C 7.

Generaţia oraşelor contemporane

 Revenirea la natură, modelul ideal: orașul-grădină

- Apar modele utopice de orașe : orașul de tip grădină;

- Gânduri despre crearea unui oraş model, în care să poată fi reunite avantajele
ruralului cu avantajele urbanului, în care omul să nu sufere din cauza
aglomerărilor excesive de populaţie şi să degenereze, ci, din contră, să fie
sănătos şi fericit, au apărut încă din Antichitate.

- Marii gânditori antici spuneau că orașul-cetate ar trebui să-i facă pe oameni

fericiţi.

- Au existat multe modele de oraşe ideale, unele filosofice (Socrate, Platon,

Aristotel), altele urbanistice (oraşele hipodamice, oraşele ideale ale lui
Vitruvius).
Orașul ideal al lui Vitruvius.
Ilustrată de Cesare
Cesariano, 1521.
 Renașterea (sec. XV-XVI)

- Modelul de oraș ideal este promovat și în perioada Renașterii

- Modelul orașului ideal: Palmanouva (Italia, lângă Trieste)
- Italienii au conceput planuri de orașe ideale, menite să atingă perfecțiunea
vieții în interiorul lor.
- Dar aceste planuri erau desprinse de viață, de realitate, prin caracterul lor
abstract și schematic.

- Cele care au fost realizate nu au reușit să facă față schimbărilor istorice

(precum orașul Palmanouva, Italia).
 Provocările industrializării
- Din punct de vedere peisagistic, aceste orașe ideale renascentiste erau
izolate față de natură din cauza fortificațiilor și sistemelor defensive din
teritoriul înconjurător.
- În secolul al XVII-lea, arhitectul francez Perret de Chambery a
elaborat planul unui oraş cetate ideal, având aspectul unui cerc. Acest
plan constituie una din primele idei de oraș-grădină, oraş cu o
suprafaţă mare a spaţiilor plantate.

- În secolul XVIII, un alt arhitect francez, Levirloy, a continuat

dezvoltarea ideii de oraş-cetate ideal, dar după un sistem
dreptunghiular, depăşind foarte puţin ideile secolului anterior.

- În secolul al XIX-lea, a apărut şocul marii industrializări, cu implicaţii

importante asupra oraşului şi a vieţii oamenilor, provocând urmări
grave: locuirea insalubră a noilor angajaţi în industrie şi comerţ, descrisă
în romanele lui Dickens.
 Conceperea de modele urbane. Proiecte de orașe

Tendințe: Conceperea de modele urbane, adică proiecte de oraşe, gândite

ştiinţific, raţional, corect, dar abstracte, chiar utopice, pentru că nu aveau nimic în
comun cu oraşul existent. Aceste modele urbane aspirau să rezolve toate
neajunsurile oraşului aglomerat industrial prin proiectarea urbană raţională.

De aceea, secolul XIX a fost epoca de aur a utopiei, iar cercetările, deşi neaplicabile
în formă în care au fost elaborate, au avut o mare influenţă asupra gândirii urbane
în secolul XX.

La mijlocul secolului XIX-lea, în Anglia, a apărut planul unui oraş ideal,

Buckingham, în care se conturase ideea împărţirii oraşului în zone (de locuit, de
comerţ şi de industrie) şi s-a dat multă atenţie spaţiilor plantate: au fost
proiectate trei parcuri în formă de cercuri largi.

Un alt exemplu de oraş cu mari spaţii plantate este şi Adelaide, fondat în 1836, în
Australia. Acest oraş verde, în procesul dezvoltării nu şi-a lărgit vatra sa, dar a
crescut în împrejurimi prin apariţia unor noi oraşe – grădină, sub formă de
sateliţi.
Adelaide
- Într-un oraş – grădină, densitatea de construcţie şi locuire erau limitate,
apartamentele se bucurau de o însorire ştiinţific repartizată prin proiectarea
caselor, cu grădini în spate, ecrane de vegetaţie ca protecţie faţă de zgomot,
erau prevăzute multe servicii aferente, era rezolvat tot ceea ce constituia
suferinţa oraşelor. Singura problemă era depărtarea de oraşele mari, deoarece
mijloacele de transport erau abia la începutul dezvoltării lor.

- Principalele reproşuri făcute modelelor urbane utopice au fost de fapt şi

motivele pentru care ele au eşuat, şi anume faptul că autorii lor au regândit
oraşul pe cale raţională, ca un demers abstract, fără nicio legătură cu realitatea.
- Aşadar, oraşul - grădină a fost doar ilustrarea desenată sau scrisă a unei
ideologii bine intenţionate, a unui vis despre fericirea generală. În realitate însă,
oraşul este un proces continuu, practic necontrolabil pe deplin de către nimeni,
dar de legile căruia trebuie ţinut cont.
- Secolul al XIX-lea, secolul marilor transformări, a creat probleme atât de noi şi de
dificile, încât în secolul al XXI-lea s-a părut că numai soluţiile radicale le-ar mai
putea rezolva – adică demolarea oraşului şi reconstrucţia lui pe noi criterii.
 New Urbanism
- Prin acest concept urban – un oraş-
- Promovarea noilor idei ale gradină paradisiac, nou construit, separat
urbanismului (New Urbanism); de haosul industrial – li se oferă locuitorilor
săi condiţii de viaţă în acord cu idealuri
Reprezențanți: democratice, cu teoriile igieniştilor şi cu
legile organice ale unei vieţi urbane
Ebenezer Howard (1897): oraş cu grădini decente.
(garden city), prin imaginea unui oraş de
30.000 de locuitori, înconjurat de o centură Principalele avantaje ale unui oraș-grădină
verde (green-belt). ar fi:
- dezvoltarea treptată a unui centru
abundent plantat (până la 60-70% din
teritoriu);
- Lucrare principală: To-morrow: a Peaceful - zonificarea clară a planului sub aspect
Path to Real Reform în 1898, republicată în funcţional;
1902, sub denumirea de Garden Cities of
Tomorrow - realizarea unui bun sistem de
comunicaţii care să nu necesite investiţii
prea mari;
- prevederea pentru fiecare familie a
- Cluster de oraşe-grădină ca satelite ale serviciilor necesare pentru o viaţă
oraşului central legate de acesta prin căi ieftină, sănătoasă şi civilizată.
ferate şi şosele
 New Urbanism

- Apariţia unor concepţii urbanistice noi

- Dezvoltarea spontană a oraşelor

industriale din secolul al XIX-lea;

- Realizarea unui ambient mai agreabil,

densităţi urbane acceptabile, distribuţia
judicioasă a spaţiilor verzi;

- Noile idei ale urbanismului (New

Urbanism);

Diagrama cu cei trei magneţi (E. Howard):

Where will the people go?: Town, Country or
Town-Country
Orașul - grădină al lui Ebenezer Howard
Ebenezer Howard (1898-1907)
realizează:

a) Planul pentu orașul Letchworth,

situat la 30 de mile nord de Londra, în
comitatul Hertfordshire, Eng. (1903);
Era un oraș englez industrial prevăzut
cu o centură verde de absorbție a
poluării;

b) Un al doilea plan pentru Welwyn

Garden City (1920), în apropiere, în
partea de N a aglomerației londoneze
Greater London.
Mill Green Museum and Mill, Hatfield, Welwyn Hatfield,
Hertfordshire, Eng.
Christine Matthews
Modele aplicate: Poundbury, Dorchester (UK)

- Oraș promovat de:

Prințul Charles

- Arhitect: Léon Krier

− exemplu de
pionierat pentru
dezvoltarea urbană;

−1980 (proiect)
−Construcții din 1993
−Termen final: 2025
(5.000 de locuitori)
Poundbury, Dorchester (UK)
Tony Garnier (1904): “oraş
muncitoresc” (planurile sale La cité
Industrielle) vor marca modernismul
concretizat prin separarea funcţiilor,
valorizarea spaţiilor verzi şi
construcţiile standardizate, fiind
considerat şi precursorul
conceptului de zonare (zoning);

Alte exemple de orașe:

- Gronauerwald, lângă Köln; un

oraş muncitoresc lângă Lyon; un
“oraş-grădină”, lângă Liverpool;

- Oraşele de centură verde (green

belt towns), cu denumiri distinctive:
Greenbelt, Greendale, Greenhill.

- În Australia: stabilirea unei noi

capitale – Canberra, cu funcţie de
echilibru pentru metropolele rivale
Melbourne şi Sydney
Planul oraşului Canberra
 Proiectări sistematice
Clarence Stern
Unităţi de vecinătate modulabile
- Proiectarea sistematică a unui oraş Model de planificare urbană pentru dezvoltările rezidențiale din zonele metropolitane
structurat
- unităţi de vecinătate modulabile
(1.000-20.000 de locuitori) -
microraioane;

- Dotarea corespunzătoare a serviciilor;

- Ierarhizarea circulaţiei în interiorul

oraşului:
a) artere de circulaţie majoră;

b) artere de legătură între unităţile de

vecinătate;

c) căile de acces din interiorul unităţilor

de vecinătate;

- Considerarea unei segregări

funcţionale şi clare a intravilanului;

- Asigurarea condiţiilor de creştere în

perspectivă, asigurarea unor rezerve de
teren construibil.
 În căutarea de soluții: locuirea colectivă, marile ansambluri
rezidențiale
Primele soluţii urbanistice noi au apărut după Primul Război Mondial:
-blocul cu apartamente a fost soluţia politicilor de locuire din secolul al XX –lea; au
apărut astfel marile ansambluri de locuinţe colective, care, în prima lor, formă erau
organizate în “incinte” aşa- zisele “cvartale” importate la noi din U.R.S.S., după al
Doilea Război Mondial.

Astfel de ansambluri rezidenţiale, cu un regim ceva mai mare de înălţime, dar la o

scară moderată, acceptabilă, urmau cu convingere filosofia igienistică a oraşului
grădină – raport controlat construcţie – zonă verde, însorire, utilităţi, etc.

Apărând astfel ca un fel de mici noi cartiere grădină care salvau zonele periferice
insalubre ale oraşului. Aceste soluţii rezolvau o parte din problema cantitativă a
locuinţelor, a igienei locuirii şi a spaţiilor verzi, dar şi problema circulaţiei rutiere şi a
echipării edilitare.

- Dar criza locuinţei s-a adâncit, ideile modernismului în arhitectură şi urbanism au

proliferat şi, încurajaţi de primele experienţe la scară urbanistică mare, arhitecţii s-au
implicat în rezolvarea problemei sociale fără sociologi, psihologi, filosofi şi istorici.
Urbanismul modernist: Le Corbusier și Congresul Internațional de
Arhitectură Modernă (CIAM)
- Momentul de declanşare a radicalizării urbanismului modernist l-a constituit
cel de-al patrulea Congres Internaţional de Arhitectură Modernă (CIAM), cel din
1933, în care s-a discutat tema oraşului industrial.
- Lucrările au fost dominate de personalitatea arhitectului Le Corbusier, în ciuda
prezenţei mai experimentate a reprezentaţilor şcolii germane.
- În final, a fost editată celebra Carta de la Atena : un document categoric care a
servit ca ghid pentru urbanismul următoarelor decenii. Carta fixa principiile
urbanismului modernist, care garantau soluţia perfect funcţională pentru toate
aglomerările urbane.
- Urbaniştii secolului al XX-lea credeau că o astfel de proiectare funcționalist –
rațională este în măsură să asigure fericirea societăţii.
- Din păcate însă, ceea ce se chema atunci
“raţionalism”, era în fond un funcţionalism extrem, care ignora complet
criteriile profunde ale existente umane – tradiţie, memorie afectivă, necesităţi,
obişnuinţe.
- Astfel, ne confruntăm cu probleme urbanistice pe care le-am
moştenit din această perioadă: absența pragurilor sau limitelor dintre
ariile urbane, ori prezenţa lor slabă; lipsa micilor repere familiare;
dispariţia străzii, a pieţei pietonale; criza relaţiei cu natura.
 Exemplu de planificare urbană: Chandigarh
- Oraș în India, situat la 265 km nord de New Delhi (statele Haryana la est și
Punjab în rest);
- Situat în Câmpia Indo-Gangetică;
- Împărțirea Indiei în 1947;
- vechea provincie britanică Punjab a fost divizată în două părți: partea vestică,
cea mai mare, inclusiv capitala provinciei Punjabi, Lahore, i-a revenit
Pakistanului, iar partea estică i-a revenit Indiei, dar fără centru administrativ,
comercial sau cultural.
- Orașul a fost planificat de arhitectul elvețian Le Corbusier, asistat de Maxwell
Fry și Jane Drew și alți arhitecți indieni;
- Construcția a început în anul 1950 și s-a terminat în 1960;
- Relocarea a 21.000 persoane din 58 de sate;
- Infrastructură; densitate redusă a populației;
- 50 de sectoare rectangulare, separate între ele de străzi, care să permită
facilitarea traficului;
- Clădiri guvernamentale (parea de N a orașului);
- Zone industriale, separate de sectoare rezidențiale și centuri verzi formate din
arbori de mango (partea de S a orașului);
- Industria electronică, farmaceutică, ceramică și aplicații electrice
Chandigarh: orașul
capitală al statului
Punjab. Urbanismul
monumental.
Corbusier. 1950.
The Palace of Assembly in Chandigarh, India, designed by Le Corbusier.
Frederick M. Asher
 Orașele noi. Proiectări sistematice. Exemple
- După al Doilea Război Mondial
- Apariția orașelor noi (Olanda, Germania, Franța, URSS); dezvoltări rezidențiale
în exteriorul orașelor
- Oraşul socialist
Oraşe sistematice în CSI (pe baza industrializării şi valorificării resurselor
naturale:
- Magnitogorsk (Regiunea Celiabinsk, pe malurile râului Ural, Rusia); unul dintre
cele mai poluate orașe, din cauza industriei metalurgice;
- Bratsk (Regiunea Irkutsk, pe fluviul Angara, Rusia)
- Duşanbe (capitala Tadjikistanului, în 1929-1960, a fost numit orașul Stalinabad)
Modelul sovietic:
- impus în statele europene central-estice:
- sateliţii urbani ai Varşoviei;
- Eisenhüttenstadt (Germania, statul Brandenburg);
- Dunaùjvàros;
- Oneşti;
Caracteristici:
- monotonie;
- prezenţa ridicată a locuinţelor colective;
- calitatea inferioară a construcţiilor;
The Russian city of Magnitogorsk ‘was the October revolution itself, the socialist revolution, Stalin’s revolution’.
Photograph: Sputnik/Alamy/The Guardian
 Proiectări sistematice. Variante reușite

Variante reuşite:
1. Exemplu britanic;
- Decongestionarea marilor aglomeraţii şi conurbaţii
(Milton Keynes, Dagenham, Basildon) din Bazinul Londrei;
- Orientarea către o industrie nepoluantă;
- Integrarea armonioasă a tipurilor de clădiri

2. Franţa
Oraşe-satelite ale marilor aglomeraţii:
- Cergy- Pontoise, Marne la Vallée, Melun-Sénart
(aglomeraţia Paris);
- Vaux-en Vélin, Vénissieux (aglomeraţia Lyon);

3. Olanda
- Valorificarea polderilor, golful Zuider Zee (Lelystad);

4. Arabia Saudită
Oraşul Milton Keynes
- Oraşe petroliere: Jubail, Yanbu

5. India
- Faridabad, Bhilai (centru siderurgic)
Bletchley Park in Bletchley, Milton Keynes, Eng.
Matt Crypto
 Formule noi : tehnopolele

- Zone agreabile de
locuire, laboratoare de
cercetare din domeniile
de vârf (tehnică
spaţială, energie
neconvenţională,
microelectronică)

- Silicon Valley (1955)

- Sophia-Antipolis
(lângă Nisa)

- Akademgorodok (în
Rusia, lângă
Novosibirsk);

Silicon Valley
Sophia Antipolis
- 1 414 întreprinderi din care 40%
desfăşoară o activitate C&D
- 30 000 locuri de muncă
- 5 000 studenţi
- 4 000 cercetători din sectorul public
Le parc de Sophia Antipolis
1ère technopole européenne, Sophia Antipolis, initiée en 1969
par le Sénateur Pierre Laffitte, est née autour d’une idée forte :
la « fertilisation croisée » entre chercheurs, enseignants
et industriels. Devenue une référence mondiale en matière
d’innovation, elle compte 2230 entreprises qui emploient 36 300
personnes issues de 63 nationalités différentes, qui côtoient
4000 chercheurs et 5000 étudiants
 Alte direcţii

- Restructurarea oraşelor vechi

- Dezvoltarea urbanismului subteran (Montréal);

- Conceperea oraşelor ca elemente ale unei reţele structurate: primele

regiuni urbane: Ruhr, gruparea Bristol-Bath