Comunicare orală

Cursul 5
 Sistemul fonologic
− include unități cu funcție distinctivă:
− segmente = foneme = unități segmentale
− unități suprasegmentale/prozodice:
accentul și intonația (cu rol distinctiv)
− unitățile segmentale:
− vocale
− semivocale
− consoane
− sonante
 Vocalele
− clasă distinctă; contractează relații distincte,
în raport cu consoanele
− comută numai între ele
− o vocală nu comută cu Ø în silabă
accentuată (o vocală accentuată nu e
suprimabilă)
− între vocale și accent – o relație de
dependență unilaterală; prezența accentului
presupune existența unei vocale, nu și
invers
 Vocalele
− între vocale și consoane – o relație de
dependență unilaterală: există silabe
formate numai dintr-o vocală ([a.pă]), dar
nu există silabe formate numai din consoane
− în structura unei silabe, vocala are statut de
centru/nucleu silabic, iar consoanele sunt
elemente dependente, subordonate centrului
 Vocalele
− inventarul vocalelor: /a, ă, î, e, i, o, u/
− în sistemul fonologic al lui E. Petrovici, /e/
și /i/ nu au statut de fonem, ci sunt variante
ale fonemelor /ă/ și /î/, folosite atunci când
vocala urmează după un sunet palatal; deci
în sistemul lui Petrovici, inventarul
fonemelor vocalice este /a, ă, î, o, u/
 Reguli alofonice ale vocalelor
1. /a, o, u/ −> [*, ȯ, ů] / [kꞌ, gꞌ, č, ğ, j, e̯ __]

!!! punct deasupra = anteriorizare

• exemple: [č*ră], [j*rnă], [čůkure],

 Reguli alofonice ale vocalelor
2. /a, ă, î/ −> [ạ°, ặ°, î°] / [¤, w_]

!!! cerculeț deasupra = labializare

punct dedesubt = închidere ușoară

exemple: [s¤ạ°re], [plowặ°]

 Reguli alofonice ale vocalelor
3. /a/ −> [*°] −> [kꞌ¤, gꞌ¤, č¤, ğ¤, j¤__]
exemple: [č¤*°ră], [bolnăvj¤*°ră]

− în 1, 2, 3, apar variante poziţionale ale

fonemelor vocalice, determinate de context
− cele mai multe tipuri de variante le are
vocala /a/, care apare în formularea tuturor
regulilor
 Reguli alofonice ale vocalelor
4. /V/ −> [V ̥] / [__ #]
!!! cerculeţ dedesubt = parţial desonorizat

− desonorizarea este liberă

 Factori care favorizează
desonorizarea
− vocala este precedată de o consoană (surdă)
− vocala finală e atonă; dacă este sub accent,
nu se poate desonoriza (ex: [fu.ꞌği])
− o pauză mai lungă la sfârşitul cuvântului
(mai frecventă la sfârşitul enunţului)
− prezenţa unui grup de mai multe consoane
în faţa vocalei
− vocala finală e închisă
 Factori care favorizează
desonorizarea
− vocala finală e precedată de o altă vocală
accentuată
− tempo rapid
− vocala nu poartă informaţie gramaticală;
dacă poartă, nu se desonorizează
 Factori care favorizează
desonorizarea
− exemple:
[frate] – desinenţa de singular nu se
desonorizează, chiar dacă este precedată de
o consoană surdă
DAR
[între˳] – se pierde frecvent, chiar dacă e
precedată de un grup consonantic terminat
în r
[kḁ], [peste˳]
 I final desonorizat/devocalizat [i]

− situaţie specială
− sunet vocalic care apare la finală de cuvânt,
totdeauna după consoană sau grup
consonantic, cu excepţia grupurilor muta
cum liquida (consoană + sonantă)
exemple: [pomi], [toţi]
excepţii: [tigri], [afli]
 I final desonorizat/devocalizat [i]

− este un sunet asilabic (nu poate fi centru de

silabă), care nu poate purta accent; este
diferit şi de vocala i, şi de semivocala i̯,
pentru că este un sunet surd
− are o durată de emisie mai mică decât orice
consoană şi decât durata semivocalei i
 I final desonorizat/devocalizat [i]

− dacă este precedat de o consoană ocluzivă,

durata sunetului coincide cu momentul
ocluziei/exploziei consoanei – [lupi]
− din punct de vedere acustic, este
independent de consoana precedentă (?)
− experimental – rezultate diferite: s-a arătat
că [i] este o vocală i scurtată / că [i] se
articulează împreună cu consoana
precedentă
 I final desonorizat/devocalizat [i]

− din punct de vedere distribuţional, nu apare

în acelaşi context cu i plenison; la finală de
cuvânt, fără accent, i plenison apare numai
după grupul muta cum liquida

−> [i] este în distribuţie complementară cu [i]

 I final desonorizat/devocalizat [i]

− din punct de vedere fonologic, există mai

multe interpretări:
a. E. Vasiliu – 2 interpretări:
a1. Vasiliu 1965: [i] este o variantă a
vocalei /i/ (/i/ −> [i])
a2. LRC 1985: [i] este o variantă a
semivocalei /j/ (/j/−> [i])
 I final desonorizat/devocalizat [i]

b. A. Avram – în anumite contexte,

semivocala e̯ se realizează ca [i] (/e̯ / −> [i])

c. E. Petrovici, Graur și Rosetti – i reprezintă

palatalitatea consoanei precedente, nu este
un fonem independent în această situaţie; la
Petrovici, consoanele palatale sunt foneme
distincte de consoanele neutre
 I final desonorizat/devocalizat [i]

− exemplu:
[lupi] /lupi/ - Vasiliu 1965
/lupj/ - LRC 1985
/lupe̯ / - Avram
/lupꞌ/ - Petrovici, Graur și Rosetti:
pꞌ din lupi este un fonem distinct de p din
lup; distincţia fonologică este dată de
opoziţia dintre p neutru şi p palatal
 Semivocalele
− formează un inventar de 4 unităţi, aflate în
raport de comutare /e̯, ¤, j, w/
exemple:
[be̯ată] / [bjată] −> /e̯ /, /j/ = foneme distincte
[te̯akă] / [t¤akă] −> /e̯/, /¤/ = foneme distincte
[a˜] / [a©] −> /j/, /w/ = foneme distincte
 Semivocalele
− semivocalele se aseamănă fonetic cu
vocalele corespunzătoare, au aceleaşi
proprietăţi de apertură, localizare, labialitate
exemplu: [e], [e̯ ] – anterioare, semideschise,
nonlabiale
− diferenţă structurală faţă de vocale:
semivocalele nu primesc accent
 Semivocalele
− diferenţă distribuţională față de vocale:
semivocalele nu apar niciodată la finală de
cuvânt după o consoană
− distribuţional, semivocalele apar doar
înaintea unei vocale, cu care formează un
diftong ascendent sau după o vocală cu care
formează un diftong descendent
 Semivocalele
− semivocalele pot apărea în structura
triftongilor:
sv sv v [bolnăvj¤ară]
sv v sv [ja©]
− după poziție, toate cele patru semivocale pot
apărea în diftongi ascendenți; au poziție
postvocalică în diftongi descendenți numai
[˜] și [©]
 Semivocalele
− combinarea semivocalelor în structuri cu
triftong – numai [j¤] și [e̯¤]
exemple: [bolnăvj¤ară], [le̯¤arkă]
− semivocalele au o durată de emisie mai
scurtă decât vocalele
− toate aceste trăsături dovedesc că
semivocalele sunt o clasă distinctă de clasa
vocalelor
 Semivocalele
Descrierea fonetică a alofonelor semivocalice:
− [e̯ ] și [¤] din structura diftongilor sunt
sunete scurtate în raport cu vocalele
corespondente, conform studiilor de
laborator
− semivocalele [j] și [w] în poziție prevocalică
se rostesc cu un zgomot de fricțiune,
apropiindu-se astfel de consoanele fricative:
[bjată], [plowă]
 Semivocalele
− în poziție postvocalică, semivocalelor [˜] și
[©] le lipsește zgomotul de fricțiune
−> alofonele semivocalice:
/e̯/ −> [e̯ ]
/¤/ −> [¤]
/j/ −> [j, ˜, i]
/w/ −> [w, ©]
 Consoanele
− clasă distinctă de sunete dependente de
vocala din interiorul silabei
− regulile fonologice ale consoanelor nu
acoperă toate contextele fonetice posibile în
română (ex: pentru grupurile de trei
consoane sau pentru grupurile formate din
consoană şi sonantă nu avem reguli
formulate)
 Reguli fonologice pentru
consoane
1. /Cocl/ −> [<C] / [#__]

= orice consoană ocluzivă se realizează în

varianta cu explozie la inițială de cuvânt;
primul moment al ocluziei, implozia, nu se
aude
exemplu: [<pat]
 Reguli fonologice pentru
consoane
2. /Cocl/ −> [><C] / [V__V]

= orice consoană ocluzivă se realizează în

varianta cu implozie și explozie în poziție
intervocalică

exemplu: [a><pă]
 Reguli fonologice pentru
consoane
3. /Cocl/ −> [<C] / [Cfric__]

= orice consoană ocluzivă se realizează în

varianta cu explozie, dacă este precedată de
o consoană fricativă

exemplu: [as<tăzi]
 Reguli fonologice pentru
consoane
4. /Cocl/ −> [>C] / [__Cocl]
= orice consoană ocluzivă se realizează în
varianta cu implozie, dacă este urmată de o
consoană ocluzivă
5. /Cocl/ −> [<C] / [Cocl__]
= orice consoană ocluzivă se realizează în
varianta cu explozie, dacă este precedată de
o consoană ocluzivă
exemplu: [a>p<tă]
 Reguli fonologice pentru
consoane
6. /Cocl/ −> /Ch/ / [__#]

= orice consoană ocluzivă se realizează în

varianta aspirată, dacă este la finală de
cuvânt

exemplu: [<path]
 Reguli fonologice pentru
consoane (și sonante)
7. /C/ −> /[C'] / [__ e, e̯ , i, j, i]

= orice consoană se palatalizează dacă este

urmată de o (semi)vocală (pre)palatală

exemplu: [as<tăz'i]
 Reguli fonologice pentru
consoane (și sonante)
8. /C/ −> /[C°] / [__ o, ¤, u, w]

= orice consoană se labializează dacă este

urmată de o (semi)vocală labială

exemple: [<p°odh], [<p°¤amă]

 Reguli fonologice pentru
consoane (și sonante)
− direcţia influenţei contextului:
− la vocale, modificările sunt cauzate de
sunetul precedent −> V
− la consoane, modificările sunt cauzate
de sunetul următor C <−
Reguli fonologice pentru sonante
9. /n/ −> [Û] / [__f, v]

= sonanta /n/ se realizează ca [Û] cu ocluzie

incompletă dacă este urmată de fricativele
[f, v]

exemplu: [îÛvăţ]
Reguli fonologice pentru sonante
10. /n/ −> [ß] / [__s, z, ʃ, ʒ]

= sonanta /n/ se realizează ca [ß] cu ocluzie

incompletă dacă este urmată de fricativele
[s, z, ʃ, ʒ]

exemplu: [î ßʃ'el]
Reguli fonologice pentru sonante
11. /n/ −> [ã] / [__k, g]

= sonanta /n/ se realizează ca [ã] velarizat

dacă este urmată de ocluzivele velare [k, g]

exemplu: [>baãkă]
Reguli fonologice pentru sonante
12. /n/ −>[₊ŋ] / [_h]

= sonanta /n/ se realizează ca [n] velarizat şi

cu ocluzie incompletă dacă este urmată de
fricativă laringală [h]

exemplu: [î₊ŋhaţ]
Reguli fonologice pentru sonante
13. /n/ −> [n'] / [_k', g', č, ğ]

= sonanta /n/ se palatalizează dacă este urmată

de consoanele palatale [k', g'] sau
prepalatale [č, ğ] (vezi şi regula 7: n + e, i)

exemplu: [un'k']
Reguli fonologice pentru sonante
14. /l, m, n/ −> [l̥ , Ù, Ý] / [C__#]

= sonantele /l, m, n/ se realizează ca [l̥ , Ù, Ý]

desonorizate în poziţie finală de cuvânt,
după o consoană

exemplu: [is<tÙ]
 Reguli fonologice - concluzii
– regulile 1-8 indică variante poziţionale
restricţionate de context; variantele sunt în
distribuţie complementară
− regulile 9-13 redau raportul dintre rostirea
obişnuită şi rostirea hipercorectă; variantele
sunt libere
− regula 14 – variantele sunt poziţionale