Sunteți pe pagina 1din 47

LATINITATE SI DACISM

1. Traditii si obiceiuri
2. Mitul Dacic
3. Romanii se trag din traci ( mitologie )
4. Reflectia originii in critici si texte literare
5. Bibliografie

Cuvant de inceput

Dacia
Dacismul
este un curent in istoriografia autohtona,afirmat la inceputul sec al-
XX-lea prin mitizarea contributiei dacilor la formarea poporului
roman si in general la istoria universala:datele arheologice si istorice
suporta un tratament fantezist, colorat tot mai mult ideologic,pe
masura ce ne apropiem de epoca noastra.
Civilizatia si cultura dacilor a avut in spatial carpato-dunarean o mare
dezvoltare timp de cateva sute de ani si a atins nivelul cel mai inalt in
sec. I i.Hr-Sec I d. Hr .Cu toti stim ca poporul roman este rezultatul 1
1
contopirii dacilor cu romanii , iar limba romana este derivate din
limba latina vulgara ( latina vulgaris) in urma cuceririi Daciei.
Dacia, din ntreg Imperiul Roman, a avut cea mai scurt perioad de
stpnire romana. Legiunile armate romane au ocupat numai 1/7 din
teritoriul Daciei (14%) i pentru o perioad istoric, de exact 165 de ani
(106 -271).
Geto-daci cum ii numea Strabon , apartineau ramurei nordice a
tracilor,au fost creatorii si purtatorii culturii hallstattiene, iar societatea
lor era impartita in doua clase sociale:tarabostes-aristocratia si comati
agricultorii si mestesugarii.
Ei traiau organizati in triburi , in functie de gradul de dezvoltare al
acestuia .Asezarile acestora purtau denumirea de dave.Centrul politic
al dacilor era fortificat in sase cetati, acesta se afla in muntii Oratie si
purta numele de Sarmisegetuza.

Imperiul Roman
Latinitatea
Este un curent aparut in lingvistica si infilologia romaneasca in sec
XIX,care ,pentru a demonsta caracterullatin al limbii romane,a
incercat sa elimine din ea cuvintele de alte origini si sa modifice astfel
forma celor latine,incat sa le apropie cat mai mult de forma
originala.
Imperiul Roman este considerat de majoritatea istoricilor ca fiind
leaganul civilizatiei modern si unul dintre cele mai inportante piese in
cultura Europeana.Fiind un Imperiu hegemonic pentru o lunga perioada
de timp , acesta nu putea supravietui si prospera fara sa-si extinda
granitele si fara a civiliza noi teritorii.
In Imperiul Roman viata se invartea in jurul celor 7 dealuri.Limba
oficiala in Imperiul Roman era latina , care de-a lungul timpului s-a
impartit in doua dialecte: latina vulgara si latina culta. Roamnii aveau
cam in toate orasele cate un teatru, bai publice,tavern,si forumuri.La fel
ca la daci, imbracamintea diferentia in functie de gradul pe care il aveau
in societate, Clasa muncitoare formata din plebei si sclavi purtau robe de
culoare inchisa facute dintr-un material subtire, in schimb reprezentantii
claselor mai inalte purtau robe din lana , groase de culoare alba sau
crem.Magistratii purtau tunicii, iar senatorii robe cu broderii pe
margini.Robele militarilor erau mai scurte decat celalate , acordand o
mai mare libertate de miscare.
Femeile in schimb purtau robe lejere si adesea viu colorate.Deosebirile
dintre clasele sociale era facuta de incaltaminte in primul rand.Astfel ca
senatorii purtau sandale maro, consulii sandale albe, iar soldatii cizme
greoaie.

Procesul de romanizare
Romanizarea este un process complex,specific lumii romane , in cadrul
caruia elementele civilizatiei romane patrund in ritmul de viata al unei
provincii , astfel incat duce la inlocuirea limbii vorbite si la insusirea
unui nou mod de viata de catre autohtoni.Procesul de romanizare a
cuprins intregul spatiu locuit de geto-daci.
Etnogeneza romnilor reprezint un eveniment istoric fundamental n
istoria noastr naional, ntruct arat cum s-a format civilizaia noastr.
Ea a fost un proces la care au contribuit statalitatea dacic i creterea
puterii acesteia, cucerirea Daciei de ctre romani, colonizarea,
romanizarea dacilor, continuitatea populaiei daco-romane n condiiile
convieuirii cu populaiile migratoare, rspndirea cretinismului,
ducnd n final la crearea unei etnii distincte n spaiul central-sud-est
european
n Dacia locuia populaia unitar i omogen sub raport etnic i
lingvistic: tracii i geto-dacii. Ei au fost integrai n formaiile
provinciale, ocrotii i supui procesului de romanizare. Romanizarea a
prins rdcini durabile la populaia btina, prin nlocuirea limbii i
culturii, a numelor proprii i a credinelor.
n urma ptrunderii influenei cultural-economice i politice romane, dar
mai ales n urma ocuprii unei considerabile poriuni din vastul teritoriu
traco-dac de ctre romani, populaia autohton ce vorbea limba indo-
european tracic a trecut prin transformri culturale, politice i chiar
social-etnice profunde, supus unui larg proces deznaionalizator n
general lent i ndelungat, pe alocuri ns mai accelerat, violent, avnd
ca prim urmare nlocuirea treptat a limbii proprii indigene i adoptarea
limbii latine (romanice) n care s-au strecurat i cteva elemente lexicale
trace.

Motivele susinerii latinitii


Teoria formrii poporului romn se bazeaz pe celebra afirmaie a lui
Grigore Ureche, care, nu se tie de ce, a scris c toi romnii de la Rm
(Roma, adic) se trag. Apoi diferii crturari, scriitori, istorici, au
dezvoltat teoria incredibil a formrii poporului romn, pe care marea
majoritate a romnilor o accept automat astzi.
Minciuna latinizrii/romanizrii dacilor a fost creat n secolul XIX,
odat cu coala Ardelean i continu ntr-un mod ciudat pna n zilele
noastre. Dei exist dovezi copleitoare care ne fac s punem la ndoial
originea latin a acestui popor se continu i n zilele noastre susinerea
unei teze care pare din ce n ce mai netiinific. Cei care au pus n
circulaie aceast idee ( originea latin a poporului nostru ) au fost
intelectualii din coala Ardelean, care, aveau o intenie ludabil n
fond, prin susinerea latinitii acestui popor.
Stapnirea maghiar din acele timpuri, susinea c ea este promotarea
civilizatiei vestice ( de origine latin ), civilizaie superioar, iar ei sunt
datori s scoat popoarele pe care le stapneau la "lumina" civilizaiei.
Sub acest pretext, ungurii au subjugat i exploatat popoarele din centrul
Europei. Intelectualii romni au cutat s combat aceast teorie. Ei s-au
folosit de cucerirea Daciei de ctre romani pentru a ncerca provocarea
unei dispute ideologice pe aceasta tema.
Nu putem trece, desigur, nici peste erorile nvtorilor colii Ardelene,
cu privire la puritatea latin a originii limbii i poporului romn, ca i
peste alte neajunsuri derivnd din aceast concepie greit. Am vazut,
pn acum, c tot susin mai mult sau mai puin consecvent originea
roman a poporului i limbii romne.Pe aceast linie, pentru ei, romnii
nu erau dect urmaii nealterai ai colonitilor romani adui n Dacia de
mpratul Traian, dup cum limba romn era latina vorbit de acetia,
dar corupt de-a lungul secolelor, datorit influenelor strine la care a
fost supus de urmai. Ei susin, n principiu, dispariia elementului
autohton daco-getic i, ca atare, neag aportul acestuia la formarea
limbii i a poporului romn.
Este primul care demonstreaz latinitatea limbii romne, ntr-un
capitol din lucrarea , Letopiseul rii Moldovei, consacrat special
acestei probleme, intitulat Pentru limba noastr moldoveneasc,
pentru care conchide cu mndrie c de la Rm (Roma) ne tragem; i
cu ale lor cuvinte ni-i amestecat graiul. Pentru a-i convinge cititorii de
acest adevr, el d o prob de etimologii latine : ...de la rmleni, ce le
zicem latini, pine, ei zic panis, gin...ei zic galina, muierea...mulier
[...]
i altele multe din limba latin, c de n-am socoti pre amnuntul, toate
le-am nelege.
Lui Grigore Ureche i urmeaz ali scriitori i lingviti care susin n
lucrrile lor sorgintea latin a limbii romne. n Istorie n versuri
polone despre Moldova i ara Romneasc, cronicarul Miron Costin
realizeaz o sintez a schemei structurii limbii romne : Unde trebuia
s fie Deus, avem Dumnezeu sau Dumnedzeu, al mieu n loc de meus,
aa s-a stricat limba; unde era coelum, avem cierul; homo omul; frons
frunte; angelus indzierul.
Unele cuvinte au rmas chiar ntregi : barba barba, aa i luna,
iar altele foarte mici deosebiri. n plus, s-au mai adugat mai trziu i
puine cuvinte ungureti. n sfrit, lundu-se cele sfinte de la srbi, s-au
16 adugat i puine cuvinte slavoneti.. Iar n opera De neamul
moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor, aa cum indic i titlul,
cronicarul i propune s scoat lumii la vedere felul neamului, din ce
izvor i semine sntu lcuitorii rei noastre, Moldovei i rii
Munteneti i romnii din rile ungureti. El dovedete c precum i
alte neamuri: franozii galii, turcii otomani, ungurii huni, aa si
romanii poarta numele romaniilor

Basarabia dintre Nistru i Prut este leagnul autentic al al civilizaiei


romneti. Fr Basarabia, Romnia nu are trecut, prezent i viitor.
Dimitrie Cantemir, n cultura noastr, este unul dintre cei mai
erudii umaniti.Relund o tem a cronicarilor moldoveni, lucrarea
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor nfieaz trecutul
ndeprtat al poporului nostru, originea comun a tuturor romnilor.
ntreaga oper a lui Cantemir exprim o concepie superioar despre
istorie fa de cea a cronicarilor. n timp ce cronicarii explicau
fenomenul istoric prin voina forei divine, Cantemir interpreteaz
istoria dnd atenie cauzalitii: Nici un lucru far pricin s se fac
nu se poate. El afirm c sntem urmaii unui popor care a creat o
civilizaie i o cultur clasic.

Teoriile genezei romneti


Teritoriul de formare, problema cea mai grea din istoria limbii romne
dup prerea lui Ov. Densusianu, a fost sursa unor ndelungate i
energice dispute tiinifice. n pricipiu dicuia rmne nc deschis, n
sensul c cercetrile istorice, arheologice i lingvistice furnizeaz
permanent noi elemente n msur s ntregeasc i s nuaneze opiniile
istoricilor i lingvitilor. Teoriile genezei etnolingvistice romneti pot fi
repartizate n trei grupe.
Teoria originii nor si sud dunarene. Procesul complex, unitar si
inseparabil de constituire a poporului romn si al limbii romne a avut
loc pe un intins teritoriu romanizat si care cuprindea regiuni situate la
nordul si la sudul Dunarii: Dacia si Dobrogea, sudul Pannoniei,
Dardania, Moesia Inferioara si Moesia Superioara.In aceasta ordine de
idei, important este si faptul ca pentru populatia romanizata din spatiul
daco-moesic, Dunarea a fost numai hotar administrativ, politic si
strategic;fluviul nu a constituit deci o frontiera etnica, lingvistica,
economica sau culturala ceea ce a permis mobilitatea populatiei si a
favorizat mentinerea caracterului unitar de ansamblu al limbii romne.
Ipoteza aparitiei si a dezvoltarii limbii romne in spatiul romanizat nord
si sud dunarean este confirmata de diversitatea dovezilor istorice,
arheologice si lingvistice.
Formarea poporului romn si a limbii romne la sudul Dunarii, ca
urmare a parasirii Daciei prin retragerea aureliana, a fost sutinuta si de
savanti romni, dar mai ales de autori straini.
Aceasta ipoteza a fost formulata mai intai de Fr. J. Sulzer, care isi
propunea sa demonstreze c actualii vlahi nu se trag din volohii ori din
bulgarii lui Nestor si inca mai putin din romanii din Dacia lui Traian, ca,
prin urmare, ei nu trebuie considerati aborigeni, ci ca un popor care a
venit aici n timpuri mai tarzii sau ca valahii au luat fiinta n Moesia,
Tracia si n regiunile de acolo de primprejur, nu in Dacia.
n secolul al XIX-lea, Robert Roessler reia aceeasi teorie, fixand trecerea
romnilor la nordul Dunrii la sfarsitul secolului al XII-lea si in timpul
imediat urmator. Mai mult, el cladeste un intreg sistem de ipoteze
explicative istorice silingvistice. n lucrarea sa Robert Roessler afirma
ca dacii au fost omorati n masa dupa106. Este evident c acest lucru nu
este adevrat datorita faptului ca romanii aveau nevoiede forta de munca
si nu le statea in obicei sa masacreze populatiile din teritoriile nou
cucerite. Au mai fost gasite dovezi ale continuitatii dacilor in peste 1000
de localitati, iar niste inscriptii din alte provincii romane atesta prezenta
soldatilor de origine daca. Dinacea perioada dateaza toponimele i
hidronimele care au fost transmise romanilor si au ramas pana astazi
(Donaris, Maris, Alutus etc).
Toate acestea dovedesc faptul ca dacii nu au disparut dupa anul 106, ba,
mai mult, si-au continuat existenta in acelasi teritoriu.Teoria roessliana
mai sustinea si faptul ca dupa retragerea aureliana dintre anii 271 - 274,
teritoriul nord dunarean ar fi ramas pustiu, lucru ilogic avand in vedere
ca in secolul IV un amfiteatru din Sarmizegetuza a fost blocat i
transformat n fortareata: la Porolisum i Apullum s-au gasit morminte
de inhumatie cu inventar daco-roman; la Napoca s-au descoperit doua
cuptoare de olarit din secolul IV si pe tot spatiul nord dunarean au fost
gasite obiecte paleo-crestine.

Teoria continuitatiifondata pe un ansamblu bogat de dovezi stiintifice,


confirma si sustine faptul ca, in perioada cuprinsa intre sfarsitul
secolului al III-lea si secolul al XIII-lea, pe teritoriul romanizat al fostei
Dacii, existenta populatiei daco-romane latinofone, apoi a romnilor, a
fost neintrerupta.
Dovezile continuitatii, importante cantitativ, diverse si concludente
stiintific, sunt furnizate de istorie, arheologie, etnografie, filologie si
chiar de logica. Enumeram selectiv cateva dintre ele:
Dovezi istorice si arheologice:
- Istoriografi antici (Criton, medicul lui Traian sec. II d. Cr., inGetica
siindeosebi Dio Cassius, c. 155-236, in Istoria romana) mentioneaza, cu
referire la cel de-al doilea razboi de cucerire pactizari ale dacilor cu
romanii.
- 7 scene sculptate pe Columna lui Traian reprezinta, simbolic, acte de
supunere si nu de nimicire a dacilor.
- 15 corpuri de armata, consemnate istoric, alcatuite din daci, au
functionat in diferite zone ale Imperiului.
- Inscriptiile latine descoperite in Dacia (apromaximativ 4000, mai multe
decat in oricare dintre zonele vecine) ofera informatii directe despre
viata sociala a populatiei.
Din perspectiva arheologica,din timpul stapanirii romane si din secolele
urmatoare se pastreaza:
- urme de asezari omenesti, cu locuinte de tip bordel la Obreja, Reci,
Verbita, etc.;
- castre si fortificatii numeroase in sudul Munteniei, in Oltenia si Banat;
- ceramica, bine reprezentata si pastrata;
- cetati de pamant intarite, in Transilvania de exemplu, in zona fostelor
voievodate ale lui Gelu si Glad.
- depozite de obiecte de uz casnic, unelte, arme, obiecte de cult crestin;
- morminte si cimitire de rit traditional, dacic la Alba Iulia, Sighisoara,
etc..
Dovezile lingvistice ale staruintei populatiei romanizate in fosta
Dacie suntfurnizate de diverse aspecte din evolutia si structura limbii
romne.
- In dacoromna au supravietuit cuvinte de origine latina care desemnau
realitatispecifice Daciei; termeni precum aur (<lat. aurum) sau pacura
(<lat. picula) au rezistat numai in stanga Dunarii, unde auraritul si
exploatarea pacurii erau indeletniciri specifice.
- terminologie agricola agru ogor<lat. agrum,ara<lat. arare, aratru etc.;
- terminologie pastoreasca si de crestere a vitelor : miel <lat.
agnellus,oaie<lat. ovem,paste<lat. pascere,staul <lat. stabulum, etc.

Componenta autohtona
Limba latina, vorbita si implantata de cuceritorii romani la nordul si
sudulDunarii, s-a suprapus treptat peste limba populatiei autohtone. Se
spune ca intr-o faza initiala aceste doua limbi au coexistat in spatiul
daco-moesic, doar ca datorita faptului ca latina aprtinea unei civilizatii
superioare a reusit sa preia autoritatea in cadrul limbii.
Exista :
57 de nume dacice de plante medicinale incluse in tratate de
botanica simedicina de provenienta greaca si romana, ale
unor autori din secolele I si al III-lea(Dioscoride si Pseudo-
apuleius).
numele proprii (toponime, hidronime si antroponime)
conservate de inscriptii simonede greco-latine: onomastica
formeaza un material lingvistic relativ bogat;
inscriptii traco-dacice sau presupuse ca atare, gravate pe
diferite obiecte: inelul de la Ezerovo (Bulgaria) prezinta un
sir continu de 61 de litere grecesti, ordonate pe 8 randuri;
acest text ipotetic trac, cu scriptio continua, nu a putut fi inca
segmentat in cuvinte si, fireste, nici citit;
Vocabularul de substrat contine un numar restrans de termeni, iar
inventarul lor este apreciat diferit de specialisti. Cercetari recente
confirma si demonstreaza faptul ca 6 aproximativ 90 de cuvinte din
limba actuala continua cu siguranta elemente din limba populatiei
autohtone.
Ideea este ca acest strat lexical primar nu este neglijabil in structura
lexicala a limbii romane , aste lucru este demonstrat prin :
aproximativ 40 de termeni autohtoni fac parte din fondul lexical
principal, ceeace le atesta viabilitatea si forta de circulatie;
termenii autohtoni dezvolta largi familii de cuvinte si serii de
nume proprii, ceeace le atesta forta si productivitatea derivativata
Astfel substantivul de substratcopil a fostbaza de derivare
pentrucopilas, copilandru, copila, copilita, copilarie,
copilaros,copilareste si a (se) copilari.Din punct de vedere
morfologic si semantic, termenii de origine autohtonaformeaza
cateva serii compacte de substantive concrete, referitoare la:- om,
casa, ocupatie: argea, baci, brau, buza, catun, copil, gard, groapa,
grumaz,gusa, mos, strunga, tara, vatra;- fauna: balaur, barza,
capusa, cioara, manz, naparca, pupaza, rata, soparla, tap; natura
(relief, flora): balta, brad, brusture, coacaza, copac, mal, mazare,
magura,marar, parau.
Mai saraca este seria verbelor si adjectivelor de substrat (ciupi,
scapara; ciunt,searbad).
Onomastica autohtona se compune mai ales din hidronime: Ampoi,
Arges, Cris,Dunare, Motru, Mures, Olt, Prut, Siret, Somes.
In fonetica si in morfosintaxa romneasca, actiunea subtratului este
uneori admisaca ipoteza explicativa privind:- dezvoltarea vocalei
specifice : si a consoanei ; existenta consoanei h;
structura numeralului cardinal, format prin aditiune, de la 11 la 20
(unsprezece,doisprezeceetc.), si prin multiplicare, in desemnarea
zecilor (treizeci, patruzeci); altilingvisti pun acelasi mecanism in
legatura cu influenta slava;
postpunerea articolului hotarat.
In ciuda faptului ca fondul lexical roman , este dominat de limba latina ,
componenta autohtona este un aspect important pentru structura lexico-
gramaticala a limbii romane moderne .
Componenta latina
Latinitatea limbii romne este deopotriva o problema concreta, de
geneza si de structura lingvistica, si una mai abstracta, de constiinta a
latinitatii.
L i m b a r o m n a L i m b a l a t i n a. Exprimata astfel, relatia intre
cele doua idiomuri pune in lumina originea limbii romne si structura sa
fundamental latina. In definitia genealogica a limbii romne formulata
de Al. Rosetti (1968), se afirma:
Limba romna este limba vorbita in mod neintrerupt in partea orientala
a Imperiului Roman, cuprinzand provinciile dunarene romanizate, din
momentul patrunderii limbii latine in aceste provincii si pana in zilele
noastre.
Aparitia romnei ca idiom cu fizionomie proprie este consecinta directa
si concreta a unei evolutii de lunga durata. In esenta, acest proces a
presupus folosirea continua (in mod neintrerupt) a latinei, ca
instrument de comunicare, de catre populatia din zonele dunarene
romanizate. Orice limba vie, cu circulatie curenta, in conditii particulare
si bine determinate, sufera, in timp, modificari care ating toate
compartimentele ei: fonetica, morfologie, sintaxa, lexic. Asadar, intre
faza initiala si faza cea noua (dar nu si ultima) din dezvoltarea unei
limbi, diferentele sunt intotdeauna apreciabile.
I d e e a l a t i n i t a t i i limbii romne este o descoperire medievala,
prezentatainitial de carturari straini, apoi de cronicari din Tarile Romne.
Incepand cu sec. al XV-lea, eruditi umanisti occidentali afirma, in
paralel, atat originea latina a limbii romne, cat si descendenta romana a
vorbitorilor. Printre primi care sesizeaza esenta latina a vocabularului
romnesc este Enea Silvio Piccolomini(1405-1464), un timp papa al
Romei sub numele de Pius al II-lea, care, in virtutea unor asemanari
evidente, stabileste apropieri intre limba vlahilor si a italienilor.
In cultura romneasca, meritul intaietatii in afirmarea ideii de latinitate a
limbii materne ii revine lui Grigore Ureche (1590-1647). Succinta lui
demonstratie se cladeste pe semnalarea; nu lipsita de erori, unor
paralelisme lexicale latino-romne: De lamrmleni, ce le zicem latini,
paine, ei zic panis;carne, ei ziccaro; gaina, ei zic galina;muiarea, mulier;
fmeia, femina; parinte, pater; al nostru, noster si altele multe den
limba latineasca, ca de ne-am socoti pre amanuntul, toate cuvintele le-
am intelege
Componenta migrationalista
Influenta slava a fost prima survenita in procesul de formare a
limbi romane , datorita migratiei triburilor slave care traversau teritoriul
Romaniei de astazi. Este interesant faptul au fost asimilati la nor de
Dunare , in timp ce au asimilat aproape complet , toata populatia
romanizata sud-dunareana.
Influenta slava a continuat in Evul Mediu in special prin folosirea limbi
slavone , in scop liturgic sic a limba de cancelarie , pana in secolul al
XIII- lea . Celalalte limbi invecinate ( cu exceptia limbi maghiare) au
influentat limba romana .Influenta slava se simte la nivel fonetic cat si
lexical peste 20% din vocabularul limbii romane este de influenta slava
(a iubi , glas, nevoi,prieten) Totusi multe cuvinte slave sunt arhaisme si
se estimeaza ca doar 10% din lexical limbi romane modern este de
origine slava.
Prin secolele XII-XIII a fost introds alfabetul chirilic ( slav ) , in
cancelaria romaneasca , limba fiind scrisa cu litere chirilice.Printre
imprumuturile slave din limba romana mentionam :
baba,mos,cocos,deal,prieten,sfant,soroc,tenta,a trai,vorba,vointa si din
termini maghiari : fel, chip,gand,mestesug,oras ,neam , etc.
De asemenea limba romana imprumuta cuvinte din limba turca: pasa,
vizir, aga , zapciu, cataif , iahnie ,simigiu, sarma, hazna , geamgiu .
Termeni imprumutati din neogreaca , franceza,germana,engleza,
influenteaza fara sa me si modifice substratul limbii: fondul principal de
cuvinte si structura gramaticala ramanand latinii.
Cuvinte imprumutate din germana sunt : bustean , sunca, jeg , stofam
cartof, halba,snitel etc.
Termeni imprumutati din neogreaca: mustata ,papura,catarg, zahar,
plapuma , papura, scandal etc.
Printre primele scrieri in limba romana au fost scrise cu alhabetul
chirilic , in stransa legatura cu organizarea politica si bisericeasca.Se
presupune Ca inainte de a se scrie cu alfabetul chirilic , romanii au avut
traditia scrierii cu alfabetul latin , pastrand cuvinte le a scrie si
scriptura.
Alfabetul chirilic contine 43 de litere , care serveau si cifre ,pentru
unele sunete erau mai multe semen ,In anul 1835 Ion-Heliade radulescu
reduce numarul literelor la 27 , iar in anul 1860 , Al.Ioan Cuza , a
instituit intrebuintarea alfabetului latin.

Limba Romana
Originea lumbii romane
Limba romn provine din latina vorbit n prile de est ale
Imperiului Roman. Face parte, deci, din familia limbilor romanice,dintre
care unele au devenit limbi naional(italiana, franceza,spaniola,
portugheza, romna ), altele au rmas limbi regionale( catalana n
Spania, sarda n insula Sardinia, din Italia, dialectele retoromane n
Elveia ) sau au disprut ( dalmata ).
Toate limbile romanice au evoluat din limba latina popular(vulgar)
varianta orala a limbi latine folosita in vorbirea familiar si care ignora
aspectele normative.
Potrivit lingvistului Al. Rosetti, limba romana :este limba latina vorbita
neintrerupt in partea orientala a Imperiului Roman, cuprinzand
provinciile dunarene (Dacia, Pannonia de sud, Dardania, Moesia
Superioara si Inferioara), din momentul patrunderii limbii latine in
aceste provincii si pana in zilele noastre

Prezentarea structurii limbi romane la nivel fonetic,


morfologic, sintactic si lexical.
Limba romn este o limb indo-european, din grupul italic i din
subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice,
romna este a cincea dup numrul de vorbitori, n urma spaniolei,
portughezei, francezei i italienei. Din motive de difereniere tipologic,
limba romn mai este numit n lingvistica comparat limba
dacoromn sau dialectul dacoromn. De asemenea, este nregistrat ca
limb de stat att n Romnia ct i n Republica Moldova, unde circa
75% din populaie o consider limb matern.
Graiuri
Unii lingviti consider c exist patru limbi romanice rsritene:
dacoromna, aromna, istroromna i meglenoromna. Alii consider
c ele formeaz o singur limb, limba romn, cu patru dialecte.
Dacoromna, fie c o socotim limb n sine, fie c o socotim un dialect
al limbii romne, nu este mprit n dialecte, ci cuprinde doar diverse
graiuri, numite i subdialecte, cu diferene minore de pronunie i
vocabular, dar inteligibile ntre ele. Graiurile limbii dacoromne, n afara
romnei standard, includ:
graiul ardelenesc;
graiul bnean;
graiul criean;
graiul moldovenesc;
graiul maramureean;
graiul muntenesc;
graiul timocean
Primele atestari

n 1534, Tranquillo Andronico noteaz c " Valachi nunc se Romanos


vocant" ("se numesc romni"). Francesco della Valle scrie n 1532 c
romnii "se denumesc Romei n limba lor", iar mai departe el citeaz
expresia : "Sti rominest ?". Dup o cltorie prin ara Romneasc,
Moldova i Transilvania Ferrante Capecci relateaz prin 1575 c
locuitorii acestor provincii se chiam romneti ("romanesci"). Pierre
Lescalopier scrie n 1574 c cei care locuiesc n Moldova, ara
Romneasc i cea mai mare parte a Transilvaniei, se consider
adevrai urmai ai romanilor i-i numesc limba romnete, adic
romana. Sasul ardelean Johann Lebel scrie n 1542 c Vlachi se
numeau ntre ei Romuini iar cronicarul polonez Stanislaw
Orzechowski (Orichovius) noteaz n 1554 c n limba lor walachii
se numesc romini . Croatul Ante Verani precizeaz n 1570 c
Vlahii din Transilvania, Moldova i ara Romneasc se desemneaz
ca romani iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany n 1699
citeaz frazele: Si noi sentem Rumeni ("i noi suntem romni") i
Noi sentem di sange Rumena ("Noi suntem de snge romn").
Dei se pot aduce argumente n favoarea unei atestri indirecte
anterioare, cel mai vechi document scris n limba romn care ne-a
parvenit este Scrisoarea lui Neacu din 1521. n aceasta, Neacu de
Cmpulung i scria judelui braovean despre atacurile iminente ale
turcilor. Scrisoarea era scris cu alfabetul chirilic romnesc, care a fost
n uz (simplificat n secolul XIX) pn n 1860. O prim folosire a
alfabetului latin este atestat printr-un document transilvnean, scris
dup conveniile alfabetului maghiar la sfritul secolului XVI.

Liturgiariu:
"Santu esci cu adeveritu, si prsantu, si nu este mesura maretei santei
tale, si dreptu esci intru tte lucrurile tale. Ca cu dreptate si cu multa
slintia adeverita, ne ai adusu tte. Ca plasmuindu pe omu, si luandu
terana d'in pamentu, si cu tipulu teu cinstindulu, Dumnedieule, pusulu ai
in raiulu resfaului, fogaduindui intru padia porunciloru tale, vieati'a
ceea fara de mrte si moscenirea bunatatloru tale celoru vecinice..."
Traducere :
"Snt eti cu adevrat i preasnt, i nu este msur mreiei sniei
tale, i drept eti ntru toate lucrurile tale. C cu dreptate i cu mult
silin adevrat ne-ai adus toate. C plsmuind pe om, i lund rn
din pmnt, i cu chipul tu cinstindu-l, Dumnezeule, pusu-l-ai n raiul
rsfului, fgduindu-i, ntru paza poruncilor tale, viaa cea fr de
moarte i motenirea buntilor tale celor venice..."
Aceasta d emai sus este un text scris cu o versiune arhaica a alfabetului
latin.
Gramatica
Substantivele romneti se declin n funcie de gen (feminin, masculin
i neutru), numr (singular i plural) i caz (nominativ/acuzativ,
dativ/genitiv i vocativ). Articolul, asemenea adjectivelor i pronumelor,
se acord n gen i numr cu substantivul pe care l determin.
Romna este singura limb romanic n care articolul hotrt este
enclitic, adic este ataat la sfritul substantivului. Articolele au evoluat
din pronumele demonstrative din limba latin.
Romna are patru conjugri verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri
personale, i anume (indicativ, conjunctiv, condiional-optativ i
imperativ i patru moduri impersonale (infinitiv, gerunziu, supin i
participiu).
Sunete
Limba romn folosete apte vocale: /a/, /e/, /i/, /o/, /u/, // i //. n
plus, vocalele // i /y/ apar foarte rar n unele cuvinte de origine strin,
nc neasimilate.

La sfritul cuvintelor, dup consoane (rar n interiorul cuvintelor) poate


aprea un /i/ scurt non-silabic, care se marcheaz n AFI cu // i este
pronunat ca o palatalizare a consoanei precedente. Un sunet similar,
terminaia u surd, exista n romna veche, dar a disprut cu timpul n
limba standard.

Exist de asemenea patru semivocale i douzeci de consoane.


[modificare]
Diftongi
Diftongi descendeni: ai, au, ei, eu, ii, iu, oi, ou, ui, i, u, i, u
Diftongi ascendeni: ea, eo, ia, ie, io, iu, oa, ua, u
[modificare]
Triftongi
cu vocala intercalat ntre dou semivocale: eai, eau, iai, iau, iei, ieu, ioi,
iou, oai.
cu dou semivocale n faa vocalei: eoa, ioa.
[modificare]
Evoluii fonetice

Datorit izolrii, evoluia fonetic a romnei este diferit de a celorlalte


limbi romanice, dar seamn ntructva cu cea italian, de exemplu prin
evoluia gruprii [kl] n (lat. clarus > rom. chiar, ital. chiaro) i cea
dalmat, de exemplu prin evoluia gruprii [gn] n [mn] (lat. cognatus >
rom. cumnat, dalm. comnut).

Principalele schimbri fonetice constau n:


apariia diftongilor vocalelor e, i, o
lat. cera > rom. cear
lat. sole > rom. soare
iotacism [e] [i]
lat. herba > rom. iarb
consoanele velare ([k], [g]) consoane labiale ([p], [b], [m])
lat. octo > rom. opt
lat. lingua > rom. limb
lat. signum > rom. semn
lat. coxa > rom. coaps
rotacism [l] [r]
lat. caelum > rom. cer
consoanele alveolare [d] i [t] se palatalizeaz n [dz]/[z] i respectiv [ts]
nainte sunetelor [e] i [i]
lat. deus > rom. zeu
lat. tenem > rom. ine
Ortografie
n principiu, limba romn are o ortografie fonemic. Cu toate acestea,
ortografia contemporan prezint o serie de excepii de la principiul
fonetic.
La nceput, alfabetul latin folosit pentru limba romn avea ca litere cu
diacritice urmtoarele: , , , i .
se folosea n cuvinte monosilabice de obicei, pentru a deosebi
de a.
se folosea doar n cuvintele n care sunetul aprea n interiorul
cuvintelor, n afara unei nazalizri, dar unde etimologic trebuia s
apar un a. Astfel, se scria ctu, ns cantecu (fr semn
diacritic), cci e vorba de o vocal nazal.
se folosea doar n cuvintele n care sunetul aprea la nceputul
sau n interiorul cuvintelor, n afara unei nazalizri, dar unde
etimologic trebuia s apar un i sau un e. Astfel, se scria a ur,
ns vent (nu vnt, nici vnt), cci e vorba de o vocal
nazal.
i apar ca vocale tipic ardelene, corespunznd lui din limba
francez i respectiv lui din limbile nordice. n alte regiuni
acestea se pronun drept diftongi ea i oa.
corespundea sunetului , atunci cnd acesta aprea independent
de vocala i i etimologic provenea din c latinesc. Astfel, se scria
faa (fa) i Inie (Ioni) datorit formei latine Ioannicius,
ns tira (ar).

n rest, regulile de citire erau destul de simple.


Un a la capt de cuvnt se citea .
Un an sau in sau en se citea n.
Pentru a citi a naintea unui n, se scria nn. De pild, manna (pentru a
citi man), spre a se deosebi de mana (mn).
Pentru a deosebi un final (forma feminin nearticulat) de un a final
(forma articulat), se punea un apostrof: viti'a (viaa), pentru a se
deosebi de forma nearticulat vitia (via).
che i chi se citeau ca n ziua de azi, ns ch naintea altor caractere
dect e i i se citea ca n limba latin. Uneori, ch se scria din motiv
pur etimologic, fr prea mult grij de pronunare. Astfel, se scria:
Christos, chrestin, chrisantma, stich.
di se citea z sau dz, ti se citea . La fel, existau ca n ziua de astzi
grupurile ce, ci, ge, gi.
k nlocuia uneori qu din latin, pentru numele proprii. Astfel se
scria: Kiriniu (Quirinius).
sc se scria etimologic, ceea ce corespunde pronunrilor bnene
sau bistriene. Exemplu: Bucuresci.
u final, mut sau citit, se scria, ca n sicilian i
corsican.Etimologic, se folosea caracterul y pentru numele de
orae sau de persoane, ns nu i pentru substantive. Astfel, se
scria: Cyril, Myra, dar totodat: cirilic, santul mir.
formele scurte ale pronumelui personal n acuzativ se lipeau de cuvntul
precedent: Apoilu intrba. (Apoi l ntreab.)
Scrierile din acest timp, datorit rolului colii ardelene, aveau forme
tipice ardelene: acmu, tipu, resfau, pentru acum, chip,
desftare. Principiul ortografic era cel folosit n limba neerlandez:
scriem toi la fel, dar fiecare pronun ca n regiunea sa.
Mai trziu s-au adugat alte glife sau litere cu semne diacritice: , , , ,
, , , , precum i diftongii ea i oa; s-au scos , . S-au modificat i
regulile ortografice.
Pe urm, treptat, s-a scos , apoi . n cele din urm s-a introdus
ortografia fonetic.
Inovatii in interiorul limbii
Neologismele

ncepnd cu secolul al XIX-lea multe neologisme mprumutate din alte


limbi romanice, n special din francez i italian, au ptruns n limba
romn (de exemplu birou, avion sau exploata). S-a estimat c
aproximativ 38% din cuvintele romneti sunt de origine francez sau
italian.[necesit citare]
Cteva cuvinte de origine latin au ptruns n limba romn de dou ori,
o dat n nucleul lexical (n vocabularul popular) i ulterior ca
neologisme. De obicei cuvntul popular este un substantiv, iar
neologismul este adjectiv (de exemplu: frate / fratern, ap / acvatic,
deget/digital, simmnt/sentiment, nger/angelic, frig / frigid, ochi /
ocular).

De aproximativ o sut cincizeci de ani au intrat n limb i multe cuvinte


mprumutate din englez, precum gem (din jam), interviu (interview),
meci (match), tramvai (tramway), manager (manager). Aceste cuvinte
primesc gen gramatical i se acord conform regulilor limbii romne.
ns ncepnd aproximativ din anul 1990, cuvintele englezeti, n pofida
recomandrilor Academiei Romne i a "legii Pruteanu", nu mai
mbogesc limba romn primind gen gramatical i acordndu-se
conform regulilor limbii, ci sunt folosite de mass-media i de populaia
din Romnia n forma de origine, ca n limbile abstand nescrise, precum
mall (galerie comercial), service (deservire), computer (ordinator,
calculator), forward (retransmitere) sau attach (ata).
Traditii si obiceiuri

Traditi latinesti
CASATORIA
La fel ca si la romani,casatoria este precedata de logodna
(,,sponsalia").In traditia romaneasca ritulalul casatoriei are loc in biserica
in prezenta protului/preotilor.Obiceiul de unire a mainilor drepte ale
celor doi tineri,care la romani se numea "iunctio dextratum" ,s-a pastrat
in slujba casatoriei.
Mirii trebuie sa fie botezati in cadrul Bisericii Ortodoxe (in cazul
casatoriilor mixte trebuie obtinuta aprobarea Episcopului sau a preotului
paroh) si ar trebui ca acestia doi sa fie spovediti si impartasiti inainte de
cununie.Tinerii trebuie sa fie botezati botezati si cununati in cadrul
Bisericii Ortodoxe.
O persoana nu se poate cununa religios mai mult de trei ori.Mirii trebuie
sa aiba certificatul de casatorie.Pentru a se realiza casatoria ei mai
trebuie sa aduca:lumanarile de nunta,vin,piscoturi si un prosop.

NASTEREA
Nasterea,ca prim moment din viata omului,constituie premiza unui
obicei deosebi,la care,alaturi de familie participa intreaga colectivitate.In
zonele rurale,in mod special,chiar si in prezent,nasterea este urmata de o
multitudine de obieiuri dintre care cele mai variate snt cele care se refera
atat la copil cat si la proaspata mama.Practicile urmasresc in general
inlaturarea fortelor malefice si asigurarea unui cadru propice cresterii
nou-nascutului.Femeia care a nascut nu are voie sa iasa din casa timp de
40 de zile,pentru ca nu este "curata" ,perioada in care vecinii si prietenii
vin in vizita aducand diverse cadouri.Dupa 40 de zile,femeia merge la
biserica,unde i se face molifta.Cel mai important moment din viata
copilului este botezul.
Numele pruncului se pune de catre parinti cu binecuvantarea preotului si
nu mai poate fi schimbat pana la moarte.

Aceste traditii nu numai ca s-au pastrat in constiinta seculara a neamului


nostru,dar sunt practicate inca din trecut,dand acestui eveniment din
viata noastra,constatia unui moment,in care realitatea se imbina intr-un
mod extrem de poetic si mirific cu un tip de imaginatie izvorata din
sufletul omului simplu de la tara,care dintotdeauna s-a raportat la un
spatiu spiritual cosmic.
Traditi dacice
Cu toate c trecerea timpului afecteaz i memoria, dar i obiceiurile
unui popor, ca i n alte cazuri, poporul romn a pstrat de-a lungul
vremii o serie de obiceiuri i tradiii care, chiar dac sunt considerate
pgne, astzi mai sunt ntrebuinate n viaa de zi cu zi, dar sub o alt
form.
ncepnd cu simboluri i practici specifice celor trei momente
importante ale vieii (naterea, nunta i nmormntarea) i ajungnd la
credin, spiritualitate i ndeletniciri, dacii au transmis mai departe o
serie de ndeletniciri are, n ciuda eforturilor susinute de a fi considerate
ca mprumutate din cultura altor popoare, au, se pare, rdcini adnc
nfipte n acest pmnt.
Pornind de la comoara cea mai de pre a unui popor - spiritualitatea -
putem vedea cu uurin c Triada Dacic Divin, venerat de ctre
strmoii notri, se traduce astzi prin Sfnta Treime. i, ca i n zilele
noastre, dacii se nchinau unui zeu unic, Gebeleizis, lui Dionisos care se
pare c avea rol de intermediar, astzi transpus n personalitatea
Mntuitorului Iisus Hristos, precum i zeiei Bendis.
nainte de orice eveniment important i, pentru a obine rspunsul la
ntrebrile adresate zeilor, dacii (cel puin acei daci care nsumau preoii
i nvaii) ineau post. i tot n post i rugciuni i Marele tefan a dus
cele mai crncene btlii, precum au fcut-o i ali mari domnitori, ca de
exemplu Mihai Viteazul. Continuitatea acestei practici se poate observa
cu uurin i n zilele noastre, atunci cnd vorbim despre postul
tradiional din religia cretin.
De-a lungul timpului, acest numr de zei a rmas ca i cifr magic n
credina poporului romn. Trei ani a stat Zamolxe sub pmnt, tot aa
cum, n ritualul cretin al nmormntrii, trei zile se privegheaz cel
trecut n trmul morilor.Mai mult, apariia lui Zamolxe dup aceti trei
ani simbolizeaz viaa de dup moarte, celebrat astzi prin Srbtoarea
Patelui, nvierea Mntuitorului Iisus Hristos.
i, cu toate c dacii nu i ngropau morii, acestora le era adus n clipa
cea de pe urm un pumn de pmnt, pe care l strngeau la piept. Astzi,
n ritualul cretin, pmntul strns n pumn este aruncat n groapa n care
este aezat sicriul. Singura diferen este aceea c noi, cretinii, prin
acest gest ncheiem socotelile cu viaa: "din pmnt ai fost creat, n
pmnt te vei ntoarce". Cu toate acestea, pumnul de pmnt reprezint,
ca i pe vremea dacilor, respectul cuvenit adus mamei Geea.
Descoperirile arhelogice au artat c unele momentele importante din
viaa unei femei au fost transpuse i pe vasele ceramice precum i n
statuetele descoperite.Astfel, ne amintim de femeia Gnditorului,
nsrcinat n ultimele luni, precum i de poziia ei. Sau de ce nu, de
tnra "Venus" de Cucuteni aparinnd epocii neolitice a mileniului IV
.e.n. Majoritatea vaselor i statuetelor descoperite demonstreaz o nalt
practic spiritual a strmoilor daci. Aceste simboluri sunt regsite i
astzi n ornamentica rneasc, pe cmile femeieti cu "ruri"
(Comuna Roata), precum i pe diferitele covoare sau uile caselor.
Dar dacii au mai lsat motenire i alte simboluri. Dac vorbim despre
biocmpuri i bipolaritate, putem regsi aceste practici n descoperirea
de la Caransebe, lucrat pe o falang de cal. Astfel, avem schema
bipolaritii, cu biocmp rombic, transpus astzi n spirala ADN-ului
uman, esena vieii, dar i n simbolul circulaiei energiei yin i yang, n
concepia chinez.
Revenind la viaa de zi cu zi, o serie de simboluri par a ne ghida n
continuare existena. Astfel, n diferite zone ale trii, n special n mediul
rural, o serie de simboluri mpodobesc i astzi diferite esturi sau chiar
porile caselor.Astfel, spirala dacic (semnificnd drumul parcurs de
sufletul omului, pn la locul de ntlnire cu Zamolxe, dar i evoluia,
nceputul i sfritul) sau ochii de pe coiful descoperit n situl arheologic
de la Coofeneti, judeul Prahova (i care reprezint privirea interioar,
tradus astzi prin al treilea ochi sau ochiul minii) stau mrturie a tinei
civilizaii deloc apuse.
esturile tradiionale populare din anumite zone ale rii pstreaz i
ele unele din motivele cromatice ale dacilor. Astfel, roul simboliza
culoarea sngelui, a matricei informaionale a vieii, iar negrul, culparea
pmntului, a continuitii vieii n acest univers, a mamei Geea,
nsctoarea tuturor bogiilor terestre.
Ajungnd la ndeletniciri, putem aminti aici apicultura care, i n zilele
noastre, are implicaii majore. Mierea este un aliment care, pe lng
proprietile benefice energetice pe care le are n alimentaie, reprezint
i un bun factor de vindecare. Chiar i n zilele noastre, n zonele rurale
rnile sunt vindecate cu miere!
Mai mult, o serie de plante - care erau folosite drept leacuri n anumite
practici ritualice, dar i cu scop terapeutic - sunt folosite astzi n
medicina tradiional alternativ. Nu mai departe de Snziene care
nfloresc ntr-o singuri zi din an i care au proprieti "miraculoase" n
vindecarea unor afeciuni precum reumatismul, epilepsia, hipertiroidia
sau insomnia!
O alt practic strveche ce dateaz tot de pe vremea dacilor o reprezint
splatul rufelor la ru. Dincolo de utilitatea lui, acest obicei are ca efect
risipirea tuturor bolilor, relelor i neputinelor trupeti i sufleteti prin
splarea n ap curgtoare. Baterea rufelor cu maiul (lemnul fiind esena
vieii, a triniciei) reprezint scoaterea tuturor afeciunilor din corpul
celui n cauz. Pietrele pe care erau splate rufele reprezint memoria
nmagazinat a tuturor celor ce sunt, informaia transmis i nscris n
Legile firii.
Dincolo de toate intrigile folosite, dar i de lacunele care planeaz nc
asupra multor aspecte ale civilizaiei dacice, un lucru este cert:
motenirea pe care ne-au lsat-o precum i gradul de evoluie
informaional i spiritual transmis, nu, pot fi tgduite de ctre nimeni
i nimic!
Mitul Dacic

n legatura cu mitul Dochia, cercetatorul Romulus Vulcanescu a


studiat prima legend. Aceasta susine c Dochia, fiica regelui
Decebal, a naintat n fruntea unei otiri spre Sarmisegetuza, n
ajutorul tatlui ei asediat n cetate. Ea a fost nfrnt de armata
lui Traian, a fugit cu resturile oastei n munti, spre rsrit.
Acolo s-a rugat la Zamolxe s nu o lase s fie pngrit de
mprat. i atunci Dochia a fost prefacutntr-o btrn
ciobni, cu cteva oi lnga ea. Traian, trecnd pelnga ea a
ntrebat-o daca a vazut prinesa dac, iar Dochiai-a artat spre
miazzi. mparatul a luat-o n goan ntr-acolo i Baba
Dochia a rmas stpn pe inutul acela i de atunci poate mai
triete nc n muni.
George Calinescu considera c ntiul mit", simboliznd
constituirea nsi a poporului romn" este mitul Traian i
Dochia .Numele acestui personaj a fost Dacia, devenit Dochia.
Baba Dochia (Dacia) a fost o realitate uman n perioada
matriarhatului. Etimologic, cuvntul baba este strvechi traco-
dac. Are ambele genuri, masculin i feminin: Baba Novac (Ion
Georgescu, Baba Novac) i Baba Dochia. n Basarabia se
ntlnete Baba Marta" n care s-a recunoscut numirealunii
martie. n Muntenia, Oltenia si Ardeal sunt 9 babe (1-9 martie),
pecnd n Moldova i Basarabia sunt dousprezece babe. Zilele
se numesczilele babelor".

DOCHIA I TRAIAN
de
Gheorghe Asachi

I
La frumusee i la minte
Nici o giun-i samana,
Vrednic de-a ei printe;
De Decebal, ea era.
Dar cnd Dacia-au mpilat-o
Fiul Romei cel mrit,
Pre cel care-ar fi scapat-o,
De-a iubi a giuruit.
Traian vede ast zn;
Dei e nvingtor,
Frumuseei ei se-nchin,
Se subgiug de amor.

II
ntre Piatra Detunat
-al Sahastrului Picior,
Vezi o stnc ce-au fost fat
De un mare domnitor.
Acolo de rea furtun
E lacaul cel cumplit,
Unde vulturul rsun
Al su cntec amorit.
Acea doamn e Dochie,
Zece oi, a ei popor,
Ea domneaz-n vizunie
Preste turme i pstori.
III
mpratu-n van cat
Pe Dochia-mblnzi;
Vznd patria ferecat,
Ea se-ndeamn a fugi.
Prin a codrului potic
Ea ascunde al ei trai,
Acea doamn tineric
Turma pate peste plai.
A ei hain aurit
O preface n iag,
Tronu-i iarba nverzit,
Schiptru-i este un toiag.
IV
Traian vine-n ast ar,
i de-a birui deprins
Spre Dochia cea fugar
Acum mna a ntins.
Atunci ea, cu grai ferbinte,
Zamolxis, o, zeu, striga,
Te giur pe al meu printe,
Astzi rog nu m lsa!
Cnd ntinde a sa mn
Ca s-o strng-n bra Traian,
De-al ei zeu scutita zn
Se preface-n bolovan.
V
El petroasa ei icoan
Nu-nceteaz a iubi;
Pre ea pune-a sa coroan,
Nici se poate despri.
Acea piatr chiar vioaie
De-aburi copere-a ei sin,

Din a ei plns nate ploaie,


Tunet din al ei suspin.
O ursit-o privegheaz,
i Dochia deseori
Preste nouri lumineaz
Ca o stea pentru pstori.
Romanii se trag din Traci

Herodot:
Neamul Tracilor este, dup acela al Inzilor, cel mai numeros
din lume. Dac ar avea un singur crmuitor sau dac Tracii s-ar
nelege ntre ei, el ar fi de nenvins i, dup socotina mea, cu
mult mai puternic dect toate neamurile.

Tracii Troia

Zona din sudul Dunrii, ntre Marea Neagr, Marea


Marmara i Marea Egee a fost denumit i Tracia. Tradus n
grecete, numele zonei a devenit Europa, atribuit cu timpul
ntregului continent. [...] Cele peste o sut de triburi plmdite
din pmntul acestui spaiu, ca rod firesc, au fost ntotdeauna
adnc nrdcinate i niciodat nu s-au lsat nstrinate. [...] Aa
i neamul tracilor, prin triburile mai prolifice, a rodit i s-a
rspndit, fie la marginea teritoriului su de vieuire, fie
deplasndu-se la mari distane, peste mri, cum au fost tracii din
Asia Mic. [...] Aa au ajuns Dardanii s ridice oraul-cetate
Dardania-Troia.
(Iosif Constantin Drgan Noi, Tracii)

Troia Roma

O legend despre ntemeierea Romei, care i are originea n


Grecia Antic, povestete modul n care personajul mitologic
Aeneas din Troia a ntemeiat aezarea Lavinium i a inaugurat o
dinastie n care aveau s se nasc cu cteva secole mai trziu
Romulus si Remus. n Iliada, un poem grecesc epic scris de
Homer n secolul VIII .C., Aeneas a fost singurul erou troian
important care a supravieuit n urma distrugerii Troiei de ctre
Grecia (vezi fig. 13, 14, 15, 16). Un pasaj din aceast oper
spune c el i descendenii si aveau s conduc Troia, dar din
cauza c nu a existat nici o nsemnare cu privire la o asemenea
dinastie n Troia, istoricii greci au propus ideea c Aeneas i
descendenii si s-au mutat n alte locuri.

n secolul cinci .C, civa istorici greci au presupus c Aeneas s-


a aezat la Roma, care la vremea respectiv era nc un mic
ora-stat. n secolul patru .C., Roma a nceput s se extind n
Peninsula Italic. Romanii, intrnd din ce n ce mai mult n
contact cu grecii, au acceptat ideea c Aeneas a avut un rol
important n ntemeierea mreului lor ora. n secolul nti .C.,
poetul roman Virgiliu a creat mitul lui Aeneas n poemul su
epic Eneida, opera care povestete despre cltoria lui Aeneas
ctre Roma. Augustus, primul mprat roman i mpratul din
vremea lui Virgiliu, i Julius Caesar, unchiul-mare al acestuia i
predecesorul su ca i conductor al Romei, se spune c sunt
descendeni ai lui Aeneas.

Concluzie
Din lucrurile prezentate mai sus, ajungem la concluzia c
Romanii se trag din Traci, deoarece Tracii au ntemeiat Troia, a
crei locuitori au migrat n zona Romei atunci cnd Troia a fost
distrus de Greci, lucru pstrat n operele lui Homer (Iliada) i
Virgiliu (Eneida).
Reflectia originii in critici si
texte literare

Samuil Micu:
S adevereaz, a treia, din limb cum c romnii ce astzi snt
n Dachiia snt din romanii cei vechi, c tot cel ce tielimba cea
latineasc i cea romneasc bine cunoate cum c limba cea
romneasc iaste alctuit din cea latineasc carea, ntru attea
neamuri varavare, mcar ru stricat, tot o au inut romnii n
Dachiia; care lucru cu totul de c rezut face cum c ei sunt
adevrai fii i nepoi ai romanilor celor vechi carii preste toat
lumea mprea [...] Nici s poat zice c romnii s-au
mprumutat din limba latineasc pentru mprtirea ce avea cu
romanii. C romnii cei ce acum snt n Dachiia, de multe sute
de ani nici o amestecare i nici o mprtire nu au cu romanii
din Italiia, de vreme ce sunt departe unii de alii, i n mijlocul
lor multe osibite neamuri lcuiesc, care osibit limb au. Iar bine
s poat zice cum c romnii au luoat unele cuvinte de la bulgari
i de la sloveni i de la unguri, pentru c aceste neamuri i
stpne i vecine era i mpreun mestecate cu romnii lcuia i
s trbuia unii cu alii, care lucru brbaii cei nvai bine l-au
cunoscut i l-au nsemnat...
i din numele cu care ori romnii s numesc pre sine, ori alte
nemauri i chiam, romnii pre sine s numesc romni, care
cuvnt nsemneaz roman, c s-au obicinuit romnii de demult
ca a nainte de n s-l mute n n cuvintele cele din latinie, ca:
lana, ln, campo, cmp i altele...

Gheoghe incai:
Neamul care se folosete de una i aceeai limb, corupt
nendoios, dar roman sau latin, diferit totui de italian,
francez, spaniol, ns apropiat cel mai mult de vallic i de
italian, nu numai eu, ci i alii am crezut de cuviin s o
numim cu numele general daco-roman, de aceea c, vorbindu-
se n diferite regiuni i provincii, a primit chiar i nume diferite
de la acele regiuni sau de la prile lor...

Petru Maior:
...Din cele pn aci despre limba ltineasc cea comnu zise
lesne se poate afla nceputul limbei romneti. Aceaia se tie c
mulimea cea nemrginit a romanilor, a croara rmie snt
romnii, pre la nceputul sutei a doao de la Hs. n zilele
mpratului Traian, au venit din Italia n Dachia; i au venit cu
acea limb ltineasc, carea n vremea aceaia stpnea n Italia.
Aadar limba romneasc e acea limb ltineasc comun,
carea pre la nceputul sutei a doao era n gura romanilor i a
tuturor italianilor...
...Aceaia se pricepe, cci ntr romni snt mai multe dialecte...
ns, mcar c limba romnilor e mprit n mai multe dialecte,
a cror osebire mai vrtos st n pronuniaia sau rspunderea
unor slove, totui romnii cei dincoace de Dunre toi se neleg
laolalt; bani, cri nice nu au fr o dialect singur: desclinirea
dialectelor numai n vorb se aude...

Mihai Eminescu:
Da, de la Roma venim, scumpi i iubii compatrioi din Dacia
Traian! Se cam tersese diploma noastr de noble: limba ns
am transcris-o din buchiile voastre gheboite de btrnee n
literile de aur ale limbelor surori. Cam degenerase arborele
nostru genealogic cu cte o codi strin, dar l vom curi de
toate uscturile.

Legile dup care cuvintele latine s-au prefcut n cuvinte


romneti i-au sfrit de mult evoluiunea lor; n momentul n
care romnii au primit cuvinte slavone, limba lor era format, de
secole deja.

ANEXA II

GRUPA I

Citii textul urmtor i rspundei chestiunilor mai jos formulate:

Definiia genealogic a limbii romne. Limba romn este limba


latin vorbit n mod nentrerupt n partea oriental a Imperiului Roman,
cuprinznd provinciile dunrene romanizate (Dacia de Sud, Dardania,
Moesia Superioar i Inferioar), din momentul ptrunderii limbii latine n
aceste provincii i pn n zilele noastre. Acei care ne-au transmis limba
latin, din tat n fiu, n aceste pri dunrene, au avut ntotdeauna
contiina c vorbesc aceeai limb (latina), spre deosebire de cei care
vorbeau alte limbi. Se poate vorbi, n acest caz de ,,voina vorbitorilor de
a ntrebuina o anumit limb i nu alta. (Al. Rosetti, Istoria limbii
romne)

1. Gsii un argument care s contrazic afirmaia lui Rosetti, conform creia se poate vorbi
despre limba romn chiar din momentul ptrunderii limbii latine n provinciile cucerite
de romani la Dunrea de Jos.
2. Care credei c e motivul pentru care autorul textului vorbete despre voina vorbitorilor
de a vorbi latina.
3. Precizai care este originea cuvintelor extrase din text: limba, fiu, zilele
GRUPA II

Citii versurile urmtoare i rspundei chestiunilor mai jos formulate:

,,Traian vine-n ast


ar

i de-a birui deprins

Spre Dochia cea


fugar

Acum mna a ntins.

Atunci ea cu grai
fierbinte:

Zamolxis, o zeu,
striga,

Te giur pe al meu
printe,

Astzi rog nu m
lsa!

Cnd ntinde a sa
mn

Ca s-o strng-n bra


Traian,

De-al ei zeu scutit


zna

Se preface-n
bolovan.

(Gh. Asachi, Dochia i


Traian)
1. Prezentai colegilor, votri pe scurt, legenda pe care o surpinde poetul n versurile sale
2. Exprimai-v opinia cu privire la motivul care i-a determinat pe romni s conceap n
aceast manier mitul etnogenezei, considerat de Clinescu unul dintre miturile
fundamentale ale poporului nostru.
3. Precizai care este originea cuvintelor urmtoare, extrase din text: vine, mna, printe,
rog

GRUPA III

Citii textul urmtor i rspundei chestiunilor mai jos formulate:

,,Sub raportul limbii, cercetrile ntreprinse au putut stabili un


numr de 160 de termeni romneti care sunt de origine traco-dac.
Aceti termeni privesc o arie foarte larg, ncepnd cu corpul omenesc
(buz, ceaf, grumaz, gu), cu familia (biat, copil, prunc, zestre), cu
locuina (vatr, ctun), cu ndeletnicirile agricole, pstoreti, viticole,
piscicole (mazre, arin, baci, mnz, strung, arc, urd, barz, mistre,
rnz, oprl, viezure), cu diferite aciuni (a rbda, a speria, a zburda).
Desigur numrul acesta va spori prin cercetri ulterioare ()

Ni s-au pstrat de la daco-gei i cteva nume de ape: n primul


rnd Dunrea, care deriv dintr-un Dunaris dacic; apoi Argeul din
Argessos; Brzava, al crei nume se regsete n oraul dacic Berzobis;
Someul: o inscripie latin din inuturile udate de acest ru vorbete
despre Samus. (C-tin G Giurscu, Dinu C. Giurscu, Scurt istorie a
romnilor pentru tineret ndeosebi)

1. Avnd n vedere faptul c textul este extras dintr-o lucrare tiinific, exprimai-v
opinia cu privire la faptul c ea se adreseaz ndeosebi tinerilor.
2. Argumentai faptul c hidronimele amintite n textul dat sunt o dovad ce susin
continuitatea romnilor n spaiul carpato-danubiano-pontic
3. n care compartiment al vocabularului limbii romne s-ar putea ncadra majoritatea
cuvintelor traco-dace, n vocabularul fundamental, sau n masa vocabularului? De
ce?

45
GRUPA IV

Citii textul urmtor i rspundei chestiunilor mai jos formulate:

,,Vrem s fim numai att: latini- limpezi, raionali, cumptai,


iubitori de form, clasici- dar, vrnd- nevrnd suntem mai mult.
nsemnatul procent de snge slav i trac ce clocotete n fiina noastr
constituie pretextul unei probleme care ar trebui pus cu mai mult
ndrzneal.

n spiritul romnesc e dominant latinitatea, linitit i prin


excelen cultural. Avem ns i un bogat fond latent slavo-trac,
exuberant i vital care, orict ne-am mpotrivi, se desprinde uneori din
corola necunoscutului, rsrind puternic n contiine. Simetria i armonia
latin ne e adeseori sfrtecat de furtuna care fulger molcom n
adncurile oarecum metafizice ale sufletului romnesc. E o revolt a
fondului nostru nelatin.

(Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin)

1. De ce credei c autorul vorbete despre o revolta a fondului nelatin al romnilor?


2. Precizai tema i scopul textului dat
Credei c este important pentru romni, n general, s nu se cread doar latini? De ce?

46
47