C8.

Evoluţia teritorială a oraşelor

Factori declanșatori

Premise:
- Dezvoltarea funcţională a aşezării, apariţia de noi funcţii;
- Accentuarea diferenţierii funcţionale a intravilanului;
Tipuri: 1. creștere spontană; 2. creșterea dirijată

1. Creştere spontană (subtipuri)

a) creşterea aglutinantă;
b) creşterea tentaculară;
c) creşterea absorbantă;
d) creşterea polinucleară

2. Creştere dirijată
 a) Creşterea aglutinantă

- Tip simplu şi comun de evoluţie teritorială

- Extindere treptată, continuă;

- Consecinţă a existenţei centurii de fortificaţii;

- Necesitatea construirii de noi ziduri şi bastioane (Paris, Viena, Milano, Florenţa, Frankfurt am Main, Sibiu);

- Creştere asimetrică pentru oraşele portuare maritime (Marsilia) sau fluviale (Brăila);

- Extinderea intravilanului dincolo de obstacolele majore (New York sau Stockholm);

b) Creşterea tentaculară

- Apariţia câtorva direcţii preferenţiale de creştere;

- Orientarea principalelor axe de transport sau a liniilor de relief;
- Avansarea în lungul căilor ferate suburbane, cu o orientare radiară (Tokyo, Moscova, Buenos Aires);
Variantă :
- creşterea lineară (o singură axă preferenţială de transport) sau condiţii restrictive ale cadrului natural (exemple: sit de meandră:
Berna, sit de peninsulă: Helsinki)
 c) Creşterea absorbantă

Caracteristici:
Dezvoltarea în mijlocul unei reţele dense de aşezări rurale;
- Creştere dinamică, înglobarea satelor respective:

Exemple:
- Bucureşti;
- Berlin (23 sate, devenite cartiere: Steglitz, Dahlem, Schöneberg );
- Paris: prin absorbirea fostelor așezări rurale Charonne, Montmartre, Passy, Auteuil sau foste orăşele: Bourg-la Reine
d) Creşterea polinucleară

- Creşterea care pleacă de la existenţa mai multor nuclee;

Subtipuri :

- Prin sudarea unui oraş fortificat cu faubourg-urile (Vorstädte) (oraşele din Europa Centrală, Vestică şi Sudică);

- Faubourg-urile mai recente erau separate de centura de fortificaţii printr-o fâşie inelară;

- Păstrarea numelor iniţiale: Faubourg Saint- Germain, Faubourg Saint – Honoré, Montmartre, Saint-Antoine (Paris);

- Concreşterea unui oraş feudal-comercial cu unul ecleziastic: Londra: cartierul City şi Westminster;
d) Creşterea polinucleară

- Unirea unor oraşe mai vechi cu aşezări ale negustorilor şi coloniştilor străini: Istanbul, unit cu aşezările greco-genoveze
Galata şi Pera ;

- Rezultatul unei intervenţii statale:

Roma (Città Universitaria, Cinecittà, cartierul Olimpic);
- Obstacolele naturale pot determina o manieră polinucleară de creştere:

- Budapesta (oraşele Buda, de pe dreapta Dunării, politico-administrativ şi Pesta, de pe stânga Dunării, comercial-industrial;

Efecte:

- Creşterea polinucleară se transformă într-un fenomen de urbanizare;

- Extinderea unor vaste cartiere periferice: bidonvilles, gourbi-villes (Maghreb); barriadas (America hispanofonă), favelas
(Brazilia); slums (India);
2). Creşterea dirijată

- Adoptarea unor politici specifice de

amenajare urbană;
- Intervenţii sistematice de utilizare
judicioasă a spaţiului (ţările din Europa de
Nord-Vest, începând cu secolul al XVII-lea);
Exemple:
- partea nouă a oraşului Amsterdam sub
forma unui polder urban;
- structura urbană a Bucureştiului (Podul
Mogoşoaiei);
- Adoptarea unor legi de igienă urbană
(Marea Britanie, 1848: dotări edilitare,
asigurarea unor densităţi optime a
construcţiilor);
- Respectarea planurilor de amenajare
urbană

Sursa: Google maps

Studiu de caz: Bucureştii în perioada interbelică. Influenţa modelelor culturale francez şi
american

Creşterea fondului construit al Bucureştilor (1894-1935)

Dezvoltarea edilitar-urbanistică s-a corelat
cu creşterea populaţiei şi cu extinderea
Perioada Supr. Supr. Creşterea Rata de Cauzele fondului construit. Între recensămintele
iniţială finală creştere
din 1912 şi 1930 are loc practic o nouă
1894-1911 2 714 ha 2 802 ha 88 ha 5,2 ha/an Creştere redusă datorită punerii în
dublare a populaţiei, aceasta ajungând la
(17 ani) aplicare a Legii de mărginire a oraşului 639 040 loc, iar gradul de hipertrofie faţă
(1865) de oraşul situat pe locul secund creşte de
la 4,27 la 6,21. Concomitent, suprafaţa
1911-1926 2 802 ha 3 741 ha 933 ha 58,3 Creştere accentuată ca urmare a Primului fondului construit creşte de la 2 714 ha în
(16 ani) ha/an Război Mondial ce a determinat fluxuri 1894 la 3 741 ha în 1935, în special
migratorii spre Capitală datorită migraţiilor spre capitală din
1927-1935 3 741 ha 3 860 ha 119 ha 17 ha/an Creştere mai redusă ca urmare a intrării
timpul Primului Război Mondial. Tot în
(8 ani) în vigoare a Legii de organizare a această perioadă apar şi primele legi de
Municipiului Bucureşti din 1926 sistematizare în dorinţa limitării unei
Sursa: Planul director de sistematizare al Municipiului Bucureşti. Memoriu justificativ (1934) dezvoltări haotice a intravilanului (Legea
pentru mărginirea Bucureştilor-1895 şi
Legea de organizare a Municipiului
Bucureşti-1926) (Săgeată, 2010, 66)
Bucureştii în perioada interbelică. Influenţa modelelor culturale francez şi american

Cu toate acestea, fondul construit se caracteriza printr-o dispunere haotică, arealele construite întinzându-se tentacular în
perimetrele marginale ale intravilanului şi alternând cu vaste spaţii cu utilizare agricolă.

Dezvoltarea industrială asociată cu infuzia de capital vest european şi nord american ce a caracterizat perioada interbelică, a
favorizat importul modelului arhitectural nord american, care, în condiţiile puternicii dezvoltări industriale şi edilitar-urbanistice ce
a caracterizat S.U.A. la începutul secolului al XX-lea, a fost adoptat şi de marile oraşe europene.

La nivelul ţesutului urban al capitalei României, acest model arhitectural s-a concretizat prin flancarea marilor artere de circulaţie
din centrul capitalei (Calea Victoriei, Magheru) cu clădiri de tip bloc, cu regim ridicat de înălţime pentru vremea respectivă (în
general, P+10) (idem, p.66).