Bertescu Cristina

Centrul de Studii Europene

Master Studii Europene

Anul I, ZI

Statutul religiei in contextul globalizării

Procesul de globalizare, alături de efectele sale asupra naţiunilor, a devenit

in ultimii ani unul

dintre cele mai disputate fenomene la nivel mondial. Astfel, in vreme ce unii
dintre specialişti susţin acest proces in contexul prosperităţii şi păcii la nivel
global, alţii dimpotrivă işi exprimă tot mai

vehement ingrijorarea cu privire la efectele sale asupra identităţilor, culturilor si

religiilor naţionale.

Dar ce inseamnă procesul de globalizare? Care sunt efectele sale? In ceea

ce priveşte definirea

globalizării, pană in prezent nu a putut fi stabilită o definiţie general acceptată,

sau care să poată

cuprinde in structura sa toate câmpurile şi domeniile in care aceasta se

manifestă. Roland Robertson a

afirmat la un moment dat: „ Conceptul de Globalizare se referă la micşorarea

lumii şi la mărirea

gradului de conştientizare a lumii ca un intreg”. Globalizarea reprezintă un

concept folosit pentru

acoperirea unei arii vaste de activităţi, care datorită dinamicii şi a gradului de

dezvoltare au depăşit
sfera naţionalului pentru a se extinde la nivel mondial. Astfel, globalizarea poate
fi abordată ca un

fenomen, concept, intreg sau chiar ideologie.

Indiferent care este modul in care alegem să privim globalizarea, motivul

pentru care acest

proces a căpătat proporţiile actuale rezidă in gradul tot mai mare de

interdependenţă intre state, precum şi in procesul de supranaţionalizare al
instituţiilor statului. Argumentele pro sau contra din punctul de vedere al
eficacităţii sau necesităţii in plan economic al procesului de globalizare, joacă, să
zicem, un rol redus pentru scopul acestei lucrări, şi prin urmare, ele nu vor fi
enumerate.

-1-

Impactul globalizării asupra identităţii naţionale

Impactul pe care procesul de globalizare il are asupra identităţii şi culturii

unui popor este de

cele mai multe ori privit şi prezentat prin prisma pesimismului şi al

peiotativismului. In acest sens,

globalizarea reprezintă pentru mulţi dintre noi un factor de omogenizare, de

anulare a elementelor de

cultură, tradiţie şi filozofie care definesc fiecare naţiune. Mai mult decat atât, unii
dintre teoreticieni

merg pană într-acolo incat să afirme că procesul de globalizare deţine chiar

capacitatea de a fragmenta

naţiunile. Astfel, Ernest Gellner, teoretician recunoscut al dimensiunii culturale a

naţiunilor, a făcut la

un moment dat afirmaţia că pentru ca o naţiune să persiste in timp şi spaţiu este

necesar ca toţi
componenţii săi să respire, să vorbească şi să producă...aceaşi cultură. (its
people can breathe and speak and produce the same culture.” ). 1

Dar care este in definitiv felul in care procesul de globalizare a intervenit

spre a zdruncina

identitatea naţională a fiecărei culturi? Ei bine, pentru a răspunde la această

intrebare trebuie să ne

decidem noi înşine asupra a ceea ce suntem mai întâi: cetăţeni ai unei naţiuni de
sine stătătoare sau

cetăţeni europeni? Răspunsul valid şi fiabil din aproape toate punctele de vedere
este evident,

amandouă, insă dand la o parte atenţia pentru political corectness, care dintre
cele două „cetăţenii” este prima alegere de identificare, sau cea spre care
tindem? Pertinenţa acestor intrebări devine cu atat mai justificată cu cat in
prezent „isteria” identităţii ca cetăţean european pare să pună stăpanire pe toţi.
In acest sens, incurajaţi poate de fenomenul de supranaţionalizare la nivel
economic, legislativ şi chiar

juridic, majoritatea cetăţenilor din statele membre ale Uniunii Europene işi
prezintă statutul de cetăţean european că pe o carte de vizită. In acelaşi timp,
pentru locuitorii statelor in proces de aderare

oficializarea statutului de cetăţean european a devenit un ideal.

Dacă la inceput, cu precădere după al doilea război mondial,

interdependenţa intre state şi

implicit procesul de globalizare deveniseră idealuri ale prosperităţii şi păcii pe

mapamond, naţiunile

-2-

au putut în curând să cunoască şi reversul medaliei. Astfel, curând branduri că

Mc Donald's, KFC sau

1 http://www.apcss.org/Publications/Edited%20Volumes/GrowthGovernance_files/Pub_Growth

%20Governance/Pub_GrowthGovernancech9.pdf
Coca Cola au intrat pe pieţele din intreaga lume, extinzandu-se după anul 1989
chiar şi pe piaţa Europei de Est. Ca produse participante la o piaţă liberă (sau
măcar respectand conceptele pieţei libere), toate aceste branduri işi justifică
prezenţa. Adevărata problemă rezidă in faptul ca in randul populaţiei tinere
bradurile acestea tind să fie asumate in locul valorilor definitorii ale culturii din
care individul respectiv face parte. Mai mult decât atât, autori celebrii precum
Thomas L. Friedman au dezbatut pe larg efectele globalizarii asupra identităţilor
naţionale. In acest sens, Friedman a remarcat, în lucrarea sa Lexus si Maslinul:
„ Două ţări care au, şi una şi alta, restaurante MacDonald's nu au purtat
niciodată război între ele de când au aceste restaurante”.

Tot in această sferă poate fi inclus şi aşa-zisul fenomen al „ generaţiei MTV”

sau „generaţia pop”, manifestat in anii '90, şi privit de foarte mulţi dintre
specialişti ca pe un fenomen de

uniformizare. In opinia mea, acest fenomen petrecut in anii '90 nu este prea mult
diferit de perioada

curentului hippie. Astfel că, pană la urmă (de asemenea conform părerilor
persoale) totul se reduce la

context, problema păstrării valorilor şi identităţii naţionale luând amploare

aproximativ in aceeaşi

perioadă. Să nu negam insă faptul că neliniştile experţilor care au analizat acest

fenomen sunt pană intr-un punct justificate.

Discuţiile pe tema identităţii naţionale in contextul globalizării sunt

numeroase atat pe plan

local, cât şi la nivel mondial. Mai mult decât atât, unele naţiuni merg până întra-
colo încât să işi creeze

sisteme speciale pentru a aplica procesul de localizare al termenilor

particularităţilor limbii respective.

Două dintre exemplele elocvente in acest sens sunt reacţiilor limbilor spaniolă şi
română la adaptarea
termenilor din domeniul IT. Astfel, in vreme ce prima incearcă să evite
anglicismele pe cât posibil, cea

din urmă, limba română, preferă implementarea formei originale (in limbă
engleză) a termenilor

adaptandu-i ulterior regulilor de gramatică ale limbii romane. Concret, dacă

pentru mouse, spaniolii

preferă formă „raton de ordenodor”, romanii vor spune simplu „mouse”. Deşi
mulţi dintre teoreticienii

procesului de globalizare şi chiar lingvişti renumiţi au ţinut să işi exprime public

părerile legate de

aceste tendinţe, adevărul este că intr-un final reacţia „mulţimii” este cea care va
impune un tipar. În

acest sens spaniolii de rând au protestat de multe ori in vederea păstrării unei
purităţi a limbii.

-3-

Religia si procesul de globalizare

Având în vedere toate aceste aspecte, globalizarea este de cele mai multe
ori descrisă asemeni unui proces prin care războaiele, cultura, comerţul sau alte
activităţi devin global interdependente. Inevitabil acest fenomen atrage după
sine o „muţatie” în conştiinţă de sine a fiecărei naţiuni, în general, şi a
persoanelor ca indivizi, în particular. În acest context în care oamenii de afaceri,
sportivii şi chiar oamenii de cultură gândesc şi acţionează într-o „lume globală”,
simţul teritorial tinde să îşi piardă tot mai mult semnificaţia.

În ceea ce priveşte statutul religiei în cadrul procesului de globalizare,

mulţi dintre oamenii de litere şi ştiinţă îşi exprimă tot mai dinamic îngrijorarea cu
privire la dispariţia religiilor şi formarea în schimb a unei singure culturi
religioase, supraculturale şi supranaţionale. În această privinţă, Lester Kurtz,
autorul cărţii „Gods în the Global Village”, afirmă că privind din punct de vedere
istoric, vom constata că religiile s-au constituti pe fondul credinţelor şi practicilor
comune, specifice unei anumite comunităţi. În acelaşi timp, Kutz adminte ideea
că deşi religiile au fost întotdeauna asociate unei anumite culturi sau civilizaţii,
dinamica acestora a rămas întotdeauna puternică, astfel încât a permită apariţia
anumitor schimbări şi variaţiuni datorate întâlnirii cu alte religii.

În contextul procesului de globalizare, religiile se confruntă cu 2 probleme

majore. Prima dintre ele, este reprezentată de modernism, privit de Kurtz ca
rezultatul unei culturi globale, ştiinţifice şi tehnologice. În consecinţă, rolul religiei
în culturile de pe întregul mapamond a suferit la rândul său modificări. Astfel, în
vreme ce ştiinţa este percepută ca mijlocul ideal de a obţine bunăstarea, religia
este tot mai des asociată sfârşitului vieţii şi al traiului confortabil din prezent.

Cea de-a doua problemă cu care religia se confruntă tot mai des în
contextul globalizării, este natura pluralistă a religiei. Astfel, anumite religii, cu
precădere creştinismul, islamismul şi Jewish, revendică fiecare dreptul de a
deţine adevărul suprem cu privire la facerea lumii şi adevărata natură a realităţii
înconjurătoare. În aceste condiţii, întâlnirea dintre religii, facilitată de amploarea
procesului de globalizare, nu face decât să alimenteze aşa-numitele războaie
religioase. Mai mult decât atât, Kutz argumentează că multe dintre conflictele
apărute între indivizi, grupuri etnice, clase sociale şi chiar naţiuni pot fi puse
adesea pe fondul discrepanţelor religioase ale căror proporţii au căpătat în
prezent dimensiuni tot mai mari. Astfel, religia s-a transformat în opţiune
persoană, motiv pentru care cultele religioase existente nu fac altceva decât să
concureze pentru atenţia unui număr cât mai mare de

-4-

indivizi.

Peter Beyer, susţine la rândul său că se poate constata, la momentul actual,

apariţia unui proces de omogenizare la nivelul religiilor. În acelaşi timp, ca reacţie
la acest fenomen, se manifestă din ce ince mai virulent dorinţa de individualizare
în speranţa de combatere a omogenităţii religioase la nivel mondial.
Religia intr-o lume divizata

Indiferent de amploarea de care se bucură în prezent procesul de

globalizare, diversitatea religioasă va continuă să se manifeste atât între religii
diverite, cât şi în interiorul aceloraşi religii. Mai mult decât atât, cu siguranţă
viaţa religioasă nu va dispărea. Privind procesul de globalizare dintr-un unghi
pozitiv, acesta a reuşit să revitalizeze tradiţiile religioase şi să întărească
importantă relaţiei dintre om şi divinitate. În acest sens, un studiu statistic
realizat de revista Time Magazine cu privire la felul în care atacurile de la 11
Septembrie, 2001 le-a schimbat viaţa, aproximativ 64% dintre americani au
relevat faptul că s-au implicat în diverse activităţi de voluntariat legate de
biserică. Motivul acestui fenomen rezidă în perceperea divinităţii ca forţă
supremă capabilă să îi ocrotească atunci când cele mai performante tehnologii
dau greş. Astfel, pentru a folosi termenul lui Peter Berger, recunoscut sociolog
american, naţiunile tind să se întoarcă spre acoperământul sacru („sacred canopy”2).

-5-

Bibliografie:

1.Banchoff, Peter – Religious Pluralism, Globalization and World Politics, Oxford University Press,
2008

2 http://www.cra.org.au/pages/00000061.cgi, Globalization and religion

2.Beyer, Peter – Religion and Globalization, Sage Publications Ltd, 1994

3.Spichard, Jim Religion and Globalization, articol publicat in Newsletter of the

American Sociological Association Section on ReligionFall, 2001

4.http://www.polity.co.uk/global/pdf/GTReader2eTomlinson.pdf - Globalization and

Cultural Identity by John Tomlison

5.http://www.revista22.ro/altfel-despre-identitate-nationala-identitate-europeana-
prin-cultura

6.4810.htmlhttp://www.ziuadecj.ro/action/article?ID=19234

7.http://www.uv.es/CEFD/2/Talavera.html

8. http://www.jstor.org/pss/3712434

9.http://www.isarc47.org/Pages/ISA
%20RC47%20Conference/Files/Papers/Khaled.pdf – Globalization and Religion,
Conference on Globalization, Conflict and the Experience of Localities, Rome –
Italy, 28-29 June 2007

10.http://www.wcc-coe.org/wcc/what/interreligious/cd33-12.html – Globalization
and Religion by Naamah Kelman

11.http://www.cra.org.au/pages/00000061.cgi