SUPORT DE CURS

CLASA A XII-A

ISTORIE

2018

1
 PROGRAMA PENTRU BAC

Domenii de Conținut

A.POPOARE ŞI SPAŢII ISTORICE

1.Romanitatea românilor în viziunea istoricilor.

B. OAMENII, SOCIETATEA ŞI LUMEA IDEILOR

2.Secolul XX –între democraţie şi totalitarism. Ideologii şi practici politiceîn
România şi în Europa.
3.Constituţiile din România.

C.STATUL ŞI POLITICA
4.Autonomii locale şi instituţii centrale şi în spaţiul românesc (secolele IX-XVIII).
5.Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari. (secolele
XVIII-XX)

2
 CAPITOLUL I: Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

A. ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ
Etnogeneza reprezintă un proces istoric, lingvistic şi cultural, de formare a unui popor.
Etnogeneza românească se încadrează în procesul de formare a popoarelor şi limbilor latine europene. În
a doua jumătate a mileniului I apar popoarele romanice europene: francezii, italienii, spaniolii,
portughezii şi românii.

1. În primul rând, autohtonii din provinciile cucerite de romani au fost asimilati de colonişti si au
preluat limba latină, romanizându-se pe deplin.
2. A doua asimilare s-a produs prin integrarea migratorilor de către populaţiile romanizate: francii
în Galia, vizigoţii în Pen. Iberică, ostrogoţii în Italia, slavii în Dacia şi Moesia.
Etnogeneza românească este considerată încheiată în sec. VII-VIII.
Popoarul roman s-au constituit printr-o dublă asimilare.
1.În primul rând, geto-dacii au fost asimilați de romani și au preluat limba latină,
romanizându-se pe deplin.

ROMANIZAREA DACIEI
Romanizarea reprezintă un proces istoric complex in urma căruia popoarele cucerite de romani
preiau limba latină, obiceiurile si modul de viata al romanilor.Acest proces a avut loc in trei etape:
I. Etapa preromana, din secolul I i. Hr. pana in 106, in care autohtonii geto-daci au avut
contacte sporadice cu romanii, adică romanii atacau N Dunării, iar populaţia geto-daca ataca la S de
Dunăre.
II. Romanizarea propriu-zisa din 106 care s-a făcut intr-un mod intens.Romanizarea are loc nu
numai in Dacia , ci si in Moesia care cuprindea si Dobrogea cucerita de romani in anul 28 î.Hr. Dacii
liberi, care ocupau centrul si nordul Moldovei si nordulTransilvaniei, intra si ei procesul de romanizare
mai ales prin intermediul comerţului.
III.Etapa postromana. Perioada după 271, după retragerea aureliană. Pe teritoriul Daciei a
rămas o populaţie puternic si ireversibil romanizata iar la sud de Dunăre s-au retras doar armata si
administraţia romana

Factorii romanizării:

1.ADMINISTRAŢIA: Dacia a fost provincie de rang imperial, subordonată direct împăratului şi

administrată de un guvernator cu titlul de legatus augusti.
Pentru a putea fi administrată mai uşor, Dacia, a fost împărţită în Dacia Superior, Dacia Inferior,
apoi în Dacia Apulensis, Dacia Malvensis şi Dacia Porolissensis.
2. ARMATA a stationat in permanenta in provincie . Soldaţii erau cantonaţi in castre, dispuse pe
intreg spatiul provinciei,în special de-a lungul frontierei fortificate numită limes. In jurul castrelor militare
s-au creat asezari civile (canabae), unde traiau tarani daci, familiile militarilor, mesteri, negustori. Limba
de comunicare aici era latina. Pe teritoriul Daciei au staționat Legiunea a XIII-a Gemina și a V
Macedonica.
3.VETERANII. Multi daci dupa serviciul in amata romana (20-25 ani) dobandeau cetatenie
romana si, intorcandu-se la asezarile lor de bastina, contribuiau la romanizarea conationalilor lor. Militarii
din unitatile romane stationate in Dacia, dupa expirarea termenului serviciului deveneau veterani si erau
improprietariti, de regula, in aceasta provincie. Pe terenurile primite veteranii formau gospodarii agricole,
numite villa rustica, unde lucra populatia locala.
4.URBANIZAREA. Cresterea numarului de orase construite in Dacia a contribuit substantial la
romanizare. Oraşele din Dacia se împărţeau în:-colonii (orașe de rang superior ex: Ulpia Traiana
Samizegetusa, Napoca, Drobeta) si municipii (orașe de rang inferiorex. Dierna, Tibiscum)

3
 RETRAGEREA AURELIANĂ
Atacurile popoarelor migratoare ,dorința de a avea o graniță mult mai stabilă pe fluviul Dunare,
dorința de a reforma si centraliza Imperiul Roman l-au determinat pe împaratul Aurelian să retragă
administratia si armata din Dacia la sud de Dunare.
Continuitatea este atestată de descoperirile arheologice din spațiul vechii Dacii. Inscripțiile din
secolul IV atestă că limba latină era vorbită în continuare în Dacia după retragerea aureliană. Donariul de
la Biertan din județul Sibiu, relicvă creștină din secolul IV, conține inscripția latină : "Ego Zenovius
votum posui" (Eu, Zenoviu, am depus darul), fiind o altă dovadă a vorbirii limbii latine în Dacia, după
271.
In sec IV principalul factor de romanizare îl reprezintă răspândirea creştinismului în limba latină.
Prezența creștinismului pe teritoriul Daciei este dovedit de numeroasele descoperiri: opaițe cu semnul
crucii, basilici că cele de la Sucidava din secolul VI, Tomis (secolele IV-VI). Răspândirea creştinismului
în limba latină este dovedită de termenii creștini ce provin din limba latină: Dumnezeu-Domine Deus,
cruce, creștin, înger, biserica-basilica.

2.A doua asimilare s-a produs prin integrarea migratorilor de către populaţiile romanizate:
francii în Galia, vizigoţii în Pen. Iberică, ostrogoţii în Italia, slavii în Dacia şi Moesia.
Timp de aproape un mileniu (sec. III-XIII), actualul spațiu românesc a fost străbătut de popoarele
migratoare.
Între secolele V-VII, slavii au năvălit în Moldova, [[Muntenia] și Transilvania.
După anul 602,slavii trec în masă dincolo de fluviu, fapt care are drept urmare ruperea în două a
romanităţii orientale şi împingerea populatiei romanizaţe spre Sudul Peninsulei Balcanice.

            Limba populară vorbită de populaţia romanizată din Dacia şi Moesia se transformă în secolele
VII-VIII într-o limbă nouă, limba română. Componentele de bază ale limbii române sunt: substratul
lingvistic traco-dacic (circa 160 de cuvinte cu derivatele lor) ce reprezintă 10% din lexicul
românesc, stratul lingvistic latin ce reprezintă 60% din vocabularul limbii române şi adstratul lingvistic,
adică influenţele slave, ce reprezintă circa 20% din vocabular.

B.Romanitatea românilor în izvoarele istorice

Sintagma “romanitatea românilor” se referă la originea romană a românilor, din coloniştii aduşi de
Traian în Dacia , latinitatea limbii române, unitatea de neam a românilor din întreg teritoriul locuit de ei.
Romanitatea românilor a reţinut atenţia cronicarilor, filosofilor, etnografilor, geografilor,
literaţilor, dar cei care s-au ocupat cel mai mult de această temă au fost istoricii. Ei au stăruit să
demonstreze continuitatea romană în Dacia după retragerea aureliană, originea latină a limbii române,
formarea conştiinţei de neam, a originii romane a românilor.
Românii, atât cei de la nordul cât şi cei de la sudul Dunării, erau numiţi în izvoarele străine vlahi sau
valahi, volohi, blachi, olahi. Acești termeni desemnează o populație neslavă, adică romanică din Europa
de Est.

Românii s-au numit întotdeauna pe ei înșiși “români”– dovadă a conștiinței descendenței lor
romane
Primele menţiuni care îi amintesc pe români drept urmaşi ai coloniştilor romani aparţin unor surse
bizantine.
- În secolul VII, împăratul bizantin Mauricius în tratatul său militar Strategikon vorbește
despre locuitorii de la N de Dunăre, numindu-i romani.
- sec. IX : “Oguzname” (cronică turcească) – amintește despre “ulak-ili” (țara valahilor)

- sec. IX : Moise Chorenati în lucrarea “Geografia” (sursă armeană) menționează “țara
necunoscută ce-i zice Balak (Valachia)”
- sec. X : împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul în lucrarea “Despre administrarea
imperiului” (sursă bizantină) folosește termenul “romani » pentru populaţia neslavă din Balcani, în
opoziție cu “romei” (locuitori ai Imperiului Bizantin)

4
 - sec.XI-Tratatul geografului persan Gardizi, Podoaba istoriilor susţine faptul că romanii trăiau
între Dunăre şi un munte mare.
- Una dintre cele mai importante mărturii medievale este cea a cronicarului maghiar numit
de istorici Anonymus (deoarece nu şi-a semnat opera). Cronica lui Anonymus (Gesta hungarorum, în
traducere, Faptele ungurilor), scrisă în secolul XII, mentioneaza ca la venirea maghiarilor in Transilvania,
populația era constituită din “slavi, bulgari și blachi”; se vorbește și despre conducătorul Gelu, “quidam
Blachus” (”un anume român”)
- sec. XIII : Simon de Keza, ”Gesta Hunnorum et Hungarorum”/”Faptele hunilor și ale
ungurilor” – maghiarii i-au gasit aici pe români.

CAUZA ABORDARII ROMANITATII ROMANILOR

Cărturarii umanişti occidentali din secolele XIV-XVI au arătat un interes deosebit românilor
şi prezentării originii acestora datorită preocupării pe care o aveau pentru redescoperirea valorilor
culturale ale antichităţii greco-romane. Românii au atras atenţia umaniştilor europeni şi rezistenţa
lor în calea expansiunii otomane, dar si prin prin luptele lor împotriva Imperiului otomanşi
participarea la cruciadele târzii.
Astfel, umanistul italian Poggio Bracciolini vorbeşte despre originea latină a românilor, aducând
şi argumente lingvistice culese din spaţiul românesc.
Enea Silvio Piccolomini, viitorul papă Pius al II-lea, a contribuit, prin scrierile sale istorice, la
popularizarea originii romane a poporului român dar şi a victoriilor repurtate de români împotriva
turcilor. 
Umaniştii români au elaborat primele teorii argumentate istoric privitoare la formarea poporului
român.
Cel mai cunoscut umanist din spaţiul românesc a fost Nicolaus Olahus, din secolul al XVI-lea.
Cea mai importantă lucrare a sa este Hungaria ( 1536), scrisă în limba latină. El a afirmat originea latină a
românilor şi unitatea de limbă, religie şi obiceiuri a românilor din cele trei ţări medievale. 
Johannes Honterus realizează o hartă (1542), scriind numele ”Dacia” peste tot teritoriul locuit
de români sugerând astfel unitatea de neam a tuturor românilor
Primele cronici în limba română au fost publicate în secolul XVII de către cronicarii moldoveni
Grigore Ureche şi Miron Costin. Grigore Ureche, în Letopiseţul Ţării Moldovei, afirmă originea romană
a moldovenilor, muntenilor şi ardelenilor în expresia devenită celebră toţi de la Râm ne tragem. El aduce,
în sprijinul afirmaţiei sale, argumente lingvistice.
Miron Costin a dedicat o lucrare specială originii românilor, De neamul moldovenilor. El afirmă,
ca şi Ureche, originea romană a locuitorilor din Moldova, Ţara Muntenească şi a românilor din părţile
ungureşti (Transilvania), dar argumentaţia sa este mult mai bogată decât cea a lui Grigore Ureche. Costin
aduce argumente lingvistice, etnografice şi arheologice în sprijinul romanităţii românilor, îl consideră pe
Traian primul descălecător.
Constantin Cantacuzino, în „Istoria Ţării Româneşti”, a subliniat „continuitatea de viaţă a
dacilor sub stăpânire romană, unitatea şi continuitatea românilor.”
 Dimitrie Cantemir  în lucrarea  Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor,vorbeşte
despre originea pur latină a românilor. El susţine descendenţa pur romană din Traian  „Aceştia dară (…)
vestiţi romani (…) sunt moşii, strămoşii noştri, a moldovenilor, muntenilor, ardelenilor.”

5
 CAUZA ABORDARII ROMANITATII ROMANILOR .
POLITIZAREA ROMANITATII ROMANILOR

Teoria  imigraţionistă despre formarea poporului român. Politizarea romanităţii românilor

Teoria imigraţionistă a fost elaborată în contextul în care, românii din Transilvania, îşi cereau
egalitatea în drepturi politice cu celelalte naţionalităţi. Românii îşi cereau drepturi pornind de la
argumentele istorice că sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, urmaşi ai ilustrului popor roman.
Contextul istoric
Prin tratatul de la Karlowitz din 1699 Imperiul Otoman pierdea Ungaria si aTransilvania, care au
trecut in stapanirea habsburgică.Prin acest tratat, Transilvania devine provincia Imperiului Habsburgic. În
Transilvania se mentinea sistemul celor 3 naţiuni privilegiate (maghiarii, saşii şi secuii) cu excluderea
românilor, care erau considerati tolerati. Se recunosteau oficial 4 religii (religii recepte): Catolică,
Calvină, Luterană și Unitariană. Religia Ortodoxă era exclusa din rândul celor recunoscute oficial.
Pentru a asigura unitatea imperiului, împaratul a propus crearea Bisericii Unite Greco-Catolice
( prin diplomele din anii 1698, 1701). Cei care ar fi acceptat renunţarea la ortodoxie şi treceau la noua
biserică ar fi primit drepturi politice egale cu cele ale naţiunilor privilegiate.
 Miscarea de emancipare (eliberare) naționala a românilor transilvaneni a fost reprezentată de
episcopul greco-catolic Inochentie Micu-Klein. El a elaborat in 1744 un memoriu numit “Supplex
Libellus” in care cerea egalitatea politică si naţională a romanilor din Transilvania cu celelalte
nationalități aducand drept argumente vechimea și continuitatea românilor in Transilvania, originea
latina, precum și contributia la dezvoltarea economică principatului.
În secolul al XVIII-lea, istoricul austriac Franz Schulzer a elaborat o teorie greşită despre
formarea poporului român, numită teoria imigraţionistă (în lucrarea Istoria dacilor transalpini din
1781). El susţinea că românii s-au format ca popor la sudul Dunării de unde au emigrat la nordul Dunării
în secolul XIII.
Această idee este susținută de istorici maghiari precum: Josef Karl Eder, Johann Christian von
Engel şi Bella Marton.
Reprezentanţii Şcolii Ardelene, Gheorghe Şincai, Samuil Micu şi Petru Maior, Ioan Budai-
Deleanu au adus argumente lingvistice şi istorice care să combată teoria imigraţionistă. Totuşi, ei au
susţinut, în mod exagerat, originea pur romană a poporului român. Argumentele lor au fost sintetizate
într-un document numit Supplex Libellus Valachorum, scris în 1791 de intelectualii români din
Transilvania şi trimis Curţii imperiale la Viena pentru apărarea românilor şi drepturilor lor. (se cerea
desfiinţarea denumirii de tolerați, reprezentare proporțională în Dietă și alte instituții etc.)

CAUZA ABORDĂRII ROMANITĂŢII ROMÂNILOR

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după formarea Austro-Ungariei (1867), când românii au
protestat faţă de desfiinţarea autonomiei Transilvaniei, istoricii austrieci şi maghiari au reluat teoria
imigraţionistă.
Istoricul austriac Robert Roesler a argumentat ştiinţific teoria imigraţionistă în lucrarea „Studii
româneşti. Cercetări asupra istoriei vechi a românilor” din 1871, de aceea teoria imigraţionistă se mai
numeşte şi teoria lui Roesler. El a susţinut, pe baza scrierilor unor istorici latini târzii şi nesiguri.
 Principalele idei ale Teoriei imigraţioniste
• dacii au fost exterminaţi ca popor;
• dispariţia vechii toponimii dace;
• romanizarea nu s-a putut realiza în cei 165 de ani de stăpânire romană;
• toţi locuitorii Daciei au părăsit provincia prin retragerea aureliană;
• poporul român şi limba română s-au format la sud de Dunăre deoarece: lipsesc din limba lor elementele
germanice; există elemente lexicale comune în limba română şi albaneză; dialectele daco-român şi
macedo-român se aseamănă; influenţa slavă a fost posibilă numai la sud de Dunare unde românii devin
ortodocşi şi preiau limba slavonă în cult;
• românii sunt un popor de păstori nomazi;

6
• lipsa izvoarelor istorice care să ateste existenţa românilor la nord de Dunăre înainte de secolul al XIII-
lea;
• maghiarii au găsit la venirea lor în Transilvania o „terra deserta”.

Reprezentanţii romantismului: Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu nu au insistat asupra

dacilor ca element fondator al poporului român, dar au evidenţiat curajul şi a spiritului de sacrificiu al
acestora.
  B.P. Hasdeu  în lucrarea Pierit-au dacii ? (1860) – susţine că dacii nu au fost exterminaţi, ei au
fost romanizaţi. A formulat teoria circulatiei cuvintelor, aratând ca structura unei       limbi este data de
circulația cuvintelor, nu de numarul lor.
Istoricii români au adus argumente arheologice şi lingvistice arătând că teoria lui Roesler este
falsă. Unul dintre cei mai cunoscuţi este Alexandru D. Xenopol, care în lucrarea Teoria lui Roesler:
Studii asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană” (1884) susţine continuitatea românilor
 arheologia, toponimia și hidronimia aduc dovezi în favoarea continuității dacice și daco-romane ; el
arata că dacă daco-romanii ar fi părăsit spaţiul Nord-Dunarean s-ar fi pierdut si denumirile de ape si de
locuri,iar migratorii ar fi ales propriile nume pentru apele si orasele intalnite in cale.
 migrațiile barbarilor nu au distrus populația daco-romană, ci au împins-o spre munți ;
 dintre migratori, doar slavii au exercitat o influență mai consistentă asupra poporului și limbii române.
Teoria Continuităţii ( Autohtoniei)
 Principalele argumente ştiinţifice ale istoricilor români sunt:
 nici un izvor narativ nu vorbeste de distrugerea dacilor ci doar de înfrângerea si supunerea lor, de
distrugerea puterii lor militare;
 Toponimele (numele de locuri) şi hidronimele (numele de râuri) de origine daco-romană existente până
azi în limba română nu ar fi putut fi păstrate fără o continuitate neîntreruptă de locuire din antichitate
până în evul mediu.
 Dovezi arheologice .ex. Donariul de la Biertan cu inscripţia Ego Zenovius votum posui.
 Romanizarea se putea realiza în 170 de ani, aşa cum s-a întâmplat şi în alte teritorii cucerite de romani.,
ceea ce contează este intensitatea romanizării nu timpul, provincii precum Gallia s-au romanizat intr-o
perioadă mai scurtă de timp.
 Mărturiile lui Anonymus şi ale altor cronicari medievali maghiari sau bizantini arată că poporul român
a existat la nordul Dunării la venirea maghiarilor aici (în 896).
 asemanarile cu albaneza se datorează originii comune traco-ilirice a substratului celor doua limbi;
   Unii autori fac confuzie între transhumanta si nomadism;

Teoria  imigraţionistă în secolul XX  

Istoricii români din perioada interbelică au revenit cu noi argumente pentru a combate teoria
imigraţionistă. Cei mai importanţi dintre aceştia au fost Nicolae Iorga( în lucrarea Istoria românilor),
Vasile Pârvan şi Gheorghe Brătianu. Vasile Pârvan a adus numeroase izvoare arheologice în sprijinul
continuităţii. Gheorghe Brătianu, în lucrarea sa O enigmă şi un miracol istoric: poporul român (1937,
scrisă iniţial în limba franceză), a realizat o sinteză a argumentelor istorice, geografice, arheologice,
etnografice şi  lingvistice care combat teoria imigraţionistă. Aceasta este până astăzi cea mai complexă
lucrare pe această temă.

CAUZA ABORDĂRII ROMANITĂŢII ROMÂNILOR.

POLITIZAREA ROMANITĂŢII ROMÂNILOR.

După cel de al-II-lea război mondial în condiţiile instaurării regimului comunist în România,
istoria naţională este rescrisă. Mihai Roller a devenit istoricul oficial al regimului, iar în  manualul de
istorie a României (1947) Roller şi colaboratorii săi negau romanitatea românilor, exagerând rolul
elementului slav în etnogeneza românească. 
În epoca lui Nicolae Ceauşescu, teoria imigraţionistă a fost combătută constant, de data aceasta
argumentele care au fost invocate priveau mai ales civilizaţia dacilor. Regimul comunist a privilegiat
elementul dac în comparaţie cu cel roman deoarece în propaganda comunistă romanii erau consideraţi
asupritori.

7
 Romanitatea românilor. Cerințe:

1. Menționați o cauză care a transformat cercetarea științifică referitoare la formarea

poporului român și a limbii române într-o problemă controversantă și prezentarea unei consecințe ale
acestei transformări.
2. Menționarea a 2 poziții cu privire la romanitatea româniilor formulate de istoricii români
din sec XX și precizarea unei deosebiri între acestea.
3. Argumentați afirmatia conform careia politizarea romanizării romanilor s-a datorat unor
interese legate de dominația unor state legate de spațiul românesc.
4. Menționarea a 2 idei prin care istoricii au susținut romanitatea românilor.
5. Formulați un punct de vedere cu privire la rolul romanității românilor în scrierile istoricilor
și sustinerea acestuia printr-un argument istoric.
6. Numirea uniu istoric și precizarea unei cauze pt care acesta a abordat ideea romanității
românilor.
7. Prezentați 2 idei prin care istoricii au susținut romanitatea românilor.
8. Menționați o deosebire între autorii români referitoare la problema romanității românilor.
9. Precizați o epocă istorică în care a fost abordată problema romanității.
10. Precizarea unui motiv pentru care s-au implicat istoricii în abordarea romanitații
românilor.
11. Mentionarea a 2 idei prin care istoricii au susținut romanitatea românilor.
12. Prezentați 2 teori istoriografice cu privire la formarea poporului român.

1.Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre romanitatea românilor în viziunea

istoricilor din sec. XVIII–XX, având în vedere (30 puncte):
– menţionarea a două idei directoare susţinute de corifeii Şcolii Ardelene;
– prezentarea teoriilor istoriografice divergente referitoare la etnogeneza românească şi precizarea
unui istoric român care apără punctul de vedere naţional;
– menţionarea a două idei ale istoriografiei comuniste din România referitoare la romanitatea
românilor;
– formularea unui punct de vedere referitor la semnificaţia studierii romanităţii românilor şi
susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

2.Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre ,,implicarea istoricilor în abordarea

romanităţii românilor”, având în vedere:
1. numirea a doi istorici străini care au abordat problema romanităţii românilor şi precizarea
unui secol în care au apărut scrieri referitoare combaterea romanităţii românilor;
2. prezentarea unui motiv politic pentru care s-au implicat istoricii în abordarea romanităţii
românilor
3. prezentarea conţinutului teoriei imigraţioniste a lui Robert Roesler;
4. menţionarea a două idei prin care istoricii au susţinut romanitatea românilor;
5. formularea unui punct de vedere referitor la implicarea istoricilor în abordarea romanităţii
românilor şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric

3.Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre ideea romanităţii românilor având în
vedere:
- menţionarea a doi umanişti care au susţinut ideea romanităţii românilor;
- prezentarea a două argumente din secolul al XIX-lea care au susţinut ideea romanităţii
românilor;
- prezentarea a două argumente prin care se contestă ideea romanităţii românilor;
- menţionarea unui istoric român care a abordat ideea romanităţii românilor;
- formularea unui punct de vedere referitor la politizarea ideii romanităţii românilor în
secolul al XX-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

8
 CAPITOLUL II
Autonomii locale şi instituţii centrale în spaţiul românesc(sec. IX-XVIII

În sec. VII-IX forma de organizare politică specifică spaţiului românesc a fost obştea sătească.
Obștiile erau conduse de cnezi sau juzi, care aveau atribuţii militare, politice, judecătoreşti şi
administrative. Obştile săteşti s-au grupat în uniuni de obşti, autonomii locale, numite de N.Iorga romanii
populare şi care purtau diferite denumiri: vopievodate, cnezate,codrii câmpuri, tări etc.
Prin unificarea acestora sub o autoritate centrală s-au constituit statele medievale românești.

Constituirea statelor medievale româneşti a fost favorizată de mai mulţi factori:

Factori interni:
- creşterea demografică
- dezvoltarea economică
- existenţa formaţiunilor prestatale româneşti.
Factori externi:
- prezenţa cumanilor şi a tătarilor a împiedicat Regatul Ungariei şi Imperiul Bizantin să-şi extindă
dominaţia asupra spaţiului românesc.
-luptele pentru tron din Ungaria odata cu stingerea dinastiei arpadiene din 1301, au faciitat apariția
Țării Românești
 rivalitatea dintre statul tătar, Ungaria și Polonia a facilitat apariţia statului medieval Moldova
 influenţa politică și culturală a Bizanţului

Caracteristici ale autonomiilor locale:

- Obştile erau conduse de cnezi sau juzi, care aveau atribuţii militare, politice, judecătoreşti şi
administrative.
- Au stat la baza constituirii stalelor medievale româneşti
- Erau dezvoltate din punct de vedere economic
- Au intrat în conflict cu regalitatea maghiară

9
 Transilvania (spațiul intracarpatic)

Formarea statului medieval Transilvania cunoaște două etape :

1.etapa formatiunilor prestatale (sec. IX-XI)
Cele mai vechi formaţiuni prestatale au fost semnalate în sec. IX, în interiorul arcului carpatic în
documentul Cronica notarului anonim al regelui maghiar Bela al III-lea (Gesta Hungarorum sau
Faptele ungurilor) :
- voievodatul lui Glad, în Banat, cu reședința la Cuvin;
- Voievodatul lui Gelu, în centrul Transilvaniei, cu resedinta la Dăbâca;
- voievodatul lui Menumorut, în Crișana, cu reședința la Biharea.

Legenda Sfântului Gerard mentioneaza, existenţa la jumătatea sec. XI, a două voievodate:
- voievodatul lui Ahtum, în Banat care intră în conflict cu maghiarii deoarece cere vamă pe sarea
transportată pe râul Mures în regatul maghiar
- Voievodatul lui Gyula, în centrul Transilvaniei, care intră în conflict cu regele maghiar Ştefan
deoarece refuză să treacă la catolicism.

Organizarea institutionala
Maghiarii încearcă să impună instituţia principatului. Astfel, în 1111-1113, apare mentionat în
documente principele Mercurius. Actiunea nu a avut succes, revenindu-se la vechea formă de
organizare românească voievodatul, în anul 1176, în documente fiind mentionat „Leustachiu voievod”.
Voievodatul se va menţine până în 1541 când Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate
otomană.
Colonizarea
Pentru a-si consolida dominația în Transilvania, maghiarii i-au colonizat pe secui și sași. Secuii i-
au însoțit pe maghiari în expeditiile de cucerire. Sașii au fost aduși din regiunea Rinului, zona Flandrei, și
mai ales Saxonia şi aşezaţi în zonele Alba, Hunedoara şi Sibiu, iar la începutul sec XII şi în zona
Braşovului.. S-au bucurat de privilegii. Asfel, regeleAndrei al II-lea acordă largi privilegii saşilor în 1224
prin Bula de Aur.
La 1211, regele Andrei II i-a colonizat pe teutoni în Tara Bârsei. Teutonii intra în conflict cu
regalitatea maghiară și sunt alungati la 1225.

Organizarea administrativă :
Maghiarii erau organizaţi în comitate
Saşii şi secuii s-au organizat în scaune
Românii erau organizaţi în districte situate în regiunile de margine ale Transilvaniei: Ţara
Haţegului, Ţara Făgăraşului, a Maramureşului.

Statutul românilor din Transilvania.

Românii, majoritari, vor fi exclusi din viața politică a Transilvaniei, iar religia ortodoxa,
nerecunoscuta, religia românilor fiind doar tolerată. Un decret din 1366 al regelui Ludovic I conditiona
calitatea de nobil de apartenenta la catolicism. Excluderea românilor din rândul naţiunilor privilegiate va
fi desăvârşită în 1437 când s-a constituit Unio Trium Natiorum, o înţelegere între cele trei naţiuni
privilegiate( nobilimea maghiară, saşii şi secuii).

10
 FORMAREA STATULUI MEDIEVAL ŢARA ROMÂNEASCĂ( spațiul sud-carpatic sau
spațiul dintre Dunăre și Carpați)

În sec al XIII-lea întreg spaţiul românesc avea să fie marcat de marea invazie mongolă din
1241, care a deorganizat regatul maghiar. Astfel presiunea maghiară asupra spaţiului românesc
scade şi sunt create condiţiile favorabile constituirii statelor medievale de la sud şi est de Carpaţi.

formațiuni prestatale de la sud de Carpați 

2 iunie 1247 – „Diploma Cavalerilor Ioaniţi”, prin care regele maghiar Bela al IV-lea îi aşază pe
cavalerii ioaniţi în Ţara Severinului , menţionează cinci formaţiuni prestatale sud-carpatice:
 Țara Severinului
 cnezatele lui Ioan şi Farcaș – între Jiu şi Olt
 voievodatele lui Litovoi (dreapta Oltului) și Seneslau (stânga Oltului).

Diploma oferă informaţii privind societatea românească de la sud de Carpaţi. Ea pomeneşte de

maiores terrae, „ mai marii pământului”, categorie privilegiată şi pe rustnici, oamenii de rând.

Litovoi ( poate cel din Diploma , poate un urmaş al său) încearcă să se rupă de sub
suzeranitatea maghiară.
În 1277/1279 are loc o luptă care se sfârşeşte cu moartea lui Litovoi şi cu căderea în prizonierat a
lui Bărbat, fratele său. În schimbul unei mari sume de bani, el se răscumpără , ceea ce evidenţiază
prosperitatea economică a voievodatului, şi preia conducerea în locul fratelui său.

Negru Vodă (considerat întemeietorul legendar al Ţării Româneşti ), pleacă din Făgăraş şi
descalecă la Câmpulung, în anul 1290. (acest fapt ilustrează contribuţia românilor din Transilvania la
întemeierea Ţării Româneşti).
Descălecatul din Argeş este considerat de unii istorici începutul procesului de constituire a Ţării
Româneşti.

Basarab I Întemeietorul (1310-1352)

Iniţial se afla sub sub suzeranitatea coroanei maghiare pentru Banatul de Severin. In 1324, într-un
document al cancelariei maghiare, Basarab este numit „voievodul nostru transalpin”.
În 1330 regele Ungariei,Carol Robert de Anjou, întreprinde o expediţie la sud de Carpaţi şi
înaintează către Curtea de Argeş, capitala lui Basarab. Cauza conflictului a fost stapânirea asupra
Banatului de Severin. Deşi Basarab se oferă să restituie maghiarilor Banatul de Severin și să plătească o
sumă de 7000 de mărci de argint, Carol Robert de Anjou refuză oferta, iar armata maghiară, aparent
victorioasă se întoarce spre Transilvania, dar la întoarcerea , românii îi aşteaptă la un loc întărit, numit, în
Cronica pictată de la Viena a lui Marcus von Kolt, posadă, şi îi înfrâng (9-12 noiembrie 1330). Biruinţa
românilor la Posada a însemnat câştigarea independenţei şi încheierea procesului de formare a statului.

Consolidarea statului medieval Ţara Românească se va realiza în timpul urmaşilor lui

Basarab, Nicolae Alexandru şi Vladislav Vlaicu.
Consolidarea noului stat continuă în timpul lui Nicolae Alexandru (1352–1364), fiul lui Basarab,
asociat la domnie, cu titlul de voievod. Nicolae Alexandru întemeiază în 1359, Mitropilia Ţării
Româneşti,dependentă de Bizanţ. Aceasta a însemnat un act de independenţă faţă de regalitatea
maghiară.
Cu Vladislav Vlaicu (1364–1377), bate monedă proprie. Se confruntă prima dată cu turcii în 1369,
iar în 1370 întemeiază a doua mitropolie a Ţării Româneşti la Severin.

11
 FORMAREA STATULUI MEDIEVAL MOLDOVA ( spațiul est-carpatic)

La începuturile Evului Mediu izvoarele istorice ruseşti( ex. Cronica lui Nestor sau Cronica
vremurilor trecute) şi bizantine menţionează la est de Carpaţi, următoarele formaţiuni politice: ţări, codri,
câmpuri, cobâle.
În jurul anului 1000:
 Codrii Cosminului
 Ţara Sipenitului
 Câmpul lui Dragoş
 Cobâle în ţinutul Dorohoi, Vaslui
În sec. XIII-XIV izvoarele poloneze şi ruseşti menţionează Ţara Brodnicilor şi Ţara
Boholovenilor.

La baza constituirii Moldovei stă un dublu descălecat.

Descălecatul lui Dragoş
Dragoş participă la expediţiile organizate la est de Carpaţi împotriva tătarilor de regele maghiar
Ludovic de Anjou .Cu prilejul acestor expediţii în partea de nord-est a Moldovei, în valea râului Moldova
se organizează de către regalitatea maghiară o Marcă de apărare împotriva tătarilor, numită Moldova
Mică (1347), cu capitala la Baia.
Dscălecatul lui Bogdan
A doua etapă începe în 1359, când are loc descălecatul lui Bogdan.
Bogdan din Maramureş îi alungă pe urmaşii lui Dragoş, Sas şi Balc, care erau supuşi Ungariei.
Bogdan profită de faptul că Ungaria era prinsă între 1364-1365 într-un conflict, cu
Polonia şi-i determină pe maghiari să recunoască independenţa Moldovei.
Consolidarea statului medieval Moldova se va realiza în timpul urmaşilor lui Bogdan :
Cel mai de seamă urmaş a lui Bogdan este Petru I Muşat, voievod (cca 1375-1391)
 Mută capitala statului de la Baia la Suceava
 fondează Mitropolia ortodoxă a Moldovei, care va fi recunoscută de Patriarhia de la
Constantinopol abia în 1401, în Alexandru cel Bun.
 bate monedă.
 În anul 1387 depune jurământ de vasalitate regelui Poloniei, Wladislav Jagello pentru a face
faţă pretenţiilor Ungariei. În anul următor acordă un împrumut de 3 000 de ruble de argint regelui
Poloniei, Wladislav Jagello.
Roman I, voievod (1391-1394) extinde teritoriul noului stat până la Marea Neagră şi Dunăre. În
1393 se intitulează mare singur stăpânitor, domn al Ţării Moldovei de la Munte până la Mare.

FORMAREA STATULUI MEDIEVAL DOBROGEA( spațiul dintre Dunăre și Mare)

Primele formaţiuni politice din această zonă sunt menţionate in jurul secolului al X-lea, când sunt
amintiţi unii conducători locali precum jupan Dimitrie, jupan Gheorghe şi strategul Theodor.
În poemul „Alexiada”(sec XI), redactat de impărăteasa bizantină Ana Comnena sunt menţionaţi
câţiva şefi locali,: Satza
Seslav
Tatos
În acelaşi izvor narativ este menţionat pentru anul 1094 un fruntaş al românilor Pudilă.
În jurul lui 1230 este amintită Ţara Cavarnei, probabil plasată între Varna şi Mangalia. În secolul
al XIV-lea, la conducerea ei, se impune Balica, Acestase amestecă în luptele civile din Imperiul Bizantin,
dintre familiile Paleologilor şi Cantacuzinilor.
Urmaşul său, Dobrotici, voievod (1354-1386) este întemeietorul statului dobrogean, unificând
formaţiunile dintre Dunăre şi Marea Neagră.
Ivanco , fiul lui Dobrotici conduce Dobrogea până în 1388, când moare într-o luptă cu turcii. În
acelaşi an, 1388, controlul Dobrogei este preluat de Mircea cel Bătrân, care o va uni cu Ţara
Românească.

12
 Asemănări între constituirea statelor medievale românești:
 toate au avut la bază formațiuni prestatale
 toate s-au constituit într-un context extern și internfavorabil
Deosebiri între constituirea statelor medievale românești
 Moldova, Țara Românească și Transilvania s-au constituit pe fondul amenințării maghiare, în
timp ce în Dobrobea este prezentă infuența bizantină.
 Moldova și Țara Românească reușesc să își câștige independența în timp ce Transilvania
rămâne sub stăpânire maghiară
Asemănări între constituirea Moldovei și Țării Românești:
 Ambele au la bază tradiția descălecatului, contribuția românilor din Transilvania
 Ambele și-au obținut independența de sub suzeranitate maghiară
 au avut la bază formațiuni prestatale
 s-au constituit într-un context extern și intern favorabil

Deosebiri între constituirea Moldovei și Țării Românești:

 În Țara Romneasca descălecatul nu este atestat istoric, se bazează doar pe tradiția istorică, în
timp ce în Moldova descălecatul este confirmat de izvoarele istorice

Instituţii centrale în sec XIV-XVIII

Constituirea statelor medievale românești a însemnat și un transfer de putere politică din

partea cnezilor și voievozilor locali în favoarea conducătorului ales, care și-a asumat titlul de mare
voievod. Pentru a conduce, acest mare voievod avea nevoie și de alte instituții care să asigure
stabilitatea statului, printre care Sfatul Domnesc și Biserica.

Domnia/instituție din spațiul extracarpatic

Sec XIV -XV

 reprezinta institutia centrală în statele medievale românești extracarpatice
 Domnia era ereditară – electivă, adică domnul era ales de boieri din familia Basarabilor (în Țara
Românească) sau a Mușatinilor în Moldova)
 Domnia era viageră, adică domnul era ales pe viață
 Nu exista dreptul primului născut, domnul trebuia să fie de „os domnesc”

Titulatura domnitorului cuprinde:

 particula „IO”, reflectă originea divină a puterii domnești; prescurtare a lui Ioannes – „cel ales
de Dumnezeu”.
 mare voievod – domnul și-a asumat titlul de comandant suprem al oastei;
 domn însemna stăpânul pământurilor și al locuitorilor;
Atribuțiile domnului:
 Diplomatice: declara război și încheia pace, semna tratate cu țările vecine;
 Militare: „mare voievod” adică comandant suprem al armatei.
 Administrative: conducea întrega administrație, numea dregătorii;
 Financiare: bate monedă, instituie sistemul de impozite;
 Judecătorești: este instanța supremă de judecată, judecata se făcea cu sfatul boierilor;

SEC XVI-XVII
Spre sfârșitul secolului al XVI-lea și în secolul al XVII-lea, otomanii asociază domnia în țările
române cu o funcție administrativă, iar pe domn unui înalt dregător al Porții;
- principiul ereditar este din ce în ce mai mult abandonat;
- atribuțiile de politică internă rămân neschimbate.
13
 - tot în această perioadă crește influența marilor familii boierești instituindu-se așa-numitul
regim boieresc sau nobiliar;
- domnul era numit direct de către Poartă, fără consultarea boierimii;

SEC. XVIII-domniile fanariote

Motivele pt care turicii vor introduce domniile fanariote au fost:
 Înfrângerea in 1683, sub zidurile Vienei. După această înfrâgere Imperiul Otoman intră intr-o
perioadă de decădere.
 Turcii îsi pierd încrederea în domnitorii români după acţiunile antiotomane ale lui Dimitrie
Cantemir domnitorul Moldovei care în 1711 s-a aliat cu ţarul Petru I şi ale lui Constantin Brâncoveanu,
domnitorul Ţării Româneşti.
Caracteristicile domniilor fanariote:
 domnii fiind numiţi direct de Poartă, dintre locuitorii cartierului Fanar din Constantinopol
 desfiinţarea armatei redusă la o gardă domnească
 fiscalitatea excesivă caracterizată prin creşterea dărilor impuse populaţiei. Pe lângă tribut,
obligaţie în bani, a fost introdusă o nouă dare, mucarerul, taxă pentru confirmarea domniei, care se
percepea la un an şi la trei ani.
 grecizarea Domniei, a Sfatului Domnesc ( în defavoarea boierimii autohtone), a Bisericii, a
culturii, a învăţământului
 monopolul asupra comerţului românesc.
 Durata domniilor era în general scurtă ( în medie 2-3 ani), numirea în funcţie fiind condiţionată
de plata unor sume de bani. În perioada 1711-1821 s-au succedat 40 de domni fanarioţi la conducerea
Ţării Româneşti şi 36 la conducerea Moldovei.
 pierderi teritoriale. Banatul şi Oltenia Bucovina ( 1775) au fost cedate Imperiului Habsburgic,
iar Rusia a ocupat la rândul ei Basarabia în 1812, în urma păcii de la Bucureşti.

Dincolo de aspectele negative, trebuie menţionate şi elementele pozitive ale regimului fanariot. Se
remarcă activitatea reformatoare a lui Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Scarlat
Calimahi:
 prin reforma fiscală o introdus o dare fixă, pe cap de locuitor, percepută în 4 rate anuale
 prin reforma administrativă , funcţionarii de stat primeau salariu, iar la conducerea judeţelor au
fost numiţi ispravnici
 prin reforma judecătorească au fost create instanţele de judecată şi s-a extins procedura scrisă în
locul celei orale
 cea mai importantă reformă a fost cea socială aplicată în anul 1746 în Ţara românească şi în
anul 1749 în Moldova, prin care era desfiinţată legarea de glie a ţăranilor. Aceştia puteau să se
răscumpere plătind 10 taleri de persoană. Ţăranii deveneau liberi ca persoană dar nu au fost
împroprietăriţi. Ei au devenit clăcaşi, fiind obligaţi să presteze 12 zile de clacă în Ţara Românească şi 24
de zile în Moldova, pe moşiile boiereşti.
 sunt elaborate coduri de legi ( Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilanti în Țara
Românească, 1780, Codul civil al lui Scarlat Calimahi în Moldova în 1817, Legiuirea Caragea în Țara
Românească în 1818).

Biserica -instituție din spațiul extracarpatic:

Una dintre cele mai importante măsuri luate de către domnii români pentru consolidarea
statului si a independenţei a fost înfiinţarea mitropoliilor.
In 1359 a fost înființată Mitropolia Țării Românești (Ungrovlahiei) de Nicolae Alexandru cu
sediul la Curtea de Arges, capitala țării și dependentă de Patriarhia de la Constantinopol, primul
mitropolit fiind Iachint de Vicina.
In 1370 în timpul domniei lui Vladislav Vlaicu, s-a format o a doua Mitropolie a Țării Rom.
Mitropolia Severinului.

14
 In Moldova, Petru Mușat a pus bazele unei Mitropolii ortodoxe recunoscută de Bizanț în 1401 în
timpul domniei lui Alexandru Cel Bun.

LEGĂTURA DINTRE DOMNIE ȘI BISERICĂ

Intre domnie și biserică era o strânsă legatură. Mitropolitul era considerat al doilea demnitar în
stat, întâiul sfetnic al domnitorului, membru de drept al Sfatului domnesc, conducător al unor solii
politice și locțiitor al domnului în caz de vacanță a tronului. El participa la alegerea domnului, iar prin
încoronarea și ungerea cu mir îi conferea o autoritate sacră. De asemenea domnitorul oferă Bisericii
privilegii ( pământului, scutiri de taxe) și confirma mitropolitul.

Armata:
Armata era formată din Oastea cea mica alcătuită din cetele boierești și garda domnească și
Oastea cea mare era reprezentată de întreaga populație aptă de serviciul militar și se întrunea în caz de
mare pericol pentru țară.Se sprijinea pe un puternic sistem de cetăți: Giurgiu, Turnu, Brăila.

Sfatul domnesc instituție din spațiul extracarpatic

Membrii Sfatului domnesc erau marii boieri, mitropolitul, episcopii, fiii domnului (10-15 în Ţara
Românească, 20-30 în Moldova). Rolul Sfatului era acela de a aproba sau de a respinge principalele acte
ale suveranului, asista la scaunul de judecată al domnitorului; Cele mai înalte dregătorii erau Banul
Olteniei în Țara Românească și Poratrul Sucevei în Moldova.
De la sfârșitul sec. al XVI/lea Sfatul Domnesc se va numi Divan.
Adunarea Țării
 nu era convocată periodic
 era constituită din reprezentanții stărilor privilegiate
 consimțea alegerea domnitorului sau acțiuni de politică externă

Voievodatul (Transilvania)-instituție din spațiul intracarpatic

Maghiarii încearcă să impună instituţia principatului. Astfel, în 1111-1113, apare mentionat în
documente principele Mercurius. Actiunea nu a avut succes, revenindu-se la vechea formă de
organizare românească voievodatul, în anul 1176, în documente fiind mentionat „Leustachiu voievod”.
Voievodatul se va menţine până în 1541 când Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate
otomană.
 voievodul Transilvaniei are atribuţii militare, administrative, judecătoreşti: conduce armata
Transilvaniei în război, convoacă şi prezidează Dieta, împarte dreptatea
 îşi exercită autoritatea doar asupra unei părţi a Transilvaniei
 este vasalul regelui Ungariei, care îl numeşte (funcţia nu este ereditară), însă unii voievozi
s-au bucurat de o autonomie sporită (v. Roland Borşa, Ladislau Kan) Roland Borş convoacă la Deva, în
1288, prima Adunare Obştească( Congregaţia Generală) la care participă nobili, clerul superior şi
orăşenii.

 voievodatul se menţine în Transilvania până în 1541, după care aceasta este condusă de un
principe numit de Dietă şi confirmat de sultan
 după 1699 (pacea de la Karlowitz) se instaurează dominaţia habsburgică; împăratul de la
Viena va deveni principe al Transilvaniei, iar puterea executivă va fi exercitată de un guvernator cu sediul
la Sibiu. Guvernatorul era ales de către Dietă și confirmat de Curtea de la Viena.
Biserica din spațiul intracarpatic
In Transilvania, romanii erau considerați tolerati. Regalitatea maghiara a incercat sa introducă
religia catolica. In 1366, regale Ungariei Ludovic I conditiona calitatea de nobil cu apartenenta la
catolicism. Romanii isi mentin religia proprie. Prin diplomele leopoldine din 1698 si 1701 se recunoaste
și organizează Biserica Greco catolica in Trans. Prin cele doua diplome cei trecuti la catolicism le erau
recunoscute drepturi ca si catolicilor. Din rândurile Bisericii Greco catolice se vor ridica repreyentanții
Școlii Ardelene..
Cauze ale înființării instituțiilor centrale:

15
 -biserica apare ca urmare a nevoii de consolidare a statului și a independenței în fața ofensivei
catolice a Ungariei
Armata din nevoia de apărare a țării
Sfatul domnesc –rol consultativ Pentru a conduce domnul avea nevoie de instituții care să
asigure stabilitatea statului

Subiecte autonomiile locale

1. Precizaţi un factor determinant în procesul de constituire a statelor medievale româneşti.

2. Prezentaţi 2 acţiuni întreprinse de urmaşii lui Basarab pentru continuarea procesului de
centralizare a Ţării Româneşti.
3. Prezentati o asemănare respectiv o deosebire între întemeierea a două state medievale româneşti.
4. Menționati o deosebire între procesul de formare a stratului medieval Transilvania, respectiv a
statului medieval Dobrogea.
5. Argumentați afirmatia căreia conform căreia formarea statelor statelor medievale românești
extracarpatice se realizează în contextuluin tendințelor expansioniste ale Regatului Ungar.
6. Pezentați 2 fapte istorice referitoare la acțiunile în care este implicat spațiul românesc in sec XIV.
7. Argumentați afirmația conform căreia statele medievale românești s-au întemeiat într-un context
extern favorabil.
8. Menționați 2 autonomii locale din spațiul intercarpatic.
9. Menționarea a 2 conducători de autonomii locale românești din spațiul extracarpatic.
10. Prezentarea unui tip de raport pe care l-au avut autonomiile locale cu centrele de putere vecine.
11. Argumentați afirmația conform căreia autonomiile locale au contribuit la constituirea statelor
medievale românești.
12. Prezentaţi două fapte istorice desfăşurate în spaţiul românesc extracarpatic în sec. al XIV-lea.
13. Prezentaţi două fapte istorice desfăşurate în spaţiul românesc intracarpatic în sec. al XIV-lea.
14. Argumentaţi afirmaţia conform căreia Ţările Române s- au implicat în relaţiile internaţionale în
secXI
15. Menţionaţi 2 autonomii locale din spaţiul situat între Dunăre şi Marea Neagră
16. Prezentați două instituții politice medievale românești din perioada secolelor XIV-XVIII.
17. Menționați o caracteristică a unei instituții centrale din sec. XIV-XV.
18. Menționați o caracteristică a unei instituții centrale din sec. XVI-lea
19. Menționați o caracteristică a unei instituții centrale din sec. XVII-lea
20. Menționați o caracteristică a unei instituții centrale din sec. XVIII/lea

21. Menționați o cuză a modificării statutului unei instituții centrale și preyentarea unei consecințe
a acestei modificări.
22. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia relaţia dintre Domnie şi
Biserică are un rol important pentru funcţionarea Ţărilor Române, în secolele XIV – XVIII.
23. Elaboraţi un eseu despre formarea şi evoluţia instituţiilor centrale în spaţiul românesc, în sec
IX-XVI, premisă a constituirii statelor feudale româneşti, având în vedere:
- menţionarea unei atribuţii a unei instituţii centrale
- menţionarea unei cauze a modificării statutului unei instituţii centrale şi prezentarea unei
consecinţe a acestei modificări
- menţionarea a două acţiuni întreprinse de domnitorii români pentru întărirea rolului
instituţiilor centrale şi precizarea unei asemănări între acestea
- Formularea unui punct de vedere referitor la rolul instituţilor centrale pentru formarea
statelor medievale româneşti şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

16
 CAPITOLUL IV:Statul român modern: de la proiect politic la realizarea
României Mari (secolele XVIII-XX)
Statul român modern înainte de a deveni o realitate instituţională, a fost imaginat ca proiect politic
de generaţii întregi de gânditori sau de oameni politici.
Modernizarea în spaţiul românesc a presupus în primul rând desfiinţarea privilegiilor feudale,
desfiinţarea dependenţei ţăranilor şi împroprietărirea lor, adoptarea unor constituţii moderne dar şi
independenţa de sub suzeranitatea otomană şi unirea tuturor românilor într-un singur stat. Modernizarea a
fost iniţial concepută teoretic, în diverse proiecte, şi apoi pusă în practică prin reforme.
Reformismul boieresc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, boierii au început să
redacteze proiecte de reformă pe care le-au înaintat domnitorilor, dar mai ales marilor puteri străine:
Turciei, Austriei, Rusiei şi la începutul secolului al XIX-lea şi Franţei. Boierii reformişti au alcătuit
gruparea numită partida naţională deoarece se opunea domniilor străine, dar şi boierilor greci care
pătrunseseră în Ţările Române în număr mare în timpul domniilor fanariote.
      Cele mai importante memorii şi proiecte boiereşti din sec al XVIII-lea au fost: 
- in 1772, cu ocazia unor tratative de pace purtate la Focşani (în urma unui război ruso-turc), boierii
din Moldova si Ţara Românească elaborează un memoriu prin care se cerea revenirea la domniile
pământene şi unirea celor două ţări rom. 
- În 1791 cu ocazia tratativelor de la Șiștov boierii din Ţăra Românească elaboreaza un memoriu in
care se cerea: libertatea comerţului, desfiinţarea raialelor, revenirea la domniile pământene, autonomia și
neutaralitatea statelor românești.

ASEMĂNAREA ÎNTRE ACESTE PROIECTE: CEREAU DESFIINțAREA DOMNIILOR

FANARIOTE șI REVENIREA LA DOMNIILE PĂMNTENE

În Transilvania
- În anul 1791 este redactat Supplex Libellus Valachorum de către reprezentanţii Şcolii Ardelene,:
Petru Maior, Gheorghe Şincai,Samuil Micu, Ioan Budai Deleanu.
- Conţinut:
- desfiinţarea denumirii jignitoare de ,,toleraţi” pentru români;
- egalitate în drepturi cu celelalte naţiuni;
- utilizarea toponimiei româneşti;
- numirea în funcţii proporţională cu numărul locuitorilor etc.

        Înmânat împăratului Leopold al II-lea, acesta îl trimite Dietei de la Cluj care îl respinge sub
motivaţia că recunoaşterea acestor drepturi ar fi răsturnat ordinea constituţională a Transilvaniei.
ACT CU VALOARE DE CONSTITUŢIE: Regulamentele organice
În 1829 un nou război ruso-turc s-a încheiat cu victoria Rusiei. Prin Tratatul de pace de la
Adrianopol, Rusia devenea putere protectoare a Principatelor Române.
Rusia a convins Imperiul otoman să accepte adoptarea unor legi cu valoare constituţională în
Principatele Române. Aceste prime constituţii s-au numit Regulamente organice. Regulamentul Organic
pentru Ţara Românească a intrat în vigoare în 1831, iar cel pentru Moldova în 1832. Regulamentele
organice prevedeau separaţia puterilor în stat. 

1. puterea executivă, exercitată de domnitor şi Sfatul domnesc;

2.cea legislativă, Adunarea obştească
3.cea judecătorească, de Înaltul Divan Domnesc şi instanţele de judecată
 constituirea bugetului statului;
 refacerea armatei;
 reorganizarea sistemului fiscal;
 reformarea justiţiei;
 păstrarea privilegiilor boiereşti.
Partida naţională din Ţara Românească din jurul lui Ioan Câmpineanu a elaborat în anul 1838
două documente referitoare la organizarea Ţării Româneşti. Primul, intitulat Act de unire şi independenţă,

17
cerea înlăturarea suzeranităţii otomane şi a protecloratului ţarist; unirea principatelor într-un regat al
Daciei; alegerea unui domn ereditar.
Al doilea act, intitulat Osăbitul act de numire a suveranului românilor, era un proiect de
constituţie. Forma de guvernământ propusă era monarhia constituţională bazată pe principiul separării
puterilor în stat şi pe respectarea drepturilor şi libertăţior cetăţeneşti.

Proiectele pașoptiste:
REVOLUŢIA DE LA 1848
Revoluţia din Moldova
Pe 27 martie 1848, la hotelul „Petersburg” din Iaşi are loc adunarea revoluţionarilor care
protestează faşă de politica autoritară a domnitorului Mihail Sturdza. Se creează un Comitet condus de V.
Alecsandri care redactează programul „Petiţia Proclamaţie”. Documentul cuprindea 35 de articole şi
avea caracter moderat:
- alegerea unei noi adunări obşteşti,
- “Sfânta pazire a Regulamentului Organic”
- formarea unei gărzi civice,
- “Grabnica îmbunătăţirea a stării locuitorilor săteni”.
- Reforma şcolară
Cei mai importanţi revoluţionari moldoveni au fost: V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, Al. I. Cuza.
Domnul Mihail Sturdza, care avea o orietare pro-rusă, arestează o parte din revoluţionari, alţii
reuşind să fugă, iar mişcarea revoluţionară este înfrântă.
În luna mai 1848, revoluţionarii din Moldova, retraşi în Transilvania, elaborează programul
„Principiile noastre pentru reformarea patriei”, care prevedea:
- împroprietărirea ţăranilor fără despăgubire,
- unirea Moldovei şi Valahiei într-un stat independent românesc("unirea Moldovei si Valahiei intr-
un stat neatârnat românesc")
Tot in exil, dar la Cernauti, Mihail Kogalniceanu elaboreaza Dorințele partidei naționale in
Moldova, in august 1848 care se cerea:
- unirea Principatelor ( unirea considerată "cheia boltii fără de care s-ar prabuşi tot edificiul
national" ).
- emanciparea şi împroprietarirea ţăranilor clacaşi cu despagubire.
- Secularizarea averilor mănăstireşti
- Libertatea tiparului
- Instrucţie egală şi gratuită.

18
 ASEMĂNAREA ÎNTRE TOATE PROIECTELE DIN SEC. XIX: DORESC MODERNIZAREA
SPAȚIULUI ROMÂNESC
ASEMĂNARE ÎNTRE PRINCIPIILE NOASTRE PENTRU REFORMAREA PATRIEI”,
DORINTELE PARTIDEI NATIONALE IN MOLDOVA: CER UNIREA PRINCIPATELOR șI
REZOLVAREA PROBLEMEI AGRARE

CONSTITUIREA (REALIZAREA , FORMAREA) STATULUI ROMÂN MODERN

Unirea Principatelor Române (1859) 
a. Contextul realizării unirii

Congresul de Pace de la Paris (1856( document juridic internațional, elaborat pe fondul crizei
orientale ce cuprindea referiri la români)

În 1853-1856 are loc Războiul Crimeei dintre Rusia şi Turcia care se încheie cu înfrângerea

Rusiei. În 1856, Marile Puteri, Franţa, Anglia, Rusia, Turcia, Austria, Prusia (un stat german), Sardinia
(sau Piemont, un stat italian) s-au întrunit  la Congresul de Pace de la Paris pentru a discuta pacea dintre
ruşi şi turci.
Faţă de problema unirii atitudinea Marilor Puteri a fost diferită:
- Franţa susţinea unirea pentru a se crea un stat suficient de puternic la Dunăre ca să oprească
expansiunea rusă spre Peninsula Balcanică
- Sardinia şi Prusia care urmăreau şi ele propria unitate doreau să se creeze un precedent în acest
sens
- Rusia susţinea Franţa pentru a ieşi din izolarea diplomatică în care se găsea după războiul din
Crimeea.
- Anglia a rămas neutră.
- Austria a fost împotrivă deoarece stăpânea mai multe teritorii româneşti şi se temea ca acestea să nu
solicite unirea într-un stat naţional românesc.
- Imperiul otoman a fost împotriva unirii deoarece se temea că unirea va fi urmată de independenţă

La Congresul de Pace de la Paris (1856),  referitor la Principate, se hotăra:

- desfiinţarea protectoratului rusesc şi trecerea sub garanţia colectivă a celor şapte Mari Puteri. Se
păstra însă suzeranitatea otomană;
- Rusia ceda Principatelor trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail şi Bolgrad);
- Convocarea unor Adunări ad-hoc
- Libertate de navigaţie pe Dunăre
- Dreptul la armată naţională
Proiectul Adunărilor ad-hoc (1857).  Hotărârile Adunărilor ad-hoc au fost aproape similare atât
în Moldova cât şi în Ţara Românească: 
- unirea Principatelor într-un singur stat cu numele de România 
- conducerea unui prinţ dintr-o familie domnitoare europeană. El şi moştenitorii săi să fie crescuţi în
religia ţării;
- respectarea autonomiei ţării şi trecerea sub garanţia colectivă a celor şapte
Convenţia de la Paris (1858) (ACT CU VALOARE DE CONSTITUȚIE). ( document juridic
internațional, elaborat pe fondul crizeiorientale ce cuprindea referiri la români)

În 1858 Marile puteri s-au reunit la Paris pentru a discuta propunerile românilor. Datorită
neînţelegerilor dintre ele, hotărăsc o unire trunchiată a românilor. Ele adoptă un act numit Convenţia
de la Paris care are rol de constituţie pentru Principate. Aceasta prevedea: 
-  unirea Principatelor într-un stat, numit Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, dar în fiecare
principat să se aleagă câte un domn şi câte o Adunare
- singurele instituţii comune sunt: Comisia centrală de la Focşani (care elabora proiectele de legi) şi
Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie (cea mai înaltă instituţie judecătorească)

19
 - era prevăzut principiul separării puterilor în stat.: puterea legislativă – domn, Adunare, Comisia
Centrală, puterea executivă - domn şi guvern, şi puterea judecătorească: Înalta Curte de Justiție și de
Casație.
- Domnul era ales pe viaţă de către Adunare; Adunarea era aleasă pe 7 ani prin vot cenzitar.
- Se prevedeau drepturi şi libertăţi cetăţeneşti şi desfiinţarea privilegiilor.

b. Realizarea unirii
Iată cum au evoluat principalele evenimente care au dus la realizarea unirii: Românii au reuşit
realizarea unirii, profitând de faptul că în Convenţia de la Paris nu se specifica niciunde că aceeaşi
persoană nu are voie să ocupe funcţia de domnitor în ambele principate.
- - La 5 ianuarie 1859, Al. I. Cuza este ales domn în Moldova de către Adunare.
- - La 24 ianuarie 1859, Cuza este ales domn şi în Ţara Românească (cu unanimitate de voturi).

Acțiuni externe care au favorizat constituirea statului modern român: Congresul de

pace de la Paris, Convenția de la Paris.
Acțiuni interne care au favorizat constituirea statului modern român: adunările
ad/hoc, dubla alegere a lui Cuza

CONSOLIDAREA ( DEZVOLTAREA; MODERNIZAREA) STATULUI MODERN

ROMAN.

A:Domnia lui Al. I. Cuza( 1859-1866)

Domnia lui Cuza se împarte în:
- - perioada 1859-1861 principalele obiective ale lui Cuza fiind recunoaşterea internaţională a unirii
şi realizarea unirii depline.
Astfel - în martie 1859 are loc o nouă Conferinţă la Paris unde cinci dintre Marile Puteri recunosc
dubla alegere a lui Cuza. Ulterior Austria şi Turcia, care refuzaseră iniţial, vor recunoaşte şi ele acest act
politic.
- - În 1860 Cuza hotărăşte unificarea Adunărilor şi guvernelor, deci realizarea unei unirii depline.
- - În 1861, la Conferinţa de la Constantinopol, Marile Puteri recunosc unirea deplină doar pe
timpul domniei lui Cuza.
- - În ianuarie 1862 este alcătuit primul guvern unic, condus de conservatorul Barbu Catargiu.
Adunările se reunesc la Bucureşti, care devine capitala ţării.
Periada domniei constituţionale 1861-1864
Cel mai important guvern a fost cel liberal moderat condus de Mihail Kogălniceanu (1863-1865),
în timpul căruia s-au realizat marile reforme. 
- legea secularizării averilor mănăstireşti (1863): trecerea în proprietatea statului a averilor
mănăstirilor ( aproximativ 25% din suprafața agricolă a țării)
Perioada domniei autoritare 1864-1866
La 13 martie 1864 a început dezbaterea chestiunii rurale. Adunarea, dominată de marii propritari
funciari, a dat vot de neîncredere guvernului Kogălniceanu. Cuza a preferat să menţină guvernul şi să
dizolve forul legislativ. Asfel în 1864 Cuza a dat o lovitura de stat pe 2 mai prin care a dizolvat
Adunarea. El a supus votului popular o nouă constituţie şi o lege electorală.
Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris ( ACT CU VALOARE DE CONSTITUȚIE)
prevedea puteri foarte mari în stat ale domnitorului, atât executive cât şi legislative:
- domnul singur avea iniţiativă legislativă
- Consiliul de Stat, a elaborează legile;
- Adunarea era împărţită în două camere: Adunarea Deputaţilor, alcătuită din membrii aleşi prin vot
cenzitar, şi Senatul( CorpulPonderator) alcătuit din membrii de drept şi membrii numiţi de domn (ultimii
erau majoritari).
- Se menține principiul separării puterilor în stat

20
 reforma agrară (1864): împroprietărirea ţăranilor cu loturi de pământ în funcţie de numărul de
vite pe care îl deţineau; tăranii sunt împroprietăriţi în trei categori: fruntaşi, mijlocaşi , pălmaşi; era
desfiinţată claca, ţăranii plăteau despăgubiri boierilor timp de 15 ani; timp de 30 de ani nu aveau voie să-l
vândă. Se puteau expropria maxim 2/3 din suprafaţa unei moşii.
După reformă ţăranii au ajuns să deţină 30% din teritoriul ţării, restul de 70% fiind deţinut de
moşierime sau de stat. Reforma agrară de la 1864 a avut și numeroase neajunsuri, care au dus la
răscoalele țărănești de mai târziu. Pământurile acordate au fost insuficiente necesităților reale ale
familiilor rurale.
legea instrucţiunii publice (1864): învăţământul primar devenea gratuit şi obligatoriu; liceul avea
7 clase ; se prevedea pregătirea pedagogică a cadrelor didactice.
- înfiinţarea Universităţilor din Iaşi (1860) şi Bucureşti (1864).
- adoptarea Codului civil şi a Codului penal (1865).
B: Instaurarea monarhiei constituţionale
Pe 11 feb. 1866 Cuza este silit să abdice în urma unei lovituri de stat organizată de adversarii
domnului, grupaţi în „ monstruoasa coaliţie” o alianţă a conservatorilor şi liberalilor radicali). După
înlăturarea lui Cuza, puterea a fost preluată de o Locotenenţă domnească alcătuită din trei persoane. După
abdicarea lui Cuza tronul României a fost oferit lui Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei, Leopold al
II-lea, care l-a refuzat. În aceste condiţii atenţia oamenilor politici români s-a îndreptat asupra lui Carol de
Hohenzolern, care pe 10 mai 1866 a depus jurământul ca principe al României.
Prin aducerea principelui străin, oamenii politici români îşi propuneau menţinerea stabilităţii
interne şi a unităţii naţionale şi ulterior cucerirea independenţei de stat. Se considera că doar un
conducător provenit dintr-o dinastie europeană ar fi avut ajutoarele diplomatice pt. a obţine independenţa.
Ideea aducerii principelui străin era de altfel o cerinţă formulată în programul de unire al Adunărilor ad-
hoc de la 1857 şi văzută ca mijloc de a pune capăt luptelor interne pt. domnie şi amestecului puterilor
vecine.
În a doua jum. a sec. al XIX –lea s-au înfiinţat pricipalele formaţiuni politice:
Partidul Naţional Liberal, fondat în 1875, reprezenta interesele burgheziei mici şi ale
proprietarilor industriali. În plan economic liberalii erau adepţii devizei „ prin noi înşine”, încurajând
capitalul autohton şi protejând piaţa naţională.
Partidul Conservator a fost fondat în 1880 şi reprezent interesele marilor proprietari funciari.
Adepţii devizei „paşilor mărunţi”, conservatorii militau pentru menţinerea tradiţiilor şi în special a marii
proprietăţi funciare.
Junimiştii erau adepţii formei fără fond, al cărei principal teoretician a fost Titu Maiorescu.
În 1895 principele Carol introduce rotativa guvernamentală ce consta în alternarea la guvernare
a P.N.L. şi a Partidului Conservator.

21
 Statul român modern. Cerințe:
1. Menţionaţi contextual istoric în care a fost adoptată prima Constituţie românească şi precizaţi
anul adoptării acesteia.
2. Prezentaţi două acte cu valoare constituţională adopatate în sec XIX.
3. Menţionaţi o asemănare între două acte cu valoare constituţională adopatate în sec XIX.
4. Prezentaţi două proiecte din prima jumătate a sec XIX.
5. Menţionaţi o asemănare între două proiecte din prima jumătate a sec XIX.
6. Prezentaţi o acţiune de modernizare a spaţiului românesc în sec XVIII.
7. Menţionarea evenimentului internaţional care a creat premisele constituirii statului român
modern.
8. Prezentaţi proiectele politice care au vizat formarea statului modern român.
9. Prezentaţi două măsuri legislative adoptate în timpul domniei lui Cuza.
.
10. Menţionaţi o mare putere din Europa sec 19 suştinătoare a cauzei naţionale româneşti.
11. Prezentaţi un fapt istoric care demonstrează că problema rom. devine problemă europeană în
sec 19.
12. Prezentarea a două fapte istorice care contribiue la consolidarea statului modern român.
13. Prezentaţi două caracteristici ale unei instituţii centrale din sec 18.
14. Menţionaţi o personalitate istorică care a contribuit la consolidarea statului modern român.
15. Prezentaţi două reforme adoptate în epoca fanariotă.
16. Menţionaţi două reforme în domeniul social din rogramele revoluţiei de la 1848.
17. Prezentaţi o acţiune prin care românii au înfăptuit una dintre ideile promovate în proiecte
elaborate anterior.
18. Prezentaţi un fapt istoric extern care a favorizat realizarea statului modern român.
19. Prezentaţi un fapt istoric intern care a favorizat realizarea statului modern român.
20. Menţionaţi două acţiuni desfăşurate de români pt modernizare statală.
21. Prezentaţi două documente juridice internaţionale ce conţin prevederi referitoare la spaţiul
românesc.
22. Prezentaţi un fapt istoric care susţine afirmaţia conform căreia criza Imp Otoman determină
modificări ale situaţiei interne a Principatelor, la incep sec 18.
23. Prezentaţi o acţiune de politică internă care contribuie la dezvoltarea statului modern.
24. Menţionaţi o caracteristică a proiectelor elaborate în spaţiul rom in prima jum a sec 19

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre statul român modern, având în vedere:
- - precizarea unui act cu valoare constitutionala , elaborat în secolul al XIX-lea;
- - prezentarea unui proiect politic din secolul al XIX-lea, care a contribuit la formarea statului
- român modern;
- - menționarea a două acțiuni de politică internă desfășurate în statul român modern în a doua
- jumătate a secolului al XIX-lea și a câte unei caracteristici a fiecăreia dintre aceste acțiuni;
- - formularea unui punct de vedere referitor la evoluția statului român în primul deceniu
de la constituirea sa şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Varianta 1
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre proiecte de realizare a statului român
modern, având în vedere:
- - precizarea unui secol în care românii elaborează proiecte de realizare a statului român modern;
- - menţionarea a două proiecte de realizare a statului român modern şi a două prevederi
asemănătoare înscrise în acestea;
- - prezentarea unei acţiuni prin care se constituie sau se consolidează statul român modern;

22
 - - formularea unui punct de vedere cu privire la rolul statului român modern în istoria românilor şi
susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Varianta 2
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre realizarea statului român modern în secolul
al XIX-lea, având în vedere:
- - menţionarea a două evenimente politice internaţionale care favorizează realizarea statului român
modern;
- - prezentarea unei acţiuni realizate de români pentru constituirea statului român modern şi
menţionarea a două acţiuni, pe plan intern, prin care se consolidează statul creat;
- - precizarea unui eveniment internaţional în care se afirmă statul român modern, în secolul al XIX-
lea;
- - formularea unui punct de vedere cu privire la rolul statului român modern în istoria românilor şi
susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Varianta 3
Elaboraţi, în aproximativ, două pagini, un eseu despre proiectele politice româneşti din epoca
modernă, având în vedere:
- - precizarea unui secol în care au fost elaborate proiecte politice în spaţiul românesc;
- - menţionarea a două proiecte politice elaborate în spaţiul românesc şi prezentarea unui fapt istoric,
care reflectă aplicarea, în plan intern, a uneia dintre ideile promovate de proiectele politice din epocă;
- - menţionarea a două acţiuni desfăşurate de România, pe plan extern, în epoca modernă;
- - formularea unui punct de vedere referitor la importanţa proiectelor politice în evoluţia statului
român în epoca modernă şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
 
1. Menţionaţi principalele proiecte de reformă din sec -XIX şi prezentaţi trei prevederi ale
fiecăruia. 
2. Prezentaţi principalele acţiuni politice (fapte istorice) din sec XIX care au dus la realizarea
statului român modern.
3. Prezentaţi câte două-trei prevederi ale documentelor juridice internaţionale care au contribuit la
modernizarea în spaţiul românesc.
5.Menţionaţi  o  caracteristică a  proiectelor  politice  referitoare  la  statul român 
modern, elaborate în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
6.Precizarea unui proiect politic elaborat de români în prima jumătate a secolului al XIX-lea, care
contribuie la constituirea statului modern;

23

Constituţia este legea fundamentală a unui stat, în care sunt prevăzute principiile de bază ale
conducerii statului, atribuţiile instituţiilor fundamentale ale statului şi drepturile, libertăţile şi
obligaţiile cetăţenilor.
Acte cu valoare constituţională:Regulamentele Organice, Convenţia de la Paris (1858)
Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris
Constituţia din 1866
Contextul şi cauzele
elaborării constituţiei:
Constituţia a fost
adoptată în contextual venirii pe
tronul României a dinastiei
străine, după înlăturarea lui
Cuza pe 11 feb. 1866. În 1866
este adus în România ca domn
Carol I, un prinţ din familia
nobiliară germană
Hohenzollern-Sigmaringen.
O altă cauyă a adoptării
constituției este nevoia de
modernizare a statului roman
modern
Constituţia din 1866 a avut drept
model Constituţia belgiană din
1831, considerată una dintre
cele mai moderne din Europa
acelei perioade.
Prevederi
-separaţia puterilor în
stat (legislativă, executivă,
judecătorească)
-forma de
guvernământ:monarhie
ereditară şi constituţională:
România este condusă de
moştenitori din casa de
Hohenzollern-Sigmaringen.
Aceştia trebuiau crescuţi în
religia ortodoxă.
-drepturi si libertăţi
cetăţeneşti
Puterile statului:
Putere legislativă era deţinută
de Parlament şi domnitor.
 Parlamentul era
alcătuită din Adunarea
Deputaţilor şi Senat. Membrii
celor două camere erau aleşi
prin vot cenzitar; Atribuţiile
Parlamentului erau următoarele:
CAPITOLUL VI
Constituţiile României
Constituţia din 1923 Constituţia din 1991
    Contextul şi cauzele Contextul şi cauzele
elaborării constituţiei: elaborării constituţiei:
Este elaborata datorită Prăbuşirea regimului
schimbărilor comunist în România , revenirea
politice, economico- la un regim democratic după
sociale,entice (problema 1989 a impus necesitatea
minoritatilor,apar noi confesiuni elaborării unei noi constituţii,
care anterior nu erau evidente care să înscrie principiile
pentru Romania) şi institutionale democratice.
produse de Marea Unire din Noul act fundamental a
1918. fost adoptat de Parlament şi
 O altă cauză a aprobat prin referendum popular
fost necesitatea respectării pe 8 decembrie 1991.
tratatelor internaţionale adoptate Prevederi
în Conferinţa de la Paris (1919- Constituţia cuprinde
1920); de ex se cerea principiile fundamentale,
respectarea drepturilor specifice unui regim democratic:
minorităţilor  separaţia
 puterilor în stat,
      Constitutia adoptata  Sunt prevăzute
la 27 martie 1923 mentine drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.
principiile generale ale  Forma de
Constitutiei din 1866. guvernare a statului este
republica
Prevederi: Puterile statului:
 suveranitatea Puterea legislativă este
poporului deţinută de Parlament, alcătuit
 separaţia din Camera Deputaţilor şi Senat.
puterilor în stat (legislativă, Parlamentul este ales pentru o
executivă, judecătorească), perioadă de patru ani şi are ca
 monarhie principale atribuţii adoptarea
ereditară şi constituţională legilor şi a bugetului.
 drepturi și Puterea executivă este
libertăți cetățenești reprezentată de Guvern şi
România devenea stat Preşedintele României.
naţional, unitar şi indivizibil. Guvernul urmăreşte
punerea în aplicare a legilor.
Puterile statului: Preşedintele României
Putere legislativă era deţinută este ales prin vot universal pe o
de Parlament şi rege. perioadă de 4 ani (la revizuirea
Parlamentul era alcătuit constituţiei, în 2003, s-a ridicat
din Adunarea Deputaţilor şi mandatul la 5 ani). Aceeaşi
Senat. Membrii celor două persoană are voie să obţină
24
elaborarea proiectelor de legi,
votarea legilor, adoptarea
bugetului ţării
 Atribuţiile
legislative ale domnului erau:
dreptul de veto asupra legilor
(domnul putea respinge o lege,
pe care apoi o trimitea
Parlamentului spre reanalizare),
propunerea unor proiecte de legi
spre votul Parlamentului.
Puterea executivă era
deţinută de Guvern şi domn.
 Atribuţiile
Guvernului erau de a pune în
aplicare legile şi de a elabora
proiecte de legi. Atribuţiile
executive ale domn erau
următoarele: numea şi revoca
miniştrii, numea şi confirmă în
funcţii publice, putea dizolva
Parlamentul, conducea armata,
bătea monedă,acorda graţiere.
Puterea judecătorească
se exercita prin Curţi de
Judecată şi Tribunale. Cea mai
înaltă instanţă era Curtea de
Justiţie şi Casaţie.
Drepturile şi libertăţile
cetăţeneşti erau:
 libertatea
persoanei, libertatea întrunirilor,
libertatea asocierilor libertate
conştiinţei libertatea presei
(dreptul de a publica propriile
idei);
 inviolabilitatea
domiciliului, libertatea
învăţământului; învăţământul
primar era gratuit şi obligatoriu.
 articolul 7 acorda
cetăţenie română doar creştinilor
 proprietatea
privată este considerată sacră şi
inviolabilă.
 Sistemul
electoral era bazat pe votul
cenzitar (votau cei care aveau o
anumită avere, prevăzută de
lege). Populaţia era împărţită în
4 colegii electorale, după avere.
Consecinţele elaborării
constituţiei din 1866:
România devine un stat
camere erau aleşi prin vot maxim două mandate.
universa, acordat bărbaţilor cu Preşedintele are
vârsta de peste 21 de ani, următoarele atribuţii:
excepție făcând magistrații și desemnează primul-ministru,
militarii de carieră. este comandant suprem al
minorităţile sunt armatei, conferă decoraţii,
reprezentate de drept în acordă graţiere, încheie tratate
Parlament; internaţionale pe care le propune
Atribuţiile aprobării Parlamentului, emite
Parlamentului erau următoarele: decrete.
elaborarea proiectelor de legi, Puterea judecătorească.
votarea legilor, adoptarea Cea mai înaltă instituţie
bugetului ţării judecătorească este Curtea
 Atribuţiile Supremă de Justiţie.
Guvernului erau de a pune în noua lege a creat
aplicare legile şi de a elabora institutii noi precum Curtea
proiecte de legi. Constitutionala, care vegheaza
 Atribuţiile asupra constitutionalitatii
executive ale regelui erau legilor, si Avocatul poporului,
următoarele: numea primul care apara drepturile si
minstru, , conducea armata, libertatile cetatenesti in raport cu
bătea monedă,acorda graţiere. autoritatile publice.
Puterea judecătorească Drepturile şi libertăţile
se exercita prin Curţi de cetăţeneşti
Judecată şi Tribunale. Cea mai Sunt specificate
înaltă instanţă era Curtea de drepturile şi libertăţile obişnuite
Justiţie şi Casaţie. într-o constituţie democratică:
Drepturile şi libertăţile libertatea persoanei, libertatea
cetăţeneşti erau: întrunirilor şi asocierilor,
 libertatea libertatea presei, inviolabilitatea
persoanei libertatea întrunirilor, domiciliului, inviolabilitatea
libertatea asocierilor libertate proprietăţii, dreptul de vot
conştiinţei libertatea presei pentru toţi cetăţnii cu vârsta
(dreptul de a publica propriile de peste 18 ani, dreptul la viaţă,
idei); dreptul la liberă circulațieetc.
Noutăți: Consecinţele adoptării
introducea votul constituţiei din 1991 .
universal, egal şi direct (pt Importanţa
bărbaţii de peste 21 de ani); Prin constituţia din 1991,
România redevine stat
egalitatea între cetăţeni democratic şi stat de drept
indiferent de limbă, religie şi (adică un stat ale cărui legi se
etnie. bazează pe respectarea
apare sintagma „stat drepturilor şi libertăţilor
naţional, unitar şi indivizibil.” cetăţeneşti, justiţia este
Proprietateaera independentă, iar cetăţenii sunt
garantată, nu mai este sacră si protejaţi de excesul de autoritate
inviolabilă, proprietatea având al instituţiilor).
o funcţie socială, adică se Revizuirea Constituţiei
prevedea exproprierea în cazuri Constitutia din 1991 a
de utilitate publică fost revizuita in 2003 pentru a fi
in concordanta cu noile realitati
Consecințe: impuse de viitoarea aderare a
• a asigurat funcţionarea Romaniei la UE.

25
modern, guvernat după regimului democratic din
principiile liberalismului: România până în anul 1938.
separaţia puterilor în stat,  A contribuit la
drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, consolidarea Marii Uniri din
garantarea proprietăţii private. 1918.
a fost perceputa pe plan
extern ca o manifestare a
independenţei,deoarece nu
amintea nimic de suzeranitatea
otomană şi de garanţia colectivă
a puterilor europene
Amendarea(modificare
a constituției)
Constituţia de la 1866 a
fost amendată de mai multe ori:
în 1879, a fost modificat
articolul 7; în 1884, a fost redus
numărul colegiilor electorale de
la patru la trei, iar censul a fost
micşorat, astfel că s-a extins
dreptul de vot; în 1917,în timpul
primului război mondial,
Constituția a fost modificată
pentru introducerea reformelor
electorală (introducerea votului
universal) şi agrară.

26
 Constituţia din 1938
Contextul şi cauzele elaborării constituţiei:
dorința regelui Carol al II/lea de a instaura un regim monarchic autoritar.
In 1937 au avut loc alegeri parlamentare. Nici un partid nu a reușit să obțină minim 40%
din voturi pt a primi prima electorală care să-i permita să formeze guvernul. In dec 1937 regele
Carol al II lea a incredintat formarea guvernului Partidului Național Creștin condus de Octavian
Goga și A.C Cuza. Partidul National Crestin obținuse cu puțin peste 9% din voturi la alegerile din
1937 și era deci un partid fără sprijin parlamentar, prin urmare guvernul Goga-Cuza nu s-a putut
menține decât 40 de zile.
La 10 feb 1938 Goga și-a prezentat demisia, iar regele a format un guvern de “uniune națională”,
avându-l ca prim-ministru pe patriarhul Miron Cristea.
Pe 20 feb1938 a fost adoptată o noua constituție, promulgată de rege la 27 feb1938.
Constituţia nu mai emana de la naţiune, ci de la puterea executivă.
Era anulat principiul separării puterilor in stat, prerogativele şefului statului fiind deosebit de
mari (regele are atribuţii legislative, executive şi judecătoreşti.
Atribuţiile regelui:
 Regele este capul statului;
 puterea legislativă se exercita de către Rege prin Reprezentanţa Naţională, care se împarte
în două: Senatul şi Adunarea Deputaţilor.
 Regele avea drept de veto absolute
 putea dizolva Parlamentul
 regale emitea decrete-legi;
 hotărârile judecătoreşti se execută în numele Regelui.
Titlul II din Constituţia din 1938, care tradiţional trata despre drepturile omului, este împărţit în
două capitole: „Despre datoriile românilor” şi „Despre drepturile românilor„. Prioritatea datoriilor
faţă de drepturi demonstrează însuşi spiritul constituţiei.
Dreptul de vot era cordat persoanelor peste 30 de ani ştiutoare de carte, dreptul de vot era acordat,
pentru prima dată în România și femeilor, însă acestea nu erau eligibile.
Semnificaţia Constituţiei: România a devenit o monarhie autoritară în care regale nu doar că
domnea, dar și guverna.

27
 Constituţia din 1948 Constituţia din 1952
Contextul şi cauzele În 1952, în condiţiile
elaborării constituţiei din 1948 amestecului U.R.S.S. în
La 30 decembrie 1947, treburile interne ale statului
regale Mihai a fost silit să abdice, român, a fost adoptată o nouă
România fiind proclamată constituţie care încălca foarte
republică. Noile condiţii politice, grav independenţa statului
dar mai ales schimbarea formei de român.
guvernare, au făcut necesară Conform acesteia,
adoptarea altei constituţii, fapt numele ţării era Republica
realizat în 1948. Populară Română.
Conform acesteia, numele Principiul suveranităţii
ţării era Republica Populară naţionale este înlocuit cu o
Română. nouă formulă “ Baza puterii
Teritoriul statului era populare în RPR este alianţa
definit ca fiind “popular, unitar, clasei muncitoare cu
independent şi suveran”. O ţărănimea muncitoare, în care
asemenea precizare avea caracter rolul conducător aparţine
propagandistic, în condiţiile în clasei muncitoare”
care România, era practic Principiul separaţiei
ocupată de sovietici. puterilor în stat, nu functiona
Principiul separaţiei deoarece legislativul are puteri
puterilor în stat, nu funcţiona executive
deoarece legislativul are puteri Organul executiv
executive, iar toate instituţiile în stat suprem al R.P.R. este Guvernul
erau subordonate faţă de partid. sau Consiliul de Miniştri.
Marea Adunare Naţională, Justiţia este realizată de
de fapt noul parlament, este către Tribunalul Suprem al
considerată „organul suprem al R.P.R., tribunalele regionale şi
puterii de stat”. tribunalele populare.
Marea Adunare Naţională Unicul organ legiuitor
este condusă de Prezidiul Marii este Marea Adunare Naţională
Adunări Naţionale, Prezidiul are (M.A.N .), aleasă pe o perioadă
atribuţii pe care de obicei le deţine de 4 ani. M.A.N. alege
un şef de stat cu puteri sporite: Tribunalul Suprem pe o
numeşte în unele funcţii perioadă de 5 ani. Din 1961
publice, are drept de graţiere, Prezidiul Marii Adunări
conferă decoraţii, reprezintă ţara în Naționale este înlocuit de
relaţiile internaţionale, numeşte Consiliul de Stat.
ambasadorii etc. În această Constituţie se
Guvernul sau Consiliul de vorbeşte pentru prima dată
Miniștrii coordonează şi planifică despre proprietatea socialistă şi
economia naţională, realizează de „rolul conducător al
bugetul partidului”.
Instituţiile judecătoreşti Drepturile şi libertăţile
sunt supuse presiunii politice, cetăţeneşti  deşi erau trecute în
puterea judecătorească aparținea constituţie, ele nu au fost
instanţelor de judecată și Curții respectate.
supreme. Dreptul de vot. Cele trei
Constituţia din 1948 avea un constituţii prevedeau acordarea
titlu special, nemaiîntâlnit în dreptului de vot tuturor
celelalte constituţii, intitulat cetăţenilor cu vârsta minimă de
Structura social – economică în 18 ani.
28
Constituţia din 1965
Contextul şi cauzele
elaborării constituţiei din
1965:
A fost adoptată în
contextual distanțării României
față de U.R.S.S.
În 1965 a murit
Gheorghe Gheorghiu-Dej şi
noul şef al Partidului Comunist
a fost ales Nicolae Ceauşescu.
El a afirmat deschis
independenţa ţării faţă de
U.R.S.S.
Articolul 1 al constituţiei
din 1965 menţionează că numele
statului este Republica
Socialistă România, iar la art.
3 se prevedea: “ În Republica
Socialistă România forţa
politică conducătoare a
întregii societăţi este PCR. “
În 1974 se creează
funcţia de preşedinte al
republicii, fapt ce duce la
modificarea Constituţiei pentru
a include prerogativele
preşedintelui.
Principiul separaţiei
puterilor în stat nu funcţiona
deoarece legislativul are puteri
executive.
Organul executiv
suprem al R.P.R. este Guvernul
sau Consiliul de Miniştri.
Justiţia este realizată de
către Tribunalul Suprem al
R.P.R., tribunalele regionale şi
tribunalele populare.
Unicul organ legiuitor
este Marea Adunare Naţională
(M.A.N .), aleasă pe o perioadă
de 4 ani, prin vot universal,
direct, egal şi secret de către toţi
cetăţenii de la vârste de 18 ani
M.A.N. alege Tribunalul
Suprem pe o perioadă de 5 ani..
MAN era condusă de Consiliul
de Stat..
Din 1974, Consiliul de
Stat este prezidat de preşedintele
statului, ceea ce demonstrează o
nouă întrepătrundere între
care se preciza:” În Republica Aplicarea acestei puterea legislativă şi cea
Populară Română mijloacele de constituţii a transformat executivă.
producţie aparţin statului ca bunuri România în stat totalitar Preşedintele este ales
ale întregului popor ” deoarece drepturile şi libertăţile de Marea Adunare Naţională şi
Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti nu au fost deloc are şi funcţia de comandant
cetăţeneşti  deşi erau trecute în respectate. suprem al forţelor armate.
constituţie, ele nu au fost respectate Drepturile şi libertăţile
: cetăţeneşti  deşi erau trecute în
dreptul de proprietate nu constituţie, ele nu au fost
este garantat. Mai mult, se specifică respectate. Art 33 garanta
faptul că atunci când interesul secretul corespondenţei şi al
general o cere proprietatea privată convorbirilor telefonice, drept
poate deveni proprietatea statului. încălcat de măsurile de
Dreptul de vot. Cele trei supraveghere a socităţii
constituţii prevedeau acordarea romăneşti prin intermediul
dreptului de vot tuturor cetăţenilor Securităţii
cu vârsta minimă de 18 ani. Nu Consecinţele adoptării
aveau drept de vot “ persoanele constituţiei din 1965:
interzise, lipsite de drepturi civile şi Aplicarea acestei
politice şi nedemne, declarate ca constituţii a transformat
atare de organelle în drept, România în stat totalitar
conform legii. “ deoarece drepturile şi libertăţile
Un alt ex al incălcarii cetăţeneşti nu au fost deloc
drepurilor omului îl reprezinta art. respectate.
27 din Const care “ garanta
libertatea conştiinţei şi libertatea
religioasă”, însă în acelaşi an
Biserica Greco- Catolică a fost
desfiinţată.
Consecinţele adoptării
constituţiei din 1948:
Aplicarea acestei constituţii
a transformat România în stat
totalitar deoarece drepturile şi
libertăţile cetăţeneşti nu au fost
deloc respectate. De fapt, adevăratul
conducător era şeful Partidului
Muncitoresc Român, Gheorghiu-
Dej.
A deschis calea spre
naționalizare și colectivizare.

29
 Constituția din 1866/ Constituția din 1923

Asemănări……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Deosebiri……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Constituția din 1923/ Constituția din 1991

Asemănări……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Deosebiri……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Constituția din 1923/ Constituția din 1938

Asemănări……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………

30
 Deosebiri……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Constituția din 1938/ Constituția din 1948

Asemănări……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Deosebiri……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Constituția din 1948/ Constituția din 1965

Asemănări……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Deosebiri……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..

31
 Constituția din 1965/ Constituția din 1991

Asemănări……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Deosebiri……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
1. Prezentați un element de continuitate între două constituții ale României și o consecință a
aplicării acestuia asupra vieții pilitice din România.
2. Menționați o caracteristică a legii fundamentale adoptate în ultimul deceniu al sec. XX.
3. Argumentați afirmația conform căreia statul modern român s-a consolidatinclusiv prin
adoptarea unei constituții în a doua jumătate a secXIX/lea.

32
 CAPITOLUL VII
Secolul XX intre democratie si totalitarism

În perioada interbelică, în Europa au fost instaurate, în mai multe state, regimuri totalitare.
Marea criză din 1929-1933 pune in dificultate democratiile liberale, care se confruntă cu grave
probleme economice si sociale. In timp ce in state precum Marea Britanie, Franta, Olanda, Belgia,
Elvetia, Danemarca, Norvegia, Suedia sau in Cehoslovacia, regimurile democratice supravietuiesc, în
altele- Germania, Italia, URSS - se instalează regimuri totalitare.
Secolul XX a cunoscut două tipuri principale de astfel de regimuri: cele fasciste în Italia,
Germania (unde a fost cunoscut sub numele de nazism sau national-socialism), şi cele comuniste,  prima
ţară comunistă a fost Rusia (Uniunea Sovietică), urmată după al-II-lea Război Mondial de statele din
Europa de răsărit.

Cauzele apariției regimurilor totalitare

 nemulţumirile provocate de tratatele de pace încheiate în urma Primului Război Mondial
 Instabilitatea economică din diferite țări europene, care a culminat cu marea criză
economică din anii 1929-1933.
Regimurile politice totalitare au avut o serie de trăsături comune:
PRACTICI POLITICE TOTALITARE PRACTICI POLITICE
DEMOCRATICE.

încălcarea de către regim a drepturilor -existenţa mai multor partide

omului. Astfel în cadrul regimului comunist era
încălcat dreptul la proprietate prin introducerea
naţionalizării şi colectivizării, prin trecerea în
proprietatea statului a fabricilor, băncilor,
terenurilor agricole.
În cadrul regimului nazist evreii sunt
persecutaţi, trecându-se în cele din urmă la
exterminarea lor. Everilor li se interzicea
practicarea unor profesii, ca medic sau avocat,
erau obligați să poarte pe haine semnul distinctiv,
Steaua lui David, vor fi evacuați din propriile
locuințe și obligați să se mute în ghetouri Cele
mai cunoscute legi antisemite au fost legile de la
Nurenberg,1935, prin care cetăţenia germană era
acordată doar arienilor, iar căsătoriile înte
germani şi evrei erau interzise.Toate regimurile
totalitare au încălcat dreptul la liberă exprimare
prin cenzura presei.
politice( pluripartidismul). Pluralismul politic
presupune existenţa mai multor partide politice
care alternează la putere.
În Marea Britanie funcţionează de-a
lungul secolului al-XX-lea un sistem politic
dominat de două partide. Aceste sunt Partidul
Conservator şi Partidul Laburist.
În România interbelică:
 Dispar unele partide politice, ex:
partidele conservatoare
 Apar partide noi, ex. Partidul
Ţărănesc, Liga Poporului
 Apar partide extremiste ex:
Partidul Comunist, Legiunea Arhanghelului
Mihail
 Apar partide aparţinând
minorităţilor naţionale ( ex. Partidul German,
Partidul maghiar).
 În 1926 apare P.N.Ţ. ( Partidul
Naţional Ţărănesc) din fuziunea Partidul Ţărănesc
condus de Ion Mihalache cu Partidul Naţional
Român din Transilvania condus de Iului Maniu
 Scena politicăromânească din
perioada interbelică a fost dominata de doua
partide: Partidul National Liberal si Partidul
National Ţăranesc care au guvernat ţara in cea
mai mare parte a perioadei interbelice.

existenţa partidului unic.

-existenţa unei constituţii democratice
respectată inclusiv de conducători.
Propaganda -suveranitatea poporului, adică sursa

33
 Propaganda se realizează prin toate puterii politice este naţiunea. Democraţiile
mijloacele aflate la dispoziţia statului: moderne sunt reprezentative, adică cetăţenii
 prin presă, atât cea scrisă (spre desemnează prin vot reprezentanţi care sa
exemplu, Pravda în URSS sau Scânteia în guverneze în numele lor.
România comunistă), cât şi cea audio-vizuală
(radio şi televiziune);
 prin sistemul educaţional (cetăţenii
sunt educaţi de mici conform ideologiei
regimului). Chiar şi când sunt adulţi ei urmează
cursuri ideologice la locul de muncă;
 prin cultură: literatură, arte
plastice, cinematografie.
Prin propagandă se realizează şi o altă Votul universal permite participarea
caracteristică specifică • tuturor regimurilor tuturor cetăţenilor la viaţa politică.
totalitare: cultul personalităţii conducătorului. Votul universal a fost introdus încă din sec
Liderul absolut al regimului este privit ca un 19, dar mai ales după primul război mondial.( de
personaj suprauman, mesianic. De cultul ex în Marea Britanie, votul universal a fost
personalităţii au beneficiat Mussolini, Hitler, introdus în 1919). Uneori el a funcţionat sub
Stalin, Ceauşescu. forma votului universal pentru barbati. În
cultul personalităţii conducătorului. România votul universal masculin a fost introdus
Liderul absolut al regimului este privit ca un după 1918, având dreptul să voteze bărbaţii cu
personaj suprauman, mesianic. De cultul vârsta de peste 21 de ani. În Constitiţia din 1938
personalităţii au beneficiat Mussolini, Hitler, dse prevedea faptul că aveau drept de vot
Stalin, Ceauşescu. Cultul personalităţii se persoanele cu vârsta de peste 30 ani ştiutoare de
manifesta prin mari spectacole publice şi opere carte, iar după cele de-al doilea război mondial se
literare sau artistice care preamăreau prevedea faptul că drept de vot au toţi cetăţenii cu
conducătorul:”Tătucul popoarelor”în Rusia, „Il vârsta de peste 18 ani.
Duce” în Italia, „ Fuhrer-ul „ în Germania–
controlul absolut al statului asupra societăţii
Teroarea se realizează prin două -garantarea şi respectarea drepturilor
metode Supravegherea şi controlul populaţiei fundamentale ale omului şi înscrierea lor în
prin intermediul poliţiei politice. Aceasta poartă costituţie:
nume diferite, în funcţie de regim: Gestapo în -libertăţi individuale: libertatea
Germania nazistă, CEKA în Rusia în timpul lui conştiinţei
Lenin, NKVD în timpul lui Stalin, KGB în URSS -drepturi social economice: dreptul
după Stalin. la grevă, la proprietate privată
-drepturi politice: dreptul la vot
-garantarea libertăţii de exprimare a
Eliminarea opoziţiei politice şi a opiniei publice.
categoriilor indezirabile prin sistemul de lagăre
şi închisori. In Germania nazistă, primul lagăr de
muncă a apărut chiar în 1933, la Dachau; lagărele
s-au înmulţit pe parcursul anilor 1930, pentru ca
în timpul celui de-al Doilea Război Mondial să
apară şi lagăre de exterminare (cel mai cunoscut
fiind cele de la Auschwitz).
În Germania nazistă în 1938 are loc
Noaptea de cristal când magazinele , sinagogile şi
locuinţele evreilor au fost vandalizate şi mai mulţi
evrei au fost ucişi.
1939 evreii sunt internaţi în ghetouri şi
obligaţi să poarte steaua lui David.
1942 are loc Conferinţa de la Wannsee
unde se decide apicarea soluţiei finale. În perioada

34
Holocaustului aproximativ 6 mil. de evrei au fost
ucişi.

În URSS, sistemul de lagăre purta numele

de Gulag şi era format din zeci de lagăre
răspândite pe întreg teritoriul ţării. Între 1936-
1939 se declanşază Marea Teroare. Şi-au pierdut
viata circa 1,4 milioane de persoane, multi dintre
aceştia fiind oficiali ai partidului.

Încălcarea principiului separării -respectarea principiului separării

puterilor în stat. Puterea este acaparată de lider puterilor în stat. Principiul presupune divizarea
care ajunge să reprezinte întregul regim. puterii în mai multe compartimente: putere
executiva, legislativă şi executivă cu scopul de a
evita concentrarea puterii în mâinile unui singur
individ

Ideologiile totalitare sunt fie de :-extrema dreaptă: fascism, nazism

-extrema stângă: comunismul
Deosebiri între ideologiile totalitare:
In timp ce comunismul (extrema stângă) susţin crearea unei societăţi conduse de proletariat,
nazismul şi fascismul susţin elitismul
Comunişii susţin eliminarea proprietăţii private, regimurile de extrema dreapta o menţin.
Comunismul susţine ateismul în timp ce în Italia se încheie o înţelegere cu biserica catolica in
urma careia catolicismul devine religia oficiala a Italiei
Asemănări între ideologiile totalitare: erau antidemocrate, antiliberale, doreau crearea omului
nou

IDEOLOGI IDEOLOGI IDEOLOGI

TOTALITARE: FASCISM TOTALITARE: NAZISM TOTALITARE:
COMUNISMUL

Fascismul a aparut în Nazismul ca ideologie a Comunismul Principiile

Italia şi a fost instaurat de fost fundament de Adolf Hitler ideologiei comuniste au fost
Benito Mussolini. in lucrarea “Mein Kampf”, lansate de Karl Marx şi Fridrich
Trăsături: Lupta mea Engels în Manifestul Partidului
–corporatismul. Trăsături: Comunist şi au fost definitivate
Societatea italiană era naţionalismul. de Lenin.
organizată în grupuri Nazismul a aparut intr-o Trăsături:
profesionale alcătuite din perioada dificila pentru natiunea Lupta de clasă Marx
muncitori şi patroni , numite germana. Germania care fusese considera că în toate epocile
corporaţii. Pe plan politic învinsă in primul razboi mondial istorice a existat o luptă între
corporatismul urmărea s-a considerat umilită prin asupritori (burghezi) şi asupriţi
înlocuirea Parlamentului cu o prevederile Tratatului de Pace (muncitorimea) luptă numită
Adunare a delegaţiilor de la Versailles. luptă de clasă. În Rusia, unde
corporaţiilor. Hitler urmărea crearea industria era mai puţin
-naţionalismul Fascistii unui imperiu (reich) care sa-i dezvoltată, comuniştii au
au urmarit sa redeştepte în cuprinda pe toţi germanii. considerat că din rândul
sufletul italienilor mândria de a Justifica expansiunea germana asupritorilor fac parte şi nobilii
fi demni urmaşi ai Romei. prin nevoia de "spaţiu vital" şi ţăranii înstăriţi (numiţi
Preluarea puterii pentru rasa ariană, considerată culaci).
        Fasciştii organizează superioară. Desfiinţarea

35
„marşul asupra Romei”,
determinându-l pe regele Victor -rasismul. Hitler făcea
Emanuel al III-lea, să-l diferenţa între rasa superioară
numească pe Mussolini ca prim- arienii şi rasele
ministru la 29 octombrie 1922. inferioare( evreii, ţiganii, slavii).
Măsuri adoptate în -antisemitismul. Evreii
Italia: erau găsiţi vinovaţi de toate
- Au fost relele societăţii germane si de
desfiinţate sindicatele şi aceea naziştii susţineau
partidele politice, eliminarea lor prin exterminare.
- libertarea presei
a fost suprimată Preluarea puterii
- A fost înfiinţată În ianuarie 1933 când
poliţia politică "Ovra". presedintele Hindenburg l-a
- în 1925 înfiinţat numit cancelar al Germaniei pe
Tribunalului special, care Adolf Hitler.
stabilea ani grei de închisoare Măsuri adoptate în
împotriva adversarilor politici. Germania
- El si-a dat titlul Primele măsuri luate de
"Il Duce". Hitler i-a vizat pe adversarii
- A luat masuri politici:
impotriva Mafiei  toate partidele au
- Din dorinta de a fost scoase in afara legii cu
demonstra Lumii ca Itallia exceptia Partidului National
devenise o mare putere, Socialist.
Mussolini a ordonat invadarea şi
ocuparea Etiopiei(1935-1936)  mişcarea
- 1939 a invadat sindicală a fost distrusă, au fost
Albania, iar în 1940 a atacat eliminaţi advesararii din
Grecia, urmarind sa refaca propriul partid.(1934/ Noaptea
Imperiul Roman) cutitelor lungi)
In anul 1934, după
moartea preşedintelui
Hindenburg, a preluat si
atribuţiile acestuia proclamându-
se "Fuhrer ".
         De la inceput evreii au fost
ţinta predilectă a persecuţiilor
naziste.
1934 cei mai multi
avocati, medici, profesori si
functionari evrei si-au pierdut
slujbele sau dreptul de a-si
practica meseriile.
1935 prin Legile de la
Nurenberg, evreilor le-au fost
retrase toate drepturile civile in
cadrul statului german, iar
căsătoria între germani şi evrei a
fost interzisă.
1938 are loc Noaptea de
cristal când magazinele ,
sinagogile şi locuinţele evreilor
au fost vandalizate şi mai mulţi
36
proprietăţii private.
Pentru a face o lume mai
bună, Marx a propus  trecerea
proprietăţii private la stat, astfel
încât să nu mai existe bogaţi şi
săraci.
Dictatura
proletariatului
Realizarea unei
societăţi comuniste nu se poate
face decât prin preluarea puterii
de către clasa muncitoare
(proletariat) prin revoluţie.
Ateismul, negarea
existenţei oricărei divinităţi.
Marx considera că în toate
timpurile religia a fost folosită
de categoriile bogate pentru a-i
asupri şi a-i minţi pe cei săraci.
Preluarea puterii
Primul regim comunist
s-a instalat in Rusia, in
octombrie 1917, sub
conducerea lui Lenin
Între anii 1918-1921 s-a
desfăşurat un război civil între
partizanii vechiului regim (albii)
şi roşii( bolşevicii), război
încheiat cu victoria bolşeviciilor.
Practici totalitare în
perioade regimului lui Lenin
(1917-1924)
a fost creată poliţia
politică, Ceka,
libertatea presei a fost
desfiinţată;
băncile şi fabricile au
fost trecute în proprietatea
statului;
În 1922 s-a format
Uniunea Republicilor Sovietice
Socialiste (URSS).
În 1924 moare Lenin, iar
puterea este preluată de către
Stalin.
Măsuri adoptate în
timpul lui Stalin
economia era organizată
pe baza planurilor cincinale
accentul este pus pe
industria grea
 evrei au fost ucişi.
1939 evreii sunt internaţi
în ghetouri şi obligaţi să poarte
steaua lui David.
1942 are loc Conferinţa
de la Wannsee unde se decide
apicarea soluţiei finale. În
perioada Holocaustului
aproximativ 6 mil. de evrei au
fost ucişi.
colectivizarea
agriculturii. În perioada 1928-
1933 s-a realizat colectivizarea
forţată în agricultură, pământul
fiind trecut în
proprietatea statului.
eliminarea adversarilor
politici. Între 1936-1939 se
declanşază Marea Teroare,
perioadă în care şi-au pierdut
viata circa 1,4 milioane de
persoane.

cultul al personalităţii
de proporţii nemaiîntâlnite.
Propaganda îl prezenta pe Stalin
ca pe un tată iubitor care
veghează la bunul mers al
societăţii.
La 5 martie 1953 moare
Stalin.

Idei si regimuri democratice

Marea Britanie a fost o monarhie constitutionala in care se respecta principiul separarii puterilor
in stat.
În Marea Britanie, se aplică principiul regele conduce, dar nu guvernează, cea mai importantă
atribuţie a regelui este numirea prim-ministrul.Acesta îşi alege miniştrii şi are puteri executive extinse.
➢ Cele mai puternice formaţiuni politice au fost, după 1918, Partidul Conservator şi Partidul Laburist. În
prima jumătate a secolului al XX-lea, s-a remarcat personalitatea lui Winston Churchill, prim-ministru,
din partea Partidului Conservator, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1940-1945; apoi, după
război, în 1951-1955).
➢ În perioada postbelică, alt prim-ministru conservator, Margaret Thatcher, s-a afirmat prin acţiunile de
consolidare a economiei, prin privatizarea unor întreprinderi şi servicii de stat, cât şi prin cele care au
vizat creşterea prestigiului extern al ţării.
Franţa
➢ Franţa, a avut între anii 1918 şi 1940 un regim democratic republican, caracterizat însă prin
instabilitate guvernamentală (au funcţionat 42 de guverne).
➢ După al Doilea Război Mondial, a fost adoptată o nouă Constituţie, care instituia un regim
parlamentar. Charles de Gaulle, preşedinte al ţării din anul 1959, a susţinut ideea consolidării puterii
şefului statului .
➢ Reforma constituţională din anul 1962, a stabilit ca preşedintele Franţei să fie ales de cetăţeni
prin vot universal, nu de un colegiu electoral, ca până atunci.

2. IDEOLOGII ŞI PRACTICI POLITICE ÎN ROMÂNIA

Practici politice democratice în România
    -introducerea votului universal în 1918

37
 - adoptarea în 1923 a noii Constituţii.
In articolul 5 erau prevazute drepturile si libertăţile cetăţeneşti specifice unui stat
democratic.
Ea avea la baza principiul separării puterilor in stat: puterea legislativa, puterea executiva si
puterea judecatoreasca.
   - pluripartidismul. După Marea unire şi introducerea votului universal în 1918, pe scena politică
românească au loc mai multe schimbări:
 Dispar unele partide politice, ex: partidele conservatoare
 Apar partide noi, ex. Partidul Ţărănesc, Liga Poporului
 Apar partide extremiste ex: Partidul Comunist, Legiunea Arhanghelului Mihail
 Apar partide aparţinând minorităţilor naţionale ( ex. Partidul German, Partidul maghiar).
 În 1926 apare P.N.Ţ. ( Partidul Naţional Ţărănesc) din fuziunea Partidul Ţărănesc condus de
Ion Mihalache cu Partidul Naţional Român din Transilvania condus de Iului Maniu
 Scena politică interbelică a fost dominata de doua partide: Partidul National Liberal si Partidul
National Ţăranesc care au guvernat ţara in cea mai mare parte a perioadei interbelice.

Liberalismul este susţinul de PNL

Ideologi ai liberalismului: Mihai Manoilescu, I.Gh.Duca.
Lideri ai PNL: Ion I.C. Brătianu, Vintilă Brătianu etc.
Pe plan economic susţine interventia statului în economie (neoliberalismul:Ştefan Zeletin), şi
pentru urmărirea a două direcţii care ar asigura modernizarea societăţii româneşti: Industrializarea şi
urbanizarea
Ei au întrevăzut o strânsă legatura intre industrializare, modernizare si consolidarea
independentei politice.

Au fost adepţii devizei "prin noi înşine" prin care se urmărea folosirea resurselor naţionale, in
primul rând prin forţe proprii.
Pe plan politic PNL a fost adeptul democraţiei şi a sistemului constituţional.
    Pentru Stefan Zeletin, Constitutia din martie 1923 reprezenta documentul oficial de nastere a
neoliberalismului românesc.
Ţărănismul
Ideologi: Virgil Madgearu, Ion Mihalache
Lideri PNȚ: Iuliu Maniu, , Ion Mihalache
Partidul Naţional Ţărănesc, a  acordat o atenţie sporită gospodariei ţărăneşti şi agriculturii.
  Ţărănismul susţinea interesele ţărănimii
Pornind de la conceptia ca Romania trebuie sa ramana un stat preponderent agrar,
reprezentantii taranismului au susţinut dezvoltarea unor ramuri industriale, care valorificau
produsele agricole şi bogatiile subsolului.
    Reprezentanții țărănismului apreciau ca Romania nu dispunea de suficient capital pentru a
susţine dezvoltarea economiei şi se pronuntau pentru politica "portilor deschise" faţă de capitalul strain.

În plan politic PNŢ a promovat democraţia de tip parlamentar.

Extremismul. Alături de cele două concepţii - liberalismul si ţărănismul - in perioada interbelica au

aparut si curente extremiste de dreapta si de stânga.
Cea mai importanta grupare extremistă de dreapta a fost cea a lui Corneliu Zelea
Codreanu,Legiunea Arhanghelul Mihail, apărută în 1927.
În 1930 Mişcarea legionară îşi constituie o secţie politică numită Garda de Fier. 
Doctrina legionară se caracterizează prin:
 Antisemitism
 Antidemocraţie
 Anticomunism
 legionarii sustineau teoria elitelor.

38
  Naţionalism exacerbat
 Promovarea violenţei şi a asasinatului politic
 In planul politicii externe mişcarea legionara a acţionat pentru alianţa României cu
Germania si Italia
Legionarii au ajuns la putere in septembrie 1940. Ei au instaurat un regim dictatorial, au promovat
o politica profund antidemocratică, de teroare.
  
 Extrema stângă din România este reprezentată de Partidul Comunist, înfiinţat in  In anul 1923
comuniştii români au adoptat si susţinut teza potrivit căreiaRomânia era considerată "stat multinaţional”
şi trebuia dezmembrată. Orientarea antinaţională a P.C.R. a dus la scoaterea lui în afara legii, in anul
1924.

SEC XX. Subiecte:

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu cu tema Regimurile totalitare din Europa
interbelică, având în vedere:
menționarea a două cauze care au condus la instaurarea regimurilor totalitare în perioada
interbelică.
menţionarea a două ideologi totalitare precizând pentru fiecare câte o caracteristică, statul unde
s-a instaurat si liderul reprezentativ
prezentarea a două practici totalitare în perioada interbelică
mentionarea a două asemănari şi a doua deosebiri între practicile politice totalitare
--formularea unui punct de vedere referitor la un regim totalitar şi susținerea acestuia printr-un
fapt istoric relevant.

1. Prezentați două trăsături ale democrației din Europa sec. al XX/lea.

2. Prezentați două trăsături ale regimurilor totalitare din Europa sec. al XX/lea.
3. Prezentați o practică politică totalitară a sec. XX, numind și un stat european în care s-a
aplicat.
4. Prezentarea unei ideologi totalitare din Europa.
5. Formularea unui punct de vedere referitor la practicile politice democratice din România,
în a doua jumătate a sec. XX și susținerea acestuia printr-un argument istoric.
6. Argumentați afirmația conform căreia practicile politice democratice reprezintă o
caracteristică a Europei sec. XX
7. Prezentați o practică politică specifică democrației din Europa, a sec. XX, în a doua
jumătate a sec. XX.
8. Formularea unui punct de vedere referitor la rolul practicile politice totalitare în evoluția
României, în a doua jumătate a sec. XX și susținerea acestuia printr-un argument istoric.

39
 9. Prezentați o ideologie democratică din Romănia, din prima jumătate a sec. XX și
menționați doi oameni politici care au fost susținătorii acesteia.
10. Prezentați o caracteristică a regimului politic introdus de o Constituție.
11. Argumentați afirmația conform căreia în perioada interbelică în Europa au funcționat
practici politice democratice.
12. Argumentați afirmația conform căreia în Europa sistemele de guvernare au avut
caracteristici democratice.
13. Prezentați două caracteristici ale democrației din România din prima jumătate a sec. XX și
precizarea unui fapt istoric care a consolidat democrația din România în această perioadă.
14. Preyentați o practică politică totalitară din România, din a doua jumătate a sec. XX.
15. Menționați o asemănare între principiile pe baza cărora funcționau regimurile de tip
extremist.
16. Argumentați afirmația conform căreia în România în perioada postbelică se utilizează
practici democratice.
17. Argumentați afirmația conform căreia în România în perioada postdecembristă. se
utilizează practici democratice
.
18. Menționați două ideologi totalitare din Europa sec XX ș
19. i două diferențe între aceste și ideologiile democratice europene.

40
Conectori care exprimă cauzalitatea: deoarece, din cauza, fiindcă, pentru ca, întrucât,etc.

Conectori care exprimă efectul: astfel, prin urmare, aşadar, în concluzie etc

Epocile istorice:

Antichitatea: sec.V.Î.Hr. până în sec VIII

Evul Mediu: sec.VIII.-SEC XVIII

Epoca Modernă: sec. XVIII- 1918

Epoca contemporană din 1918 până în zilele noastre.

41