Sunteți pe pagina 1din 14

A.D.

XENOPOL ISTORIC I FILOSOF AL ISTORIEI


MIHAI POPA
Alexandru Dimitrie Xenopol (18471920) este cunoscut ndeobste ca autorul
unei sinteze n istoriografia romn, Istoria romnilor din Dacia Traian (1888
1893), cea dinti form sintetic a istoriei nationale, n expunerea ei cea mai larg de
pn acum (D. Onciul), proiect clamat n perioada modernittii institutionalizate
cultural si politic n forme care suscitau attea controverse, n planul ideilor, dar si
n planul, mai agitat, al praxis-ului social si politic. Istoric, filosof, jurist, om de
cultur n ntelesul deplin al cuvntului, acela reclamat n sferele elitei intelectuale
postpasoptiste, n perioada junimist (din care face parte, ca ideolog elev al lui
Maiorescu si bursier al cenaclului la Berlin , apoi dizident si critic fervent, de pe
pozitii liberale, al orientrilor promovate de cercul iesean), s-a remarcat n mod
special prin realizarea unui sistem propriu de interpretare a istoriei (si
fundamentare stiintific a acesteia) n teoriaseriilor istorice, bine receptat pe plan
european nc din momentul aparitiei.
1
ntre cele dou opere reprezentative pentru
istoriografie si filosofia istoriei, Xenopol a desfsurat o intens activitate
universitar si academic. A publicat n tar si n strintate cca. 80 de titluri n
domeniul amintit, dar si n economie, drept (a profesat magistratura), sociologie; a
tradus din Goethe (Hermann i Dorotheea) si i-a editat pe Eminescu si Creang.
2
Activitatea sa de istoric i-a permis s acumuleze suficiente date care, alturi
de parcurgerea unui vaste literaturi n domeniile consacrate, dar si prin sinteza unor
domenii adiacente istoriei, vor constitui elementele de structur si argumentare ale
Principiilor fundamentale ale istoriei, ale cror concluzii si concretizri
conceptuale, aplicate de aceast dat istoriografic, le vom regsi nIstoria domniei
lui Cuza Vod, publicat n 1903.
1
Les principies fondamentaux de lhistoire, Paris, Ernest Leroux, 1899, VI +348 p.; ed. a II-a;
La thorie de lhistoire, Paris, Ernest Leroux, 1908, VIII +483 p.
2
Pentru o privire de ansamblu asupra operei lui Xenopol, ca si pentru evolutia si integrarea
conceptiei istoriografice si teoretice n context contemporan, a se vedea : Alexandru Zub, La
conception historique de A.D. Xenopol, n Revue roumaine dhistorique, 8, 1970, nr. 4, p. 727744;
Idem, Lhistorigraphie roumaine lge de la synthse: A.D. Xenopol, Bucuresti, Editura Stiintific,
1983; Idem, De la istoria critic la criticism (Istoriografia romn la finele secolului XIX i nceputul
secolului XX), Bucuresti, Editura Academiei, 1985. O sintez bibliografic cvasi-complet la data
aparitiei: Idem, A.D. Xenopol. Biobibliografie, Bucuresti, Editura Enciclopedic Romn/Editura
Militar, 1973.
Studii de istorie a filosofiei romnesti, II 250
Preocupat n mod constant de a gsi acel modus essendi al faptului istoric,
Xenopol nu este scindat ntre teoria si practica istoriei, ci caut s combine
experienta sa n domeniul cercetrii istoriografice cu reflectia constant asupra
principiilor si metodelor, asupra mijloacelor specifice de cunoastere a istoriei, pentru
ca acestea s nu fie prejudiciate nici n forma, nici, mai ales, n continutul lor
stiintific, de o tentatie care s ndeprteze munca istoricului de tinta sa implicit:
cunoasterea adevrului istoric. Tentatiile, n a doua jumtate a secolului al XIX-lea,
cnd stiintele exacte, stiintele universalului, preau a oferi modelul prin excelent,
erau amplificate de comandamentul pozitivist (sub influenta pozitivismului
francez, si, mai ales, al lui Comte), cnd multi istorici ncercau o ridicare a stiintelor
istorice pe treapta positiv, o transformare a stiintelor istorice n stiinte exacte
3
.
Era, altfel spus, si o optiune ntre monismul sau dualismul metodologic, atunci cnd,
dup o perioad de reflectie asupra evolutiei istoriei si o consacrare a filosofiei
istoriei n sensul ei traditional (si speculativ Vico, Voltaire, Herder, Rousseau,
Hegel), se trecea la o fundamentare critic, epistemologic, a principiilor, fcut de
neokantieni (Dilthey, Windelband, Rickert). Xenopol a receptat mai mult aceast a
doua tendint (studiile sale de la Berlin si Gressen, urmate, printre altii, cu Leopold
von Ranke, Curtius, Mommsen, contactul cu filosofia german i deschid aceast
perspectiv, determinndu-l, n acelasi timp, s se delimiteze de o elaborare
speculativ, dar si de tendintele pozitiviste). Preocuprile sale (reflectate si n
studiile publicate pn la Teoria istoriei) l situeaz n sfera enciclopedismului
pozitiv modern, pe care l-a cultivat inclusiv n rndul studentilor, n acelasi timp cu
un acut sentiment al obiectivittii (n spiritul scolii lui Ranke) si cu convingerea c
nimic nu e mai presus dect stabilirea adevrului, asa cum este reflectat de faptul
istoric. n felul meu de a trata istoria, mrturisirea Xenopol, nici nu nteleg cerinta
Icut istoricului de a fi neprtinitor. Nu poti dect s fii astfel, de ndat ce te
hotrsti a nu apretui evenimentele.
4
Dac Istoria romnilor n Dacia Traian reprezint, n plan istoriografic []
prefigurarea Marii Uniri, la care Xenopol a mai putut asista
5
, valoarea principiilor din
Teoria istoriei, de altfel, intens dezbtute n epoc, n special prin prisma conceptelor
sale cel mai des invocate cauzalitatea n repetitie, cauzalitatea n succesiune, legea
istoric, seriile de dezvoltare , au devansat ntr-o anumit privint opera istoric,
aceasta din urm constituindu-se n obiect al criticii (formulat de Hasdeu, Maiorescu,
Iorga), nc de la aparitie. Aceste obiectii, n parte ntemeiate dac tinem seam de
exigentele noii scoli romnesti de istoriografie, prin trei dintre cei mai cunoscuti
reprezentanti ai si, N. Iorga, I. Bogdan si D. Onciul, urmreau s fundamenteze
istoriografia national pe o real critic a izvoarelor. Publicarea acestora (si
3
N. Bagdasar, Filosofia istoriei, n Revista de filosofie, vol. XVII, 1932, p. 522.
4
Apud Al. Zub, A.D. Xenopol. Biobibliografie, ed. cit., p. 1718.
5
Alexandru Zub, De la istoria critic la criticism (Istoriografia romn la finele secolului XIX
i nceputul secolului XX), Bucuresti, Editura Academiei, 1985, p. 98.
A.D. Xenopol istoric si filosof al istoriei 251
fructificarea lor monografic ori n studii de sintez) trebuia s se fac dup o
temeinic analiz arheografic, lingvistic, dup o ndelungat analiz a textului
sau a valorii sale documentare, pentru a prentmpina o sintez ale crei concluzii
si consecinte istoriografice s pericliteze autenticitatea faptului istoric.
Cu privire la necesitatea unei sinteze a istoriei nationale, prerile erau
mprtite n epoc.
6
Acumularea si publicarea izvoarelor interne si externe era un
proces continuu care (prin exigentele metodologice, dar si datorit inexistentei unor
lucrri monografice cvasicuprinztoare care s permit realizarea de conexiuni
ntre epoci, curente, monumente si institutii culturale si social-politice) nu se putea
finaliza n sensul epuizrii surselor si a semnficatiilor. Pe de alt parte, n sistemul
unei culturi, din considerente structurale si, nu n ultimul rnd, functionale, operele
de substant, avnd caracter sintetic bazate pe analiza faptelor acumulate si
generalizarea pentru sfere mai largi ale realittii investigate , trebuie s marcheze
etape n evolutia spiritual pentru a permite relansarea cercetrii, dar si
conceptualizri fr de care sensul acestei evolutii nu se ntrevede.
Retrospectiv, Istoria romnilor a lui Xenopol rspundea ambelor exigente
criteriul documentar fiind, inevitabil, marcat temporal si, prin urmare, mai relaxat
(istoriografia romneasc nu sistematizase nc datele, mai mult, existau lacune
monografice si chiar documentare pentru anumite probleme istoriografice), fapt
observat (si reprosat) de multi istorici contemporani. nsusi Iorga, plednd pentru
aspectul documentar si critica izvoarelor, observa totusi o anumit scdere a
interesului teoretic, iar acest fapt, mult mai trziu, i-l va reprosa lui Xenopol, desi
fostul su profesor si fundamentase cercetarea sub toate aspectele, cu att mai mult
sub aspectul teoretic sau al principiilor fundamentale, cum mai clar se va vedea n
Domnia lui Cuza Vod si Istoria partidelor politice din Romnia. Xenopol n-a
fost doar omul sintezelor, ci si un spirit analitic, a crui seriozitate si rigoare n-au fost
puse la ndoial dect n momente de polemic declarat sau implicat.
7
Xenopol nu
separ, n toat activitatea sa, cu att mai mult n operele sale, analiticul si sinteticul,
acumularea si critica documentar fiind nsotite permanent de fundamentarea
teoretic, numai aceste directii mpreun putnd asigura istoriei caracterul stiintific.
Ideea va fi ndelung argumentat, inclusiv polemic, odat cu sistematizarea
conceptual, metodologic si logic a Principiilor fundamentale. ntre contestare si
recunoastere, Istoria romnilor se impune drept o lucrare de referint, fiind bine
6
T. Maiorescu, initial n favoarea sintezei, ca si a relansrii cercetrii istoriografice de
anvergur, inclusiv monografic, publicarea documentelor etc., critic sinteza xenopolian,
considernd-o prematur. Valoarea ei metodologic si semnificatia cultural mai extins nu pot fi ns
ignorate. Ibidem, p. 8997.
7
Ibidem, p. 63. S spunem numai, pentru a schita un cadru minimal, c perspectiva cea mai
ampl n care s-ar putea regndi aceast oper e aceea a duratei, care convine n mod egal istoricului
si filosofului. Reflectia despre timp rmne definitorie pentru orice demers, n ambele directii, mai cu
seam cnd e vorba de sintez Idem, Istorie i prospectiv n concepia lui A.D. Xenopol, n
Anuarul Institutului de Istorie A.D. Xenopol, XXXII, 1995, p. XIII.
Studii de istorie a filosofiei romnesti, II 252
receptat si peste hotare.
8
De altfel, autorul primeste premiul Academiei, fapt care l
irit, se pare, pe B.P. Hasdeu, deoarece, considera acesta, cine merge n istorie prea
iute nu poate face nimic serios; mai mult, Hasdeu este de prere c sinteza este
Icut la vapeur, nu contine nimic nou, este superficial si nu poate aduce servicii
care se cer de la asemenea scrieri
9
. Dup 1893, odat cu aparitia ultimului volum al
sintezei, n bibliografia autorului se acumuleaz, de la an la an, studiile care-i vor
consacra personalitatea, culminnd cu expunerea sistematic, aprut n 1899, n
limba francez, Les principes fondamentaux de lhistoire. Cercettorul n
istoriografie este dublat de teoreticianul stiintei istoriei, de filosoful Xenopol. Este
demn de remarcat c, n urma publicrii operei sale istoriografice, istoricul extrage
principiile si consideratiile generale asupra acestei discipline folosind ca premise
nsesi datele acestei cercetri, fapt inedit n epoc, remarcat de H. Rickert, filosoful
neokantian reprezentant al Scolii de la Baden, fondator, alturi de W. Windelband, al
filosofiei valorilor.
10
Asa cum va proceda ntotdeauna, Xenopol si stabileste foarte
clar intentiile, fiind ct se poate de realist n ceea ce priveste scopurile fiecreia dintre
ntreprinderile sale n cercetarea istoric si, cu att mai mult, n teoretizarea acesteia.
nc de la nceput se delimiteaz de o anumit filosofie a istoriei, n primul rnd de
cea speculativ, amintind c, n ceea ce priveste opera sa, nu a ncercat altceva dect
o cercetare si o stabilire a principiilor pe care se bazeaz cunoasterea trecutului,
pentru a demonstra caracterul stiintific al acestei cunoasteri. ntr-un cuvnt, scrie
autorul, am ncercat s formulm teoria istoriei, deoarece n istorie, spre deosebire
de stiintele naturii, numai n zilele noastre s-a deschis n mod serios calea
investigrii principiilor pe care se bazeaz cunoasterea trecutului, ceea ce a fcut
posibil formularea acestei discipline.
11
Preocuprile mai mult sau mai putin sistematice, n orice caz, aplecarea
pentru problemele generale ale istoriei si teoretizarea fenomenelor social-culturale
sunt constatate la Xenopol n toat activitatea publicistic, ncepnd nc din 1869,
n cadrul J unimii. De aceea se poate considera c opera istoriografic se
ntreptrunde cu perspectiva epistemologic si metodologic aplicat istoriei.
Punctul culminant al acestor preocupri l constituie teoretizarea seriilor de
dezvoltare istoric, n editia a II-a aPrincipiilor (avnd ca subtitluTeoria istoriei) din
8
Alfred Rambaud, prezentnd publicului si Academiei FrancezeHistoire des Roumains de la
Dacie Trajane, consider c aceasta este o lucrare ntreprins cu stiint si metodic, o lucrare ce va
oferi n sfrsit Occidentului o istorie a romanittii orientale, povestind uimitoarea Odisee a
poporului. Vezi Al. Zub, De la istoria critic la criticism, ed. cit., p. 99100.
9
Apud Dan Berindei, A.D. Xenopol i istoricii din vremea sa, n: A.D. Xenopol Studii
privitoare la viaa i opera sa, coord. L. Boicu si Al. Zub, Bucuresti, Editura Academiei, 1972, p. 116.
10
Xenopol era o minte mai elastic si dat fiind educatia sa de istoric mai dispus s tin
seama de realitatea concret dect Rickert, care se dezvoltase mai mult n lumea abstractiunilor si
avea fanatismul mprtirilor logice abrupte (I. Petrovici, A.D. Xenopol, Ibidem, p. 259).
11
A.D. Xenopol, Principiile fundamentale ale istoriei, traducere si studiu introductiv de
Rodica Croitoru, Bucuresti, Editura Academiei, 2003, p. 3334.
A.D. Xenopol istoric si filosof al istoriei 253
1908.
12
Aceast editie, prin comparatie cu prima (ambele aprute n limba francez, deci
ntr-un orizont cultural-lingvistic care a permis o bun receptare si difuzare european),
este semnificativ n sensul completitudinii referintelor bibliografice, ca si n cel al
ntemeierii teoretic-polemice, aducnd contributii suplimentare sub aspectul
fundamentrii filosofice a teoriei istoriei. Astfel, autorul introduce aici un capitol special
asupra cauzalittii (sub dubla ei form, a cauzalittii n fenomenele de repetitie si n cele
de succesiune), realiznd unificarea ntre stiintele particularului (istoria), ale generalului
(stiintele despre legi) si stiinta universalului (care este filosofia); de asemenea,
constatm si o sectiune aparte dedicat valorii n istorie, prin care se analizeaz
conceptia reprezentantilor Scolii neokantiene de la Baden (n special a lui H. Rickert).
13
Teoria seriilor istorice (mai pe larg, teoria istoriei n conceptia lui Xenopol) a
avut un larg ecou publicistic, fapt consemnat de numeroasele recenzii, traduceri n
limbi de circulatie, precum si de includerea autorului n marile enciclopedii
universale si nationale: Larousse du XXe sicle (Paris, Paul Aug, 1933, p. 1102);
Dictionnaire encyclopdique Quillet, editat de Raul Mortier (Paris, 1935, p. 5093);
Enciclopedia italiana di scienze, lettre ed arti, vol. 35 (Roma, 1937, p. 820); Der
groe Brockhaus, Paul Edwards, vol. 7 (New York, London 1967, p. 233) si altele.
14
Valentele ei epistemologice sunt insistent amintite de autor, n mod special n
capitolul dedicat valorii n istorie n acest sens, Xenopol dezvoltnd argumentatia
sa sub aspect polemic, dar acurat stiintific, n alte studii speciale, separate de oper,
anterioare sau ulterioare acesteia (polemica cu H. Rickert este ulterioar primei
editii, cea din 1900 n care Xenopol realizeaz o critic a apriorismului kantian ,
concretizndu-se n studii publicate n Revue philosophique a lui Th. Ribot si
Revue de synthse historique a lui H. Berr).
15
Teoria istoriei, asa cum apare aceasta n editia a doua (1908), este structurat astfel
16
:
12
Octavian Buhociu, Ideea-aciune n filosofia istoriei a lui Alexandru Xenopol, n: A.D.
Xenopol Studii privitoare la viaa i opera sa, ed. cit., p. 165181. Pentru aspectele bibliografice, a
se vedea, n volumul citat, Al. Zub, A.D. Xenopol orizont bibliografic i documentarist; Lucian
Boia, Evoluia istoriografiei romne, Bucuresti, 1976, p. 180195 etc.
13
Vezi Rodica Croitoru, Viaa i opera lui A.D. Xenopol, Studiu introductiv la A.D. Xenopol,
Principiile fundamentale ale istoriei, Bucuresti, Editura Academiei, 2003, p. 6.
14
Ibidem, p. 9.
15
Este vorba despre studiileLes sciences naturelles et lhistoire (1900) si, respectiv, Les faits
de repetition et les faits de succesion (1902).
16
Sistematizarea ne apartine, fiind realizat pe criterii metodologice si pe baza ctorva arii
conceptuale cu rezonant unitar. Acestea ar fi: analiza cauzalittii n cele dou forme (repetitie si
succesiune) si relatia universal individual (I); delimitarea istoriei (ontologie si gnoseologie), ca
devenire, relatia cu celelalte domenii, semnificatia legii (si a legittii), cu echivalentul ei n devenire
seria (II); n fine, revenirea la universal, prin seria istoric, dar si prin legile evolutiei, ns universalul
devenit istorie, deoarece n fiecare serie istoric gsim mereu la lucru, mai nti, marea fort a
evolutiei, apoi actiunea mediului si forta individualittii (Xenopol, Principiile, ed. cit., p. 400)
(III). Ultimele dou capitole, distincte si cumva n afara acestui traseu, tratnd despre conceptii
(printre acestea, materialismul istoric) si despre metod, au, se poate spune, un caracter tehnic,
reflectnd ntregul constituit de primele trei prti (IV).
Studii de istorie a filosofiei romnesti, II 254
I. Primele trei capitole sunt dedicate sistematizrii stiintelor si raporturilor
dintre acestea si fenomenele de repetitie (stiinte teoretice) si de succesiune (stiinte
istorice), fiind analizate conceptul cauzalittii (n dubla ei form, cauzalitatea n
repetitie si cauzalitatea n succesiune), cel de lege, raportul dintre cauz si lege,
tranzitia dintre cele dou forme de cauzalitate si ntemeierea stiintific a istoriei.
II. Capitolele IVVIII expun, dup o prealabil desfsurare a opiniilor
eronate asupra scopului istoriei (IV), factorii constanti ai istoriei (n conceptia
autorului, rasa, caracterul naional, continuitatea intelectual) si legile false, n
conceptia altor autori, privind influenta special sau conjugat a acestora asupra
dezvoltrii istoriei. Sunt tratate, n cadrul categoriei de evolutie, pe diferite paliere
(regnuri, la Xenopol) anorganic, organic si spiritual sensurile evolutiei istorice,
cu un capitol aparte (VIII) asupra auxiliarelor evoluiei (printre care actiunea
mediului intelectual si instinctul de conservare al individului si al speciei,
expansiunea, lupta pentru existent si imitatia; rolul personalittii, hazardul), pentru
ca urmtorul capitol (VIII) s fie dedicat influentei inconstientului asupra
dezvoltrii (evolutiei) si raportului constientinconstient.
III. Capitolele IXXI cuprind formularea propriu-zis a legilor dezvoltrii
dup o descriere a celor dou categorii (legi ale repetitiei si ale succesiunii) si a
modului lor de actiune, reflectat n psihologie, sociologie, istorie etc.
Acestea sunt expuse n conformitate cu cele dezvoltate de autor anterior, n
capitolul dedicat cauzalittii, deoarece, potrivit conceptiei sale, n fenomenele de
succesiune (i.e. istorice), prin interventia factorului timp, legitatea dobndeste
valente explicative, altele dect cele consacrate n domeniul stiintelor exacte, unde
legile sunt considerate modale (descriptive) si, mai rar, cauzale. Determinismul n
istorie, prin conceptele specifice introduse, n primul rnd cauzalitatea n
succesiune, aduce n prim plan modalitti de afirmare a particularului, de aceea el
nu poate fi descris prin categoriile clasice, aplicabile stiintelor generalului. Aici,
Xenopol este de acord cu ceilalti teoreticieni ai istoriei, n special cu neokantienii
Scolii de la Baden, dar si cu orientarea pozitivist (A. Comte), potrivit crora
stiintele istorice sunt stiinte ale individualului. Aceast nuant este clar exprimat
de R. Aron: Determinismul nu este simpla aplicare n istorie a principiului general
de cauzalitate, ci o anumit filosofie a istoriei []. Regulile elementare fac
previzibile consecintele evenimentului pe care decizia individului le va introduce n
trama determinismului. Dar singularitatea situatiei cedeaz locul initiativei si
inovatiei, n timp ce precizeaz regularittile partiale
17
.
17
Raymond Aron, Introducere n filosofia istoriei, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997,
p. 287288. Aici, autorul expune posibilittile interventiei active n istorie, n conformitate cu exigentele
cauzalittii istorice si (sau) sociologice, deoarece omul de actiune pretinde si aceste regularitti, si
aceste hazarduri. Fr unele, el ar fi redus la rolul de executor al destinului (Ibidem,
p. 288). Fr ndoial, categoriile cauzalittii (legittii) istorice sunt specifice si opozabile ntre anumite
limite unui determinismglobal, cci altfel, dac determinismul macroscopic ar fi n acelasi timp total
si real, persoana n-ar mai avea alte resurse dect s realizeze un decret transcendent (Ibidem).
A.D. Xenopol istoric si filosof al istoriei 255
Este, poate, interesant de subliniat faptul, observat de unii exegeti (Gheorghe
Toma, de exemplu), c A.D. Xenopol, desi insist c legea (n conceptul clasic)
este inoperabil n istorie, deoarece nu se poate aplica ideea de lege de producere a
fenomenelor dect acelor fenomene care se repet
18
, prin considerarea unei legitti
n succesiune, are loc o ruptur cu punctul de vedere sustinut de printele
pozitivismului modern (A. Comte n.n.), precum si [de] reprezentantii
pozitivismului contemporan
19
. Am amintit aceste aspecte datorit faptului c, la
Xenopol, conceptul de lege (n relatie cu cel de cauzalitate) are o real important
n sistemul de explicare a istoriei. Binenteles, acestea sunt analizate n strns
legtur cu faptul istoric: raportat la diferenta care l deosebeste de faptul de
repetitie, diferent constnd n aceea c fiind individual, general sau chiar
universal n privinta spatiului, este absolut individualizat n timp
20
. Prin prisma
acestei afirmatii este analizat mai departe categoria de serie istoric (capitolul XI),
asupra creia vom insista mai pe larg, fiind definitorie pentru conceptia autorului.
IV. n finalul Principiilor, Xenopol trece n revist Concepiile asupra
istoriei (XII), asa cum se prezentau acestea n momentul redactrii lucrrii, si
metodele (XIII) de alctuire a unui text istoric, prin folosirea celor dou surse
majore: monumentele si documentele, purttoarele urmelor materiale si ale
semnificatiei inteligibile a faptelor istorice.
Am fcut aceast scurt prezentare a lucrrii pentru a schita un posibil
itinerariu logic, dar si din considerente de interpretare. Opera xenopolian, desi e
scris n spiritul pozitivist al epocii, cu un sistem de argumentare clasic si cu o
desfsurare ritmic, secvential, proprii scolii germane si metodei riguroase a
acesteia, pare, la prima vedere, stufoas si inegal, neechilibrat. Ea are totusi o
structur bine gndit si, mai ales, functional.
21
Astfel, n primele trei etape sau ci
detasate de noi, autorul parcurge un traseu, n esenta lui, hegelian cu toate c este
departe de el intentia unei teorii speculative, asa cum spune rspicat n partea
introductiv. ns nu att parcurgerea celor trei stadii hegeliene (tez antitez
sintez) este de urmrit n expunerea sa, ci a unui triunghi logic n care enunturile
sunt trecute sistematic prin trei zone ale discursului: configurarea generalului,
analiza particularului, pentru a delimita zona istoricului realitate si constructie
logic (ntr-o logic diferit de cea traditional, deductiv si inductiv, o logic a
particularului sau, mai aproape de realitatea domeniului, a succesiunii, care, spune
Xenopol, si asteapt nc Aristotel-ul si Bacon-ul ei).
18
A.D. Xenopol, Istorie i geologie, Iasi, 1910, p. 16.
19
Gheorghe Toma, Semnificaia legii abstracte la A.D. Xenopol, n A.D. Xenopol Studii
privitoare la viaa i opera sa, ed. cit., p. 183.
20
A.D. Xenopol, Principiile, ed. cit., p. 383.
21
Xenopol ncearc s refac o critic a ratiunii istorice (kantian vorbind), sprijinind
ntotdeauna traseul logic pe o argumentare istoric, sociologic. Dezvoltarea principiilor este
mentinut la nivelul faptului, al analizei fenomenului, pentru a delimita succesivul si cauzalitatea
specific n relatie cu repetitivul fenomenelor naturale. Cf. N. Bagdasar, Filosofia contemporan a
istoriei, S.R.F. (Bucuresti), 1930, p. 161.
Studii de istorie a filosofiei romnesti, II 256
Pentru a exemplifica, trebuie s urmrim traiectoria pe care o parcurge n
structura lucrrii conceptul de lege. Astfel, ntr-o prim etap, Xenopol delimiteaz
istoria pornind de la principiul realittii stiintei, ca reflectare cu mijloace
metodologice si logice specifice a fenomenelor de succesiune, spre deosebire de
stiintele naturii, stiinte ale generalului, care descriu prin intermediul categoriilor clasice
(ale universalului) fenomenele de coexistent sau de repetitie. Faptele de repetitie sunt
ntregul, a crui parte se detaseaz spre a da nastere faptelor de succesiune. Repetitia
este fundamentul a tot ceea ce exist, pe cnd succesiunea este ca o inflorescent.
22
Istoria are, astfel, nu numai un domeniu distinct individualul sau succesivul , ci si
categorii specifice si o logic aparte. Cauzalitatea n repetitie, studiat de stiintele
universalului, stiinte teoretice, n terminologia xenopolian, unde factorul timp nu
afecteaz manifestarea, desfsurarea fenomenelor, se deosebeste de cauzalitatea n
succesiune. Cauzalitatea n domeniul stiintelor care studiaz faptele de repetitie se
poate manifesta sub forma legii, ns numai aici, fiindc dincolo, n succesiune, legile
generale nu pot explica fenomenele, ntotdeauna individuale, categoria echivalent
fiind seria istoric sau seria de dezvoltare. Xenopol rupe cauza de lege si, uneori,
autorul opune ntr-un fel absolut legea si cauza, punnd n dificultate posibilitatea
explicatiei
23
, ns, prin formularea principiului tranzitivittii dintre cauzalitatea n
repetitie si cauzalitatea n succesiune cauzalitatea n repetitie se modific ntr-un
mod tot mai accentuat, pentru a deveni, putin cte putin, cauzalitate de succesiune
24
,
legea nu este exclus total din domeniul succesiunii. Iar aceasta ntruct legile
abstracte, cele care enunt generalul, constituie fundamentul explicatiei (si al
determinrii) att pentru faptul c organizeaz substratul, factorii constanti ai istoriei,
fiind ntelese ca legi modale, legi concrete de producere a fenomenelor, ct si pentru
c pot avea drept rezultat n succesiune seriile de dezvoltare. Seria de dezvoltare
recupereaz, astfel, puterea si valoarea explicativ a legii, ridicndu-le n alt plan, cel al
succesiunii. Cele trei etape sunt: a) etapa sciziunii metodologice cu delimitarea
repetitivului de succesiv, integrarea temporalittii si afirmarea cauzalittii specifice; b)
desfsurarea acestui individual ridicat la rang de principiu al stiintei si reflectarea
universalului n individualul istoric, ceea ce conduce la c) recuperarea universalului
(inclusiv a legittii) prin categoria de serie, afirmarea acesteia drept element pe care se
ntemeiaz caracterul stiintific al disciplinelor care trateaz despre succesiune
25
. Acest
22
Idem, Principiile fundamentale ale istoriei, ed. cit., p. 40.
23
Ath. J oja, Teoria tiinei la Xenopol, n Studii de logic, vol. II., Bucuresti, Editura
Academiei, 1966, p. 464.
24
A.D. Xenopol. Principiile, ed. cit., p. 110.
25
n legtur cu necesitatea unui universal istoric si raportul generaluniversal, H. Rickert
propune valoarea ca avnd un rol esential n teoria istoric, la care trebuie raportate permanent faptele
istorice particulare. Un eveniment istoric poate fi explicat cauzal de alt eveniment individual, si nu cu
ajutorul legii. Evident c pretentia lui Rickert este excesiv, spune I. Petrovici. O ntmplare
individual se deduce din actiunea unor agenti tot individuali (si n aceasta const nssi explicarea
istoric), dar mai ntotdeauna trebuie s se adauge si un coeficient de legi generale fiindc altfel
A.D. Xenopol istoric si filosof al istoriei 257
triunghi logic, general individual (istoric) universal (serial) si conceptele care l
circumscriu (cauzalitatea n succesiune, legile evolutiei si seria istoric) rmne
totusi deschis, prin ultima sa latur, serialitatea. Constituit dintr-o nlntuire de
fapte succesive, neasemntoare, legate unele de altele prin relatia de cauzalitate
aceast relatie scoate faptele din izolarea lor si, n fapt, o face cu toate cele care
dobndesc uncaracter mai general dect elementele din care se compun si care le
sunt subordonate (subl. n.)
26
.
Conceptul de serie istoric este fundamental pentru explicatia fenomenelor
istorice, constituind elementul generalului si al regularittii, propus de Xenopol n urma
analizei faptelor succesive. n structura sa sunt incluse ideile legittii, cauzalittii,
devenirii (evolutiei) si directiei (progresului). Este ns de retinut c seriile istorice
contin n acelasi timp singularitatea n modul de expresie (si fiintare) istoric, fiindc
ele nlntuie fapte neasemntoare n spatiu si timp, astfel nct directiunea n care
faptele se misc se rosteste cu timpul ndestul de limpede pentru a nvoi s se ntrevad
linia pe care o vor urma n viitor. Si n istorie, deci si ndeobste n nlntuirea faptelor
succesive se pot desface idei generale din faptele singuratice
27
.
Central pentru afirmarea ideii succesiunii seriale este principiul evolutiei; n
perioada formulrii Principiilor, era un termen generic pentru numeroase teorii si
discipline (inclusiv evolutionismul darwinist, care a influentat n mod decisiv o
bun parte a stiintei europene si, de aici, s-a extins n cmpul reflectiei
metastiintifice, n special n filosofia istoriei). Dezvoltarea acestei idei este
paradigmatic pentru cultura modern. Iesit la lumin n perioada constituirii
criticismului si considerat a fi formula cea mai pertinent pentru explicarea
fenomenelor socio-culturale, ea se extinde, de fapt, n toate sferele cunoasterii, de
la teoria cosmologic (teoria Kant-Laplace) trecnd n geologie (Ch. Lyell), n
fizic, chimie si, mai ales, n biologie (Darwin), adevrata ei consacrare metafizic
(speculativ) fiindu-i datorat lui Hegel. Termenul ca atare, pentru descrierea
fenomenelor psihologice si, mai ales, sociologice, preluat din teoria darwinist a
evolutiei speciilor, cu posibil extindere pentru sfera culturii si domeniul istoriei,
este impus de H. Spencer. Riguros, spune R. Aron, termenul de evolutie se aplic
ontogenezei, dezvoltrii virtualittilor nscrise n germen.
28
Dar, pentru
comprehensiunea istoric, att a ideilor, ct si a faptelor, modelul, ntr-o formulare
mai adecvat, desi paradoxal, de evolutie creatoare
29
, trebuie s fie nu ontogeneza,
ci filogeneza, iar pentru considerarea fenomenelor istorice sub acest aspect se
impune si folosirea criteriilor. Miscrile istorice ar trebui s fie msurate n
evenimentul istoric ar rmne neexplicat I. Petrovici, A.D. Xenopol, n: A.D. Xenopol Studii
privitoare la viaa i opera sa, Bucuresti, Editura Academiei, 1972, p. 258.
26
A.D. Xenopol, Principiile, ed. cit., p. 397.
27
Idem, Principiile fundamentale ale istoriei, Iasi, Tipografia H. Goldner, 1900, p. 337.
28
R. Aron, lucr. cit., p. 152.
29
Ibidem.
Studii de istorie a filosofiei romnesti, II 258
functie de dou criterii divergente: cel al unittii si al continuittii, pe de o parte,
cel al profunzimii schimbrilor, pe de alta.
30
Seria istoric (seria de dezvoltare), la A.D. Xenopol, rspunde n primul rnd
acestui prim criteriu, al unittii si continuittii, dar, ntorcndu-ne la cele anterior
prefigurate (si afirmate) n capitolele consacrate ideii de evolutie si sensului
acesteia, prin integrarea si incidenta diferitelor serii, asa cum acestea sunt
configurate nDomnia lui Cuza-vod, de exemplu, dar presimtite, ntr-un plan mult
mai vast de desfsurare, n Istoria romnilor, seria, al crei nume este dat de
evenimentul care o ncheie, asigur explicarea si n plan vertical, deci al
schimbrilor de profunzime nregistrate de un anumit eveniment istoric, de o
institutie politic, cultural sau economic. Pe lng aceasta, logica nlntuirii
seriale nu numai c explic faptele cunoscute, dar poate stabili, prin inferent,
faptele care nu intr n cmpul analizei, din lipsa documentrii lor.
31
De problema
evolutiei este legat ns si o alta, cu impact foarte profund asupra cercetrii, mai
ales asupra cercetrii sociologice, si anume posibilitatea predictiei. Pentru Xenopol,
aceasta din urm este imposibil logic, att n succesiunea spiritului, ct si n cea a
evolutiei umane sau n succesiunea natural. Desi datele stiintei actuale au
schimbat radical punctul de vedere, nu este mai putin adevrat c luarea n calcul a
factorului timp, n domeniul istoriei, configureaz un interval de nesigurant, n
care conditiile si hazardul, chiar calculate probabilistic, pot perturba esential datele
oricrei previziuni. Acest lucru, spune Xenopol, nu este valabil pentru faptele de
repetitie: De ndat ce cunoastem legea producerii lor, previziunea devine
posibil. Faptele de succesiune ns, legate indisolubil de cele dou coordonate,
spatiul si timpul, nu se reproduc niciodat n mod identic. Xenopol desprinde
totusi utilitatea practic a stiintei istorice, enuntnd principiul dup care s-a cluzit
n alctuirea, printre altele, a sintezei sale de istorie national: Dac istoria nu
poate clarifica viitorul dect printr-o lumin vag, ea va servi ntotdeauna la
ntelegerea prezentului. [] Mijlocul cel mai sigur de a ne orienta n astfel de
cazuri va fi de a urmri, n trecut, directia pe care a urmat-o nlntuirea de fapte,
dintre care cel din zilele noastre este veriga cea mai apropiat
32
.
Am vzut, n cadrul celor cteva consideratii expuse anterior, locul si rolul pe
care seria istoric le detine n explicatia fenomenului (faptului) istoric, sintez a
generalului si individualului, ordonatorul logic (si metodologic) n cercetare. n
conceptia lui Xenopol, seria, echivalentul legii din stiintele naturii, are functii
ontologice si gnoseologice ontologice, fiindc efectiv nlntuie pe firul cauzalittii
faptele individuale deosebite, n timp ce functiile ei gnoseologice permit
conceptualizarea acestor fapte si manevrarea lor n logica discursului, oferind
30
Ibidem, p. 153.
31
n legtur cu posibilitatea stabilirii, prin inferent, a unor fapte care nu sunt date prin
atestare direct, a se vedea Alexandru Surdu, Probleme de logica istoriei la A.D. Xenopol, n
Confluene cultural-filosofice, Bucuresti, Editura Paideia, 2002.
32
A.D. Xenopol, Principiile , Bucuresti, Editura Albatros, 2003, p. 355.
A.D. Xenopol istoric si filosof al istoriei 259
criteriul stiintificittii (si al obiectivittii) istorice. Dar cum reuseste autorul s ajung
la concluzii potrivit crora seria este un principiu metodologic viabil si cu evidente
functii epistemologice? n teoria cauzalittii pe care o propune, Xenopol distinge
ntre cele dou categorii de fapte analizabile stiintific, plasate n cele dou forme care
le asigur cunoasterea obiectiv spatiul si timpul , n functie de raportul acestora
fat de universalul repetitiv sau de individualul istoric (succesiv). Trecerea gradual
de la universalitate la individualitate istoric (individualitate n spatiu si n timp)
este n functie de relevanta acestor fapte pentru subiectul cunosctor, care
descoper generalul n repetitie (echivalent cu generalul stiintelor naturii
stiintelor teoretice, cum spune Xenopol) si individualul n succesiune. Relatia
dintre aceste grupe este dat de tranzitivitate, faptele de repetitie constituind
ntregul (fundamentul existential), iar cele de succesiune, parte a acestui ntreg
(susceptibil a se transforma n timp). Tranzitivitatea de fond (de substant)
conditioneaz tranzitivitatea la nivelul cunoasterii.
33
Tranziia (element de legtur ntre universalul repetitiv si individualul istoric
conceptual, n descendent kantian si postkantian
34
) tine de facultatea de
transformare. Astfel, individualul istoric structurat logic prin conceptul de serie
se raporteaz permanent la universal prin tranzitia spatio-temporal a fenomenelor de
la repetitiv la succesiv: 1. fapte universale n spatiu si timp; 2. fapte universale n
timp si individuale n spatiu; 3. fapte universale n spatiu si individuale n timp;
4. faptele istorice propriu-zise, individuale att n spatiu, ct si n timp. Prin
facultatea de transformare (a crei actiune este vizibil n cele dou pozitii
intermediare, 2 si 3) se nregistreaz prevalareadezvoltrii asuprarepetiiei, care
si pierde importanta n favoarea succesiunii
35
. Ceea ce potenteaz functia
transformatoare a faptelor cu alte cuvinte, tranzitia de la repetitiv la succesiv, de
la universal la individual , fcnd sesizabil un sens al dezvoltrii, este timpul.
Pozitia timpului este determinant n configurarea conceptiei lui Xenopol despre
realitate si cunoastere, dar mai ales pentru a ntelege baza acestora, anumefaptul.
36
Pentru Xenopol, cauzalitatea este un concept care se aplic att n repetitie,
ct si n succesiune. n perspectiva lui, cauza este rezultatul conlucrrii dintre forte
si conditii. Un fenomen este ntotdeauna produsul unei forte naturale care
actioneaz n anumite conditii de existent. n cauzalitatea n repetitie, rolul
conditiilor n relatie este neglijabil, cauza fiind, n conceptia sa, concomitent cu
efectul. Aici, cauza ultim nconjoar de aproape cognoscibilul, ceea ce nu se
33
Asupra relevantei acestui concept, ntr-o descendent kantian si neokantian, a se vedea
Studiul introductiv realizat de Rodica Croitoru la A.D. Xenopol, Principiile, Bucuresti, Editura
Albatros, p. 914.
34
Ibidem, p. 11.
35
Ibidem.
36
Alexandru Boboc, Valoare i serie istoric la A.D. Xenopol i H. Rickert. Consideraii
asupra obiectivitii cunoaterii istorice, n Studii de istorie a filosofiei universale, XI, Bucuresti,
Editura Academiei, p. 332.
Studii de istorie a filosofiei romnesti, II 260
ntmpl n cauzalitatea de succesiune, unde cauza ultim este mpins ctre infinit.
n aceasta ar consta, potrivit autorului, superioritatea stiintelor succesiunii (istoriei)
asupra celor ale repetitiei primele elimin pn la un anumit punct problema
cauzelor ultime; iar pentru istoria propriu-zis (istoria uman) dezvoltarea
spiritului uman, comprehensiunea direct si profund a cauzei se adaug celuilalt
avantaj
37
(al eliminrii cauzelor ultime, mpinse ctre infinit, n.n.). Dar mai exist
o diferent: cauzalitatea, n sensul ei logic, determinativ efectul este generat de
cauza sa , este specific numai succesivului, unde relatia este aceea de generare,
de producere si, prin sesizarea coordonatei temporale, de transformare. Dac, n
coexistent, aceast relatie nu este sesizat, deoarece efectul este concomitent
cauzei aici important este legea abstract: cauzalitatea de repetitie se manifest
sub forma legii , n succesiune se poate developa temporalitatea sub forma
seriei istorice. Seriile istorice sunt produse de acele forte naturale care, mpreun
cu conditiile particulare, dau nastere faptelor istorice. Din nici o serie nu lipseste
ns fora evoluiei, aciunea mediului i puterea individualitii.
38
Xenopol gseste n serie un echivalent logic al legii din stiintele naturii, seria
fiind ns ntotdeauna unic si particular n raport cu timpul. Faptul istoric nu
este un individual indiferent, fr nici un raport cu generalul, deoarece istoria nu
constituie o stiint particular si unic, ci n mod sigur unul dintre cele dou
moduri de concepere a lumii, modul succesiv n raport cu modul repetitiei
39
.
Faptul istoric, unic si irepetabil, contine n sine universalul nu este un singular n
sine, ci unul semnificativ pentru un complex istoric.
40
Astfel, seria istoric este pus s rspund unui dublu imperativ teoretic si
metodologic , fiind opus valorii din conceptia lui H. Rickert, care corespunde
generalului la care accede istoricul. Xenopol critic scoala valorilor, implicit teoria
rickertian, obiectia sa fiind relativ, pe de o parte, la confuzia de sensuri pe care
aceasta o introduce referitor la notiunea de valoare, fortat s devin, dintr-un
element moral si cultural al istoriei umane, principiu universal stiintific pentru toate
faptele succesive (raportarea acestora lavalori absolute); pe de alt parte, dat fiind
c aceast conceptie este, n descendent kantian, centrat etic, morala (valoarea)
devine, astfel, o constant la care trebuie raportate toate celelalte valori.
41
Xenopol este un istoric i teoretician al istoriei de formaie enciclopedic
una de traditie modern, pozitivist, care ns, prin sursele ei kantiene, dar si
postkantiene (Hegel), este afectat, cel putin ca perceptie cultural-istoric, de o
tentatie metafizic mereu disimulat. Desi cantonat ntr-un realism stiintific (cu
nuante critice) si cu un acut simt al valorii practice (ns nu pragmatice), n sensul de
37
A.D. Xenopol, Principiile, ed. cit., p. 94209.
38
N. Bagdasar, Scrieri, Bucuresti, Editura Eminescu, 1988, p. 265.
39
A.D. Xenopol, La thorie de lhistoire, ed. cit., p. 91.
40
Al. Boboc, lucr. cit., p. 335.
41
Rodica Croitoru, lucr. cit., p. 2021.
A.D. Xenopol istoric si filosof al istoriei 261
finalitate metodologic strict, cu deschidere pentru cercetarea faptului dat, pentru
interpretarea documentului ca realitate (si valoare) intrinsec aici, scoala german a
avut o influent determinant , a cutat mereu s transgreseze limitele disciplinei si
ale metodei n favoarea unei viziuni globale, sistematice. Poate c cel mai elocvent
moto al strdaniei lui Xenopol, care a ncercat s aduc istoriei un sens si o
structur..., tinznd la constituirea unei noi prti a logicii..., pentru a surprinde
generalitatea si modul de integrare a particularului n universal
42
, este un citat din
Hegel, din Fenomenologia spiritului, creia, desi nu este n intentia declarat a
autorului, Teoria istoriei i reveleaz unele sensuri cu valoare peren: Adevrata
fiint a omului este mai degrab fapta sa; n ea individualitatea este real. [] Fapta
este ceva simplu determinat, universal, ce poate fi cuprins ntr-o abstractie: ea este
crim, hotie, binefacere, fapt eroic etc. Si se poate spune despre ea ceea ce este. Ea
este aceasta, si fiinta ei nu este doar un semn, ci este faptul nsusi. [] n simplitatea
acestei fiinte, omul este pentru ceilalti o esent universal si nceteaz de a fi numai
ceva presupus
43
. Xenopol a cutat s impun istoriei, ntr-un moment cnd statutul
ei era nc incert, un drept de existent n sfera cunoasterii cel putin egal cu cel
apartinnd celorlalte discipline. A cutat, n primul rnd, s asigure obiectivitate
cunostintei istorice, s apropie stiintele individualului de cele ale universalului, dac
nu n metodologie si n factura discursului, cel putin ca finalitate epistemic: aflarea
adevrului. Apoi, a fost interesat nu att de stabilirea criteriilor acestei obiectivitti,
ct de sensul devenirii si de cadrul logic care s fac posibil comunicarea,
conceptualizarea acestei deveniri. Orice s-ar ntmpla, spune R. Aron, adevrul
aproximativ si partial al unui timp este conservat si, totodat, depsit. Cel ce se
consacr cercetrii pozitive, purttor al permanentei scopului, se simte solidar cu o
actiune comun umanittii care este valabil pentru toti. El particip la un progres,
care pare s stearg treptat urmele realizrii sale accidentale.
44
Xenopol este autorul uneia dintre cele mai originale si fundamentate teorii
asupra istoriei, care a reusit s se impun specialistilor, inclusiv celor recunoscuti, n
momentul acela, ca fiind autoritti n domeniu. Printre cei care s-au raportat ntr-un
fel sau altul critic sau nu la ideile lui Xenopol, i amintim pe: E. Seillire,
H. Rickert
45
, Ch. Seignobos, A. Grotenfelt, N. Berr, A. Rambaud etc. Trebuie
specificat si faptul c, desi n multe puncte viziunea lui Xenopol se nvecineaz cu
cea a lui H. Rickert, cel dinti nu a luat contact cu opera neokantianului dect dup
prima editie aPrincipiilor fundamentale Aprecierile lui Rickert, ca si observatiile
critice raportate la relatia individualuniversal si la obiectivitatea cunostintei istorice,
sunt luate n consideratie de ctre Xenopol n articole publicate n limba german,
42
Al. Zub, A.D. Xenopol. Biobibliografie, Bucuresti, ed. cit., p. 19.
43
G.W.F. Hegel, Fenomenologia spiritului, Bucuresti, Editura Academiei, 1965, p. 182.
44
R. Aron, lucr. cit., p. 411.
45
H. Rickert, Les principes foundamentaux de lhistoire par A.D. Xenopol, n Historische
Zeitschrift, 86, 1901; Idem, Die Grenzen der naturwissenchaftlichen Begriffsbildung. Eine logische
Einleitung in die historischen Wissenschaften, 5, Aufl., Tbingen J.C.B. Mohr, 1929.
Studii de istorie a filosofiei romnesti, II 262
precum si ntr-un capitol consacrat valorii n istorie, inserat n editia a II-a, Teoria
istoriei (1908). De altfel, n prima parte a lucrrii aduce obiectii teoriei filosofului
german, considernd c valoarea introduce n cunoastere un criteriu subiectiv, n
timp ce seria istoric pleac de la observarea faptelor reale si a modului de a fi al
acestora: Nu noi suntem acei ce imaginm partea static si dinamic a lucrrilor, ci
materia nssi posed aceste dou fete, iar spiritul, care e oglinda ei fidel, nu poate
face altfel dect s reproduc prin gndire aceste dou feluri de a fi ale realittii,
acel al repetitiei si acel al succesiunii
46
. Dar nu numai contributia filosofic n
domeniu este valorificat de Xenopol, ci si idei, ipoteze si rezultate ale cercetrii
din geografie, astronomie, fizic, chimie, partea cea mai important detinnd-o,
binenteles, istoricii (Yves Guyot, Bernheim, Buckle, Camille Dreyfus, Ranke etc.).
Dintre autorii romni, Xenopol este foarte interesat de teoria ondulatiunii
universale a lui Vasile Conta, reminiscente ideografice si conceptuale regsindu-se,
incontestabil, n propria sa teorie a seriilor.
Xenopol este gnditorul romn care ncheie, nu numai pe trmul istoriei si al
teoriei acesteia, ci si al gndirii istorico-filosofice, un ciclu al manifestrilor de gen
initiat n perioada iluminist, cu precdere n opera lui Dimitrie Cantemir. ntre operele
celor doi se constituie, n linii mari, cultura national modern si, semnificativ, opera
lui Xenopol prefigureaz si ncheie un ideal national (si cultural) care este prezent n
toat aceast perioad desvrsirea unittii nationale. Dar, n acelasi timp, teoria sa a
seriilor istorice, serii care nu se ncheie n momentul constatrii lor, integrnd epoci si
traversnd civilizatii, constituie, pentru logica devenirii istorice, un instrument de lucru
a crui utilitate nc nu a fost ndeajuns de studiat (si recunoscut)
47
. Proiectul
xenopolian, departe de a-si fi epuizat resursele teoretice, se apropie de logica propus
de Stefan Lupascu, iar formula organizrii seriale, n care nu forma evenimentelor
prezint interes, ci directia general a dezvoltrii, a fost readus n actualitate, ideea
istoriei seriale (Pierre Chaunu) redevenind n discutie, cel putin prin una dintre
valentele ei, nc neexploatat prospectiva, nzuinta istoricului de a cuprinde n
sistemul su explicativ durata ntreag
48
.
46
A.D. Xenopol, La thorie de lhistoire, ed. cit., p. 5.
47
Referitor la cauzalitatea integral de tip modern (si mecanicist) si experienta timpului n
contextul epistemologic actual, se pune o alt problem, care deschide noi perspective epistemologice,
inclusiv postmoderne (Davidson, Sellars, Foucault), prezent si n conceptia lui D.D. Rosca (Existena
tragic): Stiintele naturii spirituale (morale, istorice) nu se vor putea constitui ca stiinte, scrie el (D.D.
Rosca n.n.), dac nu vor constitui o notiune de cauzalitate diferit de cea mecanic, care s nu mai
elimine timpul din ecuatia cunoasterii, timpul fiind unica substant cu adevrat real si constitutiv a
formei de existent care este viata sufleteasc (strile de constiint). Angela Botez, Un secol de filosofie
romneasc, Bucuresti, Editura Academiei, 2005, p. 340. Cauzalitatea n succesiune la Xenopol si
consecintele ei epistemologice constituie un plus al acestei logici istorice (logica succesiunii), deoarece
se aplic nu numai istoriei propriu-zise, ci tuturor fenomenelor n care evolutia (dezvoltarea) prevaleaz.
48
Al. Zub, Istorie i prospectiv n concepia lui A.D. Xenopol, n Anuarul Institutului de
Istorie A.D. Xenopol, XXXII, 1995, p. XVIIIXIX.