http://scoalaprahovei.

ro/calcul-lingvistic-in-limbajul-politic-romanesc-actual/

Calcul lingvistic în limbajul politic românesc

actual
March 3, 2013 12:21 pm / admin

Calcul lingvistic în limbajul politic românesc actual

 
Un procedeu important de îmbogăţire lexicală sub influenţa limbilor engleză şi franceză îndeosebi, îl
reprezintă calcul lingvistic sau decalcul sub denumirea veche. Theodor Hristea îl consideră a fi un procedeu mixt de
îmbogăţire lexicală, deoarece presupune copierea unui model extern şi redarea lui cu mijloace interne, aparţinând
limbii receptoare (Hristea, 1984:32). Calcul este se situează la zona de interfererență dintre traducere şi împrumut,
ceea ce explică tratarea sa succintă în analiza noastră.
Spre deosebire de traducere care redă numai sensul cuvântului străin şi de împrumut, prin care se preiau dintr-o
limbă străină atât complexul sonor cât şi sensul unui semn lingvistic, calcul presupune şi cvasiidentitate de structură
între model şi copie.

Conform celor mai multe definişii, calcul lingvistic reprezintă „un mijloc mixt de îmbogăţire a limbii, care constă în
transpunerea unui cuvânt cu formă internă clară, a unui sens, a unei unităţi frazeologice sau a unui procedeu
gramatical străin” (Stanciu-Istrate 2006:61), „a cuvintelor semantice analizabile,  a construcţiilor” (DŞL 2005:90)
dintr-o limbă în alta, cu material lingvistic specific limbii receptoare.

Calcul lingvistic a fost considerat de unii specialişti din lingvistica nord-americană (Haugen 1969, Humbley 1974) o
subclasă a împrumutului. Tipurile de calcuri se încadrează în tipologia împrumuturilor. Astfel, calcul semantic este
considerat împrumut semantic, calcul frazeologic sau sintactic – împrumut sintactic sau frazeologic, calcul
morfologic – împrumut morfologic etc.

În lucrarea nostră, respectăm tradiţia lingvistică românească (Hristea 1984, Palii 1991, Bârlea 2000, Stanciu-Istrate
2006, Munteanu-Colán 2008) şi analizăm calcul lingvistic ca pe un fenomen distinct de împrumut, dar pe care îl
prezentăm sumar, exclusiv din perspectiva anglicismelor, având în vedere că un cuvânt sau un termen calchiat, adică
redat în limba română nu devine întotdeauna un neologism decât sub aspectul parțial al structurii.

Tipologia calcului
După compartimentul limbii în care are loc transferul de de forme, distingem în cadrul fenomenului de calc
lingvistic între calcul lexical, calcul gramatical şi calcul frazeologic.
În cadrul calcului lexical, „în cazul căruia, în procesul calchierii este implicat un singur cuvânt” (Merlo 2007:241),
distingem între calcul de structură morfematică şi calcul de structură semantică.
Calcul gramatical poate fi morfologic sau sintactic, distincţie realizată în funcţie de aspectele gramaticale care sunt
implicate în procesul calchierii. Calcurilor lexicale şi celor gramaticale le adăugăm o categorie comună: calcurile
lexico-gramaticale, care prezintă caracteristici specifice ambelor tipuri de calcuri.
În cadrul calcului frazeologic, „în cazul căruia mecanismele analogice ale calcului nu implică îmbinări complet
libere de cuvinte, ci unităţi frazeologice [...], adică acele îmbinări de cuvinte care, rămânând semantic autonome, dau
naştere unor expresii preferate parţial sau exclusiv în uz faţă de altele posibile, chiar dacă sunt apropiate sau
echivalente” (Merlo 2007:242), facem distincţia între unităţi frazeologice idiomatice sau neidiomatice.
În funcţie de gradul de realizare, acolo unde este necesar, precizăm dacă tipul de calc implicat în interferenţă
este total sau parţial.
În funcţie de aceste clasificări se poate vorbi de trei tipuri fundamentale simple de calc lingvistic: calc lexical, calc
gramatical şi calc frazeologic, şi de trei tipuri combinate (mixte): calc lexico-gramatical, calc lexico-
frazeologic şi calc frazeologico-gramatical.
Sintetizând cele şase categorii le putem putem restrânge la doar patru mari categorii de calc lingvistic: calcul
lexical (semantic şi de structură), gramatical (morfologic şi sintactic),  frazeologic şi lexico-frazeologic.
Calcul lexical / terminologic
În ceea ce priveşte influenţa limbii engleze, calcul lexical este cel mai bine reprezentat, deşi în ultima vreme şi
calcul frazeologic a luat o mare amploare. Este cel mai important dintre toate tipurile de calc, deoarece este un
mijloc de îmbogăţire a vocabularului atât cu noi unităţi lexicale, cât şi cu noi sensuri, care se adaugă la cele deja
existente la un anumit cuvânt. În funcţie de ceea ce se „copiază” la un cuvânt străin, şi de elementele care ajung să
îmbogăţească vocabularul limbii influenţate, calcul lexical cunoaşte două mari subtipuri: a) calcul lexical de
structură morfematică  (numit uneori şi calc lexical), şi b) calcul lexical de structură semantică  (numit de
obicei calc semantic). Aplicată termenilor politici, această
Calcul lexical de structură morfematică constă, în copierea structurii morfematice a unui cuvânt străin, şi redarea
lui prin elemente  limbii române. De asemenea, odată cu structura cuvântului străin, se preia şi conţinutul semantic
al acestuia. Dacă cuvântul de calchiat este polisemantic se pot copia unul sau mai multe sensuri.
Calcul structural poate fi realizat prin :

a)      Cuvinte / termeni întregi,  cu respectarea topicii românești : (în ordinea alfabetică a cuvântului calchiat) First
lady = prima doamnă; cold war = război rece, Iron Curtain = cortina de fier, sustainable development =
dezvoltare durabilă, white collars = gulere albe, watch dog  (of democracy) = câini de pază (ai democrației), White
House = Casa Albă etc.
b)      prin abreviere (sigle) cu două modele de organizare a componentelor :

b1) – cu respectarea topicii românești : NGO (non-governmental organization) = ONG (organizație non-

guvernamentală), USA (United States of America) = SUA (Statele Unite ale Americii) etc.;
b2 – cu respectarea topicii cuvântului calchiat: NATO (North Atlantic Treaty Organization) = NATO (Organizația
Tratatului Nord-Atlantic), FBI (Federal Bureau of Investigation) = FBI (Biroul Federal de Investigare) etc.
c)  prin derivare cu afixe: prepaid = preplătit, subscribe = subscrie etc.
d)   prin compunere cu prefixoide: self-control = autocontrol.
Calcurile lexicale de structură semantică imită un sens sau o structură semantică englezească, iar rezultatul
acestei acţiuni este că un termen deja existent în limba română, care „îşi modifică sfera semantică datorită
influenţei” unui model străin. (Stanciu-Istrate 2006:67).
Calcul lexical de structură semantică este destul de greu de identificat în comunicare, deoarece „neapărând o formă
lingvistică nouă, cei neavizaţi au impresia că este vorba despre o evoluţie semantică a cuvântului pe care-l modifică
la acest nivel” (Stanciu-Istrate 2006:86).

Una dintre cauzele frecvenţei apariţiei calcului lexical de structură semantică ar putea fi etimologia comună a
cuvintelor: cuvântul din limba română are aceeaşi formă cu cel din franceză (engleză) şi cel puţin un sens comun,
însă, în timpul evoluţiei lor, cele două limbi  au dezvoltat sensuri diferite pentru aceeaşi formă sonoră.

Observăm că, dacă în limba română, numărul calcurilor lexicale de structură morfematică este mult mai mare decât
al celor semantice, în limbajul politic, calcurile de structură semantică sunt  numeroase faţă de celelalte limbaje.

Analizând teoriile lui Haugen (1969) şi ale lui Humbley (1974), M. Stanciu-Istrate (2006:97) propune clasificarea
calcurilor semantice în funcţie de existenţa sau inexistenţa unui sens comun între cuvintele limbilor care
interferează. Aceasta distinge între calcuri semantice de polisemie şi calcuri semantice de omonimie. Cu toate că
această clasificare se opune definiţiei calcului semantic, în materialul lingvistic cules, considerăm că, toate calcurile
semantice prezentate, fac parte din calcurile semantice de polisemie, deoarece o parte din sfera semantică a
cuvintelor din limba română şi a corespondenţelor lor coincide.
Din acest inventar extragem următoarele exemple de cuvinte folosite în limbajul politic, fără a fi specifice acestuia:
engl. to operate (rom. a opera = a acţiona), engl. package (rom. pachet =ansamblu), engl. support (rom. suport =
sprijin,finanţare), engl. workshop (rom. atelier cu sensul de „seminar”) etc.
Calcul semantic reprezintă un împrumut de sens, prin care un cuvânt din limba receptoare capătă un sens nou sub
influenţa altui cuvânt din limba sursă, contribuind astfel la dezvoltarea omonimiei acestuia. Calcul semantic poate fi
considerat o sursă de omonimie, atunci când nu există nici o legătură între sensul vechi, deja existent în limbă, şi 
noul sens împrumutat. În acest caz se pot întâlni cazuri de coliziuni omonimice şi de „prieteni falşi”, cuvinte care
induc în eroare şi creează confuzie. Ca surse potenţiale de greşeli, menţionăm: engl. abstract  (rom. abstract cu
sensul de „rezumat”), engl. apply (rom. a aplica  cu sensul de „a face o cerere „a candida”), engl. attachment ( rom.
ataşament cu sensul de „anexă”), engl. challenge (rom. provocare cu sensul de „întreprindere nouă, dificilă şi
ambiţioasă”), engl. determined (rom. determinat cu sensul de „hotărât, decis”), engl. expertise (rom. expertiză cu
sensul „buna practică şi cunoaştere într-un anumit domeniu”,  engl. topic  (topică cu sensul de „subiect, temă”). Tot
în cadrul calcului semantic se includ și lărgirile (extinderile) de sens: engl. corridor (rom. coridor cu sensul „traseu”
în sintagma coridor european,  engl. lot (rom. lot cu sensul „grupare” în sintagma lot de politicieni etc.
Calcul frazeologic se realizează prin traducerea literală a unei unităţi frazeologice străine (sintagmă, locuţiune,
expresie) sau prin traducerea unei părţi a sintagmei şi adaptarea celeilalte.
Printre calcurile frazeologice englezeşti cele mai uzitate astăzi se numără: agenda publică < engl. public agendda,
axa răului < engl. axis of evil, clasa de mijloc  < middle class, -guvern din umbră < shadow government, -lider de
opinie <opinion leader , politici guvernamentale < govern policy, -scut anti-rachetă <missile shield, strict  secret <
top secret), ţara nimănui < no man’s land etc.
Împrumuturile din limba engleză au luat amploare după 1989, în contextul în care engleza a devenit „limbă a
globalizării” şi s-au intensificat o dată cu aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană. Invazia anglicismelor este
privită pe de o parte ca o sursă de poluare a limbii române, iar pe de altă parte ca o sursă importantă şi inevitabilă de
îmbogăţire, modernizare şi internaţionalizare a lexicului limbii române. Deşi numărul şi frecvenţa anglicismelor nu
depăşesc neologismele de origine romanică (franceze), limba română are capacitatea de a filtra împrumuturile,
asimilând şi păstrând pe cele considerare „necesare” sub aspect referenţial sau stilistic.

IBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

 AVRAM, Mioara, 1997, Anglicismele în limba română (în colaborare cu Marius Sala), Bucureşti: Editura

Academiei Române.
BANTAŞ, Andrei, RĂDULESCU, Mihai, 1992, False Friends / Capcanele limbii engleze, Bucureşti: Editura
Teora.
BÂRLEA, P., Bârlea, 2005, Lexicul românesc contemporan, Târgovişte, Bibliotheca.
BÂRLEA, Petre Gheorghe, 2009, Limba română contemporană. Fonetică şi fonologie. Ortografie, ortoepie şi
punctuaţie. Vocabular, Bucureşti: Editura „Grai şi Suflet-Cultura Naţională”.
BECIU, Camelia, 2000, Politica discursivă. Practici politice într-o campanie electorală, Polirom, Iaşi,
BECIU, Camelia, 2002, Comunicarea politică, Editura comunicare.ro SNSPA, Bucureşti
BORŢUN, M. , 2007-2008,  Analiza discursului politic, SNSPA, Bucureşti

CHARAUDEAU, Patrick, 1997, Rodolphe GHIGLIONE, La parole confisquee, Dunod, Paris

Cmeciu, Camelia Mihaela, 2005, Strategii persuasive în discursul politic, Iaşi, Editura Universitas XXI.
Cmeciu, Camelia; Pătruţ, Monica, 2010, „Dezbaterile electorale – un joc discursiv ritualic”, în Sfera politicii.
Revistă de ştiinţe politice şi de teorie politică, nr. 145, anul XVIII, martie 2010, p. 57-63.
Coteanu, I.,Bidu –Vrănceanu, A., 1975, Limba română contemporană, volumul II, Vocabularul, Bucureşti

Duda, G., Tomescu, D. (coordonator),  Limbajul politic românesc actual, Universitatea Petrol şi Gaze,
Ploieşti, 2009
DUMISTRĂCEL, Ştefan, 2006, Limbajul publicistic românesc, Iaşi
FICEAC, Bogdan, 2006, Tehnici de manipuare, ALL beck, Bucureşti
GOlA,Vistian, Oratori şi elocinţa romanească, Dacia, Cluj-Napoca, 1985
HAINEŞ, Rosemarie, Televiziunea si reconfiguarea politicului, Polirom, Iaşi, 2002
HRISTEA, T., 1984, Calcul lingvistic ca procedeu de îmbogăţire a vocabularului, în T. Hristea, Sinteze, ediţia a
III-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1984
HUNTINGTON, Samuel P., Viaţa politică americană, Humanitas, Bucureşti, 1994
ICHIM, Ofelia, Identitate culturală românească în contextul integrării europene, Saeculum, 2003
MUNGIU-PIPPIDI, Alina (coord.),  1998, Doctrine politice.   Concepte universale şi realităţi româneşti,
Polirom, Societatea Academică din România, Iaşi, MYERS-SCOTTON, C., 1993, Social Motivations for
Code Switching Evidence from Africa, New York, Oxford University Press.
ORWELL, George, Politics and the English Language, Horizon, GB, London, 1946
PÎRVU, Ioana-Criatiana, Aspecte ale derivării jurnalistice, Bucureşti, 2009

POPLACK, Shana, 1980, Sometimes I’ll start a sentence in Spanish y termino en español: towards a tipology of
code-switching, în „Linguistics”, Vol. 18, nr. 7/8, p. 581 – 618
RAD, Ilie, Stil şi limbaj în mass-media din România, Polirom, laşi 2007 RADU, Raisa, Cultura
politică, Tempus, Bucureşti, 1994 REBOUL, Anne, MOESCHLER, Jacques, Pragmatique du
discourse, Armând Colin, Paris, 1998
SĂLĂVASTRU, Constantin, Discursul puterii, Institutul European, Iaşi, 1999 SĂLĂVASTRU,
Constantin, Raţionalitate şi discurs, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996 SĂLĂVĂSTRU,
Constantin Teoria şi practica argumentării, Polirom, Iaşi, 2003
SLAMA-CAZACU, Tatiana, Stratageme comunicaţionale şi manipularea, Polirom, Iaşi, 2000
STANCIU, calc lingvistic

STANCIU, Gelu Ştefan, Violenţă, mit si revoluţie, De la violenţa rituală la violenţa simbolică, ALL, Bucureşti,
1998
Stoichiţoiu-Ichim, Adriana, Vocabularul limbii romane actuale. Dinamica. Creativitate, Ed. Universitatii din
Bucuresti, Bucuresti, 2000

Stoichiţoiu-Ichim, Adriana, Angicismele, Ed. Universităţii din Bucureşti,  Bucureşti, 2001

Stoichiţoiu-Ichim, Adriana, 2006, Aspecte ale influeţei engeze în româna actuală, Ed. Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti.
TĂNASE, Ionuţ, Comunicare politică şi integrare europeană, Risoprint, Cluj-Napoca, 2003
THOVERON, Gabriel, La communication politique aujourd’hui, De Boeck, Paris, 1992, (Comunicarea politică
azi, Antet, Oradea, 1999)
TOMESCU, Domniţa, 2003, Analiza gramaticală a textului. Metodă şi diferenţieri, Bucureşti: All Educational.
Tomescu, Domniţa. (coordonator), 2009, Limbajul politic românesc actual, Universitatea Petrol şi Gaze,
Ploieşti,
ZAFIU,  Rodica,  2007,  Limbaj   şi   politică.  Editura  Universităţii  din  Bucureşti,  Bucureşti
***, Construcţia   simbolică  a   câmpului   electoral, 1999,  Institutul   European,   Iaşi