovul lui Alexandra Ilia din 23 decembrie 1616 men^ioneaza
c5 in procesul de motenire dintre cele doua fiice ale lui Mihai
Viteazul - Florica (legitima) $i Maria (natural^) - hotararea s-a dat pe
6 pravilei, iar procesul a fost catigat de catre flica legitima.
baza

aceasta epoca unele hrisoave domne$ti aiT aobandit

valoare normativa, deoarece cuprindeau norme cu
caracter general, aplicabile pe intregul cuprins al
tarii.
Aa a fost cazul aezamintelor din 1595 prin care
Mihai Viteazul a modificat unele dispozijii din legea tarii
12
cu privire la relatiile dintre boieri i taranii aserviti .
Conform Legii Tarii, rumania era imprescriptibila, aa
incat taranii legati de pamant puteau fi urmariti oriunde ar
fi fugit i readui pe moie. Mihai Viteazul modifica
aceasta regula, stabilind ca {aranii care au fugit inainte de
adoptarea aezamantului sa nu mai poata fi urmariti, ci sa
ramana acolo unde se afla (care pe unde va fi, sa fie
vecin pe veci) a avut in vedere situatia taranilor fugiti din
fata armatelor turceti i s-au stabilit in Oltenia. Aadar,
aezamantul nu trebuie intrepretat in sensul ca legarea de
pamant a fost introdusa de catre Mihai Viteazul, ci in
sensul ca {aranii fugiti de pe mobile din Muntenia nu mai
puteau fi urmarifi de stapanii lor.
Este evident ca legarea de pamant a fost anterioara aa
numitei legaturi a lui Mihai, de vreme ce s-a dat hrisov
domnesc de interzicere a urmaririi i readucerii pe moii a
faranilor fugi{i inainte de 1595; daca pana la adoptarea
aezamantului taranii puteau fi urmariti, inseamna ca erau
legati de pamant inca din epoca anterioara. Pe de alta
parte, prin acest aezamant sfera rumaniei a fost extinsa,
deoarece puteau fi legati de pamant i oamenii liberi aflati
pe moii la acea data (rumanii de legatura).
i in Moldova, $tefan Toma i Miron Bamovski au
dat hrisoave legislative de modificare a dispozijiilor
13
dreptului nescris referitoare la urmarirea vecinilor .
Continutul lor este similar cu cel al aezamantului dat de
Mihai Viteazul, caci se interzice urmarirea taranilor fugiti
inainte de anumite fapte, fapt ce atesta, i pentru Moldova,
legarea taranilor de pamant inaintea adoptarii acestor
hrisoave.
fryyj 4. Cartea Romaneasca de Invatatura $i indreptarea
Legir
- La mijlocul secolului al XVII-lea au fost adoptate
cele mai importante izvoare aIe dreptului nostru sens
din epoca feudalismului. Ele au aparut aproape in
acelai tjmp. Cartea romaneasca de invatatura la 1646,
12C. Giurascu, ,,Aezamantul sau legatura lui Mihai Voda, Analele
UniversitSpi Bucure$ti, XIX, 1,1970, p. 53; Documente, veacul XVII,
B, II, nr. 168.
131. Minea, Despre feraia din afezamantul lui Miron Voda Barnovschi,
7
CercetSri
istorice, X-XH 1934-1936, p. 206.

iar indreptarea legii a] 162-552 i au mi continut

similar. Cele mai multe dispozitii se refera la relatiile
din agricultura i la dreptul penal.
Cele doua monumente de drept au fost adoptate in
scopul consolidarii puterii de stat centralizate, dar boierii
au interpretat dispozitiile lor in sensul ingradirii puterii
domneti i al consolidarii regimului nobiliar.
- C a r t e a r o m a n e a s c a d e i n v a t a t u r a este prima
codificare legislative cu caracter laic din istoria
dreptului nostru. Ea a fost intocmita de catre logofatul
bustratie din ordinul lui Vasile Lupu si tiparita in anul
14
1646 la tipografia manastirii Trei Sfetitele din Iai .
Titlul integral al lucrarii ne indica izvoarele pravilei,
metoda de lucru precum i scopul urmarit prin
adoptarea ei. (Cartea romaneasca de invatatura de la
pravilele imparateti i de alte judete cu zisa i cu
toata cheltuiala a lui Vasile voievodul i domnul
Tarei Moldovei, den multe scripturi talmacite den
limba ilineasca pe limba romaneasca). in primul rand
titlul lucrarii ne indica faptul ca lucrarile straine au
fost codificate intr-o viziune proprie, ca urmare a
initiativei domneti i constituie o opera de sinteza cu
trasaturi originale. in al doilea rand, termenul de
invatatura nu trebuie inteles in sens didactic, ci in
sensul de porunca domneasca, de dispozi^ie
obligatorie, cu caracter juridic. De altfel, sensul de
porunca al termenului invatatura era foarte bine
fixat in terminologia epocii, aa cum rezulta din
actele prin care sunt loviji de urgia
domneasca toti cei
15
ce nu indeplinesc invajaturile sale .
- I n d r e p t a r e a l e g i i a fost tiparita in anul 1652 la
Targovite, din porunca domnitorului Matei Basarab, sub
denumirea de Pravila cea mare. Autorul pravilei este Daniil
Panoneanul, un calugar care 16a ajuns, cateva decenii mai
tarziu, mitropolit al Ardealului .
Din titlul oficial al pravilei rezulta ca domnul a inten|
ionat sa o aplice in practica, sa determine o evolujie a
relatiilor sociale in sensul prevederilor sale juridice.
(Jndreptarea legii cu Dumnezeu care are toata judecata

14 Cartea romanesca de invafatura, 1646. Edifie criticS, Bucureti,

1961; t. C. Longinescu, Pravila hi Vasile Lupu $i Prosper
Farinaccius,
romanistul italian, Bucureti, 1909.
15
15 Lcgea agrara bizantina a aparut in secolul VIII, sub domnia lui
Leon Isaurul, iar Prat xis ct foeoricale criminalis a fost scrisS de c5tre
penalistul italian Prospero Farinacci (1554-1613).
16Indreptarea legii, 1652.r Edipe criticS, Bucureti, 1963; Gh. Cronf,
Dreptul bizantin in farile mane-Indreptarea legii din 1652. Studii,
8 1960, 1, p. 57.
XIII,

arhiereasca i imparateasca de toate vinile preo$eti i

mireneti).
indreptarea legii cuprinde, pe langa versiunea
muntenizata a pravilei lui Vasile Lupu de la 1646,
traduceri i prelucrari ale unor acte din nomocanoanele
bizantine.
In partea finala a pravilei sunt expuse unele probleme
de interes mai general din domenii ca medicina, gramatica,
filosofia, alaturi de diverse chestiuni canonice.
Atat Cartea romaneasca de invatatura cat i
indreptarea legii sunt structurate ^ p r i c i n i , g l a v e i
z a c i a 1 e (capitole, sec^um, articole).
- Dispozitiile celor doua pravile sunt in linii generale
asemanatoare. Astfel, partea I-a reglementeaza relajiile
feudale din agriculture. Deosebit de semnificative in
acest sens sunt dispozi{iile privind legarea taranilor
de pamant, dreptul boierilor de a-i urmari pe tarani i
de a-i readuce pe moii, interdicfia de a se primi
{arani fugari pe domeniile feudale, 17 precum i
obligafia de a-i preda adevaratilor stapani *
Sunt prevazute in amanunt obligajiile faranilor aserviti
fa{a de
boieri i consecintele neindeplinirii acestor
18
obligati . Astfel, daca boierul socotea ca munca taranului
este necorespunzatoare, avea dreptul sa-i refina intreaga
recolta de pe pamantul dat in folosinfa.
O serie de texte se refera la paza bunurilor agricole
(recolte, vite, pomi, inventar agricol) i la pedepsele
aplicate celor care se sustrageau sau distrugeau asemenea
bunuri. Multe texte se refera nemijlocit la normele dupa
care trebuie sa se desfaoare producfia in diferite domenii.
in partea a Il-a sunt reglementate, pe larg, institu^ii de
drept civil, penal i procesual. Astfel, in Cartea
romaneasca de invatatura se face o clasificare a bunurilor
in mobile (arme, bani) i imobile (moii) cele imobile fiind
socotite mai prejioase i, ca atare, protejate cu mai multa
grija. In paralel, se tacea o distincfie intre bunurile stapanite
conform dreptului laic i cele sfintite, stapanite conform
dreptului bisericesc.
Unele dispozitii se refera la modurile de dobandire a
proprietatii. Intrucat uzucapiunea nu era recunoscuta,
acjiunea in revendicare putea fi intentata oricand.
Clasificarea persoanelor se intemeia pe criteriul situafiei
sociale. O b r a z e 1 e (persoanele fizice) puteau face
parte din categoria oamenilor liberi sau din a robilor. La
randul lor, oamenii liberi erau impartifi in boieri, pe de o
parte, farani i saraci, pe de alta parte, Boierii cu dregatorii
erau numiti o a m e n i d o m n e t i , iar ceilalti erau socotifi

17Cartea romanescfi, de mvafatura, pricina I, zac. 18.

189
Idem, pricina I, zac. 23.

r u d a b u n a , a l e a s S (nobilii) i de folos Jarii. Jaranii

erau desconsiderati datorita pozijiei lor sociale, fiind
desemna^i prin termeni ca: ^aranul gros, neinfelegator, om
de gios. Robii se aflau in proprietatea stapanului, care avea
asupra lor un drept de corecjie. Ei puteau dobandi libertatea
prin dezrobire sau prin denunjarea stapanului care comitea
anumite infrac(iuni (ex. facerea de bani fali).
Dei majoratul era fixat la 25 ani, persoanele
raspundeau de faptele lor de la varsta de 18 ani.
Relatiile de familie sunt reglementate pe baza unor
dispozitii preluate din pravilele anterioare. Casatoria era
precedata de logodna, care producea anumite efecte juridice.
Barbatul avea dreptul de a administra bunurile dotale i de
a exercita puterea maritala asupra sotiei, inclusiy un drept
foarte larg de corec|ie. Desfacerea casatoriei se putea face
de catre biserica, in aplicarea principiului simetriei sau prin
simpla repudiere pentru fapte indicate in pravila (adulter,
vrajitorie, rudenie, bataie peste masura).
In materia obligatiilor apar unele principii noi,
decurgand din caracterul individual al raspunderii. Ca izvoare
de obligajii sunt menjionate contractele (tocmeala) i
delictele
(nesocotin^,
inelaciune).
La
incheierea
contractelor vointa putea fi viciata prin violenta (sila) sau prin
dol (amagire). Actele puteau fi incheiate i prin reprezentanti

1
0

(ispravnici, pristavi). Textele se refera mai frecvent

la
19
contracte de vanzare, incheiere, imprumut, donatie . Sunt
consacrate atat garanjiile personale (chezaia), cat $i cele
reale (zalogul).
Succesiunea putea fi lasata prin testament scris (zapis)
sau oral (cu limba de moarte) i fara testament. Nu puteau
veni la motenire cei condamnati pentru infrac^iuni contra
moralei (nevolnici) ca i asasinii celor care urmau a fi
moteniti. Motenitorii erau clasificati in descendenti i
colaterali. Copiii naturali veneau la sucesiunea mamei.
Rezerva i cotitatea disponibila erau stabilite in raport cu
numarul copiilor.
Dispozitiile penale sunt formulate pe baza unor principii
moderne, preluate din lucrarea lui Prosper Farinaccius.
Infractiunile erau numite v i n i sau g r e e 1 i. Ele erau
clasificate in v i n i m a r i i v i n i m i c,i. in calificarea
faptelor se aveau in vedere aspectul international, locul i
timpul comiterii lor, ca i caracterul flagrant ( v i n a d e
f a t a ) sau neflagrant. Se opereaza cu notiuni evoluate ca:
tentativa, concursul de infractiuni, complicitatea, recidiva.
Sunt enumerate faptele care inlatuni raspunderea penala
(nebunia, legitima aparare, varsta sub 7 ani, ordinul
superiorului), precum i cele care micoreaza raspunderea
(ignoranj:a, mania, pasiunea, somnambulismul, greeala fara
inelaciune).
Se aplicau pedepse fizice (decapitarea, spanzuratoarea,
tragerea in feapa, arderea in foe, mutilarea), pedepse
privative de libertate (ocna, temnita, surghiunul la
manastire), pedepse care vizau expunerea celui vinovat
oprobiul public (purtarea prin targ), pedepse religioase
(afurisenia, oprirea de la biserica, i amenzile sau gloabele.
In anumite cazuri se aplica i pedeapsa talionului, ca o
urma a sistemului razbunarii private (suflet pentru suflet). In
stabilirea pedepselor, judecatorul avea o foarte larga
posibilitate de apreciere (vointa giudetului). Pravilele
recomanda ca pedepsele fizice sa nu fie aplicate boierilor i
clericilor, iar atunci cand pedeapsa este lasata l a v o i a
g i u d e t u l u i c e r t a r e a boierilor sa fie mai mica.
Dimpotriva, atunci cand se facea vinovati d e h i c 1 e n i
e, boierii erau pedepsiti mai grav, deoarece fapta lor era
indreptata impotriva statului. Intre faptele incriminate de
pravile mentionam: hiclenia, calpuzania (falsificarea de
bani), furtul, omorul, marturia mincinoasa, rapirea, incestul,
bigamia, adulterul, erezia. Conceptul de furt avea o sfera
foarte larga, incluzand pe langa sustragerea unui lucru $i
neindeplinirea obligatiilor de catre debitor, dupa modelul
dreptului roman evoluat.
Instantele de judecata erau laice i bisericesti.

19 Cartea romaneasca de invafatura, pricina 1, zac. 117.

Activitatea judiciara era marcata de confuzia atribujiilor

judecatoreti i administrative i de inexistenta specializarii
instantelor, toate procesele, indiferent dacS20 erau civile sau
penale, fund soludonate de aceiai dregatori .
In domeniul dreptului penal actiunea era intentata fie de
catre victims! fie de catre alta persoana (parinte pentru
copil, sof pentru sojie). in anumite cazuri (hiclenie,
calpuzanie) denuntarea era obligatorie.
Pravilele prevedeau ca mijloace de proba: inscrisurile,
martorii, juramantul, expertizele. Judecatorul avea dreptul sa
aprecieze 21
marturiile in functie de condifia sociala a
persoanelor .
Partea nemultumita de solujia data se putea adresa unui
judecfitor superior, cu toate c sistemul apelului nu se
constituise inca.
l uclo pi\*gic^> * au i\Hih#at to tltWlltt wunoflfteril pioauiipjld
ai'tlunii. AnHpI actnuuNi poutvu vflhuiftotHwt cioantoloi M ptwiirt ill 10
do aui $1 in divptul prueciuihij pttWl * i\ limwllIM UHUIOUO do

plOM'HOtO a aC|iUUH (f\ilH' $ MU, Illlltl010 Mil),

S llivptiil *otl* mi (Ytiit*ilvtiitol tu

volttvodtllulul

l^lulilldrepUlUli WHS Ml IViU\^ilviUU(i a Iom! marcaUl, pe do i) parlo, do

tendmju IVUMIKH locah de a couMdtda autououna VOliV^tlltulu! iut po do nltf
pmtc, de politico centvalUatoaiv pvwiwovutft do oftuv Uugaiia in acest context,
fomltlil din Ttmsilvnniu mu apftmt uadndle $t mstitupde juudioo eounaovnto
de yu valaclncum, fn oclc mm V$fi$t$ ttunu\ IUCIUMY pi ill coditVfu alo vecltilot
obiceiun, rcnlt/nte sub prcsiuuca p^ulaift $\ uvunwscute otWud^
Alfttun do dwptul vonuluilot; do strftvochea nadi|ie, fn Tttuitfilvmuu a lost
inipus, iwcep^nd din it^kU XV* do cfttiv vdrt\uilo color troi na|iuni dominant $i
dc eftrc sumu! u\Aghim\ un sistenijutidie discrinunatoriu, Acost slstem jut idic nu I
lost niciodaiS HtVMUlt sau recutnxscut do c&tre popula|ia nu\joritarft romfnft,
Auunitatea re&alU a fnceivat sft impuuft $i fn Trausilvania undo ivglcmcntfin I svrise*
pvhind ovgaui*avva do stilt sau stutvitnl juridic al dileiitcloi clasc i catcgorii I sociale
Nobdunea localft* fusft* nu ora dispusft sft rouuu|o In privilcgiilc sale, a$a I hidt in futicaga
epocft a voievodatuluu dociotolo iconic au ocupat un loc sccundar I fnsistcmul do dropt al
lYansdvauioi, Men(iouAm tn acest sens dceretul rcgclui Andrei I n) IMea du\
cu ptivire
la privilogiilo nobilimit% confirmat dc eAtrc urma$ii sAi, I decvtud lui Carol Robert retevitor la
orgaui/area flnanciarft sau dccretul lui Ludovic I
ditv
prin cave s*a fnfftptuit
reorgani/area anuatci $i s-au fixut obligafiilc I iobagiloi\

1351

1222

In cadtul politico do centrali/ave pc care o promovau, regii Ungai iei au

proeedat I In vililt tatt do codtficarc a dreptului noscris |! scris a$a cum a fost
cazul lui I Matei Corvin (neoi'etuui u\aius din l48o)5\ l a rAndul sftu, Vladislav al
Hl-lea i-a I incredinjat juristului ^totan VorlnW/i savcina do a fntocmi o coleclio
dc dropt, prin I valorifk'iU'ea i/voarolor nescrise ^i scrise oxistonto, Apdrutft fn
1517, colecfia hit I WrKVii nu a tost puhlicatft otlciaK dar s*a aplicat fn practica

20Cartea mmartesca de invafatura, glava 243 zac, 11, 12.

21 Ibidem, glava 367, zac. 6.

instnntclor, inclusiv a I cdor din lYansilvania, pAnft la 1848, De alttel, fn 169K

prin Diploma leopoldinft, sa I confmniu utili/ai^a acestei caliOcftri l a cuprinde
dispo/i\ii privind dirpturilc nobilimii, I procedure de judeeatft, coudilia juridioft a
iobagilor, statutul ora^elor libcre |i I reglententai'ea juridicft din tontoriile atlate
fit dependent tufA de Ungaria, tntnicAt I lucrnren cunoa^ite o sisten\ati/are fn
trei pftr\i, este cunoscutft sub denumirca dc I Tr i p a v li t u 1 lui V e r b 6 c / i (d
e c r e t u m t r i p a r t i I n n\ )w, Codul lui I \%rtHV/i consacr^ i^laliile do tip
feudal* inclusiv legaroa iobagilor de pAmAnt. De rtn\rcftt este ftiptul eft
aceastft codirtcai*e maghiarft subliniai:ft deosebirile oxistentc I intre dreptul
Ungarioi cel al Ttansilvaniei,

At \ W\ krt, AVAi/mov t# iMmY

l<ts
fhi\
miMMHx mis AVI' ATlll*t sih'fax, Rcvuc Rouianiac
;

rttM, X, Wl, $> |v MS*

V
MKMI+Smw *1+ h fiH'ttuttHw vhtimt Hvwic Hoiunnino
^^Hiiioire, XIV, W5* |V
IA font Hpifitl tn numtmiit tdljil lnCU^1571,151X t 1(M ^ l^s. I(vv^,
l7^Ji^dov*dAc*

^ucuyvi ik <\ ftiml

\M

- Nobilimea celor trei natiuni dominante a adoptat, de

asemenea, in adunrile sale unele hotarari vizand

inasprirea exploatarii sociale i nationale in
Transilvania. Cea mai importanta hotarare, prin
consecintele sale sociale i politice a fost cea
adoptatS in sfatul de la Capalna din septembrie 1437,
cu care ocazie s-a constituit, fara consultarea
romanilor 2 i
impotriva lor, U n i o
trium
2
n a t i o n u m . Potrivit acestei hotarari, puterea
politica in stat urma sa fie exercitata de catre
nobilimea maghiara, patriciatul sasesc i mica
nobilime secuiasca. Pe viitor nobilimea celor trei
natiuni minoritare, urma sa ac{ioneze unita impotriva
majoritatii romanilor, pe care o numea cu cinism
dumanul razvratitilor din tara.
- Toate aceste izvoare de drept scris, cuprind dispozitii
privind materia contractelor, familia, succesiunile,
dreptul penal i procedura de judecata.
Principalele contracte reglementate in dreptul scris al
Transilvaniei voievodale sunt: vanzarea, schimbul, donatia,
imprumutul, inchirierea, locajiunea de servicii.

22L. Demeny, Textul celor doua mtelegeri incheiate in 1437 intre

(arani fi nobili, dupa documentele originale, Studii, XIII, 1960, p. 91;
t. Pascu, Bobdlna, Bucureti, 1963.

Relatiile de familie (casatoria, adoptiunea, tutela,

curatela) se aflau sub incident dreptului canonic al bisericii
catolice.
In domeniul dreptului succesoral s-a introdus un sistem
care functiona in raport
cu pozitia sociala a partilor i cu
23
provenienta bunurilor . Astfel, bunurile donative ale
nobililor se transmiteau numai baietilor. Pamanturile
Jaranilor aservifi, care nu aveau succesori, treceau initial in
proprietatea regelui, iar mai tarziu in proprietatea nobililor.
Bunurile motenite treceau asupra rudelor, iar cele
cumparate puteau reveni i altor persoane conform
dispozitiilor testamentare.
Institutiile dreptului penal i procesual prezinta o serie
de asemanari cu cele din Tara Romaneasca i Moldova,
infracfiunile i pedepsele fiind in linii generale aceleai.
-Statutele
F a g a r a u 1 u i . Romanii din Jara
Fagaraului, ca i
cei din alte regiuni ale Transilvaniei, i-au aparat cu
stranicie
vechile institutii, tradifiile i normele de conduita
24
proprie . Repetatele incercari ale regilor Ungariei i ale
nobilimii nafiunilor privilegiate de a impune o reglementare
juridica straina de obiceiurile i moravurile romanilor au
determinat intensificarea luptei populatiei majoritare pentru
dreptate sociala i naponala. Acest fenomen este ilustrat
intr-o forma deosebit de graitoare in Jara Fagaraului, unde
romanii au reuit sa impuna autoritafilor codificarea
principalelor institufii juridice consacrate de Legea Jarii (Jus
valachicum).
Jara Fagaraului, numita la origine Terra Vlachorum, sa bucurat de o larga autonomie, pana catre sfaritul
secolului al XV-lea, cand a fost trecuta sub administrarea
teritoriilor saseti (universitas Saxonum). Aceasta incalcare
a drepturilor stravechi s-a lovit de o viguroasa rezisten^a a
romanilor, culminand cu rascoalele din anii 1503 i 1508.
intre revendicarile formulate de catre romani a figurat i
aceea a recunoaterii i codificarii vechilor lor obiceiuri
juridice. Aceasta revendicare a fost satisfacuta chiar in anul
1508.
In cuprinsul Statutelor Tarii Fagaraului se arata in
mod expres
ca ele au fost elaborate la propunerea
25
romanilor . Totodata se precizeaza ca normele cuprinse in
aceasta codificare sunt vechi obiceiuri juridice romaneti.
23Verboczi, Tripartitum, III, 25, 5-15.
24S. Kolosvari i K. Ovari, Corpus Statutorum Ungariae Municipalium
I(Statutal et Constitutiones Iurium Municipatium Transilvaniae),
Budapesta, 1885, p. 169.
25 Videns prioritate Boyaronum et universorum Walachorum

Statutele au fost redactate in limba latina. Textul scris

reda normele obiceiurilor juridice intr-o forma fidela, dar
concentrata, pomindu-se de la ideea ca ele sunt cunoscute
foarte bine de populatia romana, care le aplica din generatie
in generatie.
Potrivit stadiului de evolutie a ideilor i a institutiilor
juridice la acea epoca, normele de drept nu sunt grupate
potrivit unui sistem clar, aa incat dispozitiile de drept
penal sau de procedura sunt intercalate intre cele de drept
civil.
Statutele consacra stratificarea sociala prin utilizarea
unei terminologii similare cu cea din Tara Romaneasca.
Astfel nobilii romani sunt desemnati prin termenul de
b o y a r o n e s (boieri), iar taranii sunt denumiti r u s t i c i
w a l a c h i . Unitatea terminologica se explica prin faptul ca
Tara Fagaraului a pastrat in permanenta relajii stranse cu
Jara Romaneasca. Aceste relajii s-au mentinut chiar i dupa
ce Jara Fagaraului impreuna cu Tara Almaului au incetat
sa se afle in dependents,
cu regim de feude (1452), fata de
26
Jara Romaneasca .
Numeroase dispozifii reglementeaza rela^iile de familie:
casatoria, divortul, regimul bunurilor dotale. in vederea
incheierii casatoriei era necesar consimjamantul parintilor,
in lipsa caruia casatoria se putea contracta cu fuga
(printr-un simulacru de rapire, urmat de plata unei amenzi
simbolice). Zestrea viitoarei sotii trebuia sa fie constituita de
catre parinti, iar dupa moartea acestora obligafia de
inzestrare trecea asupra fratilor, ca i in Jara Romanesca.
Casatoria putea fi desfacuta prin repudiere, iar bunurile
dotate ramaneau in stapanirea sotului care a respectat
obligafiile casatoriei. i aceasta reglementare este proprie
romanilor din toate cele trei state feudale.
Unele dispozitii cuprinse in Statute pastreaza urme
evidente ale proprietatii devalmae, cu toate ca ea nu este
menfionata expres. Astfel este recunoscut vechiul obicei al
romanilor de a pate vitele sau alte animale pe terenul
altuia. De asemenea, textele consacra sistemul raspunderii
colective in materie penala, sistem aplicat in toate teritoriile
locuite de romani.
i in domeniul succesoral reglementarile sunt identice
sau similare cu cele din Tara Romaneasca i Moldova.
Mentionam in acest sens ca pamantul boierului mort fara
descendenti revenea seniorului feudal. Fetele inzestrate de
catre paring nu veneau la succcesiunea acestora. in fine,
Statutele admiteau schimbarea ordinei succesbrale prin
26N. Densu$ianu, Monumentele pentru istoria farii Fagaraului>
Bucureti, 1883; Dacia preistorica, Bucurcti, 1813, p. 879.

intermediul infratirii. Tot prin intermediul infratirii putea fi

inlaturat i privilegiul masculinitatii.
Dispozitiile penale cuprinse in Statute sunt i ele
conforme cu reglementarile vechilor obiceiuri romaneti.
intre faptele penale incriminate se numara: furtul (cu
diferitele lui variante), denun^area, juramantul fals,
vatamarea corporala, comerjul clandestin.
Cercetarea textelor din Statutele Tarii Fagaraului ne
ofera prilejul sa tragem concluzii cu adanci semniflcatii
pentru evolutia dreptului romanesc. in primul rand, obiceiul
romanesc se caracterizeaza printr-o vadita unitate de
continut i, in al doilea rand, el a fost aplicat de catre toti
romanii, din toate cele trei tari, in ciuda vicisitudinilor
istoriei. In acest cadru general de evolutie se cuvine a fi
subliniat faptul ca politica de oprimare a romanilor din
Transilvania, prin cele mai variate forme, inclusiv prin
incercarile de a li se distruge institutiile i stravechile
traditii, s-au lovit de o rezistenta indarjita. Ce poate fi mai
graitor decat faptul ca la aproape un secol d e l a U n i o
t r i u m n a t i o n u m , autoritajile au fost constranse sa
recunoasca i sa codifice obiceiurile romanilor. Aceste
obiceiuri juridice s-au pastrat intr-o forma nealterata pana
in momentul redactarii Statutelor, cand mai ramasesera
doar trei decenii pana la incetarea dependentei Transilvaniei
fa$a de Ungaria.
6. Dreptul scris in Transilvania, principat autonom
- Dieta intrunita la Sighioara in anul 1540 a hotarat
ca Transilvania se va conduce pe viitor dupa legi
proprii. Dupa aceasta data legile adoptate de catre
Ungaria i-au incetat aplicarea in Transilvania. A
continuat sa se aplice numai codul Verboczi, dar nu
ca lege oficiala, ci ca o simpla culegere cu caracter
privat.
Dintre vechile izvoare de drept adoptate in
Transilvania, U n i o t r i u m n a t i o n u m a ramas ca
fundament al dreptului public cu caracter discriminatoriu.
Dupa anul 1540 Dieta Transilvaniei a adoptat
numeroase legi (hotarari) cu caracter extrem de divers, care
priveau organizarea de stat, procedura de judecata,
organizarea bisericii, dreptul civil i dreptul penal. Din
cuprinsul acestor legi se degajeaza tendinta de promovare a
intereselor categoriilor sociale privilegiate i ale religiilor
recepte. Foarte amanun{it sunt reglementate obligatiile
iobagilor fata de nobili, biserica i stat. Prin aceste obligati
situatia taranilor aserviji, in special a romanilor, s-a
inrautatit i mai mult, in spiritul Uniunii celor trei
najiuni, taranii romani erau declarati tolerati i suporta^i

pro t e m p o r e . Mai mult, li s-a luat chiar i dreptul de a

purta anumite veminte pentru a sublinia i pe aceasta cale
conditia lor inferioara, de tolerafi. Preotii romani erau
asimilaji {aranilor aserviti i aveau indatoriri iobageti.
Dat fiind numarul mare al legilor, precum i continutul
lor variat, in secolul XVII s-a trecut la sistematizarea lor
prin grupare cronologica. Prima colectie cuprinde legile
adoptate intre anii 1540 i 1653 sub denumirea
Approbatae
Constitutiones
Regni
Transilvaniae et Partium Hungariae eis dem
a n e x a r u m , iar cea de a doua incorporeaza legile
adoptate
intre
anii
1653-1669
sub
numele
27
deCompilatae Constitutiones .
Aceasta sistematizare formeaza o lucrare, unica,
desemnata prin titlul prescurtat A p p r o b a t a e
et
Compilatae constitutiones.
Toate aceste legi sunt creatii ale Dietei i exprima
interesele nobilimii locale, in cadrul statutului de sine
statator al Transilvaniei. Faptul ca activitatea legislativa a
Dietei s-a desfaurat in condijiile unei depline autonomii
rezulta i din denumirea

acestor culegeri de legi. Ele au fost adoptate i

aplicate
intr-un
regnum
(regm
Transilvaniae),termen care la acea epocS
desemna statul suveran.
- Dupa infaptuirea unirii celor trei tiri romane,
Mihai Viteazul a adoptat unele masuri legislative
prin care a consacrat, la cererea taranilor
romani, 31anumite dispozi|ii ale obiceiului
romanesc . Astfel, in Dieta din iulie 1600,
la propunerea sa, au fost recunoscute drepturile
romanilor de a-i pate vitele in hotarele
statelor sasejti i ungureti, potrivit vechilor
obiceiuri. Totodata, preotii romani au fost
scutiti de robota i de alte munci iobageti.
- Normele de drept scris i cutumiar ale
oraelor sase?ti au fost codificate in
Statutele municipale saseti. Ele au fost
adoptate in Adunarile sailor din anii 1570 i
1580
i
aprobate32 de
principele
Transilvaniei in 1583 . Ele cuprind in
special norme de drept referitoare la materia

27Aprobatae Constitutiones, traducere de Al. Herlea, V. Sotropa, I.

Floca, Materiale arheologice, XXI, 1976, 7-9, p. 459; Compilatae
Constitutiones, Corpus Juris Hungariae, 1540-1848, Budapesta, 1900,
p. 247.

obligatiilor, precum i dispozitii de drept

penal i procesual, redactate intr-o forma
sistematica.
In paralel s-au alcatuit i alte culegeri de
drept cum ar fi Statutele Odorheiului sau
Zarandului, in virtutea autonomiei locale de
care se bucurau aceste unititi administrative.