Ana Blandiana

Scriitoarea Ana Blandiana (nume literar al Otiliei-Valeria Coman) s-a nascut pe 25

martie 1942 la Timisoara. A absolvit in anul 1967 cursurile Facultatii de Filologie
a Universitatii din Cluj.

In anul 1959 scriitoarea debuteaza in revista Tribuna din Cluj, cu poezia

"Originalitate", semnand pentru prima data cu pseudonimul Ana Blandiana. In
perioada 1959 - 1964 a avut interdictie de publicare, revenind in anul 1964 la
revista "Contemporanul", unde a detinut ani de zile rubrici permanente. In acelasi
an publica si primul volum de versuri intitulat "Persoana intaia plural".

Dupa absolvirea cursurilor universitare, a colaborat o perioada cu revistele Viata

Studenteasca si Amfiteatru. Publica in anul 1969 volumul de poezie "A treia
taina", pentru care primeste Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, premiu
obtinut si in anul 2000 pentru volumul "Soarele de apoi". Ana Blandiana a mai
semnat si volumele de poezie: "Cincizeci de poeme" (1970), "Somnul din somn"
(1977), "Ora de nisip" (1983), "Stea de prada" (1985), "La cules de ingeri"
(1998), "Refluxul sensurilor" (2004).

Ana Blandiana este autoarea a doua volume de nuvele fantastice: Cele patru
anotimpuri (1977) si Proiecte de trecut (1982), a unui roman Sertarul cu aplauze, a
sapte volume de eseuri si douasprezece volume de versuri, publicate in limba
romana si traduse in 23 de limbi straine.

Ana Blandiana este fondatorul si presedintele Academiei Civice, membra a

Academiei europene de poezie si Academiei mondiale de poezie. Scriitoarea este
distinsa cu numeroase premii, printre care Premiul pentru poezie al Uniunii
Scriitorilor din Romania, 1969; Premiul International "Gottfried von Herder",
Viena, 1982; Premiul National de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001;
Premiul International "Vilenica", 2002.
Este pseudonimul literar al Otiliei Coman, nascuta la Timisoara in 25 martie . isi
face studiile gimnaziale si liceale in Oradea, la fostul liceu „Oltea Doamna".

Debuteaza in revista „Tribuna" din Cluj in 1959, cu poezia Originalitate, semnata

Ana Blandiana.

Va redebuta, dupa o tacere „silita" de patru ani, in revista „Contemporanul"

condusa de George Ivascu. intre 1963 Si 1967 urmeaza cursurile Facultatii de
Filologie din Cluj, timp in care (1964) debuteaza editorial cu volumul Persoana
intaia plural. Din 1967 lucreaza ca redactor la revista „ Viata studenteasca"sustine
timp de trei ani, in revista „Amfiteatru"', o rubrica de eseuri destinata evocarii
poetilor morti tineri. Semneaza, de-a lungul timpului, rubrici permanente in reviste
de prestigiu: „Contemporanul", „Romania literara", in 1969 (cand lucreaza ca
redactor la revista „Amfiteatru") ii apare volumul A treia taina, investit cu Premiul
pentru poezie al Uniunii Scriitorilor.

Volumul antologic Cincizeci de poeme aparut in 1970 este incununat cu Premiul

Academiei. Personalitatea sa proteica se manifesta multilateral: scrie proza
fantastica, eseistica, face traduceri, insemnari de calatorie, literatura pentru copii
(volumul intamplari din gradina mea, 1980, va si primi Premiul de literatura pentru
copii al Uniunii Scriitorilor). Timp de sase luni (decembrie 1973 - mai
1974)participa, impreuna cu sotul, Romulus Rusan, la Programul Scriitoricesc
International al Universitatii din Iowa-City (S.U.A.), cu largi si benefice
repercusiuni in plan cultural-literar. Opera sa ii este tradusa tot mai frecvent si in
tot mai multe limbi straine, facand-o cunoscuta, alaturi de alti poeti, ca
reprezentanta de marca si autorizata a liricii romanesti actuale. O rezultanta
fireasca a acestei recunoasteri este decernarea, in 1982, la Viena, a premiului
international „Gottfried von Herder". Dupa cutremurul din 1977 (blocul unde
locuia s-a prabusit) locuieste mai mult la tara, „intr-un sat din Campia Dunarii".
incepand din 1984 pana in decembrie 1989, cu intermitente, i se ia dreptul de
semnatura (punctul de plecare este publicarea in revista „Amfiteatru " a unui
grupaj de poezii „subversive"). In ianuarie 1997, in biserica Uspenia din Botosani,
i se decerneaza Marele Premiu pentru Poezie „Mihai Eminescu". Este participanta
activa la viata literara si culturala internationala, ca si la viata politica interna.

Poeta Ana Blandiana este mereu egala cu sine. Neinsemnata ar fi evolutia liricii
sale, atat in plan formal cat si in plan tematic. Am putea vorbi mai degraba de o
anume vointa de implinire, de perfectionare continua a unui program liric vizibil de
la primele volume. Cateva dimensiuni ale acestuia au fost permanent reliefate, ca
de exemplu spiritul reflexiv - apropierea de reflexivitatea blagiana s-a facut ades si
pe buna dreptate-, expresia metaforica pornita dintr-o luciditate de tip existential,
setea de puritate, increderea in poezie si construirea acesteia ca spatiu relevant,
creator si menit supravietuirii. Aceste putine dimensiuni ale creatiei poetei,
amintite aici, se dezvolta apoi, individual, devenind un univers, parte integranta a
universului ei liric. Astfel, criticul literar Nicolae Manolescu sintetiza, vizand
expresia stilistica a poetei, ca „Blandiana scrie o lirica esential metaforica, in care
imaginea concentreaza mesajul asa cum o picatura de apa reflecta un intreg peisaj
inconjurator."

Expresia metaforica, in evolutia ei, inchide in sine viata, trairea, cunoasterea,

timpul. in primele versuri deschisa, luminoasa, feminina, dar lucida, evolueaza
treptat catre asprime, tonalitate inchisa, ritm rupt, spaima, strigat. Reliefand doar o
dimensiune poetica a Anei Blandiana, criticul literar Eugen Simion ii definea
somnul ca „miscare de repliere a materiei in ea insasi", iar langa somn tacerea, pe
care „Ana Blandiana o inchipuie () luminata ". Aceasta dimensiune esentiala va
evolua mai tarziu catre tipatul existential. Ca si alti colegi de generatie, poeta se
apropie de experienta expresionista, penduland intre presupusa impacare mioritica
si razvratirea resemnata.

O lirica de maxima sinceritate, aceea a poetei, patrunde un univers personal si

general-uman totodata (de aici si marea aderenta a versului sau la constiinta mereu
tinerelor generatii). Ca si o alta Ana (sau Mira), poeta dezvolta in versurile sale un
joc al luciditatii si o luciditate a jocului, asumandu-si, astfel, incorporarea in Zidire.