TEMA 4 1772-1918

Statul român modern.De la proiect politic la

realizarea României Mari

secolele XVIII-XX(1918)

sec XVIII

1)Precizarea unui regim politic din Țările Române din secolul al XVIII-lea și
menționarea a două caracteristici ale acestuia.

Regimul fanariot: știrbirea gravă a autonomiei interne pe fondul accentuării dominației

otomane; creșterea obligațiilor materiale față de Poartă; fiscalitatea excesivă, impunerea
monopolului otoman asupra comerțului principatelor, grecizarea României după anul 1789 și
creșterea ponderii grecilor în Sfat și Administrație.

2)Menționarea a două proiecte politice elaborate în spațiul românesc în secolul

XVIII, care vizau constituirea unui stat național român.

Conștienți de dificultatea menținerii unei identități politice proprii, într-o zonă dominată
de interesele marilor puteri, boierii români au acționat pentru internaționalizarea problemei
principatelor, urmărind crearea unui stat tampon între marile puteri.
Pentru prima dată, ideea unui stat tampon a fost înaintată în cadrul Tratativelor de Pace
de la Focșani(1772). Astfel, în memoriul Divanului Muntean, se solicita unirea Moldovei cu
Valahia într-un singur stat, pus sub protecția Rusiei, Austriei și Prusiei.
În timpul Tratativelor de Pace de la Șiștov(1791), delegația boierilor munteni a înaintat
reprezentanților marilor puteri, un memoriu prin care solicita unirea Moldovei cu Valahia
într-un stat românesc pus sub garanția Austriei și Rusiei, revenirea la domniile pământene,
desființarea obligațiilor față de poartă și retrocedarea Raialelor.

1
TEMA 4 1772-1918

3) Prezentarea a două proiecte politice elaborate în spațiul românesc în prima

jumătate a secolului al XIX-lea, referitoare la modernizarea statului/constituirea statului
Național Român.

referitoare la modernizare

În anul 1822, Ionică Tăutu, consilier al domnitorului Moldovei, a elaborat un proiect

politic -Constituția Cărvunarilor- ce includea prevederi referitoare la modernizarea țării. În
document, se solicita separarea puterilor în stat, monarhie constituțională, ereditară, egalitate
în fața legii, libertatea persoanei, libertatea tiparului, măsuri de incurajare a dezvoltării
agriculturii, industriei și comerțului.
Proiectele politice reformatoare elaborate în prima jumătate a secolului XIX, au atins
punctul culminant în momentul desfășurării revoluției române de la 1848-1849.
Proiectul politic pașoptist gravita în jurul a două idei importante:
-ideea de națiune
-modelul politic liberal
Dintre documentele programului elaborate în spațiul românesc,
Proclamația de la Islaz(Ion Heliade Rădulescu, 9 iunie 1848), cuprindea numeroase prevederi
privind modernizarea statului: domn responsabil, ales pe 5 ani din toate categoriile sociale,
adunare reprezentativă, egalitatea în fața legii, libertatea persoanei, a cuvântului și a tiparului,
desființarea privilegiilor boierești și împropietărirea țăranilor cu pământ, prin despăgubire.

referitoare la constituire

În anul 1838, boierimea liberală din Țara Românească, grupată într-o Partidă Națională,
condusă de Ion Câmpineanu, a elaborat două documente politice (‘’Act de unire și
independență’’ și ‘’Osăbitul act denumire a suveranului românilor’’)
Proiectul politic prevedea înlăturarea suzeranității otomane, înlăturarea protectoratului
rusesc, unirea Moldovei cu Valahia, într-un singur stat românesc și desemnarea unui domn
ereditar.

Proiectul politic pașoptist. Ideea realizării unui Stat Național Român se regăsește în
documentele programatce adoptate la Brașov și la Cernăuți.

2
TEMA 4 1772-1918

Astfel, în ‘’Prințipiile Noastre pentru reformarea patriei’’(Brașov, 12 mai 1848), se

solicita Unirea Moldovei cu Valahia într-un stat românesc independent.
De asemenea, în programul ‘’Dorințele Partidei Naționale din Moldova’’(Cernăuți
1848) unirea Moldovei cu Valahia era considerată ‘’Cheia Bolții’’, fără de care întreg
edificiul național s-ar prăbuși.

4)Prezentarea unui fapt istoric din a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin care
s-a constituit Statul Național Român.

După Războiul Crimeei(1853-1856) s-a convocat Congresul de Pace de la Paris. În

cadrul congresului, problema principatelor a fost adusă în dezbaterea Marilor Puteri.
Reprezentantul Franței, contele Walewski, a propus unirea Moldovei cu Valahia într-un stat-
tampon, sub conducerea unui prinț străin. Propunerea a fost susținută de Franța, Rusia,
Sardinia și Prusia, în timp ce Imp Otoman și Austria, cărora li s-a alăturat și Anglia, s-au
pronunțat împotriva propunerii. În lipsa unui consens politic, s-a hotărât consutarea românilor
în privința Unirii, prin intermediul unor adunări ad-hoc.
La 30 martie 1856, s-a semnat Tratatul de Pace de la Paris, care includea prevederi
referitoare și la principatele române și menționa suzeranitatea otomană, protectoratul rusesc
era desființat și înlocuit cu garanția colectivă a Marilor Puteri europene. Rusia retroceda
Moldovei sudul Basarabiei.
În octombrie 1857 s-au întrunit adunările ad-hoc de la Iași și București, care au
adoptat două rezoluții asemănătoare, prin care solicitau: autonomia principatelor,
neutralitatea principatelor, unirea Moldovei cu Valahia într-un singur stat sub numele de
România, prinț străin dintr-o dinastie domnitoare din Europa și adunare reprezentativă.
Aceste solicitări au fost luate în dezbatere de către Marile Puteri Europene întrunite în
cadrul Conferinței de la Paris.
În august 1858, Marile Puteri au adoptat Convenția de la Paris, document prin care
românilor li se oferă o unire parțială. Noul stat urma să se numească Principatele Unite ale
Moldovei și Valahiei, însă se prevedea alegerea a doi domnitori, două guverne și două
Adunări. Singurele instituții comune urmau să fie Comisia Centrală și Înalta Curte de Casație.
Profitând de o imprecizare din textul convenției, românii au acționat punând Europa în ‘’fața
faptului împlinit’’. La 5 ianuarie 1859, Adunarea Electivă l-a votat pe Alexandru Ioan Cuza
ca domn al Moldovei. La 24 ianuarie 1859, Cuza era ales ca domn și de Adunarea Electivă a
Țării Românești.

3
TEMA 4 1772-1918

5)Prezentarea a două acțiuni din politica internă în a doua jumătate a secolului XIX,
prin care s-a consolidat statul român modern.

După recunoașterea internațională a dublei alegeri(Paris 1859) și a unirii depline a

Principatelor(Constantinopol 1861), s-a trecut la unificarea instituțională a Principatelor.
Astfel, la 22 ianuarie 1862, s-a constituit primul guvern unic, condus de conservatorul
Barbu Catargiu, iar la 24 ianuarie 1862, la București, se întrunea prima adunare legislativă
unică(Parlament).
În anii 1863-1865, cu sprijinul prim-ministrului Mihail Kogălniceanu, Cuza a trecut la
adoptarea unui vast program de reforme.
Astfel, în august 1864, era adoptată Legea Rurală, prin care se înfăptuia reforma agrară.
Potrivit legii, țăranii clăcași earu împroprietăriți cu pământ, prin despăgubire. Suprafața
lotului de pământ primit varia în funcție de numărul de vite deținut de țărani. Despăgubirea
trebuia plătită în termen de 15 ani, iar pământul nu putea fi înstrăinat timp de 30 de ani.
În noiembrie 1864 a fost adoptată Legea Instrucțiunii Publice, prin care se adopta
reforma învățământului. Potrivit legii, învățământul era organizat în 3 trepte/cicluri: primar,
secundar și superior. Se prevedea obligativitatea și gratuitatea învățământului primar.
Anul 1866 reprezintă un reper important în procesul de consolidare a statului român
modern. După abdicarea forțată a lui Al. Ioan Cuza(11 februarie 1866), oamenii politici
români au întreprins demersuri pentru aducerea la tronul țării a unui prinț străin. Inițial, tronul
a fost oferit Contelui Filip de Flandra, însă acesta a declinat oferta. După noi demersuri
diplpomatice, a fost desemnat drept canditat la tronul țării prințul Carol de Hohenzollern
Sigmaringen din casa regală Prusacă. La 10 mai 1866, prințul Carol I depunea jurământul în
calitate de domnitor al României.