Influenta greceasca asupra limbii romane

Anterior si, apoi, paralel cu influenta turca osmanlie, s-a exercitat asupra limbii
romane influenta greceasca, ale carei urme se mai vad si astazi tot in domeniul vocabularului.
Faptul ca aceasta influenta a crescut odata cu stapanirea turceasca se explica prin aceea ca,
alaturi de comandantii turci, veneau, in Muntenia si in Moldova, o serie de functionari greci,
care indeplineau diverse slujbe si, in primul rand, pe aceea de interpreti. Mai tarziu,
Poarta otomana a inceput sa numeasca, in principatele romane, domnitori greci, cunoscuti sub
numele de fanarioti'.
Denumirea aceasta provine de la cartierul Fanar din Constantinopol, unde locuiau
reprezentantii nobilimii grecesti intrate in slujba sultanilor turci, dupa caderea Imperiului
bizantin in anul 1453.
Printre cuvintele romanesti de origine greceasca (adica intrate in limba noastra dupa ce
aceasta era in linii mari constituita), deosebim doua straturi mai importante, corespunzand
celor doua perioade si deci aspecte fundamentale pe care le cunoaste aceasta influenta asupra
limbii romane. E vorba, mai intai, de influenta greaca bizantina (care s-a exercitat asupra
romanei aproximativ intre secolele al VII-lea si al XV-lea) si, apoi, de influenta
greaca moderna, numita inca si neogreaca. intrucat nu dispunem de texte scrise in limba
romana mai devreme de secolul al XVI-lea, in multe cazuri e greu de stiut daca un cuvant
grecesc apartine perioadei bizantine sau neogrecesti. Tot asa, nu stim intotdeauna exact daca
elementele lexicale grecesti ne-au venit direct din aceasta limba sau prin filiera slava (ca in
cazul lui: argat, camata, camin, coliba, crin, drum, hartie, orez, sfecla si multe altele).
Pana la contactul direct si mai strans cu grecii, o serie de termeni bizantini au patruns,
in limba romana, prin intermediul slavilor meridionali. Pe aceasta cale am primit
indeosebi termeni religiosi de origine greceasca, deoarece atat slavii din sudul Dunarii, cit
si bulgarii asimilati de acestia au adoptat crestinismul de rit bizantin. Introducerea liturghiei la
slavi si apoi (prin intermediul acestora la romani), precum si constituirea unei ierarhii
bisericesti dupa modelul celei bulgare s-ausoldat cu crearea unei bogate terminologii
ecleziastice (in sensul cel mai larg al cuvantului): acatist, arhiepiscop, arhiereu, arhimandrit,
catapeteasma, ctitor, egumen, evanghelie, fariseu, icoana, , manastire, matanie, mitoc, mitra,
mitropolit, mitropolie, osana, paraclis, parastas, patrafir, patriarh, protopop, psalm, psaltire,
satana, smirna si altele. Desi cartile de ritual foloseau limba slavona, unii ierarhi erau greci de
origine, deci prin ei influenta bizantina s-a putut manifesta si direct, nu numai prin mijlocire
slava. Iata de ce, pentru unii dintre termenii citati mai sus, nu este gresit daca admitem o
dubla provenienta: slava si bizantina.
In ceea ce priveste elementele de origine neogreaca, acestea sunt mult mai numeroase
si au intrat, in limba romana, odata cu raspandirea culturii grecesti in Muntenia si in Moldova.
Aceasta cultura (la care aveau acces aproape exclusiv clerul si clasa boiereasca) a
patruns la noi prin biserica, prin scoala, prin cancelariile domnesti (care se foloseau de
carturari greci) si prin numeroasele traduceri care s-au facut din greceste in romaneste.
intrucat perioada de influenta maxima a limbii neogrecesti corespunde indiscutabil epocii
fanariote, se obisnuieste ca imprumuturile din neogreaca sa fie impartite in doua categorii,
care nu pot fi intotdeauna strict delimitate. E vorba de imprumuturile anterioare epocii
fanariote si de cele efectuate chiar in decursul acestei perioade (ultimele se mai numesc

si fanariotisme). In aceste conditii, nu e de mirare ca au patruns, in limba romana, foarte multe

cuvinte grecesti, iar protipendada celor doua principate a adoptat chiar un fel de jargon
grecizant care va fi ridiculizat, mai tarziu, de catre unii 'dintre poetii si scriitorii nostri din
secolul al XIX-lea.
Asemenea imprumuturilor de origine turca, si cele grecesti se pot recunoaste, uneori,
tot dupa partea lor finala (de exemplu-icos in: plicticos, politicos, simandicos, tacticos,
nevricos si economicos (provenit din mai vechiul iconomicos) sau -isi in: aerisi, agonisi,
chivernisi, hirilisi a felicita', molipsi, plictisi, sinchisi, zaharisi etc.
Elementele de origine neogreaca pot fi clasificate, pe de o parte, in functie de
domeniul in care s-au folosit,iar, pe de alta parte, in functie de caracterul
lor cult (diata testament', riga, plastograf, efor, epitrop, partida, caligraf ie, tipografie,
catagrafie etc.) sau popular si familiar (taifas, sindrofie, ifos(e), lefter, fandosi si altele).
Cateva neogrecisme' ramase in limba se folosesc numai in expresii nai mult ori mai
putin cunoscute: a da cu tifla, a fi (a se afla) la ananghie, a-si da ifose etc.
Comparand intre ele ultimele doua influente, vom spune ca majoritatea imprumuturilor
neogrecesti au avut un caracter livresc si oficial. Cu timpul, cele mai multe si-au pierdut
viabilitatea si au disparut definitiv din limba, spre deosebire de cele turcesti care au fost, in
mai mare masura asimilate de limba populara.

Influena slava asupra limbii romne

Limba romn face parte din familia limbilor romanice, avnd la baz latina
popular/vulgar. Alte limbi care mai fac parte din aceast familie sunt: franceza, provensala
(S Franei), spaniola, catalana (provincia Catalunya din Spania), italiana, sarda (insula
Sardinia, Italia), romana sau retoromana (Elveia), portugheza, dalmata (coasta dalmat a
Croaiei, nu se mai vobete de la sfritul secolului al XIX-lea). Un element ce
individualizeaz limba romn este faptul c este singura limb latin vorbit n sud-estul
Europei.
Cultura romn este rezultatul unor contacte cu civilizaia i cultura popoarelor
orientrale i occidentale n urma dieritelor evenimente petrecute de-a lungul istoriei. Astfel,
departe de a fi o simpl cultur imitativ, cultura noastr ilustreaz confluena a dou mari
zone de civilizaie. n esen, pn n secolul al XIX-lea preponderente sunt influenele
orientale, vizibile n primul rnd la nivel lingvistic (avem cuvinte de origine greac - anafur,
a catadicsi, icoan, liturghie; turc cafea, chiftea, pilaf; slav a iubi, crng, dumbrav,
glezn, picior), dar i la nivelul mentalitilor i al vestimentaiei (de exemplu, vestimentaia
lui Lpuneanul cuprinde anteriul turcesc) sau la nivelul speciilor literare (cronica,
hagiografia, literatura parenetic). Influena occidental ptrunde ncepnd cu secolul al XIXlea, cnd la nivel lingvistic se remarc preferina paoptitilor pt neologisme de origine latin
(din francez, italian) n locul exceselor de cuvinte greco-turce. Moda apuseana n
mentaliti i vestimentaie este ironizat de Vasile Alecsandri n Chiria n provincie, iar Titu
Maiorescu, combate execsul de imitaie a instituiilor occidentale.

Influena slav este cea mai important influen exercitat asupra limbii romne. Ea a
avut loc n condiiile migrrii masive a slavilor n teritoriile locuite de romni i n jurul
acestora i a unei convieuiri ndelungi, n timpul crora n teritoriul carpato-danubiano-pontic
slavii au fost asimilai, iar n afara acestui teritoriu, i-au asimilat ei pe romni.
Slavii se revars din nord-estul Europei n dou direcii:
spre vest, prin cmpia ungar, pn la Vistula i Oder, iar n nord, pn la Marea Baltic
(n Ungaria, Austria i Germania de est sunt o mulime de nume topice de origine slav);
spre sud, prin Moldova, Muntenia, Dobrogea, apoi n toat Peninsula Balcanic, pn la
Marea Egee.
Pe baza cronologiei relative a celor mai vechi mprumuturi slave din limba romn, s-a
stabilit c influena slav a nceput s se manifeste clar n limba romn prin secolul al IX-lea,
prin urmare, spre sfritul perioadei romnei comune.
Influena slav asupra limbii romne s-a exercitat pe dou ci:
pe cale oral, ca urmare a contactului dintre romni i slavi, a convieuirii ndelungate a
celor dou popoare aceasta ar reprezenta influena slav de natur popular;
pe cale crturreasc (cult), datorit utilizrii, timp de cteva secole, a limbii slave n
administratie, n diplomatia trilor romnesti, n biserica romneasc, precum si datorit
legturilor cultural-politice dintre romni si slavii nvecinati.
n momentul n care au nceput s ptrund elementele slave n romn, aceasta era
deja format ca limb. Legile fonetice care individualizeaz limba romn, detand-o de
latina trzie i de celelalte limbi romanice, nu au acionat asupra mprumuturilor din slav (sl.
blana > blan; sl. rana > ran; sl. milo > mil, sl. silo > sil; sl. gradina > grdin; sl.
clopot > clopot; sl. platiti > (a) plti).
Influena slav acoper aproape toate sferele semantice ale vocabularului general:
stare social: boier, rob, slug, voievod, zaver, rzmeri.
familie: bab, ibovnic, maic, mater, nevast, rud.
pri ale corpului: crc, crac, gt, glezn, obraz, stomac, trup.
particulariti fizice i morale: becisnic, blajin, bogat, calic, crn, drz, destoinic, drag,
gngav, grbov, gol, grozav, lacom, milostiv, mndru, mrav, ntng, nuc, nerod,
pestri, pribeag, prost, srac, srman, scump, slab, tirb, treaz, vesel, venic, vinovat,
voinic, vrednic, zdravn.
mbrcminte: cojoc, cum, izman, ruf.
armat: izbnd, puc, rzboi, sabie, steag, suli.
comer: trg, precupe, ucenic.
cultur: buche, ceaslov, a citi, grmtic, slov.
terminologia administrativ: comis, logoft, hatman, stolnic, postelnic, staroste, sptar,
vistiernic, voievod, vornic.
terminologia crestin si bisericeasc: candel, cdelni, cristelni, icoan, chilie,
stran, troi, schit, spovedanie, vecernie, utrenie, arhiereu, clugr, diacon, mitropolit,
patriarh, pop, protopop.
locuin, obiecte casnice: blan, ciocan, colib, clete, clopot, coas, co, cote, grajd,
grdin, grebl, grind, iesle, lan, lavi, lopat, nicoval, ograd, perie, pern, pil,

pivni, pod, prag, prisp, rogojin, sanie, sfoar, sit, sticl, tocil, topor, eav, uli,
vadr, zvor.
hran: colac, hran, icre, oet, pit, poft, smntn, ulei.
agricultur: brazd, claie, ogor, pleav, plug, pogon, prisac, snop.
timp: ceas, veac, vrst, vreme.
boli: boal, cium, glc, pojar, ran.
superstiii: basm, diavol, iad, idol, paparud, rai, vrcolac, vraj, zmeu.
natur: criv, crng, deal, dumbrav, grl, iaz, izvor, lapovi, livad, lunc, nisip,
omt, ostrov, peter, podgorie, potop, praf, prpastie, slite, val, vzduh, vifor, vrf,
zare, zpad.
faun: bivol, dihor, dobitoc, gsc, lebd, molie, ogar, pianjen, pstrv, prepeli, rac,
rs, sobol, tiuc, veveri, vidr, vrabie.
plante: bob, cocean, gulie, hamei, hrean, jir, lobod, mac, mslin, morcov, ovz, praz,
rapi, rchit, rogoz, sfecl, tir.
aciuni: cldi, clti, cobor, croi, drui, dobndi, dovedi, goni, gri, hohoti, huli, iscli,
isprvi, iubi, izbi, izgoni, ndrzni, nveli, nvrti, logodi, lovi, nvli, nimeri, obosi,
odihni, omor, opri, osteni, otrvi, pzi, pipi, pndi, prli, plti, pofti, porni, porunci,
primeni, primi, privi, risipi, svri, sfri, spoi, tr, tocmi, topi, tri, trudi, voi, zri,
zdrobi, zmbi.
adverbe: aievea, da, iute, mpotriva, prea, razna.
interjecii: iat, iac.
noiuni diverse: ceat, ciread, ciud, comoar, dar, duh, dung, glas, gloat, grmad,
hor, ispit, leac, lene, mil, munc, ndejde, nduf, nrav, necaz, nevoie, noroc, norod,
obicei, obte, pacoste, pagub, plc, plocon, poveste, prieten, primejdie, scrb, sfad,
sfat, sfert, soroc, sprijin, stlp, strv, tain, temei, treab, veste, vorb, vrajb, zvon.
Influena slav i face simit prezena i n ceea ce privete antroponimele (Aldea,
Bogdan, Crstea, Cristea, Dan, Dodu, Dobre, Dragomir, Dumitru, Ivan, Mihu, Mihnea,
Milea, Mircea, Nedelcu, Neagoe, Preda, Prvu, Radu, Staicu, Stan, Vlad, Vlaicu, Vlcu,
Voinea), hidronimele i troponimele (Topolnia, Cerna, Slnic, Prahova, Vlcea, Zlatna,
Doftana, Crasna, Rmnic, Vorona, Vorone, Snagov, Sohodol, Bistria, Brzava, Toplia,
Ialomia, Craiova).
Unii termeni au dublat cuvinte motenite din latin: arin -nisip, ucide - omor, vipt hran, aer - vzduh, fntn - izvor, pulbere - praf.
n lexic, se atribuie influenelor slave derivarea cuvintelor cu unele prefixe i sufixe:
ne-: nemernic, netrebnic, nebun, nelinistit;
po-: a popri, a poticni, a ponegri;
pre-: a preda, a preface, a prelua;
prea-: preaiubit, preasfnt, preafericit;
rs-/rz-: a rzbi, a rscumpra, a rstlmci, a rsciti, a rzbate, a se rzgndi;
-ar: zltar, aurar, fugar;
-ac: prostnac, scundac;
-aci: stngaci, trgaci;
-an: beivan, golan, roscovan;

-anie: panie, petrecanie;

-as: codas, ptimas, trufas; (diminutival) fluieras;
-eal: spoial, pripeal, zugrveal;
-ean: craiovean, moldovean;
-e: mre, lunguie, glume;
-ice: pdurice, gurice;
-iste: cnepiste, porumbiste;
-is: ppuris, tufis;
-i: feti, rochi, fundi;
-iv: costeliv, guraliv.
Prin influena slav, sunt explicate de ctre unii cercettori i cteva particulariti
morfologice:
genul neutru care s-ar fi ntrit n romn prin interferen cu slava.
vocativul n -o al femininelor: soro, ao, Anico ar reproduce vocativul n -o al
femininelor slave cu tema n -a: zno (la nominativ: zna).
numeralul de la 11 la 19 constituit prin adiiune: unsprezece, sl. jedin na desente lit.
unu peste zece.
diateza reflexiv s-a dezvoltat n romn datorit influenei slave: a se ci, de exemplu,
reproduce forma slav kajati se, iar a se ruga (un verb latin) calchiaz echivalentul slav
moliti se.
ntrebuinarea auxiliarului dup verb: auzit-am, vzut-au
Elementele slave circul n mare parte n toate dialectele, iar unele dintre ele au intrat
chiar n fondul principal lexical. Multe cuvinte de origine greac sau maghiar au intrat n
limba romn prin filier slav. Alexandru Graur a stabilit c n vocabularul de baz al limbii
romne, 305 cuvinte sunt de origine slav, ceea ce reprezint 21,49% (fa de 827 motenite
din latin, adic 58,21%).

Influenta maghiara asupra limbii romane

Cercetarile cu privire la raporturile lingvistice romano-maghiare au stabilit ca relatiile
dintre populatia romaneasca de la nordul Dunarii si maghiarii dateaza din primele decenii ale
sec. al X-lea.
Influenta maghiara asupra limbii romane se limiteaza la lexic. Convietuirea cu
maghiarii in Transilvania si partial in Moldova a facut ca limba romana sa imprumute o serie
de termeni din maghiara. Valorile functionale alea acestor imprumuturi sunt diferite. Unele
dintre ele cunosc o mare circulatie, avand un caracter general, dar cele mai multe imprumuturi
sunt cunoscute doar la nivelul graiurilor regionale.
Conform dicionarului etimologic i istoric al elementelor maghiare din romn al lui
Lajos Tamas, circa 200 de cuvinte mprumutate sunt de circulaie general n limba romn
comun, restul de aproximativ 2600 de cuvinte sunt regionalisme. Influena maghiar se
datoreaz n mod principal relaiilor directe dintre romni i maghiari, deci este vorba de o
influen predominant popular i n al doilea rnd cult.

Primele atestari ale interferentei lingvistice romano-maghiar dateaza din sec. al XIVlea. In documente, cei mai vechi termeni atestati sunt :hotar, mester, nemes, vama, oras, dijma
etc. in documentele slavo-romane din sec al XV-lea si in textele romanesti din sec XVI-lea,
atestarile elementare de origine maghiara se inmultesc. Cuvinte din viata orasaneasca si
sateasca : birau, dijma, hotar, ilis, lacui, megias, oras, pargar, salas, talhar ; viata de
curte : aprod, herteg, hitlean, nemes, uric, viteaz, comert ; industrie : ban, chelciug, cheltui,
maja, marfa, mester, tar, vama,drept ; aldamas, chezas, paras ; diverse : banui, belsug,
chibzui, chip, chin, fagadui, gand.
Unele imprumuturi lexicale din limba romana au azi la noi, alt sens decat in limba
maghiara. Astfel marfa provine din mag. marha vita , soba<szoba camera ,
viclean<hitlen necredincios , mereu<mer absolut , tulai<tolvaj hot etc.
Maghiarii, o populaie de origine fino-ugric, n jurul anului 895 prsesc regiunea din
sud-vestul Munilor Urali i se deplaseaz spre Cmpia Panonic prin Carpaii de nord-est.
Din secolul al X-lea i pn n secolele al XII-lea i XIII-lea maghiarii au ptruns pe teritoriul
Transilvaniei, gsind aici formaii statale romneti cu caracter feudal. Organizarea politicoadministrativ a Transilvaniei a creat condiiile favorabile ptrunderii unor elemente de
origine maghiar n limba romn.
Printre cuvintele mprumutate care sunt rspndite pe tot teritoriul dacoromn putem
meniona aldma, aprod, a bnui, belug, a cheltui, a chibzui, chin, chip, dijm, fel, a
fgdui, a gndi, hotar, ili, a ngdui, a ntlni, marf, a mntui, mereu, meter, neam, neme,
ora, sla, seam, talp, tlhar, vam .a. Termenii de genul acesta s-au rspndit odat cu
relaiile social-economice dintre Transilvania i rile Romne, colonizarea ceangilor n
Moldova i deplasrile de populaie romneasc din Transilvania dar i populaii de secui i
sai n Muntenia i Oltenia. Aceste deplasri este dovedit documentar c dateaz din secolul
al XIII-lea. n nord-vestul rii (Transilvania, Maramure, Banat, Criana) mprumuturile din
maghiar sunt mult mai numeroase.