JARGONUL INTRE ACCEPTARE SI NEGARE A fi sau a nu fi

Pentru a vorbi despre jargon si nu in ultimul rand pentru a-l intelege, trebuie sa vorbesti mai intai despre cel care i-a dat viata si anume despre om. Dupa cum se cunoaste, omul dincolo de ceea ce ne ofera imaginea lui este o fiinta misterioasa, o complexitate de ganduri, dorinte, ..vise. Intr-o permanenta lupta cu sine insusi dar si cu cei din jur, omul a dorit mereu sa se autodepaseasca, sa-si invinga limitele, sa devina altcineva. Asadar dorinta aceasta de a fi altcineva sta tocmai in firea noastra,in definirea noastra. Majoritatea dintre noi ar zice ca acesta trebuie sa fie dictonul nostru,dar eu as fi de parere sa mai cugetam putin. Orgoliul, egoismul, egocentrismul fac si ele parte din noi, intr-o mai mare sau mai mica masura.Ganditi-va bine atunci! Se stie ca omul este unic in felul lui, fiecare cu personalitatea lui, cu lumina si intunericul lui. In lupta cu lumea ce te inconjoara, nu te poti transforma intr-o alta persoana, ci doar sa pari ca esti un altcineva, indiferent cati schimbi infatisarea ori felul tau de a vorbiSi..cred, ca pentru a te putea schimba, trebuie mai intai sa te cunosti, sa-ti opresti maleficul din tine si tot ceea ce inseamna el: rautate, orgoliu, egoism, invidie, etc. De-a lungul timpului, oamenii au incercat sa-si schimbe viata si chiar au reusit. Nu cred ca asta ne-a facut fericiti! Nu trebuie decat sa ne intrebam sincer fiecare in parte. Stiti oare, totusi ce este scandalos?Am ajuns sa pretuim omul,dupa felul cum se imbraca , dupa felul cum vorbeste. Daca are un limbaj presarat cu neologisme inseamna ca e cineva si tindem fiecare sa fim si noi ca el. Si acum nu pot sa nu exclam: cu ce ne deosebim atunci, noi, de cei care au trait acum zeci sau sute de ani, cu ce ne deosebim noi de personajele caragialiene sau ale lui Alecsandri care au folosit jargonul in exprimarea lor, pentru ca avem exact aceleasi dorinte, sa parem altcineva, ca si cum ne-ar fi rusine cu noi. Nu trebuie decat sa fim atenti si vom observa de altfel, ca si in zilelele noastre se foloseste un tip de jargon oarecum apropiat de argou prin folosirea codata a limbajului,specific unui anumit domeniu (cunoastem astfel jargonul medical, jargonul informaticii, etc).

Sa vedem asadar ce este acest jargon, termen imprumutat si el din limba franceza. DEXul il defineste in sensul general ca fiind un limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflect dorinele celor ce-l vorbesc de a se distinge de marea mas a vorbitorilor i care se caracterizeaz prin abundena cuvintelor i expresiilor pretenioase, de obicei mprumutate din alte limbi(DEX,Cluj,Editura UNIVERS ENCICLOPEDIC,pag.546). In limba romana contemporana acest termen este folosit asfel cu doua acceptiuni: 1.limbaj folosit de vorbitori relativ instruiti, din mediul orasenesc si straturi sociale superioare,in care abunda neologismele si mai ales termenii straini insuficient asimilati; 2.limbaj folosit de diverse grupuri profesionale, greu de inteles de cei din afara domeniilor respective. Pentru a putea discuta despre primul sens al termenului suntem obligati sa ne intoarcem in timp, pe la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX. Avem acum in vedere burghezia si felul ei de a fi, de a se exprima. Abundenta cuvintelor si expresiilor pretentioase de provenienta straina, indeosebi elemente de jargon frantuzit ex: monser, sarmant, bonjour, jamais etc.au caracterizat vorbirea celor din clasele sociale instarite din trecut. Folosirea acestor cuvinte era considerata o dovada de noblete, de distinctie sociala. Asadar prin intermediul vorbirii,al jargonului, in mod ostentativ, distinctia sociala, ascundea de multe ori pretentii nejustificate, caractere umane meschine. Vrand sa para altceva decat ceea ce sunt, oamenii cadeau in ridicol. Printre oamenii de valoare care au atacat si penalizat rapid snobismul categoriei de oameni a fost si scriitorul Vasile Alecsandri, iar putin mai tarziu I.L.Caragiale. Astfel jargonul a devenit obiectul satirei si o sursa a comicului verbal in operele acestor autori.Graitoare in acest sens sunt comediile si schitele lui I.L.Caragiale(O noapte furtunoasa, D-ale carnavalului, Five o clock), dar mai ales ciclul Chiritelor scris de V.Alecsandri, amintind aici Chirita in Iasi, Chirita in balon, Chirita in provincie. Acest mare scriitor romn a creat prin coana Chirita un personaj nemuritor in care se mbina dorinta de a imita obiceiuri ale lumii civilizate din apusul Europei, cu vorbirea presarata de numeroase grecisme,caracteristica boierimii feudale.Iata in acest sens cateva replici rostite de Chirita,ilustrand asa cum spunea G.Calinescu amestecul de anteree si fracuri,de moldoveneasca grecizanta si jargon franco-romn: Chirita: Monsiu Sarla... ian dites-moi, je vous prie:est-ce que vous etea.... multumit de Gulita? (V.Alecsandri-Chiritele, Buc. Ed. Minerva, 1978, pg.87) sau

alta replica: Bonjour, monsie...Cum ai petrecut noaptea? (V.Alecsandri-Chiritele, Buc. Ed. Minerva, 1978, pg.90) Comicul acestor personaje este sporit de felul in care amesteca franceza cu romna, traducand uneori cuvant cu cuvant unele expresii romnesti: pour les fleurs de coucou de flori de cuc, dar si de numeroasele confuzii pe care le face atunci cand ntrebuinteaz neologisme sau cuvinte de jargon grecizat si franuzit: Chirita: Doamne de n-am pi -acum ca pe la celelalte baluri, s stm pe loc, si, cum zac aice, sa facem patisarie... (confuzie cu tapiserie, din expresia frantuzita a face tapiserie < fr. Faire tapisserie a asista la un bal fara a participa, fara a fi invitat la dans si patiserie produse culinare de diferite tipuri; local in care se vand asemenea produse. Alt autor care a satirizat in creatiile sale dramatice folosirea jargonului frantuzit a fost I.L.Caragiale.De multe ori in spatele pretentiei de a arata o oarecare noblete si distinctie sociala, se ascundea si incultura, fapt satirizat de pana ascutita a autorului. Zita, unul dintre personajele comediei O noapte furtunoasa foloseste un jargon frantuzit, producand efecte prin pronuntarea stalcita a unor cuvinte si expresii frantuzesti, prin necunoasterea exacta a sensurilor: Zita: eram ambetata absolut...Cand sa trec pe maidan, ma pomenesc cu mitocanul si altii, asa deodata sanfaso juna cum sunt, de mimini nu depant (I.L.Caragiale, Teatru, Buc., Ed.Eminescu, 1971, pg.39-40; ambetata plictisita, iritata dupa fr. Embeter a plictisi, sanfaso=forma stalcita a expresiei franceze sans facon direct, juna tanara, dupa fr. jeune, nu depand nu depind, dupa fr. dependre=a depinde sau Zita: Atunci, alevoa, bonjoar, tato (ibidem pag.41) alevoa=forma stalcita a expresiei frantuzesti au revoir. Alt bine cunoscut personaj al lui I.L.Caragiale,Rica Venturiano studinte in drept si publicist intrebuinteaza intr-un articol intitulat Republica si Reactiunea ,un jargon presarat cu numeroase frantuzisme,starnind nedumerirea lui jupan Dumitrache si alui Nae Ipingescu ,deoarece acestia, citind articolul, confunda pe sufragiu vot cu sufragiu cel care serveste la masa, servitor:nu vom putea intra pe calea veritabilului progres ,pana ce nu vom avea un sufragiu universal.(I.L.Caragiale,op.cit.,pag.33). Astfel, Alecsandri si Caragiale,alaturi de alti oameni de cultura, au contribuit la formarea unui puternic curent de opinie indreptat impotriva folosirii jargonului,a mentalitatii care sta la baza acestuia. Sa ne referim acum la cea de-a doua acceptiune a termenului. Acest tip de jargon este cunoscut si in zilele noastre fiind individualizat la nivel lexical prin folosirea unui vocabular

specializat care contine concepte specifice si denumeste operatii de rutina, obiecte curent folosite in practica profesiei. S-a vorbit astfel despre un jargon al medicilor, al avocatilor, al sportivilor, al informaticienilor. Jargonul insa, recent aparut, cu o raspandire tot mai larga si cu corespondente in multe alte limbi, este cel al informaticienilor. Acest jargon cuprinde numeroase imprumuturi, mai ales din engleza:a printa, a scana, clic, site, virus, posta electronica, etc. Spre deosebire de jargonul snobilor, ca modalitate de parvenitism, cealalta acceptiune a jargonului se refera la un limbaj codificat, un limbaj folosit de profesionisti apartinand unor domenii distincte. Asadar, atunci cnd ne referim la jargon e necesar s specificm la care din cele dou nuane lingvistice ale termenului ne referim.Spunem nuane, pentru c dei DEX-ul nu insist asupra unor asemnri ale celor dou aspecte,respectiv jargonul ca semn al preiozitii ridicole pe de-o parte i Limbaj codificat pe de alta, noi considerm ca o cauz comun a apariiei celor dou tipuri de jargon, ncercarea de dedublare a fiinei umane.i-ntr-un caz i-n cellalt omul joac un rol dublu i pentru un auditoriu obinuit, ambele personaje vor prea preioase atunci cnd vor aborda unul sau altul din cele dou tipuri de jargon. Lsnd totui la latitudinea d-voastr posibilitatea de a considera nuane lingvistice sau pur i simplu termeni distinci cele dou tipuri de jargon la care m-am referit,cu att mai mult cu ct graniele ntre a prea sau nu preioi sunt uneori infime i sibiectivismul de care putem fi foarte uor suspectai i va spune i-n acest caz cuvntul. Am ncercat o abordare succint a acestui termen, care n epoca actual tinde s devin tot mai utilizat, datorit valului de anglicisme care abund n viaa de zi cu zi i ne ntristeaz faptul c bogata i savuroasa limb romneasc devine ncetul cu ncetul limba doar a celor care nu au accesul la tehnologia de vrf. Am dori ca acest material s devin o invitaie la reflecie, dar mai ales o pledoarie n aprarea frumoasei noastre limbi.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV 1.*** DEX, Editura UNIVERS ENCICLOPEDIC, Cluj, 1997 2.*** Limba i literatura romn, Revist semestrial,Anul XIV, nr.2,EDP, Bucureti, 1985 3.Alecsandri, Vasile, Chiriele, Editura Minerva, Bucureti, 1978 4.Caragiale, I.L., Teatru, Editura Eminescu, Bucureti, 1971 5.Felecan, Nicolae,Vocabularul limbii romne,Presa Universitar Clujean,Editura Mega, Cluj,1996 6.Popescu,D. Florin,Limba i stilul poeziei lui Vasile Alecsandri,EDP,Bucureti,1980 7.Popescu, Mihaela,Editura ALL,Bucureti, 2003