Secolul al XIX-lea in Europa poate fi considerat un secol al revolutillor.

Fie ca au fost
revolutii sociale sau nationale, industriale sau culturale ele au ca rezultat modernizarea
statelor europene. In acelasi timp, secolul al XIX-lea a fost secolul in care s-au
cristalizat noi ideologii cu o contributie marcanta la schimbarile majore pe care le
cunoaste Europa in secolul al XIX-lea, cu prelungire si in secolul urmator. Societatea
europeana a cunoscut in s 535g62f ecolul al XIX-lea transformari fundamentale in
domenile cultural, economic, politic si social prin comparatie cu Vechiul Regim. Aceste
transformari poarta generic numele de modernizare. Procesul modernizarii
s-a manifestat in viata culturala si sociala a europenilor prin extinderea instructiei
scolare, in consecinta prin alfabetizare, prin crearea unei culturi omogene, care sa fie
liantul societatii de masa ce isi facuse aparitia in urma exploziei demografice si a
urbanizarii. Explozia demografica, urbanizarea si societatea de masa au fost expresia in
plan social a modernizarii economice si politice europene din veacul al XIX-lea, care s-a
manifestat prin revolutia industriala, respectiv prin afirmarea ideologiei liberale ori a
ideii democratice.

1
Atitudini in fata modernizarii

Modernizarea a generat atitudini diverse, in functie de problemele pe care

societatile trebuiau sa le rezolve. In societate romaneasca, odata cu intrarea in
epoca moderna au existat debateri in ceea ce priveste calea dezvoltarii si
modernizarii. Astfel, adeptii unei dezvoltari dupa modelul occidental sustineau
necesitatea industrializarii si urbanizarii (Dionisie Pop Martian, A. D. Xenopol,
Petre S.
Aurelian etc). Adeptii dezvoltarii prin conservarea societatii traditionale
romanesti considerau ca un astfel de tip de modernizare se indeparta de
dezvoltarea naturala, organica a tarii noastre. Modernizarea ar trebui sa se
realizeze tinandu-se cont de structurile si valorile culturale romanesti
traditionale; institutille aduse din Occident alcatuiesc forme care nu au nimic
in comun cu fondul constituit din structurile traditionale romanesti (teoria
"formelor fara fond" sustinuta de junimistii din jurul revistei "Convorbiri
PRESENTATION TITLE 2
literare").
Modernizare in
plan politic
Alexis de Tocqueville (1805-1859), autorul faimoasei lucrari "Despre democratie
in America" considera ca modernizarea se realizeaza prin democratizarea
societatii. A vizitat Statele Unite (1830-1832) cu scopul de a studia sistemul de
penitenciare din aceasta tara. Acolo a vazut insa functionand un sistem de
guvernare mai democratic decat oricare din Europa acelei vremi. Alexis de
Tocqueville a extras anumite concluzii: pe termen lung democratia este
superioara oricarui alt sistem de organizare a statului, chiar daca pe termen
scurt vicile sistemului sunt foarte vizibile; statul democratic asigura
prosperitatea pentru intreaga societate, nu numai pentru anumite grupuri
sociale; baza statului democratic o constituie principiul suveranitatii poporului;
statele democratice nu sunt interesate sa porte razboi impotriva altor state
democratice etc. In secolul al XX-lea au continuat discutille asupra democratiei.
Amenintata de aparitia regimurilor totalitare, democratia se dovedeste a fi cea
mai viguroasa forma de organizare a societatii, in ciuda imperfectiunilor sale.
Ea a asigurat o lunga crestere economica, prosperitatea cetatenilor, protectia
drepturilor si libertatilor omului, o lunga perioada de pace. La aceste realizari au
contribuit mai multi factori ca, de exemplu, faptul ca exista o capacitate de
reinnoire manifestata prin alternanta la putere a oamenilor si a ideilor data de
competitia dintre partide. Este necesar, insa, ca sistemul democratic sa se
perfectioneze datorita necesitatii adaptarii la schimbarile sociale4 si la
 Ideologile semificative
ale secolului al XIX-lea au
fost conservatorismul,
liberalismul, socialismul,
iar cele ale secolului al
XX-lea fascismul si
comunismul. Fiecare 5