Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre statul român modern, având în vedere:

- prezentarea a două proiectele de modernizare din secolul al XIX-lea şi precizarea unei asemănări şi a unei deosebiri între acestea;
- menţionarea a două acţiuni realizate de români pentru constituirea statului român modern şi a unei acţiuni prin care se consolidează
statul creat;
- menţionarea unui eveniment prin care statul român se afirmă pe plan internaţional în secolul al XIX-lea;
- formularea unui punct de vedere referitor la rolul României în relaţiile internaţionale de la începutul secolului XX şi susţinerea
acestuia printr-un argument istoric.

INTRODUCERE Modernizarea în spaţiul românesc a presupus desfiinţarea privilegiilor feudale, desfiinţarea dependenţei ţăranilor şi
împroprietărirea lor, adoptarea unor constituţii care să prevadă drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, egalitatea în faţa legii şi separaţia
puterilor în stat, dar a însemnat şi obţinerea independenţei de sub suzeranitatea otomană şi unirea tuturor românilor într-un singur stat.
Modernizarea a fost iniţial concepută teoretic, în diverse proiecte, şi apoi pusă în practică prin reforme. Crearea statului român modern a
început timid în secolul al XVIII-lea, a continuat în secolul al XIX-lea, cu cele mai importante proiecte şi reforme iniţiate de oamenii
politici români, şi s-a definitivat la începutul secolului XX, odată cu realizarea Marii Uniri din 1918.
PROIECTE MODERNIZATOARE Primele proiecte de modernizare ale societăţii româneşti au fost elaborate în secolul al XVIII-
lea, de către boierii reformatori care au alcătuit gruparea partida naţională. Cele mai radicale dintre acestea prevedeau autonomie
internă, unire românilor într-un stat, limitarea puterii politice a domnitorului. Cele mai importante proiecte de modernizare au fost
elaborate, în secolul XIX, în timpul revoluţiilor de la 1848. În programul numit Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei, redactat
la Braşov, revoluţionarii moldoveni aflaţi în exil în au cerut: împroprietărirea ţăranilor fără despăgubire, desfiinţarea privilegiilor,
întemeierea instituţiilor pe principiile libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, unirea Moldovei şi Valahiei într-un stat independent. Acest
program a cuprins, de fapt, obiectivele maximale ale revoluţiei române. Dar cel mai complex proiect a fost cel al revoluţionarilor din
Ţara Românească, Proclamaţia de la Islaz, deoarece avea în vedere o gamă mult mai variată de aspecte politice şi sociale. Acesta
prevedea: independenţa administrativă şi legislativă a ţării, desfiinţarea privilegiilor, adunare reprezentativă aleasă din toate stările
sociale, domn ales pe 5 ani din toate stările sociale, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, desfiinţarea clăcii şi împroprietărirea ţăranilor cu
despăgubire, libertatea presei, instrucţie egală pentru ambele sexe, gardă naţională etc.
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI O asemănare între cele două proiecte este propunerea de împroprietărire a ţăranilor cu pământ,
dar aici constatăm şi o deosebire, deoarece revoluţionarii moldoveni au propus ca ţăranii să nu plătească nicio despăgubire, în timp ce
proiectul din Ţara Românească prevedea despăgubirea pentru boierii expropriaţi. O altă deosebire importantă este raportarea la idealul
unităţii naţionale: proiectul de la Braşov propune unirea românilor, în timp cel proiectul de la Islaz nu aminteşte acest aspect.
ACŢIUNI PENTRU CREAREA STATULUI ROMÂN MODERN Acţiunile oamenilor politici români în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea au dus la crearea statului român modern. În 1856, la Congresul de Pace de la Paris, în urma unui război ruso-
turc, cele şapte Mari Puteri ale Europei hotărăsc să-i consulte pe români în problema unirii, prin convocarea unor adunări ad-hoc.
Adunările ad-hoc ale Ţării Româneşti şi Moldovei, din 1857, hotărăsc unirea Principatelor Române într-un singur stat, sub conducerea
unui prinţ străin. Divergenţa dintre Marile Puteri a dus însă la acceptarea unei uniri parţiale a românilor, cu alegeri separate pentru
domni şi adunări. Totuşi, românii reuşesc o unire deplină prin dubla alegere a lui Cuza ca domnitor atât în Moldova cât şi în Ţara
Românească (5, respectiv 24 ianuarie 1859) şi apoi, prin acţiuni diplomatice, obţin acceptarea unificării guvernelor şi parlamentelor.
Astfel este creat nucleul statului naţional român unitar. Cuza a realizat şi cea mai importantă reformă socială, împroprietărirea ţăranilor
(1864). Reforma agrară a avut drept consecinţă consolidarea statului deoarece a fost creată o pătură socială nouă, ţărănimea liberă şi
proprietară, care a putut fi cooptată apoi mai uşor în proiectul major al obţinerii independenţei.
AFIRMAREA PE PLAN INTERNAŢIONAL ÎN SEC. XIX În 1866, românii au reuşit să aducă la conducere prinţul străin, în
persoana germanului Carol I de Hohenzollern. În 1877 România îşi proclamă independenţa de sub suzeranitatea otomană şi, prin
participarea la războiul antiotoman pornit de Rusia în Peninsula Balcanica, se afirmă pentru prima dată pe plan internaţional.
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE DE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX În 1913, România a participat la al Doilea Război
Balcanic, conflict purtat între Bulgaria, pe de o parte şi Serbia, Grecia şi Muntenegru de cealaltă parte. Războiul s-a încheiat cu
înfrângerea Bulgariei. Consider că Tratatul de Pace de la Bucureşti a demonstrat rolul important pe care îl ocupa România în
politica balcanică prin faptul că pacea se desfăşura în capitala ţării noastre şi fără intervenţia marilor puteri europene.
CONCLUZII Participarea României la Primul Război Mondial de partea Antantei (1916-1918) a deschis drumul către Marea
Unire. În 1918 are loc unirea provinciilor româneşti, aflate până atunci sub stăpânire străină, cu România: Transilvania şi Bucovina
(stăpânite de Austro-Ungaria) şi Basarabia (stăpânită de Rusia). Marea Unire este punctul culminant al realizării proiectului de
modernizare aşa cum a fost el conceput de revoluţionarii de la 1848.