Sunteți pe pagina 1din 21

Peter L. Berger, Samuel P. Huntington: Many Globalizations: Cultural Diversity in the Contemporary World, Oxford University Press, New York, 2003

Introducere

DINAMISMUL CULTURAL AL GLOBALIZ Ă RII Peter L. Berger

Scopul acestei introduceri nu este de a rezuma con ţ inutul bogat ş i eterogen al acestei

c ăr ţ i, ci de a prezenta o imagine de ansamblu a dinamicii culturale a globaliz ă rii în

m ă sura în care acest lucru îmi pare rezonabil la momentul actual. Cele mai multe dintre materialele care fac posibil ă conturarea acestei imagini de ansamblu provin din proiectul de cercetare pe care se bazeaz ă cartea de fa ţă ; îns ă , având în vedere faptul c ă acele capitole despre diversele ţă ri studiate în cadrul proiectului se g ă sesc între coper ţ ile c ă r ţ ii în discu ţ ie, am renun ţ at la trimiterile anoste la aceste capitole.

Un coleg întrucâtva cinic remarca odat ă c ă ţ inta oric ă rui demers critic este de a desfiin ţ a o teorie sau alta. În acel caz era vorba de teoria mea. În timp ce ar fi o exagerare s ă sus ţ in

c ă aveam o teorie a globaliz ă rii culturale, pot spune c ă aveam o imagine de ansamblu asupra chestiunii ş i am reu ş it, mai mult sau mai pu ţ in, s ă -l conving pe Samuel

Huntington, cel ălalt coordonator al proiectului, dar s ă conving ş i colectivul interna ţ ional de cercetare s ă accepte imaginea mea de ansamblu ca punct de pornire pentru investiga ţ ie (sau, pentru a fi întocmai wissenschaftlich, 1 ca set de ipoteze). Deloc surprinz ă tor, de-a lungul a mai mult de doi ani din timpul proiectului, cei mai mul ţ i dintre colaboratorii mei au atacat întruna aceast ă imagine ş i pân ă la urm ă a trebuit s ă fiu de acord cu majoritatea criticilor aduse. Pentru mine, în orice împrejurare, tr ă s ă turile de baz ă ale imaginii

originale

-1-

1 ş tiin ţ ific

au r ămas intacte, dar în acelaş i timp imaginea a devenit mai complicat ă . Precum le spun adesea studen ţ ilor mei, una dintre bucuriile meseriei de sociolog (în opozi ţ ie cu, s ă zicem, cea de filosof sau teolog) este c ă te distrezi la fel de mult când ţ i se dovede ş te c ă te-ai în ş elat, ca ş i atunci când ţ i se dovede ş te că ai dreptate.

Schema ini ţ ial ă a proiectului era de genul celei adoptate de Toynbee, bazat ă pe provocare

ş i r ăspuns. Se presupune c ă provocarea vine dintr-o cultur ă global ă emergent ă , cea mai

mare parte de provenien ţă occidental ă sau venind de-a dreptul din America, p ă trunzând în

restul lumii atât la nivelul elitelor, cât la nivelul maselor. R ă spunsul din partea societ ăţ ilor

ţ int ă este v ă zut apoi ca înregistrându-se pe o scar ă între acceptare ş i respingere, cu pozi ţ ii intermediare de coexisten ţă sau sintez ă . Cred c ă aceast ă schem ă înc ă se sus ţ ine; totu ş i, trebuie ad ă ugat un set mult mai variat de reac ţ ii ale societ ăţ ilor ţ int ă , incluzându-le pe cele ini ţ iate de guvernul fiecă rei societ ăţ i.

Am s ă mai fac câteva observaţ ii preliminare înainte de a trece la descrierea acestei imagini mai complicate. Termenul “globalizare” a ajuns s ă posede o înc ă rc ă tur ă emo ţ ional ă în discursul public. Pentru unii, termenul implic ă promisiunea unei societ ăţ i civile interna ţ ionale, care s ă conduc ă spre o nou ă er ă a p ă cii ş i a democra ţ iei. Pentru al ţ ii, implică ameninţ area unei hegemonii economice ş i politice a Americii, a c ă rei consecinţă cultural ă s ă fie o lume omogenizat ă , sem ă nând cu un fel de Disneyland metastazat (inspirat denumit ă , de că tre un oficial al guvernului francez, un „Cernobîl cultural”).

Este limpede pentru mine c ă deopotriv ă promisiunii ş i amenin ţă rii le-a fost exagerat ă amploarea, iar aceast ă perspectiv ă se datoreaz ă în mare parte imaginii complicate rezultate din cercetarea noastr ă. Mai mult, nu exista nici un dubiu c ă transform ă rile economice ş i tehnologice care dirijeaz ă fenomenul globaliz ă rii au creat probleme sociale

ş i politice grave, cum ar fi bifurcaţ ia dintre înving ă tori ş i învin ş i, atât între societ ăţ i, cât ş i în interiorul lor, sau sfidarea no ţ iunilor tradi ţ ionale de suveranitate na ţ ional ă . Nu ne putem ocupa de aceste probleme aici, de ş i bineîn ţ eles ele trebuie luate în considerare datorit ă actualităţ ii conjuncturii pe care o reprezint ă . Lucrarea de fa ţă se axeaz ă pe dimensiunea cultural ă a fenomenului, iar „cultura” e în ţ eleas ă aici în sensul ei sociologic

conven ţ ional: drept credin ţele, valorile ş i stilurile de via ţă ale oamenilor de rând în existen ţ a cotidian ă .

Ceea ce este în general acceptat ca adev ă rat nu e întotdeauna gre ş it. Exist ă într-adev ă r o cultur ă global ă emergent ă ş i este într-adev ă r, din punctul de vedere al originii ş i al con ţ inutului, de provenien ţă american ă în cea mai mare parte. America nu e singura surs ă

a fenomenului, dup ă cum voi încerca s ă eviden ţ iez pe parcurs, dar este cea mai important ă ş i cel mai probabil a ş a va ră mâne ş i în viitorul apropiat.

-2-

Istoricul chilian Claudio Veliz a numit fenomenul „faza elenistic ă a civiliza ţ iei Anglo- americane”, o sintagm ă menit ă s ă îl ferească de l ă muriri în termenii imperialismului. Lumea semnificativ ă din acea perioad ă a adoptat cultura greac ă într-un moment în care Grecia nu avea practic nici un fel de putere imperial ă ; ast ă zi, de ş i Statele Unite reprezint ă o mare putere, cultura lor nu este impus ă celorlalte ţă ri prin mijloace coercitive.

Acum, ca ş i atunci, limba reprezint ă un factor crucial în aceast ă propagare culturală . Principalul vehicul de r ă spândire al elenismului a fost greaca koine, adic ă greaca de baz ă , greaca comun ă în care, nu tocmai întâmpl ă tor, a fost scris Noul Testament. Ast ă zi, limba englez ă, mai mult în forma ei american ă , decât în cea britanic ă , e limba koine a acestei culturi globale emergente. Indiferent care este viitorul puterii imperiale americane, nu exist ă nici un rival la orizont. Milioanele de oameni din întreaga lume care folosesc engleza din ce în ce mai mult ca lingua franca fac acest lucru din motive practice. Tinerii chinezi care importuneaz ă turi ş tii pentru a- ş i îmbun ă t ăţ i engleza procedeaz ă astfel deoarece vor s ă intre pe internet ş i s ă - ş i m ă reasc ă ş ansele de a ob ţ ine un post bun, iar nu pentru a-i citi pe Shakespeare sau Faulkner.

În plus, oamenii nu folosesc inocent o limb ă . Fiecare limb ă poart ă cu sine o înc ă rc ă tur ă

cultural ă de conota ţ ii cognitive, normative ş i chiar emo ţ ionale. Acesta este ş i cazul limbii americane, chiar ş i dincolo de credin ţ ele ş i valorile difuzate prin mijloacele de comunicare în mas ă . S ă lu ă m în considerare numai construc ţ iile aparent fade ca „preferin ţă religioas ă” sau „orientare sexual ă ”, sau exprim ă rile de gen „Acest loc de

munc ă nu m ă reprezint ă ”, „Am nevoie de mai mult spa ţ iu în aceast ă rela ţ ie” sau “Ai dreptul la o opinie personal ă ”.

Cultura global ă emergent ă este propagat ă prin mijloace atât elitare, cât ş i populare. Se poate spune c ă cel mai important vehicul elitar este ceea ce Samuel Huntington a numit cu o formul ă fericit ă “cultura Davos” (dup ă summitul anual pe tema Economiei Mondiale care s-a desf ăşurat în sta ţ iunea montan ă cu acela ş i nume din Elve ţ ia), o cultur ă internaţ ional ă format ă din lideri financiari ş i politici. Motorul s ă u de baz ă este reprezentat de afacerile internaţ ionale, acela ş i motor care guverneaz ă ş i globalizarea economic ă ş i tehnologic ă . Dar ar fi eronat s ă -i consider ă m ca f ă când parte din aceast ă cultur ă doar pe cei câţ iva care sunt invita ţ i la Davos; exist ă milioane de oameni de afaceri care ar dori s ă fie invitaţ i ş i care se angajeaz ă în ceea ce sociologii numesc potrivit „socializare anticipatorie”.

Exist ă, de exemplu, o re ţ ea global ă de oameni tineri ambi ţ io ş i în afaceri ş i în profesiile conexe care au ap ă rut în fiecare dintre ţă rile studiate în cadrul proiectului nostru:

-3-

un gen de interna ţ ional ă yuppie 2 , ai c ă rei membri vorbesc fluent engleza, se îmbrac ă la fel

ş i se comport ă la fel, la munc ă sau în timpul liber, ş i, pân ă la un punct, gândesc la fel – ş i

speră c ă într-o zi vor p ă trunde ş i ei în categoria elitei. Îns ă , trebuie s ă fim pruden ţ i atunci când presupunem c ă aceast ă omogenitate aparent ă ar cuprinde întreaga lor existen ţă . E destul de clar c ă în cazul unora dintre ei chiar a ş a se întâmpl ă , la bine ş i la r ă u, sunt cosmopoli ţ i pân ă la cap ăt. Dar al ţ ii st ă pânesc o adev ă rat ă art ă a compartiment ă rii,

c ăutând s ă combine participarea la cultura global ă a afaceri ştilor cu vie ţ ile personale dominate de teme ş i motive culturale foarte diferite. Va exista mereu o interoga ţ ie de ordin empiric legat ă de care dintre aceste dou ă variante poate fi atribuit ă unui anumit grup.

2 Yuppie = un tân ă r profesionist, bine pl ă tit, în special cineva care are un stil de via ţă modern (n. Tr.)

O compara ţ ie între Germania de est ş i India ar fi interesant ă din acest punct de vedere.

Dup ă unificare, o turm ă de consultan ţ i în afaceri au descins în fosta Republic ă Democratic ă German ă, dând lec ţ ii ş i sfaturi despre comportamentul ideal în noua economie – mai exact despre cum s ă devii un wessi. 3 Rezisten ţ a iritat ă a acelor indivizi

luase propor ţ ii considerabile (incluzând a ş a-numita nostalgie ossi), dar resursele culturale pentru men ţ inerea sau construirea unor stiluri de via ţă alternative au fost infime.

În mod contrastant, în ciuda multitudinii de ş coli de afaceri ş i de cursuri de preg ă tire care

s ă -i înve ţ e pe indieni cum s ă se comporte ca participan ţ i la economia global ă , mul ţ i dintre profesioni ş tii în calculatoare din Bangalore au reu ş it în a combina aceast ă participare cu un stil de via ţă dominat de valorile hinduiste tradi ţ ionale.

Mai exist ă un sector de elit ă al culturii globale emergente, aflat câteodat ă în raport de convergen ţă cu acea cultur ă a afaceri ş tilor, alt ă dat ă în raport de tensiune cu aceasta. Acest sector este reprezentat de globalizarea intelighen ţ iei occidentale; am numit-o nu prea inspirat “cultura de club universitar”. Este r ă spândit ă de o varietate de vehicule: re ţ ele academice, funda ţ ii, organiza ţ ii non-guvernamentale (ONG-uri), câteva agen ţ ii guvernamentale ş i interguvernamentale. Ş i acest sector caut ă ş i creează pie ţ e de desfacere peste tot în lume, dar produsele pe care le promoveaz ă nu sunt cele ale corpora ţ iilor multinaţ ionale, ci idei ş i comportamente inventate de intelectuali occidentali (majoritatea americani), ca de exemplu ideologiile ce ţ in de drepturile omului, feminism, ecologism ş i multiculturalism, precum ş i politicile ş i stilurile de via ţă care materializeaz ă aceste ideologii.

La fel cum poten ţ ialii participan ţ i – din Germania de est ş i din India – la cultura elitei oamenilor de afaceri trebuie s ă înve ţ e care sunt comportamentul potrivit ş i opiniile

acceptate ale acestei culturi,tot astfel, mutatis mutandis, trebuie s ă fac ă ş i cei care vor s ă

aib ă succes în cultura elitei intelectuale. În plus, din moment ce aceasta din urm ă

3 Wessi /vɛsi/ ("westerner"= vestic ) este numele informal dat de cetăţ enii Germaniei locuitorilor Germaniei de vest, înainte de reunificare. Prin opozi ţ ie, numele dat cet ăţ enilor din fosta Germanie de est e Ossi. Aceste nume reprezint ă diferenţ ele culturale decisive dintre cele două na ţ iuni germane. În unii dintre cet ăţ enii Germaniei consideră aceste nume jignitoare, pentru majoritatea constituie parte din cultura german ă . (sursa:

Wikipedia)

-4-

este prin defini ţ ie mai ideologic ă decât lumea pragmatic ă a afacerilor, pre ţ ul admiterii în cultura „de club universitar” este mai ridicat din punctul de vedere al impactului asupra vie ţ ii personale. Mai exact, un om de afaceri de succes din Europa de est se poate comporta ca un american în sala de ş edin ţ e, dar acas ă , dup ă o tradi ţ ie indigen ă , î ş i poate bate so ţ ia ş i le poate comanda copiilor s ă i ce s ă fac ă . Pe de alt ă parte, intelectualul est- european care vrea s ă aib ă o rela ţie bun ă cu funda ţ ia Ford va trebui s ă fie precaut dac ă vrea s ă se men ţ in ă la un nivel comparabil în ce prive ş te compartimentarea. Adesea, cele dou ă culturi se întrep ătrund. A ş adar, corpora ţ iile angajeaz ă academicieni cu p ă rul lung pentru a-i înv ăţ a pe angaja ţ ii lor s ă în ţ eleag ă no ţ iuni ca sensibilitate de ordin intercultural sau de gen (în convingerea posibil gre ş it ă c ă acest fapt va spori productivitatea); de cealalt ă parte îns ă , activi ş tii drepturilor omului ş i cei ecologi ş ti ataca corpora ţ iile pentru un tip sau altul de comportament neadecvat. Cele dou ă culturi intr ă atunci în conflict.

Ceea ce poate fi numit în linii mari „ideologia s ă n ă t ăţ ii”, avându- ş i originile în clasa

intelectual ă american ă , s-a r ă spândit dincolo de grani ţ ele acesteia pentru a afecta valorile

ş i comportamentul unor grupuri tot mai mari de oameni, conducând chiar la activism

politic. Cultura oamenilor de afaceri a absorbit mult din aceast ă ideologie, ini ţ iind programe de „wellness” ş i încurajându-le pe cele de „fitness”. Din când în când, totu ş i, se isc ă unele conflicte, cum ar fi ofensiva mi ş c ă rii anti-fumat asupra industriei tabacului. Povestea legisla ţ iei anti-fumat din Africa de Sud este instructiv ă în aceast ă privin ţă . Odat ă cu disolu ţ ia regimului apartheid, la putere a venit un guvern dominat de oameni care aveau o lung ă ş i constructiv ă rela ţ ie cu ONG-urile occidentale. 4 Legisla ţ ia anti- fumat (declarat ă cu mândrie a fi cea mai strict ă din lume) a fost rezultatul direct al schimb ă rii guvernului – un rezultat bizar într-o ţ ar ă care se afla pe punctul de a fi lovit ă de o epidemie catastrofic ă de SIDA. Este clar c ă acest demers nu a fost rezultatul unei evaluă ri pragmatice a celor mai presante nevoi ale sistemului de s ă n ă tate din ţ ar ă , ci al unei influen ţ e a culturii „de club universitar” dominate de Occident.

4 APÁRTHEID s.n. Politic ă de segrega ţ ie rasial ă , practicat ă pân ă în anul 1991 de guvernul Republicii Sud- Africane împotriva popula ţ iei de culoare din ţar ă . – Din engl. apartheid. Copyright (C) 2004-2009 DEX online.

Este interesant de analizat cele dou ă culturi elitare în lumina unei mai vechi teorii neo- marxiste a dependen ţ ei. Culturile „Davos” ş i cea de „club universitar” au propriile centre „metropolitane” ş i câte o „periferie” dependent ă de acestea. Dar centrele celei dintâi nu se mai afl ă exclusiv în Occident. Exist ă centre puternice ş i în Tokio, Hong Kong ş i Singapore, iar Shanghai ş i Bombay sunt, probabil, urm ă toarele pe list ă . Metropola

intelighen ţ iei globalizate este în mai mare m ă sur ă exclusiv Occidental ă , chiar american ă .

A ş adar, termenul „imperialism cultural”

-5-

trebuie mai degrab ă atribuit str ă zii East 43rd, unde se afl ă sediul impresionant al Funda ţ iei Ford, decât bastioanelor corpora ţ ioniste de pe Wall Street ş i Madison Avenue. Trebuie s ă precizez c ă aceasta este o afirma ţ ie descriptiv ă , nu neap ă rat o judecat ă de valoare. Influen ţ ele provenite de la oricare dintre aceste adrese din Manhattan pot fi sau criticate sau acceptate.

Îns ă , preponderen ţ a contribu ţ iei Statelor Unite în ambele elite este incontestabil ă . De aici reiese c ă cei mai importan ţ i agen ţ i ai globaliz ă rii sunt americani. James Hunter a descris acest grup, pe ai c ă rui membri îi nume ş te „cosmopoli ţ i parohiali”, ca fiind format din oameni care se deplaseaz ă cu cea mai mare u ş urin ţă dintr-o ţ ar ă în alta, r ă mânând în acelaş i timp într-un „balon” protector care îi ap ă r ă de orice contact real cu acele culturi indigene în care p ă trund. În acela ş i timp, acest balon îi ap ă r ă ş i de îndoieli serioase asupra activit ăţ ii lor. Hunter identific ă acest gen de oameni deopotriv ă în corpora ţ ii ş i în ONG-uri, cu eventuala excep ţ ie a celor angaja ţ i în eforturi de misionariat evanghelic.

Aceast ă descriere a lui Hunter a fost criticat ă , deoarece este posibil s ă -i fi l ă sat pe dinafar ă pe membrii mai rafina ţ i din ambele elite. Cu toate acestea, reprezint ă o descriere plauzibil ă a unui segment reprezentativ al oamenilor de afaceri ş i al intelectualilor angaja ţ i în activit ăţ i de ordin global. Ace ş tia aduc aminte de faimosul vânz ă tor al lui Arthur Miller, care „c ăl ă tore ş te cu zâmbetul pe buze ş i pantofi lucio ş i”— figur ă american ă prototipic ă . În compara ţ ie cu „misiunile civilizatoare” de dinainte (cum ar fi cea britanic ă sau cea francez ă , ca s ă nu mai vorbim de absolut deloc regretata misiune

civilizatoare sovietic ă), acest „imperialism cultural” american posed ă un fel de aur ă de inocen ţă (nu neap ă rat demn ă de apreciat), lucru care devine evident când ace ş ti oameni sunt pur ş i simplu surprin ş i de reacţ iile ostile la eforturile lor.

De departe, cea mai vizibil ă manifestare a culturii globale emergente se întâlne ş te în vehiculul culturii populare. Aceasta este r ă spândit ă de companii de diferite genuri (cum ar fi Adidas, McDonald's, Disney, MTV ş i altele). De ş i controlul acestor companii este de ţ inut de elite, cultura populară p ă trunde în interiorul maselor de oameni din toat ă lumea. Aria larg ă a acestei „p ă trunderi” cu greu poate fi supraestimat ă. S ă lu ă m ca exemplu numai statistica urm ă toare: în 1970, 10,3% dintre gospod ă riile din Chile de ţ ineau un televizor; în 1999 procentajul era de 91,4. Cu toate c ă unele dintre programele difuzate de televiziunea chilian ă erau produse în ţ ar ă , cea mai mare parte a con ţ inuturilor venea din afar ă , în special dinspre mass-media american ă .

-6-

O mare parte din consumarea acestei culturi populare este probabil superficial ă , în sensul în care ea nu are un efect puternic asupra convingerilor, asupra valorilor sau asupra

comportamentului oamenilor. În principiu, un individ ar putea s ă poarte blugi ş i adida ş i,

s ă m ă nânce hamburgeri ş i chiar s ă urm ă reasc ă desene animate Disney, dar s ă r ă mână

perfect integrat într-o anume cultur ă tradi ţ ional ă . Pe de alt ă parte, un locuitor al unui ora ş

s ă rac din Chile purtând un tricou cu inscrip ţ ia „Make Love Not War” 5 ar putea exprima o

schimbare semnificativ ă. La fel cum ş i în cazul tinerilor din Chile care danseaz ă frenetic pe muzic ă rock implicarea în consumarea unui import cultural nu are loc f ă r ă consecinţ e semnificative asupra comportamentului sau a perspectivei (a ş a cum bine au observat „p ăzitorii” oficiali ai valorilor tradi ţ ionale).

A ş sugera o diferen ţ iere între consumarea „sacramental ă ş i „non-sacramental ă ”.

Teologia anglican ă define ş te sacramentul drept semnul vizibil al unei gra ţ ii invizibile; mutatis mutandis, defini ţ ia se aplic ă ş i în acest caz. O parte din consumarea culturii

5 Face ţ i dragoste, nu r ă zboi.

populare globalizate este destul de „non-sacralizat ă ”. Parafrazându-l pe Freud, uneori un

hamburger este doar un hamburger. Dar în alte cazuri, consumarea unui hamburger, mai

ales când aceasta are loc sub semnul auriu al unui restaurant McDonald’s, este semnul

vizibil al participă rii reale sau imaginare în modernitatea global ă . Cercet ă rile asupra

restaurantelor McDonald’s din Asia Oriental ă , realizate de antropologul de la Harvard

James Watson ş i de echipa lui (din care face parte ş i Yunxian Yan) sugerează c ă exist ă o

trecere de la consumarea „sacramental ă” la cea „non-sacramental ă ” pe m ă sur ă ce acest

tip de fast-food devine, cu timpul, din ce în ce mai comun. În Beijing, ca ş i în alte locuri,

când McDonald’s era nou-venit, oamenii nu mergeau acolo doar pentru a mânca

hamburgeri, ci ş i pentru a participa indirect la o modernitate american ă . În Tokyo sau

Taipei, unde McDonald’s a fost prezent pentru mult timp, a merge acolo era doar una

dintre op ţ iunile unui consumator: hamburgerul era doar un hamburger. Este de prisos s ă

mai spun c ă nu exist ă nici o cale de a decide a priori care este probabilitatea de triumf a

unui tip de consum. Aceasta va fi întotdeauna o chestiune de cercetare empiric ă .

Prin urmare, cultura global ă emergent ă este influen ţ at ă de mi ş c ă rile populare de un tip

sau altul. Unele dintre ele sunt legate de cultura de club universitar, precum mi ş c ă rile

feministe ş i cele ecologice, sau ceea ce sociologul francez Daniele Herviu-Leger numea

„ecumenismul drepturilor umane”. Uneori eforturile sponsorilor occidentali e ş ueaz ă s ă

producă mi ş c ă ri populare autentice, în acest caz, pentru a folosi limbajul teoriei

dependen ţ ei, activiş tii indigeni constituie o „clas ă comprador

-7-

în serviciul agen ţ iilor „metropolitane”. Totu ş i, cu alte ocazii, eforturile misionarilor au

avut succes, rezultând în mi ş c ă ri populare importante. Din nou, doar o cercetare empiric ă

atent ă poate determina despre care dintre cele dou ă posibilit ăţ i este vorba.

Am tot afirmat ( ş i nu mi-am schimbat p ă rerea) c ă protestantismul evanghelic, mai ales în

varianta lui penticostal ă , este cea mai important ă mi ş care care serve ş te (în mare parte,

f ăr ă s ă vrea) ca vehicul al globaliz ă rii culturale. Este o mi ş care cu o raz ă de ac ţ iune

uluitoare – în zone extinse din Asia de Est ş i de Sud-Est, în insulele Pacificului, în Africa

sub-saharean ă ş i, cel mai radical, în America Latin ă . Sociologul britanic David Martin, care ş i-a dedicat mul ţ i ani din via ţă cercet ă rii acestui fenomen, estimeaz ă c ă acesta implică cel pu ţ in 250 milioane de oameni din toat ă lumea. Ş i, precum a ar ă tat Martin, determin ă apari ţ ia unei revolu ţ ii culturale radicale. Datele din Chile ş i cele sud-africane, de exemplu, arat ă cum trecerea la acest tip de religie transform ă atitudinea oamenilor în ce prive ş te familia, comportamentul sexual, cre ş terea copiilor ş i, cel mai important, munca ş i atitudinile economice generale.

Sincer vorbind, acum, ca ş i într-o perioad ă timpurie în Marea Britanie ş i America de Nord, aceasta este o religie care promoveaz ă ceea ce Max Weber numea „Etica protestant ă”- o moral ă deosebit de adecvat ă pentru oamenii care caut ă s ă avanseze în stagiul prim al capitalismului modern. De ş i aceast ă form ă a protestantismului este, în mod cert, de origine anglo-saxon ă , (penticostalii moderni au ap ă rut ini ţ ial în Statele Unite cu circa o sut ă de ani în urm ă ), ea a fost adaptat ă cu succes peste tot unde a fost introdus ă . Ea nu folose ş te în mod caracteristic limba englez ă , iar adorarea ei (mai ales în ce prive ş te muzica) preia multe forme indigene. Oricum, „spiritul” care este exprimat

aici, are cu siguran ţă tr ă s ă turi anglo-saxone, mai ales în ce prive ş te combina ţ ia puternic ă dintre exprimarea de sine individualist ă , egalitarism (mai ales cel dintre femei ş i b ă rba ţ i)

ş i capacitatea de a crea asocia ţ ii voluntare. Astfel, nu numai c ă faciliteaz ă mobilitatea

social ă în dezvoltarea economiilor de pia ţă (aceasta, desigur, a fost esen ţ a tezei lui Weber), dar faciliteaz ă ş i participarea actual ă sau anticipat ă în noua economie global ă . La aceasta trebuie ad ă ugat faptul c ă printre liderii acestei mi ş c ă ri exist ă o con ş tiin ţă a particip ă rii la o mi ş care global ă , cu un num ă r tot mai mare de contacte între na ţ iuni ş i cu centrele evanghelismului din Statele Unite.

Dup ă cum am observat mai devreme, exist ă tensiuni ş i convergen ţ e între diferitele sectoare ale globaliz ă rii culturale, atât la nivel popular, cât ş i la nivel de elit ă .

Dacă exist ă o tem ă pe care toate o au în comun, aceasta este individualizarea: toate sectoarele culturii globale emergente scoase la iveal ă sporesc independen ţ a individului în contrast cu tradi ţ ia ş i colectivitatea. Individualizarea trebuie v ă zut ă ca un proces social ş i psihologic, manifestat empiric în comportamentul ş i con ş tiin ţ a oamenilor, indiferent de ideile pe care le-ar putea con ţ ine despre aceasta. Cu alte cuvinte, individualismul ca fenomen empiric trebuie deosebit de „individualismul” ca ideologie (de ş i, desigur, de multe ori între cele dou ă exist ă leg ă tur ă ).

Acest discern ă mânt este folositor pentru c ă ajut ă s ă explice de ce noua cultur ă global ă este atât de extrem de atractivă . A fost în ţ eles pentru mult timp c ă modernizarea

subminează autoritatea tradi ţ iei ş i colectivit ăţ ii, considerat ă ca fiind ceva normal, ş i,

a ş adar, în condi ţ iile lipsei altor explica ţ ii, îl face pe individ s ă fie încrez ă tor în sine. Aceasta este o „eliberare”, dar poate fi, de asemenea, experimentat ă ca o mare povar ă . „Individualismul”, ca indeologie, îndrept ăţ e ş te „eliberarea” ş i, dac ă este necesar, ajut ă la

u ş urarea poverii. În ambele cazuri, noua cultur ă global ă are o afinitate incorporat ă în

procesul de modernizare; într-adev ă r, ast ă zi, în multe locuri din lume, cultura global ă este identic ă cu procesul de modernizare.

Pentru oamenii prin ş i în stagiile timpurii ale procesului de modernizare, exist ă mai presus de toate un nou sens al posibilit ăţ ilor deschise ş i o aspira ţ ie spre mai mult ă libertate – sensul de povar ă vine, de obicei, mai târziu. În acest mod, cultura global ă scoas ă la lumin ă este atractivă pentru to ţ i aceia care pre ţ uiesc individualizarea pe care au experimentat-o deja ş i aspir ă la o realizare ş i mai mare a ei. Este remarcabil c ă , în acest sens, cultura global ă se aseam ăn ă epocii elenistice, care, de asemenea, a celebrat lupta sa pentru „excelen ţă ”, în acest fel eliberându-l de constrângerile tradi ţ iei (metafora lui Veliz înc ă se sus ţ ine).

Avem, acum, un tablou despre un cutremur cultural care afecteaz ă efectiv fiecare parte a lumii. Când cutremurul love ş te, oameni diferi ţ i r ă spund diferit. Exist ă cazuri de acceptare indolent ă yuppie internationale, men ţ ionat anterior, este un exemplu elocvent în cazul

de faţă . Apoi exist ă tendin ţ e de respingere militant ă , fie sub însemnele religiei (Taliban), fie sub cele ale na ţ ionalismului (Coreea de Nord). De vreme ce izolarea complet ă de cultura global ă necesit ă aproape totala izolare de economia global ă , costurile acestei pozi ţ ii sunt într-adev ăr foarte mari. Dar exist ă ş i forme mai pu ţ in radicale de respingere, practicate în general de guverne care încearc ă s ă balanseze participarea la economia global ă cu rezisten ţ a împotriva culturii globale - China este cel mai important caz de acest fel. Este un act de balansare dificil. Mai surprinz ă toare sunt cazurile situate între acceptare ş i respingere.

-9-

Exist ă aproape pretutindeni ceea ce James Watson numea „localizare”: cultura global ă e acceptat ă , dar cu modific ări locale semnificative. Dup ă cum subliniaz ă Watson, McDonald’s în America are un contract implicit cu consumatorii s ă i: asigur ă hran ă curat ă

ş i ieftin ă ; aceş tia o m ă nâncă ş i pleac ă prompt. În fond, acesta este sensul conceptului de

fast food. În Asia de Est acest contract a trebuit s ă fie modificat pentru c ă unii consumatori z ă bovesc. Dou ă grupuri, în special, fac asta: gospodinele care se odihnesc în restaurant dup ă cump ă ră turi sau alte treburi ş i copiii veni ţ i de la ş coal ă care se opresc aici înainte de a merge acas ă. Atrac ţ iile sunt spa ţ iul curat, s ă lile de odihn ă accesibile ş i (pentru gospodine) protec ţ ie împotriva avansurilor inoportune. Aceast ă localizare este în special interesant ă pentru c ă are consecin ţ e economice evidente în fa ţ a c ă rora managementul McDonald’s a trebuit s ă se adapteze.

Dar localiz ă rile pot avea aspecte vaste. De exemplu, mi ş c ă rile budiste din Taiwan au preluat multe dintre formele de organizare ale protestantismului american pentru a

r ăspândi un mesaj religios hot ă rât non-american, non-occidental. Spre un alt exemplu, o

institu ţ ie german ă special ă , Parada Dragostei, a preluat forma mar ş ului american al homosexualilor care se mândresc c ă sunt homosexuali, dar s-a transformat într-un festival erotic însemnat de seriozitatea metodic ă german ă distinctiv ă (în acest fel, poate, falsificând teza c ă „orgie germană ” este un oximoron).

Influen ţ ele globale izbitoare pot conduce, de asemenea, la o revitalizare a formelor culturale indigene. În acest fel, atacul asupra lan ţ urilor de fast food din Occident, din India ş i din Japonia au condus la dezvoltarea c ă ilor de ie ş ire a fast food-ului în favoarea mâncă rurilor tradi ţ ionale, ş i invazia modelor occidentale în Japonia a condus la dezvoltarea unei industrii indigene a modei marcate de estetica japonez ă distinctiv ă .

Localizarea se ascunde mai mult într-un alt r ă spuns, cel mai bine descris de termenul de „hibridizare”. Acesta este efortul deliberat de a sintetiza tr ă s ă turi culturale native ş i

str ă ine. Japonia, de la restaura ţ ia Meiji încoace, a fost un pioner de mare succes al acestui

r ăspuns, dar exist ă ş i multe alte exemple. Dezvoltarea unei culturi chineze a oamenilor de

afaceri dincolo de ocean, care combin ă cele mai moderne tehnici de afaceri cu „personalismul” chinez tradi ţ ional, este un caz important de acest fel, având în vedere marele succes economic al diasporei chineze ş ti de pretutindeni în lume. În orice caz, pe

m ă sur ă ce China devine integrat ă în economia global ă , se pot observa ş i alte hibridiz ă ri foarte similare, precum în noua no ţ iune la mod ă , aceea de „negustor confucian”. Cazul inginerilor de software

-10-

din Bangalore care ş i-au împodobit calculatoarele cu ghirlande în timpul ceremoniile Hinduse este un exemplu radical, al aceluia ş i lucru. La un nivel mult mai pu ţ in sofisticat, sinteza creş tinismului ş i a religiilor tradi ţ ionale în a ş a numitele biserici africane indigene este un alt caz fascinant. Toate aceste cazuri eviden ţ iaz ă faptul c ă ideea unei omogeniz ă ri globale incon ş tiente subestimează foarte tare capacitatea oamenilor de a fi creativi ş i inovativi în fa ţ a provocă rilor culturale.

Totu ş i, exist ă diferen ţ e între culturi, în ce prive ş te capacitatea de a se adapta în mod creativ. Distinc ţ ia între culturi „puternice” ş i „slabe”, sugerat ă de Samuel Huntington, este folositoare în aceast ă privin ţă (de ş i mi se pare important s ă subliniez c ă acestea sunt categorii descriptive, nu judec ăţi de valoare). Culturile din Asia de Sud ş i de Est – mai

ales Japonia, China ş i India – au fost considerabil „puternice”, în timp ce culturile africane ş i unele din Europa au fost relativ „slabe”.

Cazul Germaniei este interesant în mod special. Oricine s-ar gândi c ă are de-a face cu o cultur ă „puternic ă ”, dar se dovede ş te a nu fi a ş a. Motivele sunt clare. Sensibilitatea la acuzaţ ia de na ţ ionalism de la începutul celui de-al treilea Reich a sl ă bit voin ţ a de a afirma stima de sine a culturii germane, sl ăbiciune care a rezultat într-o postur ă relativ pasiv ă în faţ a influen ţ elor agresive din str ă in ă tate. Acest fapt devine evident când Germania este comparat ă cu alte societ ăţ i europene (în special Fran ţ a) ş i explic ă de ce Germania (mai precis, Germania din vestul fostei Cortine de Fier) pare a fi cea mai „americanizat ă ţ ar ă din Europa.

Unele din conceptele dezvoltate în 1970 de Brigitte Berger, de Hansfried Kellner ş i de mine, în contextul teoriei moderniz ă rii, sunt aplicabile fenomenului în vedere aici, în mod surprinz ă tor. Noi spuneam c ă modernitatea vine în „pachete” con ţ inând tipare de comportament ş i de con ş tiin ţă . Unele dintre aceste pachete pot fi descompuse ş i reasamblate f ă r ă a împiedica procesul de modernizare, precum pachetul format de cre ş tinism ş i medicina modern ă adus de misionarii din Occident. Am numit acest tip de leg ă turi – „extrinseci”. Alte pachete nu pot fi descompuse f ă r ă a stopa procesul de modernizare, precum leg ă tura dintre medicina modern ă ş i conceptualizarea ş tiin ţ ific ă a cauzalit ăţ ii. Pe acestea le-am numit leg ă turi „intrinseci”. Când pachetele sunt difuzate de la un sector social la altul, am vorbit despre „influen ţ e” – ca atunci când gândirea costurilor/beneficiilor economice este transferat ă în via ţ a de familie

-11-

(că s ătoria drept contract, copiii drept investi ţ ii, ş .a.m.d.). Iar când se încearc ă limitarea difuziunii, am numit acest fapt „stopaj”- la fel ca atunci când indivizii se comport ă într-un fel la serviciu ş i apoi foarte diferit când ajung acas ă (omul de afaceri japonez se dezbrac ă de costumul s ă u bleumarin, se îmbrac ă cu yukata, ş i î ş i exerseaz ă caligrafia). Consider c ă

aceste concepte devin utile pe m ă sur ă ce încerc ă m s ă în ţ elegem atitudini diferite în fa ţ a culturii globale emergente.

Seria de atitudini amintite anterior în fa ţ a provoc ă rii pe care o reprezint ă cultura global ă emergent ă nu oferă un tablou complet. Trebuie avut în vedere ş i fenomenul din ce în ce mai important al globaliz ă rilor alternative, reprezentând mi ş c ă ri culturale cu o extindere

global ă , ale c ă ror origini se g ă sesc în afara lumii occidentale, având, într-adev ă r, impact asupra acesteia (în dezbaterea ei asupra unei „noi întâlniri cu destinul”, pe care ş i-o doreş te India, Tulasi Srinivas foloseş te termenul „emisii” pentru a se referi la acela şi fenomen). Acest fapt este important nu doar pentru c ă el rectific ă percep ţ ia conform

c ăreia culturile non-occidentale ş i non-americane pur ş i simplu reac ţ ionează la for ţ ele

globaliz ă rii culturale, ci ş i pentru c ă sugereaz ă existen ţ a mai multor c ă i spre modernitate.

V ă zută în ansamblu, aceasta nu este o idee nou ă . În ultimii ani, ea a fost redescoperit ă în

scrierile sinologistului Tu Weiming de la Harvard, în ale sociologului israelian Shmuel

Cu alte cuvinte, globaliz ă rile alternative genereaz ă posibilitatea unor

modernit ăţ i alternative.

Eisenstadt, ş .a

Aceste mi ş c ări se reg ă sesc atât la nivelul elitelor, cât ş i al maselor. La nivelul elitelor s-au

remarcat mi ş c ă ri de globalizare alternativ ă atât seculare, cât ş i religioase. În timp ce acest

interes s-a diminuat în ultimii ani (mai precis, o dat ă cu recentele probleme economice din Asia), cercurile de afaceri ş i politice occidentale au încercat din greu, pentru o perioad ă , s ă concureze cu politicile industriale ş i tehnicile de management japoneze. Un exemplu religios în acest sens este Opus Dei, probabil cea mai influent ă organiza ţie catolic ă din lume ast ă zi.

Traducere ( ş i adaptare) realizat ă de: Irina Mircea (3/3), Ana Ivan (2/3) ş i Luiza Bub ă u (1/3)

Opus Dei s-a înfiin ţ at în Spania, iar la ora actual ă este deosebit de influent ă în America Latin ă (incluzând, îndeosebi, Chile), Filipine ş i în alte comunit ăţ i catolice. Organiza ţia este militant conservativ ă în ceea ce prive ş te teologia ş i moralitatea, dar foarte deschis ă în atitudinea fa ţă de capitalismul global modern. Opus Dei a fost deosebit de activ ă din

punct de vedere politic în anii de declin ai regimului Franco ş i util ă în tranzi ţ ia spre o economie de pia ţă ( ş i mai târziu, cel pu ţ in indirect, în tranzi ţ ia spre democra ţ ie în Spania). Cele mai prestigioase dou ă ş coli de afaceri în Spania se afl ă sub conducerea Opus Dei. Ceea ce presupun

-12-

aceste ş coli este mai mult decât o acomodare inteligent ă cu schimb ă rile sociale. Exist ă o

încercare deliberat ă de a construi o modernitate alternativ ă – capitalist ă , democratic ă , dar

în acela ş i timp deosebit de loial ă tradi ţ iilor religioase ş i morale catolice. ( ş i acest fapt,

accidental, explic ă de ce Papa Ioan Paul al doilea a avut o dispozi ţ ie atât de favorabil ă faţă de Opus Dei, în compara ţ ie cu scepticismul s ă u fa ţă de iezui ţ i, care erau elitele cadru ale catolicismului, dar ale c ă ror loialit ăţ i tradi ţ ionale s-au cam diminuat în ultimii ani.) De asemenea, în America Latin ă s-a remarcat un efort con ş tient de a pune în opozi ţ ie o cultur ă catolic ă „integral ă ” cu for ţ a „americaniz ă rii” exercitat ă de protestantismul evanghelic.

La nivelul maselor, dar uneori ajungându-se la straturi sociale mai elevate, India a emis

un

num ă r de mi ş c ă ri religioase deosebit de influente. Mi ş carea Sai Baba este un exemplu

în

acest sens, revendicând dou ă mii de centre în 137 de ţă ri; revendicarea ar putea p ă rea

exagerat ă , dar nu exist ă dubii în privin ţ a existen ţ ei unor asemenea centre în Europa ş i America de Nord. Mi ş carea este în întregime supranaturalist ă , în mod evident o

alternativ ă pentru o viziune modern ă ş tiin ţ ific ă asupra lumii. Mi ş carea Hare Krishna este

un caz ş i mai evident de „emisie” cultural ă indian ă . La fel de populare în Occident au fost

un num ă r de mi ş c ă ri budiste, cum ar fi Sokka Gakkai, care provine din Japonia. „Renaş terea budist ă ” în Taiwan tinde ş i ea spre o extindere global ă ; astfel, Funda ţ ia Tzu- Chi are ramuri în 50 de ţă ri.

Mi ş c ă rile islamice din Turcia ş i din toat ă lumea musulman ă inten ţ ioneaz ă în mod evident

s ă creeze o modernitate alternativ ă : nu respingând modernitatea în stilul talibanilor din

Afganistan sau în stilul facţ iunilor militante ale regimului iranian, ci mai degrab ă c ă utând

s ă construiasc ă o societate modern ă care particip ă economic ş i politic la sistemul global,

dar care este animat ă de o cultur ă islamic ă con ş tient ă de sine. O mi ş care islamic ă asem ă n ă toare în Indonezia – procapitalist ă , prodemocratică , tolerant ă fa ţă de pluralismul religios, dar devotat ă decisiv credin ţ ei musulmane – a fost un factor important în demisia regimului Suharto ş i în alegerea propriului lider, Abdurrahman Wahid, la pre ş edin ţ ie. În toat ă lumea musulman ă de azi, chiar ş i în Iran, astfel de perspective ale unei modernit ăţ i alternative islamice câ ş tig ă teren.

Probabil cea mai important ă influen ţă cultural ă provenind din Asia ş i îndreptându-se

c ătre Occident nu este asumat ă de mi ş c ă ri religioase organizate, ci ajunge sub forma a ş a- numitei culturi New Age.

-13-

Aceasta a afectat milioane de oameni în Europa ş i America, atât la nivelul credin ţ elor (reîncarnare, karma, leg ă turile mistice dintre om ş i natur ă ), cât ş i la nivel comportamental (medita ţ ie, yoga, shiatsu, ş i alte forme de masaj terapeutic; tai-chi ş i artele mar ţ iale; în general în utilizarea metodelor de medicin ă alternativ ă de provenien ţă indian ă ş i chinez ă ). Dat fiind caracterul neorganizat ş i în mare parte dispersat al culturii New Age, aceasta este mai evaziv ă decât mi ş c ă rile religioase men ţ ionate anterior, dar este studiat ă de un num ă r tot mai mare de teologi. R ă mâne de v ă zut la ce nivel New Age va influen ţ a permanent „metropola” culturii globale emergente ş i în ce fel o va modifica. Sociologul britanic Colin Campbell a descris, efectiv, fenomenul New Age drept „orientalizare”.

În ceea ce prive ş te cultura popular ă , Japonia a reprezentat cel mai de succes „emi ţă tor”. Automobilele ş i produsele electronice japoneze sunt renumite pentru fiabilitate, drept urmare, conceptele ş i tehnicile de control al calit ăţ ii japoneze au influen ţ at în mare

m ă sur ă industria european ă ş i american ă , ş i de asemenea, comportamentul

consumatorului. Cazul produselor cosmetice Shiseido este interesant, al fel ca ş i acela al industriei de mod ă ş i design japoneze, prin combinarea produselor moderne cu concep ţ iile tradi ţ ionale japoneze de estetic ă , ş i prin succesul pe care acestea îl au dincolo

de grani ţ ele Japoniei. În acest caz, în mod accidental, analogia cu elenismul este instructiv ă din nou. În perioada roman ă târzie, în anumite cercuri, nemul ţ umite de ce avea de oferit civiliza ţ ia greco-roman ă , a existat o turnur ă spre Orient în ceea ce prive ş te comportamentul ş i ideile – ex oriente lux. În final, mi ş carea cre ş tin ă din Asia de Vest a fost cel mai mare beneficiar al acestei dezvolt ă ri culturale.

Trebuie s ă adaug faptul c ă tabloul nostru se complic ă , din moment ce exist ă ceea ce am putea numi „subglobaliz ă ri” – mi ş c ă ri cu un caracter mai degrab ă regional decât global, care în ciuda acestui fapt, sunt utile în ceea ce prive ş te crearea unei leg ă turi între societ ăţ ile care vin în contact cu cultura global ă emergent ă . „Europenizarea” reprezintă , probabil, cel mai important caz, îndeosebi în toate ţă rile din fostul bloc sovietic. Influen ţ ele germane ş i austriece în Ungaria ş i celelalte ţă ri fost comuniste, influen ţ ele scandinave în ţă rile Baltice, ş i influen ţ ele turce în Asia Central ă servesc deopotriv ă „europeniz ă rii” ş i globaliz ă rii. Exist ă , de asemenea, proiectul ideologic al unei versiuni distincte de capitalism european modern, v ă zut, bineîn ţ eles, în opozi ţ ie cu versiunea sa anglo-saxon ă.

-14-

Leg ătura dintre europenizare ş i secularizare este un aspect interesant al faptului amintit anterior. Pe m ă sur ă ce ţă rile sunt absorbite de „proiectul european”, o „euro-secularitate” pare a fi ş i ea parte a în ţ elegerii – aceasta poate fi observat ă ast ă zi în modul cel mai dramatic în Polonia ş i Irlanda.

Mai exist ă ş i alte cazuri: difuziunea mass-mediei din Hong Kong ş i Taiwan în Asia de Sud-Est ş i partea central ă a Chinei, ş i difuziunea culturii populare japoneze în Taiwan;

p ă trunderea mass-mediei mexicane ş i venezuelene în celelalte ţă ri din America Latin ă ş i

în comunitatea hispanic ă din Statele Unite ale Americii. Exist ă , de asemenea, influen ţe afro-americane în Africa de Sud, uneori cu efecte ironice: „dashiki”-urile, c ă m ăş i colorate cu motive africane purtate de b ă rba ţ i, care provin din Africa de Vest dar nu au fost v ă zute niciodat ă în Africa de Sud pe toat ă durat perioadei regimului apartheid. Acestea au

devenit populare printre afro-americani reprezentând o nou ă concep ţ ie despre sine a omului de culoare, au fost introduse în Africa de Sud prin intermediul Statelor Unite ş i sunt vândute ast ă zi drept „c ăm ăş i Mandela” în magazinele de mod ă din Johannesburg ş i Cape Town. Nici una din aceste teme culturale nu face parte din cultura global ă emergent ă în sine, dar ele mediaz ă între aceasta din urm ă ş i culturile mai parohiale cu care intr ă în contact.

În mod evident, sub anumite condi ţ ii politice, tensiunile dintre culturile globale ş i cele indigene pot da na ş tere la ceea ce Samuel Huntington a numit „conflictul dintre civiliza ţ ii”. Dar exist ă , de asemenea, conflicte culturale acute în interiorul societ ăţ ilor (dac ă dori ţ i, o internalizare a „conflictului dintre civiliza ţ ii”). Conflictul dintre o elit ă secularizat ă ş i mi ş c ă rile religioase de reînnoire este un caz important pentru subiectul de faţă – vizibil în mod dramatic în Turcia, în alte ţă ri musulmane, Israel ş i India. Tensiunile culturale dintre Wessi ş i Ossi în a ş teptarea unei reunific ă ri a Germaniei au fost men ţ ionate anterior. Mai departe, „r ăzboaiele culturale” din Occident sunt exportate ca p ă r ţ i esen ţ iale ale procesului de globalizare. Astfel, un locuitor al Ungariei, privind spre Occident cu scopul însu ş irii unei culturi, g ă se ş te ideologia pie ţ ei libere versus ecologism, libertatea de exprimare versus corectitudinea politic ă , misoginismul hollywoodian versus feminism, mâncarea american ă de tip fast-food versus mâncarea american ă s ă n ă toas ă ş .a. Cu alte cuvinte, „Occidentul” este cu greu o entitate cultural ă omogen ă , iar eterogenitatea sa cu o înc ă rcătur ă conflictual ă este dus ă mai departe de globalizare.

Globalizarea cultural ă este o afacere tumultoas ă , foarte greu de controlat. Bineîn ţ eles, unele guverne încearc ă s ă o controleze. „Globalizarea dirijat ă ” (dup ă cum o nume ş te Yunxiang Yan) de că tre regimul chinez este cel mai important caz,

-15-

dar eforturi similare pot fi observate atât la regimurile totalitare cât ş i la cele democratice. Fran ţ a este un exemplu pentru al doilea caz, la fel ca ş i Quebec ş i Canada luate ca întreg. Guvernul Mbeki din Africa de Sud vorbe ş te despre o „Rena ş tere african ă ”, ale c ă rei

componente sunt vagi în acest moment, dar inten ţ ia este, de asemenea, aceea de a „dirija” procesul de globalizare prin ac ţ iunile statului. Acest caz este interesant deoarece reprezint ă un efort de a sculpta o modernitate alternativ ă din resurse culturale mai degrab ă „slabe”- orice succes în acest sens ar fi, într-adev ă r, interesant ( şi îmbucur ă tor).

În acest caz problemele globaliz ării culturale se leag ă de cele ale globaliz ă rii economice

ş i sociale – notabil ă este problema „dirij ă rii” celor învin ş i în sistemul global.

Resentimentele sociale pot fi canalizate în rezisten ţ a cultural ă , „Sindromul Seattle”, legitimate în termeni culturali. Campania împotriva McDonald’s în Fran ţ a este un bun exemplu în acest sens: grijile economice ale fermierilor francezi acumulate într-o defensiv ă a civiliza ţ iei franceze împotriva barbariei americane. Odat ă cu (probabil temporar) declinul marxismului, avem de-a face cu un teren fertil pentru o rena ş tere de stânga, atât în Europa, cât ş i în alt ă parte. Vechile preocup ă ri de stânga pentru anticapitalism ş i anti-americanism se afl ă în pragul relans ă rii. Este prea devreme pentru a spune cât de extins ă va fi noua constela ţ ie.

Tabloul de fa ţă este, dup ă cum am anun ţ at, destul de complicat. El nu poate fi rezumat

u ş or, cu excep ţ ia nu mai pu ţ in importantei concluzii conform c ă reia globalizarea cultural ă nu este nici o mare promisiune, dar nici o mare amenin ţ are. De asemenea, mai putem deduce c ă globalizarea este, au fond, o continuare, de ş i într-o form ă intensificat ă ori accelerat ă a provocă rii perpetue a modernit ăţ ii. La nivel cultural, aceasta a fost marea provocare a pluralismului: degradarea credin ţ elor neîndoielnice ş i deschiderea unor

op ţ iuni multiple pentru credin ţ e, valori ş i stiluri de via ţă . Nu e un lucru gre ş it s ă afirm ă m

c ă acest fapt se adaug ă la marea provocare a valorii ridicate pe care o are libertatea atât

pentru individ, cât ş i pentru colectivitate. Dac ă o persoan ă pre ţ uie ş te libertatea, aceasta va fi împotriva deplângerii globaliz ă rii, în ciuda costurilor ei. Atunci, aceast ă persoan ă va fi foarte interesat ă de c ă utarea unor pozi ţ ii echilibrate între revitalizarea etern ă ş i fanatismul reactiv. În fa ţ a culturii globale emergente, acest fapt înseamn ă pozi ţ ii echilibrate între acceptare ş i rezisten ţă militant ă, între omogenitate global ă ş i izolare parohial ă . O astfel de

c ăutare are propriile dificult ăţ i, dar, dup ă cum demonstreaz ă în mod conving ă tor informa ţ iile proiectului nostru, acest lucru nu este imposibil.

-16-