ARISTOTEL

1. Viata lui Aristotel

Aristotel s-a nascut in 384 i.H. (anul 1 al Olimpiadei a 90-a), in Stagira - oras
in peninsula Chalcis, la granita cu Macedonia (din acest motiv, Aristotel este
supranumit Stagiritul). Tatal sau, medicul Nicomah, provenea dintr-o familie
venita in regiune din Mesenia, in secolul VIII sau VII i. Hr. Nicomah era un

om cultivat, medic al regelui Filip al Macedoniei si

autor a doua lucrari literare. Mama sa, Phaetis, era din Stagira, lucru demonstrat si
prin retragerea pentru scurta vreme (in 340 i.H) a lui Aristotel - cand a fost atacat
de dusmanii sai politici - pe o proprietate din Stagira, mostenire materna.

Aristotel isi incepe educatia sub instruirea tatalui sau, iar dupa ce ramane orfan
de ambii parinti, sub directa indrumare a rudei sale Proxenos.La varsta de 17 ani
pleaca la Atena, unde timp de doua decenii este membru al Academiei platonice,
intai ca elev, apoi ca profesor, pana la moartea lui Platon (347 i.H). In aceasta
perioada devine cunoscut ca autor a numeroase lucrari si cursuri tinute in cadrul
Academiei. Dupa moartea lui Platon, Aristotel traieste catva timp in Assos (regatul
Misia - Asia Mica), la curtea tiranului Hermias (cu a carui nepoata, Pythias, se
casatoreste) si in Mytilane.Apoi, in 343 i.Hr., Aristotel este chemat la Pella, la
curtea regelui Filip al Macedoniei, ca sa se ocupe de educatia fiului acestuia,
Alexandru. In scrisoarea in care regele ii propunea sa fie educatorul fiului sau,
scria: 'Am un fiu, dar multumesc mai putin zeilor ca mi l-au dat, cat mai ales ca ei
au facut ca el sa se nasca in timpul tau. Sper ca grija ta si vederile tale il vor face
demn de mine si de viitoarea sa tara'.

Dupa ce Alexandru ajunge rege al Macedoniei (336 i.H) si impune o pace

intre cetatile grecesti, Aristotel se intoarce in Atena si, impreuna cu prietenul si
discipolul sau Teophrast, intemeiaza o scoala filozofica proprie, numita 'Lykeion'
(Liceul) sau 'peripatetica' (deoarece filozoful obisnuia sa filozofeze plimbandu-se
cu elevii sai).Gallius relateaza ca in aceasta scoala Aristotel tinea dimineata
conferinte acromatice, destinate ascultatorilor mai avansati, iar dupa pranz
conferinte exoterice (retorice-populare) pentru publicul mare. Invatatura exoterica
se referea la studiile de retorica - la arta de a argumenta si la stiinta politica.
Invatatura acromatica avea un obiect mai profund si mai subtil - fizica si
problemele de logica .Datorita familiei regale macedonene care l-a sustinut,
Aristotel a reusit sa infiinteze o biblioteca foarte bine dotata cu carti din toate
domeniile stiintei epocii sale.

Pe plan familial, Aristotel se casatoreste de doua ori. Prima sotie este Pythia,
de la care a avut o fata ce purta numele mamei si pe care, cand isi intocmeste
testamentul, o destineaza ca sotie lui Nicanor, fiul lui Proxenos, primul sau tutore -
educator. Pythia, sotia, a murit, probabil imediat dupa intoarcerea lui Aristotel la
Atena, in 335 i.H. sau, eventual, in timpul vreunei calatorii in aceasta cetate. Asta
se deduce din testamentul lui in care stabileste ca osemintele primei sotii sa fie
asezate in acelasi mormant cu ale sale, ceea ce poate sa insemne ca ele se aflau
undeva in preajma Atenei. Cu a doua sotie (nenominalizata in documente),
Aristotel are un baiat Nicoimachos, caruia ii dedica una din operele sale.

Aristotel conduce Lykeion timp de 12 ani (335-322 i.Hr.). Din pricina mortii
lui Alexandru (323 i.Hr.), el este silit sa plece din Atena, fiind acuzat - ca si
Socrate - de 'asebie'. Se spune ca, cu aceasta ocazie, el ar fi zis: 'Nu voi mai da
prilej atenienilor ca sa pacatuiasca a doua oara impotriva filozofiei'. Lykeyon
continua sa existe vreme de cateva secole dupa moartea lui Aristotel.Refugiat la
Chalkis in insula Eubeea, Aristotel moare dupa un an (322 i.Hr.). Asupra
sfarsitului sau au existat felurite versiuni printre autorii vechi. Unii spuneau ca s-ar
fi otravit de teama continuarii unui proces, in care, desi Aristotel era intemeietorul
logicii, nu se putea apara deoarece nu era ascultat de catre instanta; altii - ca s-ar fi
aruncat in canalul Eurit care separa Eubeea de restul Greciei, disperat ca nu poate
sa explice mareele, fenomen foarte sensibil in acest punct al Mediteranei. Cel mai
probabil insa, se pare ca Aristotel a murit de pe urma unei maladii stomacale, de
care suferise toata viata .

2. Opera lui Aristotel

Opera lui Aristotel are o istorie foarte interesanta. Aristotel si-a lasat
manuscrisele prin testament lui Teofrast care - la randul lui - le-a lasat unui
oarecare Nelsus, un elev al lui Aristotel. Strabo istoriseste ca, pentru a le salva de
furia de colectionar a printului de Pergamon, opera aristotelica a trebuit sa fie
ascunsa intr-o pivnita umeda, unde a zacut 13 ani; de acolo a fost adusa abia pe la
100 i.H. la Atena, iar de aici, prin Sulla, la Roma. Aceasta relatare priveste numai
manuscrisele lui Aristotel, fiindca in secolul al III-lea i.H. operele acestuia erau
cunoscute. In 50 i.H. a aparut la Roma o editie noua a tuturor lucrarilor aristotelice,
sub ingrijirea lui Andronicos din Rhodos.

Aceasta editie constituie temeiul traditiei aristotelice. Ea a aparut intai in

limba latina, cu un comentariu al arabului Averroes, in Venetia (1489), apoi in
limba greaca (1495). Dupa aceea studiul filozofiei aristotelice a fost neglijat pana
in secolul al XIX-lea, cand incepe sa renasca iarasi. In acest secol, cea mai
completa editie a operelor aristotelice o constituie editia Academiei de stiinte din
Berlin, care a aparut in 5 volume (1831-1870). Apoi a aparut marea editie a
aceleiasi Academii, a Comentariilor grecesti (Commentaria in Aristotelem Graeca)
in 23 de volume si 3 volume supliment. O alta editie a textelor aristotelice, insotite
de un aparat critic, a fost publicata in 'Bibliotheca Teubeneriana'.Ce trebuie retinut
este vastitatea operei aristotelice, realizata intr-o perioada relativ scurta. Dupa
caracteristica literara, aceasta opera se imparte in trei mari grupe.

1. Lucrarile editate de Aristotel insusi. Acestea au o forma dialogica si isi au

originea in epoca in care Aristotel apartinea Academiei platonice. Din nefericire
ele s-au pierdut, nemai ramanand decat cateva fragmente razlete.

2. Colectii facute cu ajutorul elevilor sai pentru a fi folosite ca material didactic

in 'Lykeion'. Acestea cuprindeau domenii diverse. Este instructiva in aceasta
privinta lucrarea 'Constitutia ateniana' gasita si editata in 1892 de Kaibel si
Wilamowitz, care n-ar fi decat o parte dintr-o opera monumentala ce purta titlul
"Politeia".

3. Lucrari pur stiintifice. Acestea s-au pastrat in intregime si au forma unor

prelegeri, avand adesea neglijente stilistice si exprimari obscure, explicabile prin
moartea neasteptata a autorului, care l-a impiedicat de a le da o forma finala.
Aceste scrieri se impart in:

a) Scrieri cu caracter logic ce au fost adunate in epoca bizantina sub titlul Organon
(unealta spirituala). Aici sunt grupate:

- Categoriile (moduri ale existentului);

- Analitica priora (despre silogisme) si Analitica posteriora (despre argumente,

definitii si impartiri);

- Peri arimineias (De interpretatione, despre principiu si judecata);

- Topica (un fel de indreptare pentru arta de a discuta, precum si o colectie a

sofismelor, pe care Aristotel le combate, descoperindu-le erorile logice).

b) Scrieri din domeniul stiintelor naturii: Fizica (in 8 carti), Despre cer (4 carti),
Despre nastere si disparitie (2 carti), Meteorologie (4 carti), Despre suflet (3 carti),
Istoria mare a animalelor (10 carti) si asa-zisa Parva naturalia.
 c) Scrieri etice. Opera principala este Etica Nichomachiana (in 10 carti), numita
asa dupa Nicoimachos, fiul lui Aristotel. Eudemos, un elev al lui Aristotel, a
preluat aceasta etica care s-a afirmat sub numele de Etica Eudemica. In afara de
acestea, mai este cunoscuta o a treia etica, prelucrare a celorlaltor doua anterioare,
cunoscuta sub numele de Etica mare (Magna moralia). Aristotel a mai scris si o
lucrare de etica practica sau aplicata, cu titlul Politica (in 8 carti), care a ramas
neterminata. Tot aici se mai poate aminti un dialog 'Eudemos', care s-a pierdut.

d) Scrieri din domeniul esteticii: Retorica (in 3 carti) si Poetica.

e) Scrieri cu caracter filozofic general: Metafizica (in 14 carti).

3. Logica aristotelica

Aristotel este considerat a fi parintele logicii ca stiinta, iar cele 6 scrieri de

logica ale sale (Categoriile, Despre interpretare, Analitica Prima, Analitica
Secunda, Topica, Respingerile Sofistice), reunite mai tarziu in Organon, sunt
considerate a fi primul tratat de logica.

Ca un detaliu interesant, ceea ce intelegem astazi prin Logica aristotelica,

Aristotel ar fi numit Analitica. Pentru logica, el folosea termenul de Dialectica.
Este posibil ca multe din lucrarile atrubuite lui Aristotel sa nu fi fost autentice,
pentru ca cea mai mare parte a lor au fost editate de elevi si colaboratori ai sai.
Aceste lucrari au fost aranjate in forma actuala (6 carti) cam prin secolul 1 i.H.
Inafara lor mai exista un volum al lui Aristotel referitor la logica, inclus in a patra
carte din Metafizica.

3.1. Termeni

In logica aristotelica, o propozitie este formata dintr-un subiect si un predicat.

Un subiect sau un predicat este numit termen. Subiectul are atasata o proprietate
cantitativa, iar el impreuna cu aceasta proprietate se numeste subiect gramatical.
Un subiect poate fi universal sau particular. De exemplu, "Toate planetele" este un
subiect gramatical universal, pe cand "Unele planete" este un subiect gramatical
particular.Proprietatea cantitativa a unui subiect este particulara cand
caracterizeaza o submultime a multimii subiectilor. Predicatele pot fi numai
universale; orice constructie gramaticala este numita predicat gramatical.

De exemplu:

Unii greci sunt oameni puternici.

Aici "greci" este subiect, "Unii greci" este un subiect gramatical particular,
"oameni" este predicat, "sunt oameni puternici" este predicat gramatical.

Subiectele si predicatele se pot interschimba (un subiect dintr-o propozitie poate

fi predicat in alta). Astfel

Unii oameni puternici sunt greci este de asemenea o propozitie.

Pentru a asigura aceasta posibilitate de interschimbare, Aristotel exclude din

logica sa termenii singulari.

Termeni singulari:

Exemple de termeni singulari pot fi "Socrate", "Platon", "Xenocrate". Termenii

singulari nu pot avea proprietati cantitative universale; nu se poate spune de
exemplu "Toti Platon" (Platon este considerat ca individ unic). Aristotel a enuntat
dicotomia: "Unele lucruri sunt universale, altele sunt individuale" ca un element de
baza al logicii, detaliind: "Un lucru este universal daca poate fi folosit si drept
predicat pentru mai multi subiecti, iar un lucru este individual daca nu poate fi
utilizat ca predicat".

3.2. Propozitii

Asa cum am spus mai sus, o propozitie este formata din doi termeni: un subiect
gramatical si un predicat gramatical. De asemenea, o propozitie are doua
proprietati: calitate si cantitate. Calitatea unei propozitii este afirmativa (predicatul
este afirmat de catre subiect) sau negativa (predicatul este negat de catre subiect).
Deci vor exista doua tipuri de propozitii: afirmative si negative.Cantitatea unei
propozitii este universala sau particulara; deci exista propozitii universale si
propozitii particulare.
 3.3. Silogisme:

Un silogism aristotelic este format din doua ipoteze (premise) si o concluzie

care rezulta ca un caz particular din aceste ipoteze. Atat premisele cat si concluzia
sunt propozitii de tipul A, E, I, O.

Teminologie (definita de Aristotel): :

Ipotezele contin un termen comun, numit termen mijlociu. Ceilalti termeni ai

ipotezelor sunt numiti termeni extremi.

Predicatul concluziei este un termen major, iar subiectul concluziei este

un termen minor.Ipoteza care contine termenul minor se numeste premiza minora;
similar, ipoteza care contine termenul major se numeste premiza majora.

O discutie despre viata si - mai ales - opera lui Aristotel poate continua in mai
multe articole. Am prezentat aici numai o mica deschidere, incercand o abordare
cat mai generala asupra logicii aristotelice. Evident, se poate continua cu detalieri
despre paradoxurile acestei logici, despre criticile care se aduc (si care au condus la
alte abordari axiomatice ale logicii), despre transpuneri ale acestei logici in diverse
domenii - filozofie, etica, matematica.