Sunteți pe pagina 1din 6

Cele mai vechi împrumuturi sunt cele slave din epoca simbiozei slavo-romanice, care a

început în a două jumătate a secolului al VI-lea și în secolul următor.

Primele contribuții valoroase în cercetarea științifică a raporturilor lingvistice slavo-


române sunt legate de numele lui B.P. Hașdeu, care a acordat o atenție deosebită influentei slave.

Cuprinși în amplul fenomen al dislocării de populații de la începutul mileniului trecut,


cunoscut sub numele de migrația popoarelor, ramuri masive de slavi și-au părăsit patria
primitivă. Slavii care s-au îndreptat spre sud au urmat în drumul lor două direcții: o parte a
slavilor, trecând prin Moldova, Dobrogea și Muntenia, și-au continuat incursiunile, stabilindu-se,
cei mai mulți în sudul Dunării. Slavii rămași pe teritoriul țării noastre au fost treptat asimilați. De
la ei ne-au rămas cele mai vechi împrumuturi slave, care prezintă trăsăturile slavilor din sud-est.
Cuvintele românești precum : bob<sl. bobŭ, bogat<sl. bogatŭ, clopot<klopotŭ, conțin vocala o,
din a (a scurt), care s-a dezvoltat în sistemul vocalic slav după sec al VII-lea și al IX-lea.1

În momentul în care au început să pătrundă elemente slave în limba română, aceasta era
deja formată. Legile fonetice care individualizează limba română, detașând-o de latina târzie și
de celelalte limbi romanice, nu au acționat asupra împrumuturilor din slavă. Astfel, prefacerea lui
a accentuat în poziția nazală în a sau i : lat. Lana>lână, campus>câmp, nu a afectat
împrumuturile slave : hrană, blană, rană< sl. hrana, blana,rana. Etc.

Influența slavă asupra limbii române s-a exercitat pe două căi :

1. pe cale orală, ca urmare a contactului direct dintre romani și slavi, a conviețuirii îndelungate a
celor două popoare. Această influență slavă de natură populară.

2. pe cale cărturarească sau cultă, datorită utilizării, timp de câteva veacuri, a limbii slave în
administrație, în diplomația țărilor românești și în biserica românească, precum și datorită
legăturilor cultural-politice dintre români și slavii învecinați. Primele noastre texte oficiale și
bisericești sunt scrise în slavă.

Cele mai multe împrumuturi slave în limba română prezintă caracteristicile limbii bulgare
din grupul de sud-est. Au intrat din slavă în română cuvinte ca : clopot, coasa, gol, învârli,
lopată, milă, nevastă, plăți, rană, slab, trup, deal, crap, toiag, colac, sabie, plug, sită, cosi, drag,
glas, slab, plocon, profa, pacoste, veste, vorbă, claie, morcov, dobitoc, oțet, ulei, citi, glezna ș.a.
care se găsesc în toate cele patru dialecte românești.

Împrumuturile care au pătruns în epoca veche a influenței slave în limba română se


repartizează în toate compartimentele lexicului.

1
A se vedea: Rosetti Al., Cazacu B., Onu L. Istoria limbii române literare. Vol.I. De la origini până la începutul
secolului al XIX-lea. - Bucureşti: Minerva, 1971, p.581-583.
Alături de împrumuturile cu caracter popular, în limba română există și împrumuturi
cărturărești cuvinte care au intrat în limba română prin întermediul administrației, cancelariei,
biserici etc. Începuturile influenței slave « culte » exercitate asupra limbii române sunt legate de
primele formațiuni statale de pe teritoriul țării noastre. Termenii referitori la biserică: danie,
evanghelie, stareț, popă, izvod, icoană etc., termenii referitori la administrație : diac « copist »,
gramatic « scriitor », globnic « funcționar însărcinat cu încăsarea dărilor », staroste « guvernator
al unei cetăți ».

Cercetările cu privire la raporturile lingvistice romano-maghiare au stabilit relațiile dintre


populația roânească de la nordul Dunării și maghiarii datează din primele decenii ale sec. al X-
lea.

Influența maghiară asupra limbii române se limitează la lexic. Conviețuirea cu maghiarii


în Transilvania și parțial în Moldova a făcut ca limba română să împrumute o serie de termeni
din maghiară. Valorile funcționale alea acestor împrumuturi sunt diferite. Unele dintre ele cunosc
o mare circulație, având un caracter general, dar cele mai multe împrumuturi sunt cunoscute doar
la nivelul graiurilor regionale.

Primele atestări ale interferenței lingvistice romano-maghiar datează din sec. al XIV-lea.
În documente, cei mai vechi termeni atestați sunt : hotar, meșter, nemeș, vamă, oraș, dijmă etc. în
documentele slavo-române din sec al XV-lea și în textele românești din sec XVI-lea, atestările
elementare de origine maghiară se înmulțesc. Cuvinte din viața orășănească și sătească: birău,
dijma, hotar, ilis, lacui, megias, oraș, pargar, salas, tâlhar ; viața de curte : aprod, herțeg, hitlean,
nemeș, uric, viteaz, comerț; industrie : ban, chelciug, cheltui, maja, marfă, meșter, țar, vamă;
diverse : bănui, belșug, chibzui, chip, chin, făgădui, gând.2

De-a lungul istoriei sale, poporul român a avut diverse si îndelungate relații cu limba
turcă. Factorii sociali, politici, economici, culturali nu puteau rămâne fără urmare în plan
lingvistic.

Cercetarea repartiției dialectale a elementelor turcești în limba română relevă uneori


diferențe între aria nordică și cea sudică, în sensul unei mai bune conservări a etimonului în
Moldova față de Muntenia, unde forma etimologică a fost mai bine adaptată la sistemul fonetic și
morfologic al limbii române.

Cuvintele de origine turcească sunt relativ ușor de recunoscut pentru că, așa cum arată
Lazar Săineanu, "turcismele române au în cea mai mare parte accentul pe ultima silabă"
(Saineanu, 1900, p. L). Lingvistul român enumeră totuși o serie de excepții de la această regulă,
printre care prezența dubletelor accentuale sau necesitatea diferențierii prin formă a unor cuvinte.
El arată că, chiar dacă se face abstracție de aceste situații speciale, există totusi un număr
important de turcisme românești care nu respectă oxitonia caracteristică și cvasigenerală (ibidem,

2
http://www.scritub.com/literatura-romana/Influentele-limbii-romane13778.php, accesat la data de 20.11.2018
p. LI); dăm doar câteva exemple: acaret, amanet, atlas, babalâc, bidiviu, borangic, buzdugan,
calcan, derbedeu, habar, hambar, huzur, taifas, talaz, taraf; tavan etc; unele sunt foarte ușor de
recunoscut, datorită vocalei finale accentuate -a (sau a diftongului -ea, cu -a accentuat): acadea,
baclava, balama, basma, boccea, catifea, cazma, cherestea, chiftea, cismea, ciulama, dambla,
dandana, haimana, halva, macara, manea, musaca, sarma, sofa, șandrama, tarla, telemea,
zeflemea etc.

Limba română, în urma raporturilor îndelungate cu lumea greacă, purtătoarea unei


strălucite civilizații milenare, s-a îmbogățit cu numeroase împrumuturi lexicale, care au pătruns
în limbă în diferite etape istorice. Nici o altă limbă romanică, în afară de dialectele italiene
meridionale, nu au avut legături atât de strânse cu limba greacă, care a jucât un rol deosebit de
important în sud-estul Europei. Grecii erau trimiși de la Constantinopol pentru a supraveghea
aplicarea dispozițiilor din tratâtele Principatelor cu Imperiul Otoman. Putându-se mișca liber,
grecii își aduceau și rudele apropiate. În modul acesta, limba română a suferit o influență
puternică din partea limbii grecești.

Influența greacă asupra limbii a variat mult ca intensitate, atât de la un dialect la altul cât
și de la un grai la altul.

Cele mai multe elemente grecești au pătruns în dialectul aromân, aflat de secole în
contact nemijlocit cu limba greacă. Mai puține sunt cuvintele de origine greacă în dialectul
meglenoromân și încă mai puține în cel istoromân. O mare parte din lexicul de origine greacă a
dispărut odată cu orânduirea social-politică, al cărui apogeu a fost atins în epoca domniilor
fanariote.

În limba română împrumuturile grecești au pătruns :

1. pe cale directă, prin relațiile politice și culturale (cancelaria domnească, școala,


biserica etc.)

2. pe cale indirectă, prin intermediul slavei meridionale.3

Vocabularul limbii române s-a îmbogățit cu unele cuvinte din greaca bizantină, care au
pătruns în graiul românilor din nordul sau sudul Dunării, astfel: agonisi, arvună, cort, folos, mul,
omidă, prisos , stol.

Epoca modernă a istoriei limbii române începe, aproximativ, cu influența franceză.


Influența pe care a exercitat-o cultura franceză sub toate aspectele ei asupra psihologiei
românilor, transformând-o treptat în sesul apropierii ei asupra psihologiei românilor,
transformând-o treptat în sensul apropierii ei de psihologia occidentală, deschisă și primitoare de
noutăți. Această influență, care s-a manifestat mai ales prin limba fanceză ca purtatoare a culturii
poporului francez, a început încă din sec al XVIII-lea, indirect dar efectiv.

3
Iorgu Iordan, Istoria limbii romane (pe-ntelesul tuturora), Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1983, p. 76.
Domnii fanarioți aveau ca secretari vorbitori ai limbii franceze, de fapt chiar francezi ca
naționalitate. Prin ei s-a deșteptat dacă nu chiar interesul, cel puțin curiozitatea unora dintre
reprezentanții clasei conducătoare din Moldova și Țara Românească pentru cultura franceză în
sens larg ca și pentru limba franceză, pe care au început s-o învețe. În țara noastră veneau și
francezi propriu-ziși, adică din Franța, cu diverse interese. Venirea francezilor la noi a căpătat
oarecare proporții după Revoluția din 1789. Partizanii vechiului regim își părăseau țara, spre a
scăpa de persecuții, care duceau adesea la asasinate și la execuții. Unii contraevoluționari
francezi au ajuns la noi și în ciuda concepției lor politice, ne-au influențat mai degraba în sens
opus cocepției lor politice.4

În traducere, de cele mai multe ori nu existau în limba noastră echivalentele necesare,
fiind vorba de noțiuni cu totul necunoscute mai înainte. De aceea s-a procedat la adoptarea
termenilor francezi, cu modificări fonetice și, adesea, morfologice, menite să le dea o înfățișare
mai mult ori mai puțin națională. În felul acesta, limba noastră și-a îmbogățit vocabularul cu o
cantitate enormă de cuvinte noi. Cuvinte împrumutate din franceză : cravată, bulevard, amic,
egal, cadru, cadrilat, apă, iapă, patru etc.

Influența italiană a început înaintea influenței franceze. La fel însă ca și aceasta, ea s-a
exercitat, nu direct, ci prin intermediul altei limbi, mai apropiată geografic și politic de noi.

Identificarea italienismelor în textele secolelor al XVII-les și al XVIII- lea este îngreunată


din cauză că destul de multe au venit prin întermediul altei limbi (greacă, de cele mai multe ori).

Influența italiană este relativ slabă asupra limbii române : barbiiar-bărbier, belacoasa-
țesătură prețioasă din mătase, campi-a se așeza cu tabăra, duca-duce, fortalitii-fortărețe, furcâte-
vase pentru transportul oștilor, lastra-stofă de lână, lazur-vopsea albastră, malcotenr -
nemulțumit, comisar, decadă, direct, grație, mod, orgă, poet, prezidiu, rebel, rezident,suma, etc.

În prezent, limba română este foarte influențată de franceză și de engleză. Vocabularul


(lexicul) limbii române este format din: vocabularul fundamental și masa vocabularului. Luând
drept exemplu influența limbii engleze, primul fapt demn de menționat este că vorbim de un
fenomen internațional (nu numai european, ci și mondial). Împrumutul masiv de termeni anglo-
americani s-a manifestat după al doilea război mondial în majoritatea limbilor europene și nu
numai. Vorbim de un fenomen explicabil mai ales prin progresul anumitor domenii ale tehnicii.

Împrumuturile necesare.

a) Terminologia economică, financiară, comercială și a profesiilor

4
Oprea I., Nagy R. Istoria limbii romane literare, Epoca modernă. A se vedea Capitolul Influenţa franceză. -
Suceava: Editura Universităţii Suceava, 2002, p.268-280.
-Baby-sitter, cu sensul generic de „îngrijitor de copii”, apare în anunțurile publicitare cu
un sens specializat ce include „tehnici pentru îngrijirea, supravegherea și educarea copiilor
preșcolari și școlari”.

-Broker și dealer – intermediar.

-Drive-in – cinema, restaurant sau alt local care oferă servicii clienților fără ca aceștia să-
și părăsească mașinile, în timpul unei știri fiind numit și „Fast Food la volan”.

-Non-profit – care nu caută să obțină profit.

-Rating – categorie, clasificare, clasă, rang.

-Tour-operator – companie care organizează și vinde vacanțe prin intermediul unui agent
turistic.

-Voucher – document care poate fi folosi, în loc de bani, pentru a plăti ceva.

b) Terminologia tehnică

-Airbag – pernă gonflabilă destinată să protejeze, în caz de ciocnire, pasagerii de pe


locurile din față ale unui automobil.

-Hard și soft – termeni din tehnologia informației.

-Lap-top – calculator portabil.

-Screening – examen medical realizat cu raze X.

-Shipping – expediere de mărfuri cu ajutorul navelor.

-Site – spatiu, pagină de Internet.

c) Termeni din domeniul comunicatiilor și presei

-Banner – fâșie lungă de pânză pe care este scris un mesaj, un slogan.

-Clip – scurt film publicitar difuzat la televizor.

-Hot line – linie telefonică prin care publicul poate contacta poliția sau alte servicii pentru
a da informații despre anumite situații speciale.

d) Termeni din domeniul învățământului și cercetării

-Curriculum – programa școlară pentru o anumită disciplină.

-Master – studii aprofundate.


e)Terminologia sportivă

-Snow-board - sportul și suportul cu ajutorul căruia este practicat.

-Skate-board – sportul practicat cu ajutorul planșei pe role.

-Skate – patinaj pe role.

-Advertising - publicitate.

b) Termeni din domeniul comunicațiilor

-Briefing – conferință de presă.

-Key-speaker – vorbitor principal.

c)Domeniul învățământului

-Training –pregătire, instruire.

-Item – întrebare, punct dintr-un test.

d) Domeniul artistic

-Band – orchestră, formație muzicală.

-Evergreen – șlagăr.

-Performance – spectacol.

-Teleplay – piesă de teatru la TV.

f)Domeniul vietii mondene

-Body – obiect de lenjerie feminină.

-Bodypainting – pictură pe corp.

-Fan club – un grup organizat, ai cărui membrii admiră aceeași persoană.

-Grill – grătar.

-Roll on – recipient de uz cosmetic, medical cu bilă.

-High-life – elită.

-Party – petrecere.