Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiectul I
Citește următorul fragment:
Rep: - Cum era cititorul Neagu Djuvara, ce cărți v-au influențat când erați tânăr?
Neagu Djuvara: - Primele cărți care m-au pasionat au fost romanele instorice. Am citit
încă de la vârsta de 10 ani. Îmi aduc aminte, în franțuzește, o serie de volume despre
epoca napoleoniană a doi autori alsacieni. De asemenea, în românește am citit cu mare
plăcere o istorie pentru cei tineri scrisă de Grigore Tocilescu. Istoria a fost și a rămas
dragostea vieții mele, chiar dacă am profesat în Drept. Pe vremea când eram la liceu în
Franța, în fiecare joi după-amiaza eram liberi de la cursuri și în loc să mă duc să mă
distrez sau să mă relaxez, eu mă repezeam la o bibliotecă publică, să citesc istorie!
Rep: - Spuneați că istoria se scrie cu sufletul, fiindcă este despre celălalt și pe celălalt
nu-l poți înțelege decât așa. Cititorul simte dacă o carte e scrisă cu sufletul?
Neagu Djuvara: - Bănuiesc că da. Altfel, de ce ar găsi-o mai interesantă decât pe cea
care este prea științifică și rece? Însă noi, autorii, nu știm niciodată ce șanse are de a
dăinui, de a avea perenitate, o carte dintre cele pe care le-am scris. Să vă spun nu o
anecdotă, ci un adevăr istoric. La mijlocul veacului al XIX-lea trăia un pictor de talent pe
care îl chema Eugene Fromentin, elev al lui Delacroix.
El se voia un mare pictor, însă a fost doar unul bun. În schimb, la maturitate, a scris ce
avea pe suflet, un roman despre prima lui mare dragoste „Dominique”. Acesta e
considerat de criticii literari ca unul dintre cele mai bune romane intimiste din literatura
franceză. Așa că și eu am o paletă destul de largă de scrieri, stau și mă gândesc: te
pomenești că peste o sută de ani n-o să se mai citească decât „Amintiri și povești mai
deocheate”.
Interviu cu Neagu Djuvara, Cu internetul, sigur o să știu după moarte
dacă mai sunt
citit sau nu!, în adevărul.ro, septembrie 2012
Subiectul al II-lea
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidențiind două trăsături ale
genului dramatic:
Actul I
În scenă se află Alexandra Dan, treizeci și cinci de ani, mai mult decât frumoasă:
fermecătoare, și Titi Precup, actorul de bază al Teatrului, patruzeci de ani evidenți.
Titi (cu oarecare emfază): Ești o mizerabilă, o femeie fără suflet, tot ce s-a petrecut
între noi n-a fost decât teatru...
Alexandra: Nu e adevărat, nu e adevărat! Ți-o jur!
Titi: A fost suficient să-mi cadă solzii de pe ochi, să-mi recapăt pentru o clipă vederea ca
să realizez în ce infern trăim.
Alexandra: Te-am iubit, te-am iubit cum n-am iubit pe nimeni în viața mea.
Titi: Ești imaginea minciunii!
Alexandra: Taci, te rog taci, dacă nu poți să taci, omoară-mă, dar isprăvește!
Titi: Nu tac. Trebuie să-ți spun mai întâi tot ce-am adunat în suflet în acești douăzeci de
ani de ipocrizie și de travesti. Fiindcă asta a fost viața noastră: un mizerabil travesti! Mi-
ai distrus liniștea, încrederea în mine, speranțele! N-am fost în viața ta decât figurantul
bun să-ți dea replica, sufleurul care să te ajute să-ți înveți textul, supapa nervilor tăi
când te amenință insuccesul. (Excedat). Ești un monstru, un monstru, un monstru!
Aurel Blaga, Travesti
Subiectul al III-lea
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularitățile
de construcție a unui personaj dintr-o nuvelă studiată.
În elaborarea eseului vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului din nuvela studiată;
-evidențierea unei trăsături de caracter a personajului ales prin două episoade, secvențe
comentate;
- analiza, la alegere, a două componente de structură și de limbaj ale nuvelei studiate,
semnificative pentru construcția personajului, din seria: acțiune, perspectivă narativă,
timp/spațiu, conflict, modalități de caracterizare etc.