INFLUENTA CULTURII IN MANAGEMENT

Cultura in contextul globalizarii

Fie ca acceptam, fie ca respingem procesul de globalizare a societatii cu reflectarea in politica, economie, afaceri, cultura, religie etc. este indiscutabil ca acest proces/fenomen se manifesta in viata de zi cu zi a indivizilor. In 1989 si 1990 istoria si-a accelerat cursul, spun Alexander King si Bertrand Schneider: regiunile comuniste din Europa de Est s-au prabusit, cele doua Germanii au redevenit un singur stat, iar invazia Kuweitului a condus la Razboiul din Golf (apoi cel din Afganistan si Irak), razboaie ce au confirmat existenta tensiunilor dintre tarile bogate si cele sarace, dintre Nord si Sud, tensiuni ce se accentueaza, inseamna nedreptate si umilinte pentru cei saraci, indeosebi in tarile arabe si musulmane. Dupa revolutia industriala din Marea Britanie (acum 2 secole), putem discuta de evolutii treptate catre un stat planetar, adica catre globalizare. Mai recent, respectiv dupa inventarea computerului, INTERNETUL devine adevaratul motor si simbol al globalizarii. Asa cum remarca profesorul Bari, pietele tind sa se globalizeze, deoarece piata interna nu mai poate sustine costurile in crestere exponentiala pentru cercetare dezvoltare, la care se adauga scurtarea ciclului de viata pentru toate produsele nou lansate. Apreciem ca pentru firma viitorului, daca isi propune sa atinga si sa-si pastreze succesul si prosperitatea, activitatea de R&D (Research & Development) trebuie sa devina o prioritate; firma este obligata sa inoveze/inventeze permanent, atat in plan tehnic cat si in plan social, cu raportare la client si dorintele sale. Intr-adevar, putem discuta de doua mari motoare ale globalizarii sau doua surse mari de progres si prosperitate: 1. primul motor este dat de succesiunea valurilor progresului de care discuta Alvin Toffler : aici putem include revolutia agricola, revolutia industriala, revolutia informatica, (calculatorul), revolutia cunoasterii; despre revolutia cunoasterii discuta extrem de pertinent Maynard si Mehrtens, ei sugerand ca asistam la un al patrulea val al progresului specific economiei cunoasterii; 2. al doilea motor este triumful ideologiei neoliberale, respectiv al economiei de piata si societatii de consum / distractie (liberalizarea pietelor, descentralizarea managementului, privatizarea companiilor etc.); de aici deriva si importanta deciziei politice asupra cresterii economice. Asadar, globalizarea este o realitate, spune acelasi autor, probabil ireversibila, realitate ce obliga firmele si tarile sa interfereze pragmatic cu acest fenomen /proces, deoarece opusul acestui demers echivaleaza cu o sansa pierduta. Un reputat analist in teoria relatiilor internationale, anume Samuel Huntington, contureaza o harta surprinzatoare a realitatilor politice, economice si de alt tip din economia mondiala de dupa Razboiul Rece. Intr-o lucrare devenita celebra, The Clash of Civilizations el incearca sa identifice si sa anticipeze directiile majore in care se indreapta statele si civilizatiile aflate intr-o competitie globala. In lucrarea invocata, autorul considera ca in lumea posterioara Razboiului Rece ceea ce numim cultura conteaza, iar identitatea culturala constituie notiunea cea mai incarcata de semnificatii pentru majoritatea oamenilor. Tema centrala a cartii spune Huntington o constituie faptul ca identitatea culturala si cultura

care, la nivelul cel mai raspandit, sunt identitati ale civilizatiei, modeleaza tendintele de coeziune, dezintegrare si conflict de dupa Razboiul Rece. In limbaj uzual, punem semnul egalitatii intre notiunile de cultura si civilizatie. Se accepta ca regula ca o civilizatie este o entitate culturala, mai putin Germania, unde se face distinctie intre: civilizatie, care impl 414i88e ica tehnologie, mecanica, factori materiali etc.; cultura, care implica valori, idealuri, calitati intelectuale, artistice si morale ale societatii. Asociat conceptului de cultura in viziune macroeconomica, deci la nivel de natiune sau tara, vom regasi o influenta considerabila al aceluiasi concept in cazul fiecarei companii sau intreprinderi; este vorba de notiunea de cultura organizationala, cultura ce se structureaza numai de a lungul timpului, a catorva decenii de existenta a unei companii, aceasta cultura specifica conditionand succesul in afaceri. Exista peste 160 de definitii date conceptului de cultura, spune Robert Mockler; acest autor considera cultura ca fiind acel intreg complex care include cunostiinte, credinte, arta, morala, obiceiuri si orice aptitudine si obisnuinte dobandite de om ca membru al societatii. In opinia lui Mockler, ca specialist recunoscut in strategii multiculturale de afaceri, cultura se dobandeste in timp de o persoana, ea nu se mosteneste la nastere ci se invata sub forma de reguli si modele de comportament. Conform cu Huntington, popoarele se definesc pe ele insele in termeni de vechime, religie, limba, istorie, valori, obiceiuri si institutii.[14] Asociat popoarelor avem cel mai frecvent grupurile etnice, comunitatile religioase si natiunile; reflectarea cea mai ampla o regasim insa sub notiunea de CIVILIZATII. In epoca contemporana, desi opiniile unor istorici sunt divergente, se discuta de existenta a sapte mari civilizatii in toata istoria umanitatii: SINICA: 1500 i.e.n., include China si parte din Sud-Estul Asiei, precum Coreea si Vietnam; o componenta majora in aceasta civilizatie este confucianismul si budismul, ca religii in unele culturi; remarcam ca civilizatia chineza a influentat de-a lungul secolelor majoritatea tarilor asiatice, inclusiv Japonia; in prezent budismul este notabil in China si este semnificativ in alte tari asiatice cum ar fi Japonia; la nivel mondial se estimeaza ca circa 8% din populatia globului apartine acestei religii. JAPONEZA: 100-400 e.n., urmasa a civilizatiei chineze, include partial budismul si confucianismul; japonezii admit ca propria lor cultura si civilizatie datoreaza foarte mult Chinei; in prezent religia predominanta este shintoismul, la care se adauga budism, confucianism, crestinism etc. OCCIDENTALA: 700-800 e.n., include Europa, America de Nord si partial America Latina; mosteneste filozofia greaca, dreptul roman, influentele limbii latine si ale culturii anglo-saxone; religia majoritara in aceasta cultura este crestinismul in varianta catolicism, romano-catolicism, protestanti, neoprotestanti etc. ORTODOXA: se separa de crestinatatea occidentala; include Rusia, Romania, Grecia, Bulgaria si alte tari majoritar ortodoxe, dupa 1000 e.n.; ruptura dintre biserica catolica si cea ortodoxa s-a atenuat dupa 1999 cand Papa Ioan Paul al II lea a vizitat Bucurestiul, acest moment fiind semnificativ pentru apropierea dintre Vatican si tarile ortodoxe; crestinismul, respectiv catolicii si ortodocsii, constituie religia predominanta la nivel mondial, contand pentru 31% din populatia globului; ISLAMICA: 600-700 e.n., Africa Centrala si subcontinent; include culturile araba, turca, persana, malaieziana etc.; in aceasta cultura practicantii sau adeptii religiei sunt cunoscuti sub sintagma de musulmani iar religia are o influenta dominanta in viata sociala; in societatile in care predomina islamul barbatii detin o pozitie dominanta in raport cu femeile iar clerul religios o pozitie dominanta in raport cu structurile politice; se estimeaza ca islamul este a doua religie dominanta la nivel mondial, musulmanii reprezentand 28% din populatia globului.

 HINDUSA: incepand din 1500 i.e.n., apoi se extinde inspre Asia; este esenta civilizatiei indiene; include partial budismul; se estimeaza ca hinduismul este una dintre religiile vechi ale omenirii in care societatea este impartita in caste: intelectuali si preoti, proprietari si politicieni, oameni de afaceri etc.; ca religie se estimeaza ca hindusimul are drept adepti 14% din populatia globului. LATINO-AMERICANA: America Latina a evaluat distinct de cultura europeana; predomina catolicismul; AFRICANA (posibil): Etiopia si Africa de Sud sau subsahariana, alte zone in care civilizatia a evoluat distinct de cea islamica. Notiunea de Occident si civilizatie asociata distinct de numele unei natiuni/popor identificat cu o suprafata Europa include astazi (dupa 1500 e.n.) Europa, America de Nord, Australia, Noua Zeelanda si alte tari din zona. Daca acceptam ca religia este unul din elementele cheie ale culturii unei natiuni, cultura ce s-a individualizat pe parcurs de secole pentru fiecare tara/natiune, atunci schematizat grafic putem sugera importanta componentelor religie si limba fata de celelalte elemente ale notiunii de cultura:

Ponderea diferitelor religii dominante la nivel mondial functie de numarul de practicanti (adepti) ai fiecarui cult religios se prezinta grafic dupa cum urmeaza (Anul 2002: total populatie la nivel mondial 6,2 miliarde).

Conceptul de cultura
La inceputul secolului XX, atunci cand incepe a se individualiza managementul ca domeniu distinct, mari ganditori precum F. W. Taylor si H. Fayol lasa impresia ca exista o singura modalitate de a conduce un grup de oameni/organizatie, ca aceasta modalitate ar fi cea mai buna pentru a obtine o eficienta E maxima. Daca generalizam, ajungem din nou la a solutiona o problema oarecare, notata P; respectiv, o astfel de problema admite o singura solutie, notata WS? Pentru o anume generalizare, abrevierele folosite sunt evidente (in cazul WS am utilizat sintagma in engleza way of solving). Realitatea arata ca o metoda/solutie ce a dat rezultate spectaculoase intr-o anume situatie (o problema P cu care s-a confruntat o firma/companie C1) a condus la rezultate catastrofale intr-o alta situatie similara (compania C2 si o problema P); aceasta mai ales daca aplicarea metodei/solutiei s-a facut ad literam, adica fara a se adapta la conjunctura si factorii specifici noii probleme P. Cum explicam acest lucru? Exista o singura metoda/solutie de rezolvare corecta a diverselor probleme din managementul zilnic al organizatiilor de afaceri? Suntem de parere ca exista uzual doua sau mai multe metode de a solutiona o problema P de management si ca aplicarea solutiei WS trebuie sa se faca intotdeauna functie de indivizii implicati si diversi factori specifici. Altfel spus, diferentele culturale intre indivizi (educatie, valori, mentalitati, conceptii etc.) au asociate diferite metode WS de solutionare a problemelor P de management. A identifica cea mai potrivita cale pentru a rezolva o situatie concreta din managementul unei organizatii necesita, alaturi de cunostinte teoretice, o anumita experienta, imaginatie si capacitate creativa/inovativa in abordarea cazului concret; in acest sens discuta Peter Drucker sau Alvin Toffler de inovatia sociala necesara adaptarii la schimbarea mediului de afaceri.

Notiunea de cultura are semnificatii diferite de la un individ la altul si indeosebi de la un grup/colectivitate de persoane la alt grup/colectivitate. Conform cu profesorul Burdus, pentru a intelege cum percep indivizii conceptul de cultura, este nevoie sa analizam distinct diversele straturi culturale in care se localizeaza in timp acele componente culturale ce definesc o civilizatie. Astfel, functie de gradul de vizibilitate, autorul invocat prezinta trei straturi de sedimentare a culturii la indivizi: 1. stratul exterior; 2. stratul de mijloc; 3. stratul interior.

Reflectarea diferentelor culturale in management

O cultura difera fata de alta in primul rand prin specificul solutiilor date (WS) la diverse probleme (P) cu care se confrunta zilnic membrii colectivitatii; acest aspect este valabil in dublu plan: atat la nivel de persoana atunci cand adopta o decizie cu titlu personal, cat si la nivel de organizatii cand managerii stabilesc obiective si adopta decizii pentru subordonatii din sfera lor de competenta. Conform cu Fons Trompenaars, Director al Centrului Olandez de Studii Internationale in Afaceri, diferentele culturale deriva sau sunt generate de trei aspecte:[25] - relatiile interumane; - atitudinea fata de timp; - atitudinea fata de natura. Fons Trompenaars considera ca cele trei aspecte sunt probleme universale la care grupurile/colectivitatile dau solutii diferite. Autorul invocat ajunge sa identifice sapte dimensiuni culturale distincte asociate diverselor WS pentru a solutiona cele trei P; problema universala cea mai complexa este cea care tine de relatiile interumane; ea genereaza singura cinci dimensiuni culturale:

(cele cinci dimensiuni culturale)