Originea limbii romne i a poporului romn

Problema originii poporului romn si a limbii romne este una dintre cele mai vechi si mai
constante teme ale istografiei noastre. Indiferent ca este ideologizat sau nu, ca primeste
dimensiuni mitologizante sau nu, faptul este firesc si tin 333b116d e de un discurs al
legitimarii: "Orice comunitate, de la trib la natiunea moderna, se legitimizeaza prin recursul
la origini. n toate timpurile si n toate culturile, acestea sunt puternic valorizate si fara
ncetare rememorate si somemorate. Nimic nu este mai actual, mai ideologizat dect un
trecut. Miturile fondatoare condenseaza nsasa constiinta umanitatii."(Lucian Boia, Istorie si
mit n constiinta romaneasca).
Dupa cum se poate constata, din chiar primele doua fragmente reproduse, tema originilor
noastre apare nca de la primii cronicari. Celebra fraza a lui Grigore Ureche (1590 - 1647)"Romnii, cti se afla lacuitori la ara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu de la un loc
sntu cu moldovenii si toti de la Rm se trag" - este n acest sens emblematica. Nu numai
pentru originea noastra romna sau pentru ideea unitatii noastre etnice, ci si pentru ceea ce
Lucian Boia numeste mitul fondator romn.
Demersurile lui Ureche vor fi continuate si de alti cronicari si, mai elaborat, de Dimitrie
Cantemir. La Miron Costin, de pilda, att n Letopisetul arii Moldovei, ct, mai ales, n De
neamul moldovenilor. El combate cu vehementa "basnele" lui Simeon Dascalul si Misail
Calugarul ( acestia intervenisera n cronica lui Grigore Ureche, afirmnd ca moldovenii ar
proveni din tlhari de la Roma exilati pe teritoriul Daciei). Ofera, totodata, etimologia latina a
87 de cuvinte romnesti si aduce, n sprijinul afirmarii originii romnesti si aduce, n sprijinul
afirmarii originii si a poporului romn, pe lnga argumente lingvistice, si argumente
arheologice, etnografice si folclorice.
Pentru Dimitrie Cantemir, spirit enciclopedic, cu o viziune universalista asupra istoriei,
originea romna a poporului romn este indiscutabila. Mai mult decat att, n Hronicul
vechimei a romano-moldo-vlahiilor, el afirma nu numai ca romnii se trag din romani, dar
acestia la rndul lor se trag din Aeneas, ceea ce "mpinge" originea noastra si mai departe n
timp.
Semnificativi, deci, la acesti umanisti ar fi puritatea originii romne a poporului romn
(exceptie face stolnicul Constantin Cantacutino, care pare sa faca unele concesii ideii de
"amestec daco-roman"). Ideea puritatii se va radicaliza la nvatatii scolii Ardelene: Samuil
Micu, Gheorghe incai si, mai ales, Petru Maior. Dupa parerea acestora, n timpul celor doua
razboaie daco-romane din anii 101-102 si 105-106, dacii ar fi fost exterminati, iar pamntul
daciei pustiit. Razboaiele fiind de o extrema violenta, cei care au scapat, totusi, din fata
romanilor "ei n de ei se omorra", iar altii "cu muieri si cu prunci cu totiau fugit din Dachia
si s-au tras la nvecinatii si priiatenii lor sarmte". ntr-un alt capitol, Petru Maior infirma si
teza casatoriilor dintre romani si "muerile dache": "Ca sa nu zc nemica despre aceia ca nsasi
stralucirea sngelui roman nca destul era a npiedica pe romani sa nu se casatoreasca cu

unele varvare cum era muerile dache. Ba nici acel cunoscut lucru sa nu-l aduc aminte, ca la
romani era ocara a se casatori cu mueri de alt neam, adeca cu care nu sunt romne. De aciia
iaste ca si astazi oamenii poporului romnesc atata se feresc de a se casatori cu mueri care nu
sunt romne, ct foarte rari sunt ntre ei acele ntmplari, ca romn sa-si muere de alta limba."
Sunt teze evident exagerate, cum sub semnul exagerarii sta ntregul purism latinist al scolii
Ardelene. El are nsa o justificare polemica: dorinta de a demonstra opiniile unor carturari
contemporani precum Eder, Sulzer si Engel, care infirmau ideea originii romane a poporului
romn, sustinuta de nvatatii ardeleni n Supplex Libellus Valachorum, ca argument n
obtinerea unor drepturi politice.
Viziunea lingvistica este, previzibil, complementara viziunii privind originea etnica: limba
romna este n opinia nvatatilor scolii Ardelene exclusiv limba de origine latina. Exista,
totusi, o diferenta importanta antre Petru Maior si Gheorghe incai ori Samuel Micu: daca
acestia doi din urma credeau ca limba romna si are originea n latina culta, Petru Maior
considera ca originea limbii romne se afla n latina populara.
Tendintele scolii Ardelene vor continua, cu noi exagerari, n secolul al XIX-lea ( Simion
Barutiu, August Treboniu Laurian, I. Massim), iar contrareactiile nu vor ntrzia sa apara. Ca
o contrareactie la purismul latinist al scolii Ardelene, n a doua jumatate a secolului al XIXlea ncepe sa se manifeste fenomenul de reabilitare si a originii dace a poporului romn, ntr-o
tentativa de realizare a "dificilei sinteze" daco romane.
O reelaborare a originilor si, deci, a temei dacice ar putea avea ca punct initial textul unui
poet: "Balada Dochiei", scrisa de Gheorghe Asachi n 1838, dupa calatoria la muntele Pion
( Ceahlau ), n fapt o valorificare poetica a unor legende populare. A doua jumatate a
secolului al XIX-lea , prin contributii nu numai istografice, ci si literare, unele pertinente,
altele nefondate stiintific, avea sa reechilibreze balanta si nu de putine ori s-o ncline n
favoarea mitului dacic, ntr-o tentativa de legitimare a unei identitati cu vechime
considerabila n timp sau ca o forma de propensiune spre un imaginar regresiv, specific
romantismului. Astfel, n 1857, I.C.Bratianu, ntr-o suita de articole intitulate "Studii istorice
asupra originilor nationalitatii noastre", publicate n ziarul Romnul, vorbeste de o ntreita
origine a poporului romn: traci, celti si romani, pentru a conchide apotetic: "Suntem de trei
ori mai tari si mai puternici" (L.Boia). Un adversar redutabil al scolii latiniste este nsa, n
secolul romantic, B.P.Hasdeu n cteva lucrari, unele cu vadit caracter polemic: Perit-au
dacii?(1860), Istoria critica a romnilor (1873), si n introducerea la volumul al III-lea din
Etymologicum Magnum Romaniae (vol. I-IV, 1886-1898). El vorbeste de o suprapunere
succesiva de straturi n Peninsula Balcanica ( pelasgi, traci si slavi) si de absenta predominarii
unui anumit element n constituirea "nationalitatii noastre" . Tot el ramne celebru prin
identificarea a 84 de cuvinte din fondul dac si a 15 toponime.Cezar Bolliac, A.D.Xenopol si
Grigore Tocilescu sunt, de asemenea, cteva exemple n procesul de reechilibrare a cercetarii
originilor.
Proiectul dacic eminescian, relevat din cteva din textele sale poetice sau dramatice, unele
finalizate, altele nu (Rugaciunea unui dac, Momento mori, Sarmis, Decebal etc.)
configureaza, pentru secolul al XIX-lea, procesul de reechilibrare stilistica a problemei. n

termenii Ioanei M. Petrescu, aceste texte tin de vrsta mitica a istoriei nationale, conturata de
imaginarul eminescian. Astfel, daca n Momento mori, amplu poem al succesiunii
civilizatiilor sper un scop necunoscut, marile civilizatii sunt supuse unei dialectici a maririi si
a decaderii, Dacia lui Zamolxe se pastreaza ntro vrsta mitica, edenic, ntr-un regim al
atemporalitatii. n schimb, n Rugaciunea unui dac se produce, o actualizare moderna a
mitului, de vreme ce asistam la discursul unui dac ce gndeste ... schopenhauerian.
nsa n secolul al XX-lea si chiar la nceputul celui de-al treilea mileniu s-au creat texte
delirante. Un asemenea text este Dacia preistorica de Nicolae Densusianu. Acesta - arata L.
Boia, "reconstituie istoria unui presupus "imperiu pelasgic" care, pornind din Dacia, cu 6 000
de ani .Hr. ar fi ajuns, sub doi mari suverani, Uran si Saturn, sa cuprinda Europa,
Mediterana, Egiptul, Africa de Nord si o buna parte a Asiei. De aici, de la Dunare si Carpati,
s-a revarsat civilizatia asupra celeilalte parti ale lumii. De aici au pornit spre Italia si stramosii
romanilor. Limba daca si limba latina nu sunt dect dialecte ale aceleiasi limbi...".
n perioada interbelica se ajunge de la "purismul" latin al scolii Ardelene la un "purism" de
sens contrar, purismul dac, initiat de N.Densutianu si continuat de mitizarile interbelice.
Pentru un echilibru spiritual si metafizic al componentelor pledeaza si Lucian Blaga, intr+o
tentativa de reabilitare a fondului traco - slav al sufletului romnesc, deseori reprimat, n
"Revolta fondului nostru nelatin".
Att timp ct componenta dacica este tratata echilibrat, ca un element constitutiv al genezei
poporului romn, ea are legitimitate stiintifica. n momentul n care ea este manipulata
ideologic si ia forme delirante, fara acoperire stiintifica, dacismul devine una din ipostazele
protocronismului.