Latinitate

si dacism
1.Definirea termenilor 2.Teorii despre originea si evolutia limbii romane 3.Trasaturi definitorii ale limbii romane la nivel morfologic ,fonetic, sintactic 4.Influente ale limbii romane 5.Evolutia limbii romane literare in sec.XVXVII 6.Mitul etnogenezei in diferite creatii literare

Influente in Limba Romana

Substratul Limbii Romane

P
roblema definirii si a descrierii participarii autohtone , in formarea limbii romane, pare sa se inscrie intre cele greu de solutionat. Principala cauza o constituie absentza textelor care sa ingaduie reconstituirea partiala a limbii traco- dacilor, de multa vreme disparate. La dispozitia lingvistilor se alfa inventarul onomastic (nume de personae , de locuri , nume de ape) fixat pe inscriptii ori gravat pe monede,inventar cuprinzator : peste 2000 de forme. Incepand cu sec al VI-lea Limba romana este influentata puternic de cea slava pe doua cai - calea populara =orala -calea carturareasca =scrisa Majoritatea actelor de cancelarie si textele de cult erau redactate in limba slavona , de aceea majoritatea termenilor religiosi sunt mosteniti de la slavi (ex : evanghelie, inger , episcop).Tot de influenta slava sunt si unele toponime si antroponime ( ex : Bogdan , Dragomir , Dragos). Incepand cu sec al VII-lea se execita asupra limbii romane influenta limbii grecesti prin cuvinte intalnite atat in limba cancelariei domnesti dar si in limba bisericeasca.(ex : caligarf , a catadicsi, tipografie, a tisci , politic). In sec X-lea intalnim in Transilvania influenta maghiare , iar in prima jumatate a sec XIX-lea , o puternica adaptare a termenilor de provenienta franceza si italiana atat in domeniul artistic cat si in cel politic , militar sau stiintific ; aceasta influenta a celor doua limbi numindu-se relatinizare. Romanii au preluat termenii de origine germana si rusa prin intermadiul carora au dezvoltat limba romana . (ex : sina , rola , artilerie, administratie , infanterie, tundra). Insa .. s-a apelat si la comparatii dintre romana si albaneza , pornindu-se de la substratul lor comun :traco-dac ,pentru romana si traco-ilir pentru albaneza.Concluziile formulate arata ca , in limba romana actuala au supravietuit cam 90 de cuvinte (in forme evidnt modificate) din idiomul autohtonilor din Dacia.40 dintre acestea fac parte chiar din fondul principal lexical .

Influente Lingvistice in Scrierile Romanesti

(secolele al XIII-lea XVI-lea)

vorba de acel timp cand pe pamant romanesc se produc coagulari de tip politico administrativ : Gesta hungarorum , o cronica maghiara anonima din secolul al XIII-lea mentioneaza stapanirile lui Glad , Gelu si Menumorut in teritoriul carpato-danubiano-pontic. In 1247 Diploma cavalerilor ioaniti ,vorbeste despre cnezatele din tara romaneasca stapanite de Farcas , Ioan .Seneslau si Litovoi. Pentru acesta perioada lipsesc ,din pacate , textele care ar putea vorbi despre evolutia limbii romane. Lingvistii si filologii au cautat insa prin cercetari sistematice ,toate informatiile utilizabile si le-au gasit in scriei de pe teritoriul romanesc sau in proximitatea lui , redactate in latina, in maghiara si cu precadere in slavona. Rezervorul cel mai important in aceasta privinta l-au furnizat asa-zisele texte slavo-romane (texte slavone scrise pe teritoriu romanesc).Daca inscriptiile slave raman oarecum izolate (chiar prin vechimea lor remarcabila) formeaza un ansamblu divers si bogat , bine organizat , cu categorii clar definite in functie de distinctia actelor respective. Istoriografia slavona coincide cu primele incercari de fixare pentru viitorime a istoriei romanilor. Literatura romana de exprese slavona dispune si de o scriere capitala pentru evolutia spiritului parenetic in spatiul post-bizantin -Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie-opera de pedagogie monarhica. Se adauga scrieri apartinand unor genuri felurite : -literatura religioasa -hagiografie

erioada aceasta marcheaza rastimpul dintre destramarea romaniei si aparitia scrisului in limba romana. Este

Influenta slava
ei cu circa 20% de cuvinte .Stratul lingvistic latin, cel mai important, cuprinde circa 60% din vocabularul limbii romne. Cea mai puternic influen asupra limbii romne este cea slav. mprumuturile culte din slavon au avut n genere o circulaie mai limitat ( n administraie i n biseric ), de aceea au fost nlocuite de mprumuturi ( mai ales latino romanice ). Cele mai multe s-au pstrat n stilul bisericesc, predominant conservator, unde au cptat ulterior i valoare de mrci distinctive ale limbajului bisericii ortodoxe fa de cele ale altor biserici cretine. mprumuturile din maghiar nu sunt foarte numeroase, dar cuprind cuvinte din lexicul fundamental gnd, ora, fel etc. Cel mai vechi text romnesc cu datare cert este o scrisoare de la 1521, a lui Neacu din Cmpulung. E foarte posibil s se fi scris romnete i nainte, dar textele nu s-au pstrat. Dup unii cercettori, cteva traduceri de texte religioase, pstrate n manuscris, ar fi fost redactate nainte de 1521. Ele au fost descoperite n sec. al XIX-lea i au fost numite ( dup loc sau dup proprietar ) Codicele Voroneean, Psaltirea Voroneean, Psaltirea Scheian, Psaltirea Hurmuzachi. Acestea nu au putut fi datate i localizate cu mare certitudine ( dup prerea celor mai muli filologi ar proveni, totui, din Maramure, de unde i denumirea de texte maramureene ). Le distinge o particularitate fonetic, rotacismul ( transformarea lui n intervocalic n r - mn mr ), de aceea sunt numte i texte rotacizante. Din secolul al XVI-lea s-au pstrat destul de puine texte romneti. Este important diferena dintre textele traduse ( scrieri religioase, manuscrise sau tiprite ) i cele originale ( acte, scrisori i documente manuscrise ): traducerile sunt, de obicei, mai greoaie, pentru c sunt influenate de originalul strin, n vreme ce textele originale sunt mai accesibile i se apropie mai mult de limba de astzi ).

nfluena slav (VII-IX) n-a schimbat caracterul latin al limbii romne, exercitndu-se prin mbogirea

Pronumele personal n vechile traduceri romneti i n slavon

formelor din seria accentuat fa de uzul actual i cel atestat pentru limbile romanice occidentale. Analiza textelor romneti vechi arat c n limba romn veche exista deja acelai sistem al pronumelor personale ca astzi, compus din dou serii, una accentuat i alta neaccentuat. Formele pronumelor sunt aproape identice cu cele folosite n limba romn de astzi (n romna veche se mai folosesc formele mi, i i i care, ntre timp, au ajuns nesilabice i, prin urmare, s-au lrgit cu un element vocalic dappui, devenind mi, i, i). Aceleai sunt i regulile de ntrebuinare a celor dou serii pronominale (inclusiv dublarea pronumelui accentuat de cel neaccentuat). Se vede c, n ceea ce privete formele cazuale existente n ambele limbi (genitiv, dativ i acuzativ), cele dou sisteme coincid n mai multe puncte. Trebuie observat, n primul rnd, c dintre cele dou serii de pronume folosite la dativ i acuzativ, accentuat i neaccentuat, cea neaccentuat este incomplet. Forme neaccentuate au numai persoanele nti i a doua singular, iar pentru celelalte nu se disting dect formele accentuate, care se folosesc n texte i cu funcia de cele neaccentuate. n limba romn contemporan, n formele acestea, poziia verbului auxiliar este fix: acesta este plasat ntotdeauna n faa participiului sau infinitivului. Faptul c este o topic veche i normal este confirmat de cele mai vechi texte romneti originale. n textul Scrisorii lui Neacu apar 13 forme verbale compuse (11 forme de perfect i 2 forme de viitor). n interiorul lor, topica este mereu aceeai. Primul este verbul auxiliar, dup care urmeaz infinitivul sau participiul, ca n limba romn de azi.

n fenomen care cere o explicaie este faptul c n romna veche observm o ntrebuinare abuziv a

Fragment din Srisorea lui Neascu

I pak dau tire domnie tale za lucrul turcilor, cum am auzit eu c mpratul au eit den
Sofia, i aimintrea nu e, i se-au dus n sus pre Dunre. I pak s tii domniia ta c au venit un om de la Nicopoe de miie me-au spus c au vzut cu ochii loi c au trecut ceale corabii ce tii i domniia ta pre Dunre n sus. I pak s tii c bag den toate oraele cte 50 de omin s fie de ajutor n corbii. I pak s tii cumu se-au prins nete meter den arigrad cum vor treace ceale corbii la locul cela sfntul ce tii i domniia ta. I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce snt megiia i de genremiiu Negre, cum i-au dat mpratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, prin eara Rumneasc, iar el s treac. I pak s tii domniia ta c are fric mare i Bsrab de acel lotru de Mahamet beg, mai vrtos de domniile voastre. I pak spui domniietale ca mai marele miiu, de ce am neles i eu. Eu spui domniitale iar domniiata eti nelept i aceste cuvinte s ii domniiata la tine, s nu tie umin muli, i domniile voastre s v pzii cum tii mai bine.

Liturghierul lui Macarie

ste important de precizat c Liturghierul macarian

reprezint o form rar a liturghierului slav, datorit prezenei nvturii sfntului Vasile cel Mare pentru preoi. De asemenea, unele rugciuni prezente la sfritul crii sunt foarte rare i se regsesc numai n textul slav al unui manuscris din secolul al XVI-lea. Importana lui Macarie pentru cultura i spiritualitatea noastr reiese cel mai bine din ceea ce spunea nalpreasfinitul Printe Mitropolit NIFON n Cuvntul nainte al volumului de studii al ediiei jubiliare: Macarie a fost creator de tradiie autohton definind specificul tiparului chirilic la romni n contextul ntregului tipar chirilic din Europa secolului al XVI-lea Tiprirea Liturghierului a nceput nc din anul 1507 "din porunca domnului Io Radu Voievod cruia s-i fie pomenirea vecinic" . La sfritul liturghiilor din Liturghier se afl tiprite unele rnduieli: Povuirea ctre preoi a Sf. Vasile cel Mare; rnduiala Proscomidiei (partea Sf. Liturghii n care preotul pregtete pinea i vinul pentru Sf. mprtanie); Liturghiile: a Sf. Ioan Gur de Aur (acest titlu lipsete din tabla de materii, unde este reunit din greeal sub un singur titlu cu capitolul precedent), a Sf. Vasile cel Mare i a Darurilor nainte Sfinite i alte cteva rnduieli obinuite: rnduiala binecuvntrii colivei, rugciunile de la Vecernie, Utrenie etc.

Macarie
invitaia lui Radu cel Mare, unde a fost primit cu mult bunvoin, ca i muli ali crturari luminai de peste Dunre , pentru nfiinarea unei tipografii. Crile tiprite n ara Romneasc sunt obinuitele texte bisericeti, texte traduse odinioar din limba greac ,n limba slavon i copiate n manuscrise pentru folosina romnilor care adoptaser ritul slavon. n tiparnia de la Dealu, Macarie scoate trei tiprituri: un Liturghier (1508), un Octoih (1510) i un Evangheliar (1512). Liturghierul este principala carte de ritual a Bisericii Ortodoxe care cuprinde rnduiala slujbelor la vecernie, utrenie i cele trei liturghii ortodoxe, a mprtirii, a rugciunilor pentru diferite trebuine i sinaxarul. Liturghierul macarian are o dubl nsemntate: este prima carte romneasc tiprit i prima ediie a acestei cri de cult n limba slavon. Liturghierul din 1508 are 128 foi (256 p.) i este numerotat pe caiete. Primele patru foi nu sunt numerotate, urmnd 15 caiete a opt foi care sunt numerotate cu cifre chirilice. Ultimul caiet are 4 foi. Aspectul exterior al Liturghierului lui Macarie este acela al unei cri frumoase, de lux, dar la o atent cercetare se constat c este o tipritur neglijent, cu numeroase greeli de tipar i omisiuni din text, ceea ce certific faptul c tipografia din ara Romneasc nu atinsese un grad nalt de perfecionare, neavnd o tradiie tehnic n acest sens. Macarie a fost creator de tradiie autohton definind specificul tiparului chirilic la romni n contextul ntregului tipar chirilic din Europa secolului al XVI-lea. Ornamentele Liturghierului macarian dovedesc unele influene bizantine, dar mai ales asemnri cu manuscrisele moldoveneti, nu numai prin faptul c n frontispicii apare, n diferite variante, stema rii Romneti, ci i prin modalitatea deosebit de ornamentare a crii, preluat, dup cum am spus, de la cartea manuscris, autohton .

De la Cetinje, Macarie a sosit n ara Romneasc la

Gesta Hungarorum

Gesta Hungarorum
G
esta Hungarorum ( latinescul pentru Faptele ungurilor), este o lucrare care consemneaz istoria timpurie ungar, scris de de ctre autorul Magister P, denumit de obicei Anonymus. El se descrie pe sine nsui drept "un supus servitor al regelui Bela"; existnd ns mai muli regi Bela la care s-ar putea referi (cel mai probabil este vorba de regele maghiar Bella al III-lea). Aceast cronic este important nu numai pentru istoria ungurilor ci i pentru a altor neamuri aa cum erau i romnii. Gesta Hungarorum a fost att argument tiinific n istorie, ct i baz pentru confruntrile politice dintre romni i maghiari n ultimele 2 secole cu privire la drepturile unei naiuni sau alteia asupra Transilvaniei. n disputa privind ntietatea romnilor sau ungurilor n locuirea Transilvaniei, romantismul naional a exacerbat propriile argumente n defavoarea adversarului i a emis teorii care mai de care mai fanteziste. Contestarea coninutului Gestei mai ales de ctre istoricii unguri are la baz raiuni politice care au denaturat interpretarea tiinific. Alexandru Madgearu: "Toate aceste informaii au fost contestate de diveri istorici maghiari pe motivul c Anonymus s-ar fi folosit de nite izvoare orale care nu prezentau ncredere sau c acesta, pur i simplu, ar fi inventat aceste tiri. Numai c el nu avea nici un motiv s inventeze prezena romnilor din Transilvania i Pannonia deoarece acest lucru nu era relevant pentru discursul su. Ceea ce a urmrit el n opera sa era legitimarea dominaia Coroanei ungare asupra Transilvaniei. n acest sens, prezena romnilor nu era important sub nici un aspect. Ceea ce conta era transferul dreptului de stpnire asupra teritoriului de la domnul anterior, Gelu, ctre cel care deinea coroana Ungariei. n perioada medieval ideologia primului venit i a majoritii etnice nu avea aceeai semnficaie ca azi. Ceea ce conta era dreptul cuceririi. Textul Gestei, dei este tendenios prin faptul c nlocuiete persoana adevratului cuceritor al Transilvaniei cu o alta, este credibil n privina prezenei romnilor. Mai mult, pentru cazul Pannoniei, el este confirmat de un izvor care nu a fost supus acelorai ndoieli, Cronica lui Simon de Keza, care i amintete pe romni ca locuitori ai Pannoniei n perioada anterioar venirii ungurilor."

Influente Maghiare Romania Hungarica

contactele romno-maghiare nu numai pe cele lingvistice, ci i pe cele culturale. Convieuirea, de-a lungul veacurilor, dintre Romni i Maghiari a dus, n mod firesc, la influene reciproce dintre limbile lor, iar Transilvania a fost cu precdere locul de contact i de interferene. Poate chiar de bilingvism. Istoria Romnilor nu poate diminua, ocoli sau ignora interaciunea lingvistic-cultural romno-maghiara. Dar s trecem la analiza general a lexicului romnesc de origine maghiar cunoscut sau utilizat pe ntreg teritoriul nord-dunrean. Prima observaie pe care trebuie s o facem privete domeniile semantice. nc dintru nceput se remarc termenii administrativi, politici, economici pe care ocupaia maghiar i organizarea feudal (occidentalizant) a teritoriului le-a putut introduce: aprod, bir, biru, ban guvernator, hotar, meter, prgar, prclab, tist, vam. Alturi de acestea, unele cuvinte din -terminologia proprietii agricole: dijm, ima, iobag, megie (megia), loca, rze, sla, .fiecare dintre aceti termeni avnd vrsta (i distribuia teritorial) proprie ,este reprezentat, n romn, de unii termeni de origine maghiar: neme, chinez (= cneaz), alturi de care apar grof, hereg, oltuz provenii evident din feudalismul german. Relaiile economice-comerciale de pe cele dou versante ale Carpailor au putut vehicula n romn alt serie de termeni: aldma, ban monet, cheltui, cheza, maj msur de greutate, marf (marh) marchandise, tar msur de greutate i sarcin, povar, Interesant este i terminologia militar. Se nregistreaz n acest domeniu o serie de termeni importani: ctan, haiduc (la origine, infanterist maghiar), puc, puca, hotnog cpitan de oaste, husar, viteaz. Puc are o istorie complex, cu o dubl origine, slav i maghiar. Termenul este atestat ntr-un document slavo-romn din 1431-1433 dar apare n circulaie n Muntenia .Dicionarele romneti dau crezare etimologiei slave (probabil, n Moldova, din polon sau chiar din rus). Prezena lui puca (atestat n Moldova i n ara Romneasc devenit i nume propriu n Transilvania (Puca, Pucariu) pledeaz, pare-se, n favoarea etimologiei maghiare.

n dezvoltarea limbii i a culturii Romnilor ar fi nedrept (i netiinific) s nu lum n seam, aa cum se cuvine,

chin (magh. kin, dar i srb kinj) are o traiectorie similar. Frecvent utilizat n textele romneti din sec. XVI (Florica Dimitrescu 1973, p. 138: 93 de atestri n Palia de la Ortie!), el nu apare n textele slavo-romne. Ca i chin, verbul derivat, a chinui, a intrat repede n limbajul religios al bisericii ortodoxe (chinurile lui Isus Cristos; oamenii chinuir pe Domnul etc.) dar, trebuie menionat i aici o filier srb (kinj), dup Dicionarul Academiei. Putem afirma, fr riscul de a grei, c prin intermediul maghiarei, dar i prin traducerile textelor sacre din nordul Transilvaniei au ptruns n lexicul religios romnesc cuvinte precum chin, chinui (a), chip, dar i giulgiu, sicriu.

Viclean (magh. hitlen, htlennecredincios, perfid). cuvntul avea, la nceput, sensul legat de viaa feudal (infidel fa de suzeran) (sec. XV, n documente slavoromne, n ara Romneasc), dar a intrat i n limbajul religios: hitlean se refer pn i la diavol, lund chiar acest sens (Drakul hitleanul, sec. XVI, Tams 1966, s.v., p. 849). Prin sec. XVII-XVIII se creeaz forma hipercorect viclean iar prezena cuvntului este abundent n textele romneti din sec. XVI. Prezena maghiar (i germanic) dar, mai ales, convieuirea secular cu Romnii communis sau nobili mici i mijlocii (nobilis Olachos), cnezi i voievozi, au creat, n ansamblul romanitii, o zon etno-lingvistic singular pe care am avea dreptul obiectiv de a o considera ntr-adevr o Romania hungarica.

Relatinizare Influenta Limbii Franceza

nceput cu mult timp nainte de apariia primelor traduceri, de la finele secolului al XVIII-lea. Umanitii de la sfritul veacului al XVII-lea i nceputul secolului al XVIII-lea, cunosctori ai limbilor clasice i romanice apusene au mbogit vocabularul cu neologisme latinoromanice, unele dintre acestea trdnd o filier polon, rus ori greac. n 1775, Alexandru Ipsilante reorganizeaz nvmntul din Muntenia, dup modelul francez, introducnd studiul obligatoriu al limbii franceze, alturi de greac, latin, slavon i romn. Pentru aprofundarea limbii franceze se ntocmesc primele gramatici: Nicolae Caragea a alctuit o gramatic a limbii franceze, scris n grecete (1785). O alt gramatic a fost ntocmit de Gheorghe Vendoti (1786). Alexandru Mavrocordat realizeaz primul dicionar francez-grec i grecfrancez i tot din ordinul lui este ntocmit primul dicionar poliglot, francez-grec-italian. La sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea, manualele franceze de istorie i filozofie, de matematic sunt traduse din limba francez n limba greac, pe care romnii o stpneau i o nelegeau mai bine. Influena francez a avut un rol decisiv la desvrirea caracterului modern al limbii romne literare, cel puin din dou motive. Primul are n vedere contiina originii romane comune a celorn dou popoare i a nrudirii lor lingvistice. Cel de-al doilea motiv formulat de tefan Munteanu valorifica prestigiul cultural al Franei la nceputul secolului al XIX-lea i relaiile de ordin politic i economic existente ntre Frana i Romnia. Majoritatea termenilor noi sunt mprumutai n secolul al XVIII-lea i mai cu seam, la nceputul secolului al XIX-lea. Influena francez n terminologia filozofiei romneti nu este un fapt izolat. Domeniul tiinelor pozitive i al tehnicii cuprinde o bogat sfer lexical cu neologisme de provenien francez. Neologismele de origine francez se modeleaz, de regul, sistemului fonetic i morfologic al limbii romne. Dificultile ntmpinate se datoreaz deosebirilor majore existente la nivel fonetic, ntre cele dou limbi. n limba romn nu exist vocalele i i nici consoana . Un substantiv ca franuzescul bureau (pronunat br) a devenit birou suferind transformarea lui n i. Vocala o apare n majoritatea cuvintelor franceze cu sufixul nominal eur (chaufleur, professeure), sau cu cel adjectival eux (capricieux). n limba romn, vocala din aceste sufixe va deveni e: ofer, omer, dup modelul cuvintelor cu er, existente n limba romn (dulgher) sau a celor cu or (cltor).Adjectivele s-au adaptat dup modelul derivatelor romneti cu vechiul sufix os (< lat. osus): luminos. diftongheaz (pardesiu) dup modelul vechilor substantive romneti iu: vizitiu.

nnoirea limbii romne prin asimilarea i ncadrarea elementelor lexicale occidentale este un fenomen complex,

Exista n cea de-a doua jumtate a secolului al XIX-lea tendina de normare a pronunrii prin identificarea imaginii grafice cu cea acustic. Aa se explic meninerea n limba romn a vocalei e urmate de n + consoana din cuvntul de origine francez, de tipul: fr. Pension, influence, offenser etc sau n contemporan (fr. contemporain). Procesul de integrare a neologismelor i a calcurilor lingvistice este unul ndelungat,prelungindu-se pe tot parcursul secolului al -XX-lea. Fie c a fost supraevaluat, fie c a provocat polemic, cert este faptul c influena francez reprezint nu numai un mijloc de mbogire i nuanare, ci i o redefinire a fizionomiei neolatine a limbii romne, n aria romanitii balcanice.

Concluzie
limba romn este o limb de origine latin, iar aceast afirmaie poate fi susinut cu argumente lexicale, morfologice i sintactice; substratul limbii romne este reprezentat de limba daco-geilor, din care s-au pstrat foarte puini termeni, mai ales pentru c nu exist documente scrise i inscripii din aceast perioad; influenele care s-au exercitata asupra substratului se mpart n dou categorii principale: influenele vechi din slavon, maghiar, greac i influenele trzii din neogreac, turc, francez, german, italian. n 1521 este datat primul text redactat n limba romn, scrisoarea lui Neacu din Cmpulung, dar au mai fost descoperite, n sec. al XIX-lea, textele rotacizante, despre care se crede c pot fi datate anterior anului 1521; Tipriturile lui Coresi, traducerile crilor religioase i crearea de texte cu caracter normativ ( pravilele din Moldova i Muntenia ) contribuie semnificativ la formarea limbii romne literare unitare; Scrierile istoriografice ( Grigore Ureche, Miron Costin ) au o contribuie esenial att n cadrul procesului de cultivare a limbii, ct i n procesul de creare a unor baze ale literaturii naionale; n scrierile cronicarilor apare pentru prima oar preocuparea pentru argumentarea latinitii limbii i a poporului romn, care va dobndi, n secolele ulterioare, o tent politic i social n cazul Transilvaniei ( coala Ardelean );

Trasaturi definitorii ale limbii romane

Faptul ca sunetele nu exista izolat in vorbire face ca aproape intotdeauna anumite trasaturi ale sunetelor sa fie modificate sub influenta sunetelor inconjuratoare sau datorita pozitiei lor in cuvant. Sunetele unei limbi nu sunt elemente inalterabile,date o data pentru totdeauna ,ele pot sa-si modifice caracterul si chiar sa se transforme in sunete noi. Schimbarile sunetelor nu se datoreza numai influentei sunetelor inconjuratoare sau pozitiei sunetului in cuvant, cauzele sunt numeroase si variate. Dupa cauzele care le produc,schimbarile fonetice se impart in: 1)schimbari fonetice combinatorii,produse de coarticulatie ,de influenta suneletor invecinate; 2)schimbari fonetice necombinatorii,carec se produc indiferent de sunetele inconjuratoare. Datorita coarticulatiei se produc procese de : asimilare , disimulare , metateza , epenteza , sincopa etc;

1)ASIMILAREA este fenomenul prin doua sunete diferite,alaturate sau la mica distanta,capata caractere comune unul devenind asemanator sau identic cu celalalt.(Exemplu: subire .Asimilarea consta in faptul ca b sonor a devenit surd asemenea consoanei ). Procesele de asimilarea sunt foarte variate si se clasifica astel: Asimilare consonantica Asimilare partiala Asimilare vocalica Asimilare totala Asimilare la distanta Asimilare progresiva Asimilare in contact Asimilarea regesiva
2)DISIMILAREA este schimbarea fonetica prin care unul din doua sunete asemanatoare pierde trasaturile articulatorii comune,se diferentiaza,capatand trasaturi deosebite,neori disimilarea duce chiar la eliminarea unuia dintre sunete.Este fenomenul fonetic opus asimilarii. Si aici gasim aceleasi categorii ca la asimilare. 3)METATEZA este schimbarea ordinii unor sunete in cuvant pentru usurarea pronuntarii.(Exemplu: sculptura >scluptura).Formele cu meteteza nu sunt corecte.

4)EPENTEZA consta in introducerea unei consoane intre doua sunete greu de pronuntat im preuna.
5)SINCOPA este caderea unei vocale intre doua consoane.Consoanele invecinate , mai ales consoanele continui ( l, r, m, n, s, z, f, v, j) absorb vibratiile vocalei.

Evolutia limbii romane literere

Limba literara a aparut inainte de crearea statului si inainte de scriere.Limba literara este aspectul cel mai ingrijit ,cel mai elaborat al limbii unei comunitati stabilit prin norme unitare si consolidat prin scris. Limba literara este conservatoare, deoarece ramane consecventa principalelor norme gramaticale ,dar si inovatoare pentru ca este deschisa spre modernitate, acceptand cuvinte sau expresii din alte limbi,in cazul in care nu exista in limba respectiva . In secolul al XVI-lea,cand apare scrierea in limba romana,diverse dialecte se prezinta mai mult sau mai putin la egalitate ,continuand traditia stabilita de literatura populara orala. In secolul al XVII-lea apare tot mai frecvent si mai expicit ideea ca limba intrebuintata de scriitori,in operele originale ca si in traduceri,trebuie sa fie inteleasa de populatia tutoror tinuturilor romanesti.Autorii nu scriu ,sau se silesc sa nu scrie in graiul lor, ci scriu in limba romaneasca.Centrul principal al limbii literare s-a mutat cu timpul la Bucuresti,gratie prestigiului castigat de capitala tarii. Limba romana literara nu a ramas neschimbata in decursul timpului :forma ei de astazi difera destul mult de cea din secolul al XVI -lea sau al XVII-lea.Ea adevenit din ce in ce mai unitara. Limba literara a fost deci un element de unificare lingvistica cu mult inainte de formarea statului romanesc .Limba literara contemporana a atins insa maturitatea abia spre sfarsitul secolului al XIX-lea.Dar evolutia ei nu a incetat,caci numai o limba moarta poate sa fie fixata definitiv.

Limba literara trebuie sa fie cat mai apropiata de limba poporului,din care isi trage de fapt forta vitala.De aceea marii scriitori s-au silit sa fie mai atenti la limba care se vorbeste in jurul lor. Pe de alta parte ,prin ridicarea la cultura a maselor largi,vorbirea populara face un pas urias spre o treapta superioara,care o apropie insa de limba literara. Astfel,din ce in ce mai m ult, limba literara ajunge sa se confunde cu cea nationala. Limba literara poate fi clasificata in functie de stilurile functionale: stilul beletristic , stilul tehnico-stintific , stilul juridico-administrativ , stilul publicistic , .stilul colocvial. In evolutia limbii romane literare au fost stabilite doua etape:

I.Perioada veche II. Peroada moderna I.Perioada veche (sec. al VII-lea 1780)
De la jumatatea secolului al VI-lea cultura romana a fost influentata puternic de cea slavona. Incepand din secolul al IX-lea in S-E Europei se impune alfabetul chirilic,creat de Chiril si Metodie.Desi cuvintele erau romanesti scrierile erau chirilice. Abia in timpul lui AL . I. Cuza se impune grafia latina.Primul document scris in limba romana este scrisoarea lui Neacsu catre judele Brasovului. Textele maramuresene sau rotacizante constituie o etapa importanta in evolutia limbii romane. Din categoria acestor texte amintim : Psaltirea kurmuzachi, Psaltirea voronetiana si Codicele voronetian.

LITURGIERUL LUI MACARIE 1580 scris in limba slavona este prima tiparitura din tara noastra. In 1544 apare Catehismul luteran in limba romana Prima tipografie din tara noastra a fost infiintata la Brasov in 1559 de Diaconul Coresi, unde au fost tiparite 11 carti in limba slavona si 9 in limba romana. Secolul al VIIlea a fost dominat de scrierile umanistilor Grihgore Ureche,Miron Costin, Ion Neculce si Dimitrie Cantemir. In Tara Romaneasaca istorio-grafii Radu Greceanu si Mihail Moxa creaza lucrari de-o valoare incontestabila. Dintre scrierile aparute atunci amintim:Cazania lui Vaarlam , Psaltirea lui Dosoftei, Didahiile lui Antim Ivireanul.In 1688 apare Biblia de la Bucuresti considerata un monument al limbii romane literare.

II Peroada moderna(dupa 1780)

In anul 1780 Gheorghe Sincai si Samuil Micu au elaborat prima gramatica a limbii noastre.Alaturi de acestia doi ,Petru Maior si Ion Budai-Deleanu creeaza conducerea Scolii Ardelene,primul nucleu iluminist din cultura romana. Drepturile romanilor din Transilvania au fost cerute autoritatilor maghiare printr-un act numit ,,Supplex libellus valachorum Transilvania.

Mitul etnogenezei in literatura romana

Literatura Populara
Pe parcursul sutelor de ani, poporul roman si limba sa ca "un fagure de miere" a ramas pururea viu prin folclorul si traditiile sale ancestrale, care s-au purtat pe buze din generatie in generatie, fiind cantate si doinite inainte de a fi tiparite . "Scrierile au un caracter sacru"( Mircea Eliade) dar si un profund caracter mitic - de origine populara - care se rasfrange in literatura culta. Criticul si istoricul literar G.Calinescu apreciaza ca la baza litaraturii romana sunt patru mari mituri: Mitul etnogenezei ( al formarii poporului roman) -"Traian si Dochia cules de Gheorghe Asachi

Mitul zburatorului ( al dragostei adolescentine) - "Zburatorul" Mitul jertfei pentru creatie -Monastirea Argesului" Mitul transhumantei (al atitudinii in fata mortii) - "Miorita"

Traian si Dochia
Sub muntele Pion, n Moldova I marca a subiectivitatii ntre Piatra Detunata S-al Sahastrului Picior, Vezi o stnca ce-au fost fata De un mare domnitor. Acolo de rea furtuna E lacasul cel cumplit, Unde vulturul rasuna Al sau cntec amortit. Cele zece porunci biblice Acea doamna e Dochie, Sacralitatea popoarelor antice Zece oi, a ei popor, ( dacilor) Ea domneaza-n vizunie Preste turme si pastori.
spatiul bine-delimitat impresia veridicitatii

simbolul romanilor roman

originea latina a neamului

Dochia =Dacia istoria care sta la baza tuturor lucrurilor

II bogatia Daciei La frumusete si la minte Nici o giuna-i samana, Vrednica de-a ei parinte, De Deceval, ea era. Dar cnd Dacia-au mpilato

Pre cel care-ar fi scapat-o, De-a iubi a giuruit. Traian vede asta zna; Desi e nvingator, Frumusetei ei se-nchina, Se subgiuga de amor.
III mparatu-n van cata Pe Dochia-mblnzi; Vaznd patria ferecata, Ea se-ndeamna a fugi. Prin a codrului potica Ea ascunde al ei trai, Acea doamna tinerica Turma paste peste plai. A ei haina aurita O preface n saiag, Tronu-i iarba nverzita, Schiptru-i este un toiag.

modestia si simplitatea dacilor cumuniunea cu natura (loc de refugiu pentru creatii lui Zamolxis)

IV Traian vine-n asta tara, Si de-a birui deprins Spre Dochia cea fugara Acum mna a ntins. Atunci ea, cu grai ferbinte, Zamolxis, o, zeu, striga, Te giur pe al meu parinte, Astazi rog nu ma lasa! Cnd ntinde a sa mna Ca s-o strnga-n brat Traian, De-al ei zeu scutita zna Se preface-n bolovan. V El petroasa ei icoana Nu-nceteaza a iubi; Pre ea pune-a sa coroana, Nici se poate desparti. Acea piatra chiar vioaie De-aburi copere-a ei sin, Din a ei plns naste ploaie, Tunet din al ei suspin. O ursita-o privegheaza, Si Dochia deseori Preste nouri lumineaza Ca o stea pentru pastori.

comuniunea om-divinitate sacrul disociat de profan

cunoscut de omul superior , care se scrifica pe sine insusi pentru propria-i ruga

noul neam format din piatra Daciei si din puterea si civilizatia romanilor

Neamul dacic continua sa privegheze asupra destinului urmasilor sai

exemplul dac al vitejiei si al onoarei stanca ce infrunta veacurile

Mitul etnogenezei sau mitul formarii poporului roman are la

baza adevarul istoric al luptelor dintre daci si romani din anii 101-102 105-106, povestea fiind animata de victoria latinilor si ocuparea spatiului Carpato-DanubiaoPontic.Aceasta victorie este perceputa ca o mare umilinta de catre daci , izvoarele dezvaluind actul sinucigas al lui Decebal si al generalilor sai, care prefera cu vitejie moartea in schimbul unei vieti asuprite. Orgoliul si mandria strabunilor s-au reflectat in operele populare , luand forma legendei "Traian si Dochia" ,culeasa si publicata de Gheorghe Asachi .

Legenda proiecteaza o actiune delimitata in timp si spatiu : la sfarsitul celui de-al dolea razboi daco-roman (105-106) stanca este localizata , geografic , in apropierea muntelui Ceahlau ("Sub muntele Pion") Caracterul popular al legendei este determinat de termenii regionali si arhaici ritmul trohaic rima incrucisata saraca

Personajele reprezinta adevarate metafore ale celor doua popoare Traian este imparatul darz al Romei, care reprezinta setea de cucerire a "uriasului popor de regi" :( "Traian vine -n asta tara /Si de-a birui deprins") Dochia - numele acestui personaj a fost Dacia , devenit DOCHIA baba Dochia ( Dacia) a fost o realitate umana in perioada matriarhatului Dochia este o pronuntie traco -dacica a numelui Dacia Ptolomeu, pe la mijlocul secolului al II -lea , in lucrarea sa " Indreptari geografice", inregistreaza intre orasele din Dacia , Decidava, cetatea Dochia (nu a Dachiei) . Legenda debuteaza cu specificare spatiului si a timpului , amintindu-ne de balada populara Monastirea Argesului" ,cu scopul de a crea un univers concret , de a da senzatia veridicitatii. Structurarea in capitole a legendei marcheaza momentele principale ale povestii :prezentarea situatiei actuale( un deznodamant antepus), cucerirea Daciei si dragostea imparatului pentru Dochia ( expozitie si intriga), fuga printesei in munti ( desfasurarea actiunii) , invocarea zeului atotputernic , moartea si metamorfoza eroinei ( punctul culminant). Sacrificiul realizat in cel de-al patrulea capitol sugereaza curajul si demnitatea unui intreg popor.Astfel ,dacii biruiti in razboi se cuibaresc cu taria si darzenia lor in sufletul Dochiei, ca in matca Dunarii, lasand dovada pentru totdeauna modelul sacrificiului suprem , care a dainuit de-a lungul istoriei , regasindu-se in piepturile marilor voievozi de mai tarziu. Indrazneala si infatuarea imparatului , care imbatat de victorie tinde spre o iubire pacatoasa, sunt trasaturile lumii latine , care nu a cunoscut pana atunci gustul amar al infrangerii.

Legendele babei Dochia

Pe baza mitului etnogenezei , au aparut o serie de obiceiuri si de legende, nascocite de spiritul creativ al romanului, cum ar fi zilele babelor. Numele pare a proveni din calendarul bizantin , care pe 1 martie celenbra Sfanta Martira Evdokia .Zilele babelor in unele parti ale tarii sunt considerate primele 12 zile din martie , echivaland simbolic cu numarul lunilor anului.Aceste zile ( 6 calduroase si 6 friguroase) marcheaza iesirea treptata din iarna si instalarea primaverii.

Se spune ca Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal de care s-a indragostit Traian , regele Daciei.Urmarita fiind de trupele imparatului , Dochia se ascunde pe muntele sacru , Ceahlaul , impreauna cu oile.Este ajutata de Maica Domnului , care o transforma impreuna cu turma sa intr-un complex de stanci.
O alta legenda intalnita in Bucovina , o prezinta pe Dochia drept o fata de familie aleasa, care , fugind de imparatul cotropitor ce voia sa o ia de nevasta ,s-a travestit in pastorita , urcand cu turma de oi in munti.Cum timpul era frumos , a inceput sa lepede din cojoace unul cate unul .Dar aproape ajunsa in varf se lasa deodata un

Mitul etnogenezei in diferite creatii populare

Mitul etnogenezei se intalneste in numeroase opere literare care ,prin intermediul adevarului istoric ,au reinviat trecutul glorios al Daciei si al Romei.Desi ulterior originea latina a fost dezmintita, intrepatrunderea celor doua popoare si procesul de romanizare care a urmat cuceririi sunt inca vi in constiinta romanilor , atat datorita limbii cat si datorita creatiilor literare ale marilor scriitori din literatura autohtona.

Printre acestia ,se remarca cu deosebire Mihai Eminescu ,pe care Titu Maiorescu il considera " un poet in toata puterea cuvantului".Prin geniul sau innascut, si prin dorinta neechivoca de a reinvia un trecut plin de glorie si frumusete, el a abordat mitul etnogenezei atat in drama cat si in poezie. In drama "Decebal" , apare aceeasi prezenta feminina ca si in legenda, Dochia fiind nepoata fostului rege Diurpaneu,vara primara a lui Boris (principe dac) .In opera dramatica ,ea se contureaza ca personaj , in timp ce in creatia populara ca portret simbol. Dochia , vazuta ca o zana in ambele opere ,reprezinta fata antitetica a lui Decebal chipul intors catre Roma ca spre un principiu de depasire a violentei nimicitoare a istoriei, ca spre o stabilitate si ordine superioara( Petru Cretia).

O alta creatie eminesciana in care apare mitul etnogenezei este poemul Memento mori (Panorama desertaciunilor) , ce prezinta decaderea marilor imperii , care au cunoscut sfarsitul in ciuda puterii si a influentei lor incomensurabile . Babilonul : cetate mandra cat o tara , o cetate cu muri lungi cat patru zile , cu o mare de palate piere, in timp ca un fir de praf incat de-l intrebi :unde-i Ninive ? el ridica mana-i lunga , /Unde e ? nu stiu , zice , mai nu stiu nici unde a fost. Insiruiurea marilor leagane ale civilizatiei antice se continua cu povestea Egipetului , a Palestinei , a Greciei, luand o amploare deosebita in prezentarea meleagurilor Daciei si a luptei acestiu popor cu Imperiul Roman. Langa rauri argintoase , care misca-n mii de valuri A lor glasuri inmiite , printer codrii , printre dealuri , Printre bolti sapate n munte , lunecand intunecos, Acolo-s dumbravi de aur cu poiene constelate , Codrii de argint ce misca a lor ramuri luminate Si paduri de-arama rosa rasunand armonios. Dacia se desprinde din randurile poeziei ca un taram de basm , unde oamenii si zeii traiesc o viata comuna , pamanteana. Palatul din munte , cu-a lui scari de stanci inalte este locul unde luna , in intruchiparea Dochiei, isi poarta pasii prin noaptea fara de sfarsit . Raul pe care ea pluteste in luntre , si care strabate universal de basm , plin de fiinte care surprind bogatia taramului dacic, dar si comuniunea ancestrala a omului cu natura, este o metafora a Dunarii , fluviul avand o viata proprie, dar si un intens caracter mistic, fiind asemanator apelor mitologiei antice , pline de mistere ,de semne ale mortilor si ale zeilor.

Lupta intre cele doua popoare este o lupta cosmica. Mihai Eminescu ofera razboiului geto dac dimesiuni astrale , mitice ,amintind de razboiul Troian, si de zeitatile care nu-i uitau pe oameni. Aparitia oastei zeilor Daciei este o dovada impecabila de maretie si putere : Nu.Din fundul Marii Negre , din inalte-adance hale, Dintre stance arcuite in gigantice portale Oastea zeilor Daciei in lungi siruri au iesit Si Zamolx , cu uraganul cel batran , prin drum de nouri Misca caii lui de fulger si-a lui car.Calari de bouri A lui oaste luminoasa il urma din rasarit Natura este partasa celor doua armate , contribuind la crearea uniu univers haotic, dominat de supranatural si de puteri mai presus de fire , datorita carora muntii se clatin , ceruri tremur , marea moare, e semnul cel de lupta intre armiile de zei. Infrangerea dureroasa este marcata de glasul parintelui ranit in coasta de fulgerul lui Joe , si determina retragerea suferinda a zeilor in mare, unde isi ingroapa cu lumina a lor trai intunecos. In antiteza cu divinitatea politeista care , fiind nemuritoare, primeste mormantul infrangerii si al singuratatii, oamenii , conducatorii Daciei ,cu Decebal in frunte, ii sfideaza de pe zidurile Sarmisecetuzei pe romani. Cuvintele regelui dac strabat vaile si muntii , repetandu-se haotic in toate colturile codrului. Amenintarea este evidenta , asemenea valorii profetice a monologului lui Decebal , care il anunta pe Traian despre soarta cruda ce va sa vie asupra imperiului : Vai voua, romani puternici ! Umbra, pulbere si spuza /Din marirea-va s-alege ! Limba va muri pe buza /Vremi veni- vor cand nepotii n-or pricepe pe parinti. Blestemul repezit din stanci in stanci este un imn inchinat mortii regelui , care se arunca in abisul vaii-adanci , pentru a nu cadea prizonier .Acest act de mandrie si de putere , il ridica pe Decebal in randul zeitatilor ingropate in intuneric, dar care raman vesnic vii prin faptele si sangele lor care a curs.

Mihai Eminescu a fructificat pe deplin mitul etnogenezei in operele sale, reusind sa descrie cu o infinita delicatete si tarie arhetipul neamului romanesc. Credinta nestirbita in zei ( Rugaciunea unui dac) si in propriul popor a facut din daci o natiune victorioasa prin ea insasi , care ar fi supravietuit si s-ar fi dezvoltat cu siguranta , si in lipsa influentei latine.

Proiect realizat de elevii Savu Elena Moraru Ana Maria Chirobocia Gabriela Chirobocia Mihaela clasa aXI a B

Prof.coordonator : Ramona Tarlungeanu