CĂRTURARUL UDRIȘTE NĂSTUREL – 360 DE ANI DE LA

TRECEREA LA CELE VEȘNICE

Pr. Conf. Dr. Adrian Ignat

Împlinirea a 360 de ani de la trecerea la cele veșnice a vrednicului cărturar

muntean Udriște Năsturel ne prilejuiește un moment de reflecție asupra istoriei,
culturii și spiritualității noastre ortodoxe-românești. Evocarea unor personalități
de prim rang din istoria noastră ne dă posibilitatea să înțelegem trecutul, să trăim
la justa valoare prezentul și să anticipăm viitorul.
1. Domnia lui Matei Basarab în cultura şi spiritualitatea românească
Urcarea pe tronul Ţării Româneşti a lui Matei Basarab şi războaiele
acestuia cu Vasile Lupu, domnul Moldovei au pus în pericol această renaştere
culturală. Dar Matei Basarab nu s-a lăsat intimidat nici de duşmăniile adversarilor
care doreau să-i smulgă sceptrul, nici de starea jalnică în care se găseau economia
şi aşezămintele culturale ale ţării. Guvernarea acestui domnitor legat de tradiţie
şi doritor să restaureze moştenirea basarabilor este structurată pe coordonatele
fenomenului numit de Nicolae Iorga ,, Bizanţ după Bizanţ”1.
Începutul secolului al XVII-lea redeşteaptă conştiinţa misiunii
domnitorilor români de a stăvili tentativele puterii otomane de pătrundere spre
centrul Europei, printr-un program politic şi cultural de mare amploare, de care
beneficiază nu numai românii, ci și alte popoare din Europa de sud-est. Această
idee este afirmată de Matei Basarab în predoslovia de la ,,Molitvelnicul” slavon,
tipărit la Câmpulung în 1635: ,,Am poruncit să se dea la lumină după sfatul şi
învoirea obştească a tuturor celor cari cu noi au conglăsuit în adâncă înţelegere
a acestei limbi şi a credinţei... fie moldovlahi şi ungrovlahi, ruşi, sârbi şi
bulgari”2 şi reluată în prefaţa la ,,Psaltirea” slavonă din 1637, tipărită la Govora.
2. Udrişte Năsturel – repere biografice
Personalitate marcantă a timpului său, Udriște Năsturel este considerat a fi
„adevăratul ideolog al epocii lui Matei Basarab, primul semănător conștient de
cultură din Țările Române”3. Cu toate acestea, istoria nu a consemnat toate datele
referitoare la viața și activitatea sa.
Udrişte Năsturel provine dintr-o veche familie boierească românească, a
cărei atestare ajunge până în timpul lui Vlad Călugărul (1482-1496). Tatăl său,
Radu Năsturel, fost postelnic al vremii sale, s-a născut pe la 1560. El își începe
activitatea la curtea domnească, deținând dregătoria de clucer. Mai apoi, ajunge
postelnic, vistiernic (1633) și mare logofăt. Căsătorit cu „nobila doamnă Despina,
care moare – așa cum ne-a dovedit-o pisania de pe piatra de mormânt din

1
Nicolae Iorga, Bizanţ după Bizanţ, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1972, p. 78.
2
Ioan Bianu şi Nerva Hordaş, Bibliografia Română Veche (1508-1803), Editura Academiei Române, Bucureşti,
1903, p. 103; Dr. Nicolae Stoicescu, Epoca lui Matei Basarab (1632-1654) – la 350 de ani de la urcarea sa pe
tron, în „Glasul Bisericii”, anul XLI (1982), nr. 7-8, pp. 516-517.
3
Dan Horia Mazilu, Udrişte Năsturel, Editura Minerva, București, 1974, p. 42.

1
biserica Fiereştilor – la 14 decembrie 1635”4, el va avea patru copii: Șerban (cca.
1592-1628), Cazan (cca. 1594-1674), Udrişte și Elina (1598-1652).
Purtând un nume cu multă rezonanță istorică5, Udrişte vine pe lume în a
doua jumătate a ultimului deceniu al secolului al XVI-lea. Asupra vieții sale
personale, se știe că a fost căsătorit de două ori. Prima sa soție a fost jupânița
Maria, fiica marelui vornic Vintilă Corbeanu. După căsătorie, Udrişte a avut un
fiu, Matei, născut în 1628, cunoscut cu numele de Mateiaş postelnicul. Acesta a
fost înfiat de Doamna Elina, întrucât „rămăsese sărac de maică-sa numai de două
săptămâni”6. Din nefericire, Mateiaş a murit de tânăr, în 1645, la șaptesprezece
ani.
A doua soție a lui Udrişte Năsturel a fost Despa. Cu aceasta Udrişte va avea
doi copii: pe Radu, numit uneori Radu-Toma sau Toma-Radu, și pe Marica sau
Maricuţa, viitoarea soție a postelnicului Alexandru Ghiormescul7. Radu-Toma,
născut pe la 1632, va avea o strălucită carieră la curtea voievozilor munteni. Cea
mai înaltă treaptă atinsă de el va fi cea de ban al Craiovei. Datorită tatălui său, el
va beneficia de o educație aleasă, de factură occidentală. Marele ban Radu
Năsturel a fost unul dintre cei mai învățați oameni ai vremii sale, punând bazele
școlii orășenești din Câmpulung 8.
Asupra morții lui Udrişte, P.V. Năsturel consideră ca fiind veridică data
ulterioară atestării din 12 iulie 1658, ultimul hrisov în care apare. Posteritatea a
consemnat prezența și cultura sa remarcabilă. Dintre contemporanii săi, cel care
a transmis cu fidelitate și obiectivitate calitățile marelui om de cultură Udrişte
Năsturel, este mitropolitul Varlaam al Moldovei. Întâlnirea de la Târgoviște a
celor doi a născut o relație deosebit de frumoasă. În prefața la Răspuns împotriva
catehismului calvinesc, de la Târgoviște, mitropolitul Varlaam spunea: „…
Boiarinul cinstit și slovesnic și a toată destoinicia și înțelegerea harnic, drept
pravoslavnic creștin, carele ca un iubitoriu de învățătură și socotitoriu credinței
cei drepte…”9.
Boierul muntean este etichetat de către cercetători, ca fiind un bun
cunoscător de „slavonă, slavă veche cultă, latină și greacă”10. Aceste cunoștințe
lingvistice şi nu numai, au fost dobândite prin studiu, în casa părintească, cu

4
P.V. Năsturel, Genealogia, în „Revista pentru istorie, archeologie şi filologie”, tom IX, partea I, pp. 56-57.
5
A se vedea N.A. Constantinescu, Dicționar onomastic românesc, Editura Academiei, București, 1963, pp. 11,
80, 92.
6
P.V. Năsturel, Genealogia, p. 57.
7
Ibidem, tom. XIII, partea 1-2, pp. 46-48.
8
Atunci când se afla la Enişer din Tessalia, alături de boierii pribegi, el dă un zapis, arătând că „…ţeara noastră
este uă ţară săracă şi făr-de învățătură şi oamenii, pentru sărăcie, nu-şi pot da copiii lor la învățătură” își declară
intenția de a înființa un așezământ: „Ce ar fi bine să se facă o școală pentru învățătura copiilor cum iaste la
Câmpulung, căci iaste mai lături. Deci având eu loc în oraș la Câmpulung… eu l-am închiriat şi l-am dat să fie
de treaba şcoalei, să se facă şcoală pre dânsul…”. ***, Arhivele Statului București, fondul Mănăstirii Cotroceni,
pachet 59, document 17.
9
† Mitropolitul Varlaam al Moldovei, Răspuns la catehismul calvinesc, Mănăstirea Dealu, 1645, cf. I. Bianu, N.
Hodoş, Bibliografia românească veche, vol. IV, București, 1944, p. 192.
10
A se vedea P.P. Panaitescu, L’influence de l’oeuvre de Pierre Mogila, archeveque de Kiev, dans les Principautes
roumaines, extras din Meganges de l’Ecole Roumaine en France, V, Paris, 1926, p. 36.

2
profesori aduși de tatăl său din străinătate 11. Întreaga sa cultură va fi pusă în slujba
țării, în cancelaria domnească.
Familiarizat cu problemele procedurale şi cu cunoștințele necesare, Udrişte
Năsturel apare pentru prima dată ca „vtori logofăt”, la 13 februarie 1632 12.
Împreună cu marele logofăt, Udrişte Năsturel se va ocupa de bunul mers al
treburilor în cancelaria domnească. Ca al doilea logofăt, el va dicta actele mai
complicate pisarilor, va participa la judecarea diverselor pricini şi la
autentificarea actelor, ca martor, ocupându-se ca executor domnesc (ispravnic),
de aplicarea hotărârilor voievodului 13. El este cel care primește solii străini,
discută cu ambasadorii şi misionarii, prezintă voievodului scrisorile diplomatice
venite14.
Cu toate că poseda o avere considerabilă, realizată fie ca urmare a darurilor
primite de la sora sa, fie a diverselor tranzacții, şi era rudă cu familia domnitoare,
el nu a acces la alte funcții importante, ci şi-a păstrat dregătoria avută. Se va ocupa
cu conștiinciozitate de rezolvarea treburilor domniei, promovând interesele Ţării
şi ale domnului Matei Basarab.
3. Udrişte Năsturel – reprezentant de seamă al culturii românești
Umanist erudit, fără a fi singurul din timpul său, dar depășindu-și
contemporanii prin volumul şi profunzimea cunoștințelor sale, el a avut relații
excelente cu Biserica Ortodoxă, dar şi cu misionarii Bisericii Catolice prezenți în
Țara Românească. Cultivând aceste relații, Udrişte dorea crearea unei puternice
alianțe antiotomane, în concordanță cu programul politic al cumnatului său, Matei
Basarab. Fiind prezent la Viena15, în Transilvania16 sau la Belgrad17, el va
îndeplini misiuni diplomatice deosebit de importante pentru țară şi pentru domn.
Legăturile diplomatice cu diverse personalități culturale şi religioase ale
timpului i-au permis umanistului român achiziționarea de diverse lucrări, care din
mărturisirile contemporanilor, se aflau în biblioteca sa. Este prima bibliotecă
personală a unui om de litere român. Această bibliotecă conținea rarități bibliofile
şi „manuscrisele celor mai vechi creații originale din Țara Românească”18. În
această bibliotecă va găsi mitropolitul Varlaam al Moldovei Catehismul calvinesc
din 1640.
Pasiunea sa pentru carte, pentru cultură, îl apropie pe Udrişte Năsturel de
umaniștii occidentali ai timpului. El se va implica şi în sprijinirea școlii de
11
Virgil Cândea vorbește despre dascălul de limbă latină al lui Udrişte Năsturel, ca fiind Balthasar Walther,
traducătorul cronicii lui Teodosie Rudeanu. Cf. Virgil Cândea, Les intellectuels du Sud-Est europeen au XVII-e
siecle, II, în „Revue des etudes sud-est europeennes”, VIII, 1970, nr. 4, pp. 623-668. În același sens, Nicolae
Iorga consideră că Chiril Lucaris ar fi fost dascălul său. Cf. Nicolae Iorga, Istoria învățământului românesc, Ediția
2, București, 1971, pp. 19-23.
12
A se vedea P.V. Năsturel, Genealogia, p. 39.
13
Dan Horia Mazilu, op. cit., p. 51.
14
„Venind logofătul Udrişte a citit gramata ţarului (ţarul Alexei al Rusiei) în faţa voievodului Matei…”. A se
vedea G. Bezviconi, Călători ruși în Moldova şi Muntenia, București, 1947, p. 52.
15
A se vedea Nicolae Iorga, Studii şi documente privitoare la istoria românilor, vol. IV, prefață, p. CLXXXIV.
16
Ibidem, p. CCCXI.
17
Ibidem, p. 277.
18
A se vedea G. Ivaşcu, Istoria literaturii române, vol. I, București, 1969, p. 145.

3
slavonie de la Târgoviște. Pentru cei doi fii ai săi va aduce profesori de la Kiev.
Eforturile sale nu rămân fără urmări: Mateiaş postelnicul va scrie versuri
slavonești, iar Radu-Toma, marele ban, care știa „în chip desăvârșit slavona şi
latina”19, înființează la Câmpulung o școală pentru fiii orășenilor.
În ciuda faptului că Udrişte nu a realizat o cronică a epocii, el va contribui
la ridicarea nivelului de cultură a românilor, sprijinind traducerea, tipărirea şi
răspândirea de carte, dar și întemeierea de școli. „Vizând o activitate de durată, a
cărei perspectivă o afirmă de câteva ori, Udrişte Năsturel, cărturarul erudit, cu
care secolele următoare nu au fost prea generoase, a zidit un monument în faţa
căruia urmașii să se plece cu recunoștință”20.
Erudit cărturar al timpului său, om de bibliotecă, umanist european, Udrişte
Năsturel a fost un promotor al traducerii şi tipăriri de carte în Ţara Românească,
făcând din răspândirea cărţii şi a culturii un scop suprem, un program de lucru
respectat cu stricteţe. În timpul său limba slavonă avea aureola tradiţiei culturale
a popoarelor din Balcani, a unei îndelungi folosiri în Biserică şi cancelaria
domnească. Pentru el, limba slavonă era o „limbă sfântă”. Departe de a fi
„retorică chinuită, cu cuvinte noi, alcătuite de dânsul, mai ales prin folosirea
nouă şi neașteptată, a prefixelor verbale… pe alocuri ilizibilă”21, cu frazele ei
savant construite după tiparele limbilor clasice, slavona sa era o replică la slavona
folosită în cancelaria voievodală şi în Biserică. Asemenea umaniştilor occidentali
care foloseau latina, Năsturel va folosi slavona pentru a putea introduce valorile
clasice în lumea spirituală românească 22.
Udrişte Năsturel este cel care traduce, dar nu tipărește: Viața Sfinţilor
Varlaam şi Ioasaf, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie şi
Viața patriarhului Nifon. De asemenea, el este cel care traduce lucrarea
medievală De imitatione Christi, pentru a putea fi „înfățișată lumii în limba sfântă
slavonă”23. În prefața Triodului Penticostar din 1649 el va demonstra „o
remarcabilă mostră a cunoștințelor sale de filosofie clasică, reușind să
transforme un text obișnuit într-o sintetică demonstrație”24.
Unitatea tuturor românilor a reprezentat pentru Udrişte Năsturel, ca şi
pentru alţi intelectuali ai timpului – Miron Costin, Dimitrie Cantemir – un fapt
incontestabil. El este cel care va tipări cărţi pentru toţi cei de un neam cu el. De
asemenea, el alcătuiește remarcabile predoslovii, atât de generoase în gânduri.
Mai mult chiar, el ajunge la concluzia că limba română este înrudită cu latina 25.
Același lucru îl afirmase şi cronicarul Grigore Ureche. Spre deosebire de
conaționalul său din Moldova, Udrişte Năsturel va fi cel care pentru prima dată

19
D. Simonescu, Viața culturală şi spirituală a Mănăstirii Câmpulung Muscel în trecut, Câmpulung, 1926, pp.
34-35; N. Iorga, Istoria învățământului românesc, p. 23.
20
Dan Horia Mazilu, op. cit., p. 59.
21
P.P. Panaitescu, op. cit., p. 194.
22
Virgil Cândea, op. cit., p. 261.
23
***, Literatura română veche, vol. II, ediţie şi note de G. Mihăilă şi Dan Zamfirescu, Bucureşti, 1969, p. 279.
24
Dan Horia Mazilu, op. cit., pp. 291-292.
25
Udrişte Năsturel, Prefaţa către Varlaam, apud ***, Literatura română veche, vol. II, p. 278.

4
va tipări plin de mândrie această afirmație. El vorbește despre „țările dacice”, ca
o continuitate peste timp a strămoșilor lui pe pământurile de la Dunăre şi Carpați.
În contextul timpului său, Udrişte Năsturel se dovedește a fi „unul dintre
primii ctitori ai spiritualității românești moderne, unul dintre primii în șirul
marilor bărbați care au făurit, cu modestie şi perseverență, temeliile culturii
românești”26.

26
Dan Horia Mazilu, op. cit., p. 293.