Înmormântarea și toate sunetele clopotului de Alexandru Macedonski

Un an, -dînd d-ani, leag-an d-an, - d-ani vani

D-atunci, un lanț întreg s-a format.

D-atunci de cînd în groap-a intrat!

Un an, -dind d-ani, leag-an d-an, - d-ani vani

D-atunci, un lanț întreg s-a format!

Din turn prelung și vibrător svon,

Prin limbi de clopote sunete da:

Undă-n lacrimi, pe feți undă!

Din turn prelung și vibrător svon,

Făcea mișcat om d-om a să da!

Undă-n ochi lacrămi la tristul ton,

Undă, - undă, - undă, - undă!

1. Identificați figurile fonologice din poezia Înmormântarea și toate sunetele clopotului de

A. Macedonski.

 Aliterația – repetarea consoanei d, n, r

 Asonanța – repetarea vocalei a, î, u

2. Subliniați figurile de construcție/ de nivel sintactic (metataxe).

3. Definiți figurile de construcție subliniate în poezie.

Anafora (Un an.../ Un an...) – figură sintactică care constă în repetarea unui cuvânt sau a
unui grup de cuvinte la începutul mai multor versuri ori strofe în poezie pentru a obține
expresivitate sau simetrie formală.
Epifora(...svon/ ...svon) – figură sintactică care constă în repetarea unui cuvânt sau a unui
grup de cuvinte la sfârșitul unor unități sintactice sau metrice.

4. Transcrieți lexemele care relevă efectele imitative prezente în text.

  -dînd  d-an
 d-ani  leag-an
 ton  svon
 clopote
5. Determinați versul în care este prezentă figura sintactică anadiploza și definiți-o.

Undă-n lacrimi, pe feți undă!

Anadiploza – figură de stil care constă în repetarea unui termen sau a unei sintagme la
începutul și sfârșitul unui vers sau la începutul unui vers și la finalul versului următor.

II

1. Comentați importanța folosirii figurilor de sunet în prima strofă.

Prezența figurilor fonologice precum ar fi aliterația și asonanța marchează expresivitatea

mesajului poetic, deoarece repetarea constantă a acestor consoane și vocale imprimă
textului liric calități eufonice și de sensibilizare a cititorului. Prin repetarea consoanelor
d, n, r eul liric sugerează o stare de tensiune maximă care se intensifică prin intermediul
efectelor onomatopeeice disonante, adică imitarea acelui zgomot strident produs de
suntetul unui clopot.

2. Relevați funcțiile figurilor de construcție/ de nivel sintactic.

Funcția figurilor de construcție constă în relevarea sensului expresiv al poeziei. Repetarea

sintagmei un an manifestă funcția de delimitare a timpului prezent de cel trecut, de creare
a unui spațiu închis și interiozizat, iar sintagma din turn marchează penetrația acelui
sunet strident, indiferent de distanță, zgomotul clopotului creează o stare anxioasă care se
amplifică odată cu evocarea vizuală a unei înmormântări. Epifora ...svon/ ...svon
valorifică imaginea auditivă prezentată de poet, această repetare generează ideea de
iritare, dar totodată și neliniște. Eul liric creează o capcană auditivă de care nu te poți
ascunde și nici fugi.

3. Demonstrați legătura dintre aliterație și efectele imitative la realizarea sonorității

reproducătoare.

Repetarea consoanei d valorifică imaginea clopotului și a acelui sunet strident care

creează o stare de teamă însoțită de palpitații și sufocare. De obicei sunetul clopotului
prevestește doar nenorociri și moarte. Totodată repetarea d consoanei exprimă stilul
sacadat al acelui clopot care răspândește doar tensiune și nervozitate. Nazala n de
asemenea este prezentă în această poezie, repetarea acesteia marchează durata sunetului,
care pare a fi fără sfârșit, valorificând starea de langoare a eului liric.
III

1. Redactați, în limita a jumătate de pagină, mesajul global al poeziei în raport cu structura

muzicală.

Poezia lui Macedonski prezintă o originalitate incontestabilă, în care sunt combinate cu

măiestrie atât evocarea vizuală, cât și magia verbală, formând un univers pătrunzător și
contaminant pentru cei ce percep esența poeziei sale.
Poetul folosește o serie de figuri fonologice care sporesc intensitatea poeziei. Atât
aliterația, cât și asonanța marchează expresivitatea și calitățile eufonice ale acestei poezii,
deoarece cu ajutorul lor eul liric transmite acea stare de tensiune maximă (Un an, -dînd d-
ani, leag-an d-an, - d-ani vani). Macedonski creează un cadru sumbru și închis
intensificat de ideea morții, în fond sunetul clopotului deja prevestește o nenorocire, acest
fapt este marcat și de simbolul lacrimii care sugerează starea de melancolie a eului liric
(Undă-n lacrimi, pe feți undă).
Sunetele clopotului prezentate de către poet creează impresia unei adevărate bucăți
simfonice, mai concret a unui marș funeral, deoarece lexemele –dând, d-ani, d-an vani
ilustrează acea partitură funebră la care asistă eul liric.
Se concluzionează că Macedonski a fost un poet muzician, un maestru al cuvântului
înzestrat cu un dar descriptiv și vizionar care derivă din poezia sa modernă.

2. Argumentați necesitatea poetului de a folosi figurile fonologice și de construcție la

crearea acestei poezii.

Poezia Înmormântarea și toate sunetele clopotului generează ideea unui univers depărtat
de și pustiu care se subordonează morții și celorlalte elemente funebre până și titlul
poeziei sugerează o stare de tristețe amplificată de prezența morții.
Conceptul morții din această poezie poate fi analizat din perspectiva figurilor fonologice
și din perspectiva figurilor de nivel sintactic. Inițial vom analiza moartea prin prisma
figurilor fonetice, atât aliterația, cât și asonanța induc spre acea stare de anxietate, la
auzul acelui clopot eul liric simte apropierea morții (D-atunci, un lanț întreg s-a format./
D-atunci de cînd în groap-a intrat!). Totodată aceste figuri fonologice accentuează
efemeritatea timpului care ilustrează neantul, deoarece omul este neputiincios în fața
puterii divine.
O importanță majoră prezintă și figurile de construcție precum ar fi anafora și epifora.
Prin intermediul lor poetul accentuează acea idee de prezență a morții care nu poate fi
ignorată, deoarece o simți apropiindu-se odată cu propagarea acelui sunet strident produs
de clopot (Din turn prelung și vibrător svon), iar prezența unor elemente precum ar fi
groapa și lacrima doar intensifică și evidențiază concepția de sfârșit a unei vieți.