Romania si Europa in secolul al XX- lea

Secolul al XX are cea mai bogata istorie din evolutia umanitatii. In acest secol s-au inregistrat
doua razboaie mondiale, au disparut imperiile, au aparut mai multe state nationale , viata
oamenilor s-a schmbat, stiinta si tehnica au revolutionat toate domeniile existentei
umne.Romania a parcurs o evolutie semnificativa , racordandu-se in mai multe privinte la spatiul
european : introducerea sistemului de vot universal (1918) , reforma agrara cea mai
cuprinzatoare din Europa (1921) , dezvoltarea culturala, pentru ca dupa 1945 destinul ei sa fie
legat de factorul sovietic.

In perioada interbelica , a avut loc "marea dezbatere" privind evolutia si cursul pe care trebuie
sa il ia tara. Intreaga dezbatere cu privire la aceasta problema era o continuare a dilemei mai
vechi, din secolul al XIX-lea : conservatorii au sustinut o dezvoltare organica legata de specificul
national , in timp ce liberalii se pronuntau pentru formulele occidentale , si , pe baza lor , sa se
produca modelarea societatii romanesti.

Aceasta chestiune a revenit si in timpul primei jumatati a secolului a XX lea , precum si in a doua
, iar legatura dintre Europa si Romania ,a creat parerii impartite , remarcandu-se doua orientarii
culturale la noi : europenistii si traditionalistii.

Europenistii , erau de parere ca locul Romaniei se afla in Europa , astfel propuneau dezvoltarea
economica , sociala si culturala a acesteia prin raportarea la referentul civilizatiilor occidentale ,
puternic marcate de industrializare si urbanizare , aspecte ce au favorizat dezvoltarea societatii.
Astfel, acest grup ce s-a afirmat preponderent prin reviste , precum :Sburatorul" sau
"Contimporanul" , a criticat lumea rurala idealizata de cealalta grupare, iar prin intermediul
liderului lor , anume criticul literar Eugen Lovinescu , s-a permis vizualizarea unor similaritati
intre cultura noastra si cea europeana. Acest fapt s-a datorat curentului cultural sincronism , ce
presupunea existenta a doua sau mai multe manifestari facsimile a unor ideologi sau curente in
state diferite, curent pe care Lovinescu l-a formulat in lucrarea "Istoria civilizatiei romane
moderne" , si pe care l-a promovat prin intermediul scrierilor sustinotorilor acestuia : George
Calinescu , Ion Barbu , Camil Petrescu, George Bacovia, Tudor Vianu. Totodata , liderul
europenistilor considera ca , poporul roman , prin intermediul claselor sociale urbane , burghezia
si intelectualii va putea sa cladeasca o Romanie europenizata, aspect sesizabil la inceput anilor
1920 , cand scriitorii europenisti prin sincronism au preluat ,initial valorile occidentale , fara a le
transpune prin filtrul national , insa ulterior acestea au fost adaptate la nevoile tarii, ci nu ale
celor din Vest.

La antipodul europenistilor rezida traditionalistii, adepti ai dezvoltarii statului roman numai

prin valorificarea realitatilor/specificului national , acestia propuneau spre deosebire de ceilalti,
limitarea sau chiar interzicerea cumularii de elemente straine, din civilizatiile industriale. Acest
principiu se formula pe urmatorul considerent : statul roman , fiind preponderent agrar, poseda
valori distincte celor europene occidentale, astfel integrarea acestora in cultura noastra ar fi fost
improbabila. Majoritatea traditionalistilor s-au afirmat in jurul revistei "Ganditorul" , al carei
tutelar era teoreticianul ortodoxismului Nichifor Crainic, adept al unei Romanii pusa sub semnul
nationalismului patriotic , atat cultural , economic, social , dar si religios, pe fondul spiritualitatii
romanului, latura cea mai importanta din prisma sa . Alti sustinatori ai traditionalismului au fost
scriitori , precum : Liviu Rebreanu , Ion Pilat, George Bacovia, care desi publicasera si in ajutorul
revistelor europeniste , au dezvoltat mai mult in creatiile lor specificul national , decat cel
modern - european.

O cale de mijloc a acestor miscari , era cea a taranismului , un curent ce promova ideea unui
stat agrar , ce presupunea integrarea exclusiva a modelor europene , doar in cazul in care ar
favoriza dezvoltarea statului ca element agrar, de pilda prin industrializare , insa tot in sprijinul
agriculturii romane, ci nu pentru a modifica valorile noastre mentinute de atata timp. In fond,
originalitatea acestui curent a fost ca a elaborat o doctrina a unei Romanii agrare, situata intre
individualismul capitalist al Vestului si colectivismul comunist al Estului. Unul dintre cei mai de
seama reprezentati a fost Virgil Madgearu, care considera ca sarcina principala a intelectualilor
era aceea de a realiza o concordanta intre institutiile politice si conditiile economice si sociale.

Tendintele spre europenism au fost combatute de adeptii curentului marxist , reprezentat de

comunisti care au ajuns la putere dupa 1945. Pana in 1990, regimul comunist a limitat legaturile
cu Europa , iar cei care s-au manifestat pentru mentinerea noastra in legatura cu sprititul
european au luat calea exilului.

Dupa 1990, o data cu revenirea la democratie, s-a reluat dialogul iar curentul europenist a fost
imbratisat aproape integral atat la nivelul elitei politice si intelectuale cat si la nivelul societatii
civile. Necesitatea Romaniei de a recupera decalajul fata de elementele promovate cultural,
social-economic si politic promovate de civilizatiile occidentale , s-a materializat prin incercarea
de a se integra initial in Consiliul European , organizate infiintata in anul 1949 de statele care au
acceptat ajutorul economic american prin "Planul Marshall"(1947), a carei membre devine statul
roman in anul 1993 prin depunerea depunerea documentului de aderare la Statutul
Organizatiei.In acelasi timp , Romania isi intensifica dialogul diplomatic cu spatiul Europei
Occidentale, context in care isi incepe tratativele pentru aderarea la U.E (1995) . Cererea s-a de
aderare a suscitat negocieri privind intrarea , intre anii 2000-2004, iar in anul 2005 Romania
semneaza tratatul de aderare la U,E, urmand ca data de intrare oficiala in organizatia
suprastatala economica-politica sa fie cea de 1 ianuarie 2007.

Europa Unitate si diversitate , integrare

Din cele 47 de state ale continentului european , astazi 27 dintre fac parte din organizatia
suprastatala U.E , iar 5 sunt in proces de aderare. Uniunea Europeana se caracterizeaza in
principal prin deviza sa "Uniate in diversitate" , ce inglobeaza deoptriva conceptul de
uniformizare ideologic , social- economic a statelor membre , admiterea desfiintari granitelor
vamale si a vizelor , respectiv formarea unor institutii comune de conducere, precum si aspectul
de varietate culturala, lingvistica, etnica, confesionala,respecantandu-se in acest sens valorile
natioanale ale fiecarei tari si a minoritatilor conexe acestora.

Ideea formarii unei Europe Unite a existat inca din Antichitate, atat la nivel teoretic , cat si
practic , intrucat in anumit conjuncturi s-a revazut o verosimila forma incipienta a acestei dorinte
, prin intermediul Imperiului Roman , ce a reusit sa raspandeasca limba latina si dreptul roman in
continent, gratie expansiunii sale si integrarii cu succes a procesului de romanizare. Si in Evul
Mediu, s-a revazut o incercare de a cladi o europa unita , prin Napoleon Bonaparte, ce dorea sa
isi exercite conducerea asupra statelor continentului, cat si sa introduca anumite valori , pe care
le considera ideale : egalitate, liberate , fraternitate, si codul civil modern, pe care il aplicase in
Franta, si in regiunile cucerite\ocupate.

Au existat de asemeanea , in acest context istoric numeroase minti sclipitoare ce au propus

crearea unei Europe Federaliste , precum poetul italian Dante Alighieri *1303* , englezul
teoritician al romantismului , Victor Hugo , care in anul 1849 , vorbea despre conceptul S.U.E *
Statele Unite ale Europei*, ce va "da intr-o zi mana prieteneste peste ocean cu S.U.A".

Cel mai celebru proiect ramane , insa cel al contelui austriac Richard von Coudenhov Kalergi,
numit Pan-Europa, din anul 1923, ce propunea o Europa alcatuita din state federaliste. El a reusit
chiar sa organizeze un congres al Uniunii Pan-Europene in anul 1926 , la Viena , fiind de altfel si
pionerul ideii de reunirea a carbunelui german si a minereului francez sub o singura autoritate.

Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a adus in discutie in randul marilor politicieni crearea
unei paci de durata, astfel plecand de la cauza fundamentala a celor doua conflagratii, anume
razboaiele franco-germane, s-a propus o eficienta rezolvare a chestiunii. Astfel, ideea reunirii
carbunelui german si a minereului de fier francez, principalele elemente din industria
armamentului , a fost vizata drept modalitatea viabila de solutionare a conflictului.

O alta problema ce trebuia rezolvata era expansiunea comunismului prin intermediul armatei
sovietice , care a impus acest regim politic in statele ocupate , preponderent in tarile din Estul si
centrul Europei, insa acest concept avea sustinatori si in randul tarilor occidentale , ce nu mai
vizaudemocratia drept o metoda eficienta. Astfel s-a pus problema rezolvarii rapide a
problemelor economice , a pauperitatii din statele europene , post primei conflagratii , pentru a
le determina sa nu adopte comunismul. In acest sens, S.U.A. prin intermediul unui ajutor
economic oferit statelor europene doritoare, sprjin numit "Planul Marshall" a reusit sa produca
un reviriment indeosebi in Vestul contientului , celelate state Estice , ramanand sub auspiciile
U.R.S.S -ului , ce incerca sa limiteze probleme economcice, datorate subproductiei prin
infiintarea Consilului de Ajutor Economic Reciproc sau C.A.E.R.1949

In vederea utilizarii eficiente a ajutorului economic oferit , cele 16 state ce au beneficiat de

acest sprijin au infiintat in 1948 Organizatia Europeana de Cooperare Economica (O.E.C.E.) , iar
dupa 1961, ulterior alocarii tuturor fondurilor aceasta organizatie a fost redenumita , devenind
accesibila tuturor statelor , astfel s-a transformat in Organizatia Europeana de Cooperare si
Dezvoltare . De altfel , in anul 1949 aceste 16 state fondatoare ale O.E.C.E. au format Consiliul
European , organizatie pentru apararea drepturilor omului si a democratiei in statele membre.
Din anul 1993, Romnia face parte din acest grup de state. Cea mai importanta institutie a sa este
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, la care poate face apel orice persoana ce considera ca
tdrepturile si libertatile sale au fost incalcate de statul in care traieste.