Bouros Smaranda

Dezvoltarea urbanismului in Barcelona

In cele ce urmeaza am prezentat o scurta istorie a planificarii si transformarii urbane în Barcelona, ce

ofera contextualitae despre ce reprezinta actualul plan urbanistic al orasului.

Localizat in nord – estul Spaniei, orasul Barcelona reprezinta capitala regiunii C a t a l o n i a ,

u n a d i n t r e c e l 1 7 p r o v i n c i i a u t o n o m e s p a n i o l e ( a r e d r e p t u l d e a s e administra
singura in cadrul statului condus de puterea centrala), fiind si cel de al doilea m a r e o r a s ,
dupa capitala tarii – Madrid. Situata intr-o pozitie privilegiata pe coasta
Peninsulei Iberice, la malul Marii Mediterane, Barcelona se afla la 160 de kilometri de
granita cu Franta, marcata de lantul muntos Pirinei.

Originile orașului aduc ca vestigiu romanii, care s-au stabilit în zona în sec. 15 i.Hr. si au construit orasul
medieval Barcino. Era un oras mic, înconjurat de un zid de aproximativ 1,5 kilometri în circumferința, cu
o retea de strazi perpendiculare, specifica romanilor. (fig.1)

Fig.1 Barcino, plasat in spatiul sau original, pe o harta a cartierului gotic din Barcelona

Din aceste inceputuri sunt deja vizibile caracteristici care ar defini dezvoltarea Barcelonei de-a lungul
anilor. A fost si a ramas, un oras delimitat si comprimat, dens. Mai intai zidurile fizice si apoi limitele
geografice au comprimat orasul si au asigurat locuitorilor o comunitate stransa.
Bouros Smaranda

A fost intotdeauna un oras strans conceput si construit. Au fost foarte putine perioade de crestere
neplanificata in istoria Barcelonei. Spre deosebire de multe orase noi, acesta nu s-a extins. Fiecare noua
tentativa de expansiune a fost propusa, întotdeauna pe baza unui plan. De-a lungul secolelor, orașul a
fost intr-o continua transformare, cel mai de seama architect care a proiectat structura orasului fiind
Ildefons Cerdà, ce a revolutionat conceptul de planificare urbana.

Cum au căzut zidurile Barcelonei în cele din urmă?

Dupa ce Imperiul Roman a cazut in secolul al V-lea en, anii ce au urmat au fost martori unor serii de
cuceriri. In Evul Mediu, orasul a crescut si a devenit mai complex, centrul unei regiuni cunoscute sub
numele de Catalonia. Zidul extins a fost construit in 1260, iar apoi în secolul al XV-lea, zidul a fost marit
din nou pentru a cuprinde noul cartier Raval (Fig.2).Partea campiei din afara zidului a fost folosita pentru
agricultura ce asigura provizii orasului.

Fig.2 Zidurile Barcelonei din secolul al XV-lea, cu zidurile medievale originale în centru și orașul actual pe fundal

În 1714, Războiul Succesiunii Spaniole s-a încheiat, iar Barcelona a fost de partea
necastigatoare. La predarea sa, pentru a suprima orice provocare viitoare, Filip al V-lea a
suprimat multe dintre institutiile orasului, a construit o fortareata a cetatii pentru a putea fi sub
control și a interzis Barcelonei sa se dezvolte dincolo de zidurile sale medievale. (Fig.3)

Remarcabil, zidul din jurul orașului a rămas intreg, pentru inca doua secole, izoland o populație
în continua creștere, separand aproape complet orașul de marea Mediterana de langa acesta.
Pana la jumătatea secolului al XIX-lea, densitatea populației era cea mai mare din Spania,
condițiile de muncă erau mizerabile, sistemul de canalizare era defect, apa era murdara iar
orasul a fost lovit de boli si holera.
Bouros Smaranda

Fig.3 Barcelona la sfârșitul secolului al XIX-lea, inconjurata de un zid și supravegheata de o fortareata.

Pana în 1854, cand guvernul Spaniol a permis desfiintarea zidului, acesta a fost una dintre cele
mai urate si dispretuite structuri din Europa. Orașenii s-au mobilizat pentru a distruge acest zid
ce le-a adus numai dezastre. Zidurile medievale originale ale Barcelonei sunt inca vizibile in mai
multe parti ale orasului. (Fig.4)

Fig.4 Zidul inca vizibil langa piata din Sant Antoni

Apoi a venit unul dintre cele mai extraordinare și mai puțin apreciate capitole din istoria proiectării
urbane - un capitol care, deși au trecut 175 de ani, conține numeroase prevestiri și avertismente despre
eforturile actuale ale Barcelonei.
Bouros Smaranda

Planul utopic al lui Cerdà pentru Barcelona

Imediat dupa ce demolarea zidului a fost anuntata, au început planurile pentru o extindere a orașului. În
1855, guvernul central spaniol a aprobat un plan al arhitectului Ildefons Cerdà.

Cerdà este o personalitate legendara in cercurile de planificare urbana. A avut o viziune progresista,
inovatoare chiar in conformitate cu standardele de astazi. A fost antrenat ca inginer civil. De-a lungul
timpului a dezvoltat o serie de abilitati, de la realizarea cartografiei la topografia sanatatii publice. În
cele din urma, a fost implicat în aproape toate domeniile planificarii orasului.
Cerdà a fost ingrozit de conditiile clasei muncitoare din Barcelona si si-a propus să facă propriul plan de
extindere a orașului - un model de ordine, curatenie, siguranta.

Este de remarcat ca a avut, pentru aceea perioada, o viziune exceptionala asupra calitatii vietii urbane.
El a vrut sa se asigure ca fiecare cetatean are, suficienta apa, aer curat, lumina și spatiu. Blocurile sale au
fost orientate din spre nord-vest spre sud-est pentru a maximiza expunerea zilnică la soare. (Fig.5,6)

Fig.5
Bouros Smaranda

Fig.6
Planul sau a fost si este de un egalitarism izbitor. Fiecare bloc (manzana) trebuia sa fie de proportii
aproape identice, cu cladiri de inalțimi si distante regulate și o preponderenta a spațiului verde.
Comerțul urma să se desfășoare la parter, burghezia urmand sa locuiască la etajul de deasupra (mai
degrabă decât în conace la marginea orașului), iar muncitorii erau prevazuti pentru etajele superioare. În
acest fel, toti ar impartasi aceleasi strazi și spatii publice, aceleasi conditii igienice, reducand discrepanta
dintre clasele sociale.

Fiecare district de 20 de blocuri era menit sa fie în mare masura individual, cu magazine proprii și
facilitati civice. Spitale, parcuri și spatiile comerciale trebuiau dispersate uniform, pentru ca toti locuitorii
orasului sa aiba acces.
Exceptand Orașul Vechi deja dezvoltat și două bulevarde în diagonală, modelul blocurilor (exact 113,3 pe
113,3 metri, pentru 12.370 de metri patrați, cu cel puțin 800 de metri patrati pentru gradini) trebuia să
fie replicat pe tot orasul. Străzile trebuiau să fie suficient de largi pentru a permite circulația liberă a
pietonilor, marfurilor și comertului (în planul inițial, lățimea de 35 de metri).

În 1859, impotriva criticilor, Cerdà a lansat o versiune modificata a planului, cu strazi mai înguste nu mai
mult de 20-30 de metri latime și cladiri oarecum ‘adanci’, cu mai mult loc pentru comerț. Planul a fost
aprobat prin decret regal în 1860. Fig.7
Bouros Smaranda

Fig.7 Planul modificat in 1859

Una dintre cele mai cruciale și mai durabile caracteristici ale planului este faptul ca se bazazeaza pe
blocuri de dimensiuni regulate si scunde. Proiectantii orasului au redescoperit, planul hipodamic 1 (sau
hipodamian), cu structura sa ce incurajeaza mersul, si vita sociala, vibranta a strazii, o retea de strazi
simpla fiind inteligibila si usor de parcurs. Există mai multe rute catre orice destinatie. Aproape toate
strazile sunt la fel, iar acest fapt ajuta la dispersia traficului pietonal si a vietii stradale.
Desi manzanele lui Cerdà au fost criticate pentru uniformitatea lor, aceaseta s-au dovedit ar fi cele mai
practice si adaptabile si sustenabile in timp.

Asemanator jucariilor Lego, blocurile au fost construite și reconstruite de mai multe ori, pentru mai
multe utilizăari diferite. Initial, fiecare dintre blocurile lui Cerdà trebuia sa aiba cladiri pe doar două parti
(uneori trei), ocupând mai puțin de 50 la sută din suprafata totală, spatiul din interior fiind dedicat
grădinilor. Cladirile trebuiau să fie suficient de joase (nu mai mult de 20 de metri inaltime), pentru a
permite o expunere solara aproape continuă în interioare pe timpul zilei. Scopul a fost de a combina
avantajele vieții rurale (spațiul verde, comunitate, aer curat și alimente) cu avantajele vieții urbane
(comerț, cultură, flux liber de bunuri și idei).

Deși Cerdà a proiectat orașul înainte de automobile, el a inclus străzi largi impreuna cu faimoasele sale
colțuri tesite(45 de grade). Aveau nevoie de mult spatiu pentru a se desfasura, iar proiectul s-a dovedit
extraordinar de adecvat pentru autovehicule.

Alaturi de proiectarea sa, Cerdà a dezvoltat, de asemenea, un set strict de principii economice si legi ale
ordinii care reglementeaza constructia manzanei, pentru a se asigura ca viziunea sa este pusa in
practica.

Designul original al lui Cerdà a fost o minune umanitara. Conceptul a supravietuit pana in zilele
noastre, acesta fiind printre cele mai progresiste planuri urbane din lume.

In parte datorită rezistentei locale, planul lui Cerdà a fost implementat lent. Puține dintre blocuri au
urmat indrumarile lui Cerdà; în 1872, se estimeaza ca aproximativ 90% erau incoret realizate.

1
Adjectivul hippodamic este un derivat al numelui arhitectului grec Hippodamus , considerat ca unul dintre părinții urbanismului și ale cărui
planuri de amenajare erau caracterizate prin străzi rectilinii și largi care se întretaie în unghi drept.
Bouros Smaranda

Cladirile erau adesea construite pe toate cele patru laturi ale interioarelor blocurilor, mai degraba decat
pe doua. Pana în 1890, cladirile ocupau in medie 70% din suprafata blocului. Pana in 1958, volumul total
de spatiu pe manzanele ocupate de cladiri a crescut de la 67.200 de metri patrati (in viziunea lui Cedra)
pana la 294.771, blocurile fiind intr-o continua transformare de atunci. (Fig.8)

Fig.8 Evolutia spatiului construit al blocurilor

Interioarele blocurilor, care au devenit oarecum sumbre și inchise, au fost adesea transformate
in parcari, spatii comerciale sau pur și simplu neglijate.

Proiectul original al celebrei biserici Sagrada Familia a fost, de asemenea proiectat pe un spatiu
asemenator ca dimensiuni si structura al unui bloc. (Fig.9)

Fig.9
Bouros Smaranda

Bulevardul Las Ramblas

Din Piata Catalunya si pana la malul Mediteranei, linia dreapta a bulevardului Las Ramblas croieste drum
liber prin inima orasului. Aceasta artera larga este destinata pietenilor fiind un spatiu public cu o
varietate de cafenele, magazine, şi piatete. Promenada sa centrala pietonala este spectaculoasa fiind un
veritabil spatiu verde. (Fig.10)

(Fig.10)

Barcelona este acum cunoscuta ca si lider al planificarii inovatoare în lume.Orasul a

supravietuit schimbarilor economice, de mediu si sociale in timp, concentrandu-se pe furnizarea
de spatii mari urbane. Pe scurt, Barcelona a fost transformata într-un oraş care oferă un
exemplu despre cum ar facilita cresterea densitatii mentinand in acelasi timp si o locuibilitate
relativ compacta in oras.

Unele dintre principalele directoare de planificare urbană in Barcelona includ:

• Concentrarea crearii de facilitati publice in cartiere.

• Orientarea orasului înapoi la Marea Mediterana prin crearea de accese şi de plaje utilizabile.

• Acordarea de facilitati publice pentru fiecare cartier.

Bouros Smaranda

• Reutilizarea in planificare a zonelor industriale dezafectate sustenabile.

• Restrictionarea extinderii urbane in beneficiul reabilitarii.

• Recuperarea curtilor interioare celebre care actionează ca un spaţiu deschis în fiecare bloc.