URBANISM

Cap. I Evolutia istorica a urbanismului

1.1. Urbanismul antic
Reprezinta ansamblul de experiente acumulate in timp de catre om in ceea ce priveste organizarea spatiilor destinate folosintelor civile, religioase, militare, productive si de recreere din cele mai vechi timpuri si pana la sfarsitul Evului Mediu. Primele orase s-au dezvoltat in Mesopotamia, Egipt, Siria, Asia Centrala, India si China. \in Europa orasele si civilizatia urbana a aparut mai tarziu (Imperiul Grec si Imperiul Roman).

Urbanismul in Grecia Antica

Istoria Greciei Antice cunoaste o periodizare cu trasaturi specifice ale fiecarei etape reflectate in aspectul oraselor. I. Perioada homerica (arhaica) Numita astfel pentru ca atunci au aparut epopeele homerice, perioada cuprinsa intre secolele XII - VIII i. Hr. caracterizata prin aparitia polisurilor (orase-cetati), a vietii comerciale, politice, culturale precum si a acropolei. II. Perioada clasica ( VI - V i. Hr.) S-a caracterizat printr-o dezvoltare foarte intensa a arhitecturii si sculpturii. Specifica acestei perioade este aparitia tramei stradale ortogonale (retea sistem hipodamic). In aceasta perioada s-au executat primele lucrari tehnico-edilitare: alimentarea cu apa, evacuarea apelor uzate. III. Perioada elenistica (323 - 31 i. Hr.) Numita si Epoca de aur/Epoca lui Fidias/Secolul Pericle se caracterizeaza printr-o impresionanta activitate in domeniul constructiilor oraselor.

Urbanismul roman
Elementul cheie pentru succesul realizarilor urbanistice romane au fost drumurile. Pe reteaua de drumuri, de poduri, cai de acces care legau asezarile urbane s-au dezvoltat mai tarziu cea mai mare parte a retelei urbane contemporane. Cele mai importante caracteristici ale oraselor romane erau: indeplineau functiuni foarte variate, strategice, comerciale, administrative, balneare si de odihna; structura/planul oraselor romane se bazau pe o retea ortogonala de strazi care limitau cvartale denumite insulae; dotarile publice atat la orase cat si in teritoriu corespund unor utilizari complexe: drumurile realizate de inginerii romani care uimesc si astazi prin rezistenta lor aveau un profil stransversal care prevedeau separarea circulatiei vehiculelor de circulatia pietonala; -1-

pentru petrecerea timpului liber s-au construit teatre romane, circuri, stadioane, amfiteatre, deasemenea cladiri administrative, palate si columne, castele, temple, castele de apa, inchisori, fantani, arce de triumf; pe parcursul intregului imperiu s-au construit tuneluri, poduri, apeducte, canalizari, cisterne, instalatii portuale locuintele sunt de doua feluri: domus (specific roman) insulae (cladiri solide)

Urbanismul medieval
Orasele medievale s-au format de la vechile orase romane. Caracteristicile orasului medieval sunt: populatia era redusa (10.000 - 40.000); prezenta unor fortificatii pentru asigurarea securitatii; densitatea mare a constructiilor si a populatiei; strazile medievale sunt extrem de variate: strazi intortocheate si stramte in orasele vechi (1-2 m) largi si drepte in orasele noi (8-10 m); retelele stradale inelar-radiale convergeau catre piata centrala, in care erau amplasate cladirile religioase si cele publice; orasul medieval avea cartiere bine determinate; lipseau preocuparile privind confortul, igiena, salubritatea si dotarea tehnico-edilitare.

1.2. Urbanismul premodern

Se defineste in mod conventional ca fiind ansamblul de teorii, studii si realizari referitoare la teritoriu in intervalul de timp cuprins intre sfarsitul secolului al XIV-lea si secolulul al XVIII-lea, in Europa. Specificul acestei perioade este Filarete socotit inventatorul traseelor urbane de tip stea. Acesta a fost primul care a conceput un plan radial-concentric pentru orasul ideal pe care il propune si il numeste Sforzinda. Desenul sau are forma de stea cu opt colturi, deci poligon cu 16 strazi radiale care converg catre o piata centrala unde se ridica palatul suveranului. La acesta se adauga piete secundare si si o mare artera inelara. Cateva dintre ideile privind constructia oraselor sunt: stabilirea formei incintei coform exigentelor impuse de tehnicile de aparare; castelele burghezilor au fost integrate in urbanistica noua, fiind vizibile numai din strada; amplasarea constructiilor in zone functionale; ierarhizarea strazilor si a pietelor dupa destinatia lor; amplasarea in zone izolate a atelierelor producatoare de noxe; prezenta unei legaturi usoare intre zonele productive si spatiile comerciale; promovarea constructiei pe nivele diferite a cailor de circulatie pentru vehicule si pietoni; preocuparea pentru confortul edilitar si igiena publica.

-2-

1.3. Orasul erei industriale (secolul al XIX-lea al XX-lea)

Pe parcursul secolului al XIX-lea in tot occidetul industrializat s-au intemeiat noi orase si s-au extins peste masura cele antice. In aceasta perioada au fost create noi orase cu scopul de a deveni capitale, astfel la mijlocul secolului al XIX-lea sunt fondate Ottawa si Pretoria, iar la inceputul secolului al XX-lea orasul Cambera, New Delhi, Ankara, iar la sfarsitul anilor 50 Brazilia. Specific acestei perioade au fost fondate primele orase precum turistice precum Miami sau Palm Beach (secolul XX). Pentru a evita cresterea masiva au luat nastere orasele satelit. Inainte de mijlocul secolului al XIX-lea suburbiile erau locuri cu infatisare de sat unde aristocratia si burghezia posedau case profitand de o resedinta la tara aflata la periferia oraselor. Odata cu industrializarea, cu explozia demografica urbana si cu dezvoltarea transporturilor asistam la formarea suburbiilor moderne.

1.4. Urbanism modern

Este o stiinta a asezarilor urbane nascut ca o consecinta a revolutiei industriale. Aceasta a aparut in secolul al XVIII-lea in Anglia si a dus la despopularea satelor si supraaglomerarea oraselor. Intre jumatatea secolului al XIX-lea si primii ani ai secolului XX in Europa se contureaza doua directii diferite privind organizarea sistematica: Haussmann pentru Paris (transformarea oraselor existente) Howard pentru Londra (crearea unor orase noi)

Planul Haussmann pentru Paris

Ideile de baza ale lui Haussmann au fost: strazi si piete trasate cu o riguroasa axialitate; acelasi stil arhitectonic pentru toate fatadele cladirilor ; strazile definite ca si cai de acces pentru anumite piete.

Planul Howard pentru Londra

Ideile de baza ale lui Howard au fost: terenul destinat fiecarui nou oras gradina (avea 400 ha urbane pentru terenul de constructii si 200 ha pentru centura verde agricola care il inconjoara) nu era stationabil si trebuia sa ramana in proprietatea comunitatii; comunitatea asigura controlul asupra cresterii si limitarii cresterii populatiei din fiecare oras-gradina (maxim 32.000 locuitori), daca se depasea se crea un alt oras-gradina conform acelorasi principii; orasul-gradina trebuia sa asigure un echilibru intre urban si rural.

Ringul din Viena

Fortificatiile au fost darmate si s-a trasat in jurul perimetrului centrului istoric o grandioasa circumvolutiune denumita chiar ring (inel) pe care au fost amplasate principalele cladiri publice: Parlamentul, Universitatea, Palatul Comunal, Teatrul, bibliotecile, muzeele, galeriile, pietele, totul presarat cu ample spatii verzi. Ringul vienez a avut numeroase merite: -3-

a unit orasul vechi de cel modern prin reteaua de strazi fara sa distruga vechiul tesut; a absorbit presiunea traficului extern, protejand caracteristicile din zona centrului istoric al orasului; a usurat formarea unui veritabil centru de servicii atat pentru cel vechi cat si pentru cel nou.

Orasul liniar al lui Arturo Soria y Mata

Ideea de oras liniar s-a concentrat in istoria urbanismului modern pornind de la propunerea de oras liniar a spaniolului Arturo Soria y Mata (1844-1920). Orasul liniar a fost conceput de Soria ca o asezare umana organizata dupa o linie preferentiala a sistemului de trafic stradal, feroviar si fluvial, cu scopul de a orienta dezvoltarea, in mod teoretic nedefinita, a unui oras. Conform lui Soria, tipul de oras aproape perfect este acela care se intinde de-a lungul unei singure strazi late de 500m, foarte lunga, daca este necesar de la Cadice la Petersburg, de la pekin la Bruxelles. Un exemplu de oras liniar a fost acela proiectat de Soria y Mata intre anii 18821920 in forma de potcoava de cal in jurul Madridului, cu o lungime de 58 km intre localitatile Fuencarral si Pozuelo de Alarcon. Propunerea orasului liniar apare pentru prima oara in martie 1882 in ziarul spaniol Progresul la care Soria y Mata era redactor si actionar.

Cap. II Structura urbanistica a teritoriului

2.1. Urbanism Definire
Urbanismul este stiinta care, pe plan social si uman, studiaza sistematizarea rationala a oraselor, comunelor, teritoriilor, mijloacelor de comunicatie, cu scopul de a realiza cele mai bune conditii de viata pentru colectivitati. Obiectul de studiu al urbanismului este astfel largit, cuprinzand nu numai orasul, ci intregul teritoriu, in zona sa urbana, cat si cea rurala. Scopul urbanismului este acela de a favoriza bunastarea comunitatii prin perfectionarea structurilor.

2.2. Teritoriul si componentele sale

Teritoriul actual este rezultatul unui lung proces de transformare a spatiului terestru si este opera omului fiind format din urmatoarele elemente: asezarile umane; infrastructurile de retele (alimentare, traansport); marile spatii libere. Structura reprezinta ansamblul relatiilor care au loc intre elementele unui sistem. Structura urbanistica reprezinta totalitatea relatiilor existente intre elementele unui teritoriu dat. Structura urbanistica a unui mare oras cuprinde elemente precum: -4-

case cu putine etaje; marile artere de circulatie; pasaje; spatii verzi etc.

2.3. Asezarile umane

Asezarile umane reprezinta orice forma de adapost pentru om, care apare in timp din necesitati de locuire, aparare si de organizare a spatiului terestru si constituie amprenta omului. Orice asezare umana apare initial acolo unde exista conditii naturale si de mediu favorabile cum ar fi: prezenta unui curs de apa; fertilitatea solului; iluminare naturala; acces la drumurile publice etc. Exista orase care se extind in mod: radiar, pe zone de campie (ex. Orasul Milano); liniar, amplasate in zone stramte intre munte si mare (ex. Cazul numeroaselor orase grecesti si italiene). Asezarile umane din punct de vedere al formei si organizarii lor (morfologic) se clasifica astazi: case izolate sau risipite; nuclee locuite sau asezari elementare; centre locuite (categorie care cuprinde toate asezarile urbane, de la sat pana la oras). Casele izolate sau risipite sunt cele situate la distante mari in teritoriu, in asa fel incat nu pot constitui un nucleu locuit. Nucleul locuit reprezinta o localitate constituita dintr-un grup de case alaturate sau invecinate pentru cel putin 5 familii cu strazi intercalate cu poteci, luminisuri, curti gradini, iar distanta dintre doua case nu trebuie sa depaseasca 30 m. Centrul locuit este un ansamblu de case alaturate sau invecinate, strabatut de strazi si piete, caracterizat de existenta serviciilor publice care constituie conditii pentru o forma de viata sociala independenta. Centrul locuit elementar il constituie satul, in timp ce orasul reprezinta forma cea mai complexa de concentrare de indivizi si de servicii publice. Aglomerarea urbana se refera la un pol urban unic, in timp ce prin fenomenul de conurbatie se indica o aglomerare care implica mai multi poli urbani, de importanta diferita, uniti printr-un spatiu urbanizat unic. Din punct de vedere functional (al destinatiei stabilite), asezarile umane se clasifica astfel: zone rezidentiale; zone industriale; zone comerciale; asezari turistice; asezari rurale; constructiile destinate serviciilor de interes general.

-5-

2.4. Orasul Definitie

Sociologi: orasul este o asezare umana intinsa, densa si permanenta alcatuita din indivizi eterogeni din punct de vedere social. Economisti: orasul este un spatiu economic in care pe o suprafata relativ mica se concentreaza diferite activitati si fluxuri de capital, de bunuri, de forta de munca. Geografi: orasul este o concentrare de locuitori care desfasoara activitati fundamentale din sectorul secundar si tertiar. Demografi si cercetatorii din domeniul administratiei publice: o alta directie de definire a orasului este cea de convenienta. Orasul se bazeaza, de obicei, pe o clasificare a numarului populatiei. Orasul este o forma complexa de asezare umana, cu un numar mare de locuitori, avand dimensiuni variabile si multiple dotari edilitare, de obicei cu functie politicoadministrativa, industriala, comerciala si culturala; costructiile sunt grupate in ansambluri arhitectonice si organizate in zone cu utilitati definite (industriale, comerciale, administrative, de locuinte etc.); se dezvolta relatii si comunitati bine organizate, cu functii multiple si complexe, exercitate de o populatie care traieste in cea ai mare parte din activitati mai putin agricole; exercita o mare influenta economica si organizatorica asupra zonei inconjuratoare.

Clasificarea oraselor
Dintre numeroasele clasificari ale orasului (pozitie geografica, dimensiune demografica, forma urbana, functii principale etc.) cele mai semnificative din punct de vedere urbanistic sunt: clasificarea functionala; clasificarea in functie de forma fizica. Clasificarea functionala se bazeaza pe activitati care definesc rolul unui oras, iar clasificarea in functie de forma se bazeaza pe configuratia fizica a orasului. Cele doua aspecte sunt in mod evident corelate intre ele. Din punct de vedere functional orasele se clasifica astfel: orase specializate: industriale servicii financiar-bancare culturale agricole universitare politico-administrative (orase construite pentru a fi capitale) orase cu functii multiple (marile orase ale lumii precum si unele centre urbane aflate in tarile in curs de dezvoltare)

Forma orasului
Prin forma orasului se intelege aspectul sau vizibil avand in vedere ansamblul tuturor partilor sale fizice: reteaua de strazi, piete, cladiri izolate, suprafete deschise de dimensiuni variabile precum: curti interioare, gradini, parcuri etc., elemente naturale si artificiale definite geometric, precum: canaluri, santuri, ziduri etc. -6-

O posibila clasificare a oraselor in functie de forma este aceea care analizeaza planul orasului. Din totalitatea planurilor descoperite de urbanistii moderni putem desprinde cateva scheme geometrice care au inspirat mai mult sau mai putin constient constructiile de orase: 1. Planul rectangular (hipodamic) utilizat in constructia oraselor Avantaje: schitare simpla; o usoara divizare a oraselor; simpla proiectare a retelelor de transport; folosirea maxima a terenului; distributia strazilor se desfasoara armonios. Dezavantaje: circulatia este ingreunata pierderi mari de timp; in intersectii vizibilitatea este redusa. Exemple de orase: New York (zona Manhattan); San Francisco (California); Drobeta Turnu-Severin (Romania). 2. Planul radial concentric - este conceput cu scopul unei distribuiri armonioase a strazilor in jurul unui centru de unde pleaca toate arterele sub forma unor raze Avantaje: trama, nefiind rigida, se poate adapta usor la un teren cu diverse accidente de relief; permite patrunderea usoara pana in centrul orasului (din exterior pe radiale, si in acelasi timp, prin inele, ocolirea centrului); permite extinderi inelare ale orasului; asigura legaturile intre cartiere si poate distribui traficul greu si de tranzit pe arterele de rocada. Dezavantaje: circulatia este incetinita; in intersectii vizibilitatea este redusa. Exemple de orase: Odessa (Ucraina) Milano (Italia) Braila (Romania) 3. Planul evantai - este de fapt o jumatate de retea radial-inelara, cu toate caracteristicile acesteia. 4. Planul mixt - combina planul rectangular cu cel radial-inelar. 5. Planul liniar - utilizat in special in constructia oraselor mici sau celor constranse de conditiile de relief Dezavantaje: distanta mare intre punctele extreme ale orasului. Exemple de orase: Marsilia

-7-

6. Planul adaptat coditiilor de relief - se dezvolta pe de o parte si de alta a raurilor Exemple de orase: Paris - Sena; Budapesta - Dunare.

Extinderea oraselor
extindere prin aglomeratie extindere stelara si absorbtia satelor zonele suburbane

Aglomeratiile urbane
Aglomeratiile urbane reprezinta ansambluri constituite din orase care se dezvolta independent, care sunt apropiate spatial, isi pastreaza personalitatea ramanand distincte si care rezolva in comun sau o serie de probleme comune: alimentarea cu apa; alimentarea cu energie electrica; alimentarea cu energie termica; amenajarea si protejarea mediului inconjurator. Conurbatiile cele mai intalnite sunt cele formate din orase dublete: Saint Paul si Minneapolis (SUA), pe de o parte si de alta a fluviului Mississippi; Ludwighshafen si Mannhein (Germania), pe de o parte si de alta a Rhinului; Messina si Reggio di Calabria (Italia), pe de o parte si de alta a stramtorii Messina. Sistemele urbane pot forma asa numitele zone metropolitane sau simplu metropole (orase mari atat ca populatie: 1.000.000 dar si ca suprafata). Metropolele se numesc monocentrice atunci cand se extind in jurul unui centru unic care desfasoara o functie centripeta la nivel local si national. Metropolele policentrice sunt caracterizate prin prezenta unui centru mai putin dinamic, impartirea sarcinilor privind serviciile si infrastructura, dezvoltarea activitatilor productive si economice. Megalopolisul constituie stadiul de gigantism al conurbatiilor, teritoriu organizat intr-o imensa conurbatie policentrica. Cel mai mare megalopolis este cel situat pe coasta estica a SUA in zona orasului Boston pana la Washington DC. Pana in prezent s-au construit peste 30 de megalopolisuri, printre care se mai pot enumera: Megalopolisul japonez Tokaydo: cel mai populat, cuprinde peste 70 mil. de locuitori, acopera o zoa de 70.000 km, pe o lungime de 750 km; Megalopolisul Brazilian: cel mai dinamic din punct de vedere demografic (peste 40 mil. de locuitori in prezent, fata de mai putin de 30 mil. de locuitori in 1980); Alte megalopolisuri: Middlands, Randstadt, Holland, Ruth-Rhin, Megalopolisul australian, Megalopolisul californian, Megalopolisul Marilor Lacuri.

Orasele de tip satelit

Reprezinta un alt fenomen al aglomeratiei urbane. Aceste orase se afla in apropierea oraselor mari, nefiind insa inghitite de acestea.

-8-

Aceste orase sunt caracterizate prin: populatia acestor orase lucreaza in centrul orasului mai dezvoltat si cu perspective mai mari de afirmare profesionala; un alt aspect ar fi reciprocitatea si anume faptul ca orasul-centru asigura o serie de servicii in special de ordin cultural: universitati, scoli superioare, teatre, muzee etc.; functia de recreere (locuitorii centrului vin in orasul satelit pentru destindere).

Cap. III Amenajarea teritoriului si urbanismul

3.1. Amenajarea teritoriului si urbanismul: definire, scop si obiective
Amenajarea teritoriului si urbanismul sunt domenii inrudite, fiind considerate ramuri ale aceluiasi trunchi, al carui domeniu de referinta il reprezinta spatiul. Ele constituie un complex de cunostinte stiintifice, tehnice, functionale si estetice care serveste la satisfacerea unor necesitati obiective ale colectivitatilor umane (atat indivizi cat si grupuri). Cele doua domenii se ocupa de problemele dezvoltarii spatiale, au in vedere amenajarea atat a mediului natural cat si a mediului antropic, dar depind si de factorii economici, sociali, culturali si de mediu. Factori de mediu

Amenajarea teritoriului

Urbanism

Teritoriu

Asezare

Cadrul natural

Constructii

Geografie

Arhitectura

Factori sociali

Factori economici

Factori culturali

-9-

Amenajarea teritoriului si urbanismul reprezinta un domeniu de studiu si o disciplina spatiala. Amenajarea teritoriului este expresia spatiala a patru tipuri de politici: economice, sociale, ecologice si culturale. Amenajarea teritoriului se ocupa in special de suprafete vaste de teren situate in afara oraselor in care domina mediul natural. Urbanismul se ocupa cu asezarile umane propriu-zise, in care domina spatiul construit, artificial, puternic antropizat si coordoneaza activitatile din interiorul acestor localitati, caracterizate printr-o densitate mare a populatiei. Urbanismul este o parte din amenajarea teritoriului, avand problematica si caracteristici specifice. Ceea ce trebuie subliniat este insa complexa interdependenta, de netagaduit, intre urbanism si amenajarea teritoriului. Amenajarea teritoriului, spre deosebire de Urbanism (care studiaza amplasarea fizica a cladirilor), are un profund continut economic. Amenajarea teritoriului studiaza: amplasarea zonelor de locuit in raport cu industria; distributia in teritoriu a activitatilor productive; amplasarea retelelor de transport si stradale; amplasarea locurilor de munca in raport cu locuirea. Probleme majore: cele privind functiunile: atat urbane din teritoriu caracteristici demografice: cele locale cele regionale probleme de: microeconomie: urbanism macroeconomie: amenajarea teritoriului echiparea: urbana: tehnico-edilitara majora a teritoriului probleme privind circulatia si transportul urban, local; magistralele si coridoarele de transport; amenajarea spatiilor verzi pe de o parte, iar pe de alta parte marile centuri verzi; estetica urbana, reabilitarea marelui peisaj; aspectele microclimatice; fenomenele macrogeografice. Legea 350/2001 reprezinta cadrul legislatiei in Romania. Obiectivele principale ale activitatii de amenajare a teritoriului: dezvoltarea economica si sociala echilibrata a regiunilor si a zonelor, cu respectarea specificului acestora; imbunatatirea calitatii vietii oamenilor si colectivitatilor umane; gestionarea responsabila a resurselor naturale si protectia mediului; utilizarea rationala si eficienta a teritoriului; protejarea unor teritorii sensibile din punct de vedere ecologic;

- 10 -

evitarea riscurilor naturale si prevenirea efectelor unor catastrofe. Obiectivele principale ale urbanismului: determinarea structurii functionale a localitatilor; ameliorarea conditiilor de viata prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea accesului la serviciile publice; crearea conditiilor pentru satisfacerea unor nevoi speciale ale copiilor, varstnicilor si ale persoanelor cu handicap; utilizarea eficienta a terenurilor, necesare functiunilor urbanistice in localitati; extinderea controlata a zonelor construite; protejarea, conservarea si punerea in valoare a patrimoniului cultural construit si natural; asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat si plantat din toate localitatile urbane si rurale; protejarea populatiei si a cadrului natural si construit impotriva poluarii si a riscurilornaturale si tehnologice previzibile.

3.2. Documentele de amenajare a teritoriului si de urbanism

La nivel de parcela solutiile urbanistice sunt prezentate in Planul urbanistic de detaliu-PUD . Prin intermediul Planului urbanistic zonal-PUZ sunt rezolvate probleme la scara unor parti de localitate. Pentru tot teritoriul administrativ al unui oras sau comuna, in general localitate, se intocmeste un Plan urbanistic general, iar pentru mai multe localitati se poate intocmi un Plan de amenajare a teritoriului zonal (PATZ). Documentele pe baza carora se poate desfasura activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism: documentatii de amenajare a teritoriului (planuri de amenajare a teritoriului) Planul de amenajare a teritoriului national (PATN) Un ansamblu de documentatii care stabileste strategii, prevederi si masuri care determina dimensiunile, sensul si prioritatile dezvoltate in cadrul teritoriului Romaniei. Acest plan cuprinde o viziune globala a dezvoltarii in perspectiva a tarii si se elaboreaza pe sectiuni. Pentru tara noastra exista 7 sectiuni: sectiune 1: cai de comunicatii; sectiune 2: apa; sectiune 3: zone protejate si construite; sectiune 4: reteaua de localitati; sectiune 5: arii de risc natural; sectiune 6: turism; sectiune 7: dezvoltare rurala. Planul de amenajare a teritoriului zonal (PATZ) Se elaboreaza pentru parti din teritoriul national - teritorii grupate in zone cu caracteristici comune: geografice, istorice, economice etc. Acest PATZ cuprinde o viziune asupra dezvoltarii tuturor activitatilor sectoriale de pe teritoriul ce face obiectul PATZ. PATN si PATZ trateaza urmatoarele categorii de probleme: protejarea si utilizarea resurselor naturale (sol si subsol); dezvoltarea socio-economica; - 11 -

 populatia si resursele de munca (structura si dinamica); dezvoltarea retei de localitati; echiparea tehnica a teritoriului, inclusiv pentru apararea nationala; protectia si reabilitatea mediului natural si a celui construit; stabilirea zonelor in care se preconizeaza desfasurarea operatiunilor majore de amenajare a teritoriului. Planul de amenajare a teritoriului judetean (PATJ) Este expresia spatiala a programului de dezvoltare socio-economica a judetului. Se intocmeste pentru teritoriul administrativ al judetului. Cuprinde un plan etapizat de obiective pentru fiecre domeniu de activitate al domeniului judetului. documentatii de urbanism (planuri si regulamente de urbanism) Sunt acele documente care stabilesc reguli ce se vor aplica direct asupra localitatilor in ansamblul lor pana la nivelul parcelelor cadastrale. Acestea se refera la localitati urbane si rurale. Documentatiile de urbanism sunt: Planul urbanistic general (PUG) Este un proiect deosebit de complex care face parte din programul de amenajare teritoriala si de dezvoltare a localitatilor. Acesta contine prevederi la scara intregului oras si constituie documentatia de baza care stabileste obiectivele, actiunile si masurile de dezvoltare pentru o localitate existenta/viitoare. Valabilitatea este de 5-10 ani, in afara cazurilor in care exista nevoia de actualizare. Fiecare localitate trebuie sa intocmeasca un PUG care constituie baza legala pentru realizarea programelor si actiunilor de dezvoltare. Planul urbanistic zonal (PUZ) Este documentatia care se refera la planul zonal dintr-o localitate existenta/viitoare (circulatie, productie, spatii verzi) care acopera toate categoriile de functii. Categoriile generale de probleme abordate in planul PUZ-ului sunt urmatoarele: organizarea retelei stradale; zona functionala a terenului; dezvoltarea infrastructurii edilitare; organizarea urbanistic-arhitecturala. Planul urbanistic de detaliu (PUD) Este documentatia prin care se asigura conditiile de amplasare, de dimensionare, de conformare si de servire edilitara a unuia sau mai multor obiective pe diferite parcele. Categorii de probleme abordate in cadrul PUD-ului sunt: regimul juridic, economic si tehnic ale terenului si constructiilor; compatibilitatea functiunilor si conformarea costructiilor, amenajarilor si plantatiilor; relatiile functionale si estetice cu vecinatatea; asigurarea accesibilitatii si racordarea la retelele edilitare.

3.2.1. Elaborare PUG

Consta in parcurgerea urmatoarelor etape: initiativa elaborarii PUG; informarea populatiei; desemnarea elaboratorului PUG; intocmirea comenzii;

- 12 -

intocmirea temei-program; tarifarea lucrarii; intocmirea contractului; documentarea elaborarea studiilor de fudamentare; consultarile pe parcurs; realizarea pieselor desenate; organizarea consultarii populatiei; emiterea acordurilor si avizelor; aprobarea PUG.

3.2.2. Structura PUG

Din punctul de vedere al problemelor cuprinse, PUG este format din trei capitole principale: studii de fundamentare; Dupa criteriu datei intocmirii fata de data elaborarii PUG si in functie de specificitate sunt: studii, cercetari si proiecte intocmite inainte de data elaborarii PUG; studii si cercetari intocmite concomitent cu elaborarea PUG. Dupa specificul lor sunt: analitice; consultative; prospective. PUG propriu-zis sau PUG preliminar; PUG propriu-zis cuprinde: Piese scrise: memoriul de sinteza (localitati mari si foarte mari); memoriul general (obligatoriu pentru toate localitatile); regulamentul local de urbanism (RLU) - intareste, detaliaza sub forma de prescriptii reglementarile PUG. Piese desenate: Numarul lor depind de complexitatea si de marimea localitatilor. Sunt reprezentate pe planse care ilustreaza principalele categorii probleme: incadrarea in teritoriu administrativ al localitatii pentru care se elaboreaza PUG; analiza situatiei existente, cu evidentierea disfunctionalitatilor; reglementari urbanistice-zonificare, reglementari edilitare si echipare edilitara; proprietatea asupra terenurilorsi circulatia juridica a acestora. PUG preliminar reprezinta o etapa preliminara. Acesta se elaboreaza atunci cand se doreste reducerea duratei de elaborare a PUG-ului. Rolul acestuia este de a raspunde, intr-o prima etapa presiunilor exercitate in domeniul investitional. el se supune acelorasi proceduri de avizare-aprobare ca PUG propriu-zis. Durata de valabilitate a acestuia este de 3 ani de la data aprobarii sale. documentatia in vederea obtinerii avizelor/acordurilor.

- 13 -

Acestea se intocmesc de catre elaboratorul PUG si se stabilesc impreuna cu beneficiarul in functie de marimea localitatilor si complexitatea problemelor. Avizele/acordurile necesare aprobarii PUG pot fi emise de: organisme centrale; organisme teritoriale.

3.3. Gestionarea constructiilor

Constructiile se clasifica astfel: definitive sau provizorii; subterane sau supraterane; cladiri, constructii speciale sau amenajari. Pe baza PUG si PUD, autoritatile administratiei publice locale elibereaza urmatoarele documente necesare realizarii, modificarii, utilizarii si desfiintarii constructiilor: certificatul de urbanism; autorizatia de construire; autorizatia de functionare; autorizatia de schimbare a destinatiei; autorizatia de postutilizare (demolare). Certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administratiei publice judetene sau locale face cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic si tehnic al imobilelor, caracteristicile zonei in care se gaseste imobilul, cerintele urbanistice care urmeaza sa fie indeplinite, precum si lista avizelor si acordurilor necesare in vederea autorizarii executarii lucrarilor de constructii. Acesta este documentul premergator obtinerii autorizatiei de construire prin care se informeaza solicitantul cu privire la principalele caracteristici ale constructiilor care se pot executa pe un anumit teren. In certificatul de urbanism se vor inscrie informatiile cunoscute de emitent, la data elaborarii, privind regimul juridic, economic si tehnic al imobilului. Regimul juridic situarea imobilului in intravilan sau in afara acestuia; natura proprietatii sau titlul asupra imobilului; servitutile care greveaza asupra imobilului, dreptul de preemtiune, zona de utilitate publica; includerea imobilului in listele monumentelor istorice si/sau ale naturii ori in zona de protectie a acestora, dupa caz. Regimul economic folosinta actuala; destinatia stabilita prin planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului aprobate; reglementari ale administratiei publice centrale si/sau locale cu privire la obligatiile fiscale ale investitorului; alte prevederi rezultate din hotararile consiliului local sau judetean asupra zonei in care se afla imobilul. Regimul tehnic

- 14 -

informatii extrase din documentatiile de urbanism si/sau din regulamentele aferente ori din planurile de amenajare a teritoriului; regimul de aliniere a terenului si constructiilor fata de drumurile publice adiacente; retragerile si distantele obligatorii la amplasarea constructiilor fata de proprietatile vecine; inaltimea maxima a constructiilor si caracteristicile volumetrice ale acestora; procentul maxim de ocupare a terenului si coeficientul maxim de utilizare a terenului raportate la suprafata de teren corespunzatoare zonei din parcela; echiparea cu utilitati existente si necesare; circulatia pietonilor si a autovehiculelor, accesele auto si parcajele necesare; dimensiunile si suprafetele minime si/sau maxime ale parcelelor; elemente privind volumetria si/sau aspectul general al cladirilor in raport cu imobilele vecine. Avizele si acordurile legale necesare autorizarii executarii lucrarilor de constructii sunt: avize si/sau acorduri obtinute pe plan local, prin grija emitentului autorizatiei, pe baza fiselor tehnice si care se includ in acordul unic pentru: utilitatile urbane; prevenirea si stingerea incendiilor, aparare civila, protectia mediului si sanatate publica. avize si/sau acorduri obtinute prin grija solicitantului: avize specifice: avizele necesare pentru situatii deosebite; avizul expertului tehnic; acordul Inspectoratului de Stat in Constructii pentru: interventiile asupra constructiilor; interventiile determinate de actiuni ale omului; avizul proiectantului initial al cladirii sau expertiza tehnica; acordul vecinilor. Aurorizatia de construire este actul in baza caruia se pot executa lucrari de constructii si in baza caruia se asigura aplicarea masurilor legale cu privire la amplasarea, executarea si functionarea obiectivelor de investitii. Solicitantul autorizatiei de construire poate fi orice persoana fizica sau juridica detinatoare a unui titlu asupra imobilului care atesta dreptul de autoritate. Avizele uzuale necesare amplasarii unei investitii in conditii normale care insotesc autoritatea de construire sunt: Avize de amplasare: apa, canalizare, electricitate, telefonie fixa, energie termica, gaze naturale, administratia domeniului public); Avize de racordare (electricitate, apa); Avize de functionare - se obtin de la Ministrul de interne, SRI, Ministrul Apararii, Ministerul Sanatatii; Acord de Mediu Autorizatia de functionare stabileste conditiile de utilizare a constructiilor din punctul de vedere al: activitatii care se desfasoara in cadrul acelei constructii; conditiilor care trebuie respectate in utilizarea constructiilor.

- 15 -

Autorizatia de schimbare a destinatiei se elibereaza pentru acele revizuiri ale modului de utilizare a constructiilor, din punctul de vedere al activitatii care se desfasoara in cadrul lor. Autorizatia de demolare se emite in aceleasi conditii ca si autorizatia de construire, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii.

Cap. IV - Amenajare urbanistica

4.1. Densitate urbana
O diferenta intre mediul urban si cel rural ar fi data de densitatea populatiei. Exista orase izolate sau create artificial ( ex: Brazilia) in care variatiile de densitate sunt foarte mici. Conditiile de amplasament au un rol important in stabilirea densitatii,astfel sunt orase amplasate pe insule,cum ar fi Victoria din Hong Kong (China) unde in unele cartiere se depaseste 200000 loc./km. Pe de alta parte,in Alger, Casbah fiecarui locuitor ii revin 5 m. Densitatea oraselor variaza de la un oras la altul,astfel modul de calcul al densitatii se face in functie de mai multi facori,unu dintre ei ar putea fi: eliminarea din suprafata oraselor a parcurilor,a cursurilor de apa si a celorlalte zone nelocuite. Astfel, New York-ul are o crestere a densitatii cu peste 10% fata de statisticile oficiale, iar Manhatan-ul prin eliminarea Central Park-ului si a c ursurilor de apa,prezinta o densitate cu 50% mai mare. Se poate elimina reteaua stradala, constructiile industriale,sediile institutiilor obtinandu-se suprafata reala locuita si se observa mai usor suprafata locuita ce-i revine unui locuitor dar si confortul oferit de oras. Poate fi o ruptura intre suprafata orasului si aglomeratia urbana corespunzatoare, exemplu la Paris unde suprafata este de 105 km iar aglomeratia urbana arata 1500km. Densitatea unui oras variaza in centru fiind o densitate mica,apoi o zona foarte populata,apoi aceasta scade concentric spre periferie.( ex: Sao Paolo-Brazilia). Parisul are o densitate centrala mare,ea descrescand spre periferie. Un alt factor care contribuie la variatia densitatii este dat de nivelul de trai al locuitorilor.

4.2. Teoria locurilor centrale

Teoria locurilor centrale a fost elaborata in anul 1933 de catre economistul german Walter Christaller in lucrarea sa Die Zentralen Orten pt a explica marimea,numarul oraselor si spatierea lor in teritoriu. Christaller porneste de la constatarea conform careia functiunea principala a unei localitati este aceea de a asigura bunurile si serviciile necesare populatiei din teritoriu. Teoria face distinctia dintre centru(producerea bunurilor) si periferie(consumul bunurilor produse). Sunt 6 concepte care stau la baza teoriei locurilor centrale: - 16 -

centralitatea ca principiu de ordine al amplasarii,marimii si gradului de dotare al localitatilor. locul central ca tip de asezare,preluand atat satisfacerea functiunilor economicosociale ale populatiei proprii cat si pe cele ale populatiei aflate in zona sa de influenta. relatia dintre importanta unei localitati si gradul de centralitate functiunile economico-sociale ale locului central zona de influenta a locului central distanta economica si modul de realizare a necesitatilor populatiei. Ideea de baza ar fi modul de asezare a oraselor consta in aproximativa echidistanta intre localitatile de acelasi ordin de importanta si in durata egala de timp a deplasarilor de produse si persoane intre o localitate de ordin superior si altele de ordin inferior. In mediul omogen considerat de Christaller,relatiile de piata vor determina o repartitie a populatiei in localitati de diferite marimi,dupa o anumita regula,deci o integrare spatiala.Profilul economico-social al fiecarei localitati va reprezenta integrarea functionala. Clasificarea localitatilor s-a facut sub forma unor relatii de subordonare sau coordonare : dynapolis , metropolis si megalopolis . Incepand cu anul 1950 au fost efectuate numeroase studii privind teoria locurilor centrale in SUA, Anglia,Germania studii determinand criteriul centralitatii unui oras si astfel s-au gasit 2 metode: ierarhia dimensionala a oraselor corespunde cu ierarhia lor functionala in care productia materiala si serviciile joaca un rol decisiv ierarhia dimensionala a oraselor poate fi determinata cu ajutorul unor anchete care sa puna in evidenta curentii de trafic de orice natura.

4.3. Dezvoltarea spatiala a orasului

In literatura de specialitate sunt considerate urmatoarele 4 faze ale ciclului de viata urban: Industralizarea(Urbanizarea) cu urmatoarele trasaturi: prioritate acordata cresterii economice amplasarea exonomiilor de scara(ex: industria energetica) dezvoltarea transportului public local Orasele devin motoare ale dezvoltarii regiunii si se caracterizeaza prin cresterea populatiei,a nr locurilor de munca si a facilitatilor urbane. Orasul mamase dezvolta rapid iar populatia tinde sa se mute in locurie unde exista locuri de munca. Dezvoltarea sectoarelor transport si servicii(Suburbanizarea),trasaturi: cresterea rapida a prosperitatii cresterea rapida a nr de posesori de autoturisme dezvoltarea infrastructurii pt transport devine o prioritate a politicii guvernamentale cresterea rapida a spatiilor de birouri conturarea zonei metropolitane si periurbane

4.4. Modele de organizare spatiala urbana 4.5. Zonarea functionala a spatiului urban 4.5.1. Zona centrala
- 17 -

4.5.2. Zona industriala 4.5.3. Zona rezidentiala 4.5.4. Zona dotarilor social-culturale 4.5.5. Zona spatiilor verzi 4.6. Probleme de transport si trafic urban 4.6.1. Strazi si intersectii 4.6.2. Retele de strazi 4.7. Salubritatea

Cap. V - Echiparea si amenajarea tehnicoedilitara

5.1. Alimentarea cu apa
Apa constituie un domeniu de permanent interes si preocupare pentru sanatatea publica din cauza relatiei de cauzalitate dintre calitatea si cantitatea de apa disponibila pentru populatie si starea de sanatate. Una dintre preocuparile principale pentru asigurarea conditiilor igienice de viata, precum si pentru desfasurarea proceselor de productie este aceea a alimentarii cu apa de buna calitate si in cantitati suficiente, corespunzatoare nevoilor de utilizare. Cresterea rapida a suprafetelor urbane a facut necesara dezvoltarea unor vaste retele de alimentare cu apa si canalizare a acesteia, dar de multe ori ritmul de crestere al suprafetelor construite nu poate fi sincronizat cu cel al dezvoltarii infrastructurii. Exista doua modalitati principale de alimentare cu apa a mediului construit: alimentarea din reteaua urbana alimentarea punctuala prin intermediul unui foraj propriu realizat la adancime mare sau medie, in conexiune cu evacuarea apei uzate intr-un bazin vidanjabil. Prin aprecierea cerintelor calitative si cantitative consumurile unei localitati sunt: pentru satisfacerea nevoilor gospodaresti; publice; pentru combaterea incendiilor; industrie. Apa necesara cerintelor gospodaresti sau publice precum si apa utilizata in industria alimentara si farmaceutica si in agrozootehnie trebuie sa indeplineasca cerintele de potabilitate. Calitatile ce se cer apelor sunt dictate de proprietatile lor fizice, organoleptice, chimice, biologice si bacteriologice. Apa de la retelele urbane este de cele mai multe ori o apa care necesita tratare si purificare, iar autoritatile prefera sa o trateze prin clorinare sau fluoridizare pentru a preveni inbolnavirea in masa. Dar, aceste substante sunt puternic dezinfectante si distrug toate tipurile de bacterii si microorganisme din apa, chiar si pe cele benefice, ceea ce

- 18 -

duce la slabirea dupa un timp a sistemului imunitar al celor care obisnuiesc sa bea aceasta apa. Este bine ca in domeniul domestic sa se aplice cateva metode de tratare, purificare si chiar energizare a apei ce urmeaza sa fie utilizata (fierberea apei, utilizarea de filtre etc.) Conditiile de calitate se verifica prin analize periodice ale apei in conformitate cu prevederile legale in vigoare. Cantitatea totala de apa necesara unei localitati variaza in timp si este in functie de numarul populatiei, nivelul de viata, felul constructiilor, clima, anotimp, felul si importanta industriei. Calculul cantitatii de apa necesare se face pe baza normelor de consum exprimate in litri pe om si zi, in functie de numarul populatiei si de gradul de confort al zonei respective. In tarile industrializate se foloseste, in medie - pe cap de locuitor, zilnic - de circa zece ori mai multa apa decat in tarile in curs de dezvoltare. Consumul de apa pe cap de locuitor este un indicator al nivelului de dezvoltare a unei tari. Sistemul de alimentare cu apa este alcatuit din totalitatea constructiilor, instalatiilor si amenajarilor prevazute pentru nevoile centrelor populate si industriale. In ele sunt cuprinse in general constructiile si instalatiile necesare pentru: captare, tratare, ductiune, inmagazinare, distributie precum si pomparea apei.

5.2. Canalizarea si epurarea apelor uzate

Cantitatile de apa uzata ce determina elementele principale ale sistemului de canalizare sunt diferentiate pe tipuri de ape uzate si se evalueaza astfel: cantitatile de ape uzate menajere si publice sunt aproximativ egale cu cantitatile de apa stabilite pentru alimentarea cu apa; cantitatile de apa uzate industriale se determina in functie de procesele tehnologice aferente unitatilor respective; cantitatile de ape uzate meteorice sunt in relatie directa cu suprafata canalizata si cu regimul ploilor. Cantitatile de ape uzate sunt exprimate inlitri/secunda, constituind parametrul principal de dimensionare a unui sistem de canalizare. In general canalizarea este constituita din: instalatii de canalizare interioara aferente cladirilor si incintelor industriale; reteaua sau retelele de canalizare, situate direct sub sau adiacent suprafetelor carosabile; statia de epurare a apelor uzate; constructia de evacuare a apelor in emisar. Epurarea apelor uzate se realizeaza in spatii special amenajate, amplasate de obicei in avalul localitatilor deservite si in vecinatatea emisarului in care urmeaza sa se evacueze apa epurata. Prin epurare se urmareste reducerea impuritatilor existente in apa uzata sub forma de suspensii minerale si organice, sau sub forma de substante dizolvate , precum si un mare numar de bacterii. Inexistenta infrastructurii de alimentare cu apa si canalizare-epurare a apelor uzate sau o infrastructura deficitara genereaza un impact negativ asupra mediului si sanatatii populatiei. Aceasta se explica prin: calitatea redusa a apei de consum, sub limitele admise de normele in vigoare, conducand la un impact negativ asupra sanatatii populatiei; disfunctionalitatile in alimentarea cu apa potabila, generate de gradul de uzura a sistemelor de alimentare cu apa;

- 19 -

tarifele ridicate pentru serviciul de furnizare a apei potabile, datorita, in special, numeroaselor reparatii necesare; pierderile mari de apa , nejustificate, produse de starea precara a sistemelor de alimentare cu apa, ceea ce conduce la un consum mare de resurse (apa si energie) si la cresterea tarifelor; poluarea panzei freatice si a apelor de suprafata, utilizate ca sursa de apa potabila; in unele cazuri intervin probleme de poluare transfrontaliera. Solutionarea alimentarii cu apa potabila a locuitorilor, precum si a colectarii si evacuarii apelor uzate, constituie probleme deosebit de importante pentru cresterea calitatii vietii si protectia mediului de efectele nedorite ale evacuarilor de ape uzate. Imbunatatirea infrastructurii prin realizarea lucrarilor pentru alimentarea cu apa potabila si canalizare constituie o componenta importanta pentru cresterea standardelor de viata.

5.3. Alimentarea cu energie termica

Incalzirea urbana constituie una dintre preocuparile importante ale sistematizarii in vederea satisfacerii si din acest punct de vedere a necesitatilor de confort si de igiena a populatiei, atat in ceea ce priveste locuirea cat si desfasurarea diverselor activitati. Energia termica distribuita cuprinde cantitatea de energie termica distribuita prin cumparare de la centralele electrice de termoficare si centralele termice de zona, precum si energia termica distribuita de microcentralele termice de bloc sau cvartal, apartinand unitatilor administratiei locale. Energia termica pentru incalzire si apa calda in gospodarii reprezinta circa 80% din consumul de energie al cladirilor. Termoficarea ofera in prezent cea mai buna si eficienta solutie, costuri reduse si servicii de calitate pentru populatie. Tehnologia incalzirii urbane a evoluat mult in ultimul timp datorita avantajelor oferite: eficienta energetica ridicata; posibilitatea utilizarii mai multor tipuri de combustibili in functie de conjunctura pietei, inclusiv a unor surse de energie reziduala sau a unor surse regenerabile; exploatarea simpla din partea consumatorului care nu se implica in activitati de aprovizionare cu conbustibil, intretinere, supravegherea functionarii etc.; siguranta pentru consumator, comparativ cu sursele individuale pe baza de combustibil; poluarea redusa in spatiul urban prin amplasarea surselor de energie termica in afara zonei locuibile si transportul la distanta al agentului termic; facilitatea aplicarii unor politici municipale de investitii, de coeziune sociala, de protectie a mediului etc. Transportul caldurii de la sursele de energie termica se poate face la mari distante prin conducte in care circula aburul, apa calda sau apa fierbinte. In termoficarea urbana s-a generalizat folosirea apei fierbinti care prezinta o serie de avantaje tehnico-economice importante. Apa calda, ca agent purtator de temperatura sub 100C, poate fi utilizata numai in cazul distributiilor de caldura pe distante mici de trasport. Transportul apei supraincalzite, fara statii intermediare de pompare, se poate face la circa 6 km.

5.4. Alimentarea cu gaze combustibile

- 20 -

O alta forma de alimentare cu energie termica este aceea obtinuta prin utilizarea gazelor combustibile naturale, sau obtinute prin procedee tehologice de prelucrare a carbunilor, a derivatelor de petrol etc. Gazul metan este considerat una dintre resursele energetice cele mai curate. In zacamant, acesta este inchis la presiuni de 200-300 kgf/cm, de unde prin sonde este captat in cantitatile necesare, purificat de roca de zacacamant si trecut in conducte colectoare la presiunea de 40-50 kgf/cm si apoi in conducte de transport catre locurile de distributie si consum. Metanul este un gaz fara miros pentru a putea fi constatate pierderile se odorizeaza cu etilmercaptan. Gazul metan natural, in afara utilizarilor masive industriale, este folosit la incalzirea cladirilor, la prepararea apei calde precum si la bucatarii. Consumurile pentru incalzirea constructiilor se stabilesc ca si alimentarea cu energie termica, in functie de cantitatea de caldura necesara estimata, de puterea calorifica a gazului combustibil, de regimul de functionare si de sistemul de incalzire respectiv. Gazele combustibile sunt acelea care, in anumite conditii de temperatura, amestecate cu oxigenul, se combina cu acesta, degajand energie termica. Dupa modul lor de obtinere, gazele combustibile pot fi: naturale, cele care se gasesc in sol sub forma de pungi de gaz sau difuzate in roci poroase precum si in zacamintele de petrol, de exemplu: gazul metan si gazul de sonda. artificiale, ca de exemplu gazul petrolier lichefiat, gazul de furnal, gazul de cocserie, acetilena. Instalatiile de gaze naturale cuprind: instalatii de captare si de transport; retele de distributie; instalatii interioare. Intr-o localitate se pot folosi pentru distributia gazelor naturale: retele de joasa presiune, din care se alimenteaza imobilele; retele de medie presiune, care alimenteaza consumatorii mari si statiile de sector; bransamentul, care cuprinde conducta de bransament ce face legatura intre reteau de distributie si firida sau statia de reglare proprie. Retelele de distributie se amplaseaza subteran la o adancime de minim 90 cm pe partea carosabila a cailor de circulatie, opusa amplasamentului conductelor de apa, termoficare etc. si la o distanta de cel putin 1 m de bordura trotuarului. Initial, conductele retelei de distributie erau realizate din otel, cele mai recente, insa, sunt din plastic, material care este mai economic, are o durata de viata mai mare si este mai usor de instalat si de manevrat.

5.5. Alimentarea cu energie electrica

Electricitatea este limfa vitala a oraselor noastre si, in consecinta, a civilizatiei noastre. Practic, totul intr-un oras functioneaza cu electricitate. Dezvoltarea productiei industriale si agricole, a transporturilor si constructiilor si, in general, a tuturor ramurilor industriale se bazeaza pe cresterea continua a productiei si consumului de energie. Din totalul energiei primare consumate, ponderea energiei electrice este de circa 40%. O mare parte din cantitatea de electricitate este produsa prin utilizarea combustibililor fosili: carbune, petrol si gaze naturale. Arderea lor insa produce efecte

- 21 -

extrem de daunatoare: ploi acide, poluarea atmosferica si efect de sera, care determina cresterea temperaturii globale, implicit cresterea temperaturii apei marilor si oceanelor, iar, in timp, cresterea pericolului de inundare a oraselor de pe malul marilor. O alta sursa importanta de electricitate este energia nucleara, dar si aceasta are efecte colaterale destul de periculoase, in special cele legate de radiatii. Energia solara si cea eoliana , sunt in masura sa genereze energia curata, dar pana in prezent acestea au fost puternic ignorate. Avantajele utilizarii energiei electrice: poate fi transportata economic la distante mari; poate fi trasformata cu usurinta in alte forme de energie; poate fi distribuita cu usurinta la un numar oricat de mare si variat de consumatori la puteri diferite; utilizarea ei este curata si comoda, sigura si cu randament ridicat etc. Retelele de alimentare cu energie electrica sunt retelele edilitare cele mai raspandite. Pentru satisfacerea cantitatii de energie electrica necesare unui oras, trebuie sa se tina seama de factorii de consum initiali si de perspectiva, ca de exemplu: gradul de industrializare, principalii consumatori industriali, locuintele si dotarile aferente, mijloacelele electrice de trasport in comun, valoarea traficului, iluminatul urban etc. Necesarul industrial se ontine in functie de amplasarea si specificul proceselor tehnologice ale industriilor respective; necesarul urban pentru ceilalti cosumatori poate fi evaluat pe baza indicilor specifici raportati la 1000 locuitori, la suprafata urbana, in functie de regimul constructiilor si la lungimide strazi, in functie de importanta lor etc. Insumarea tuturor cerintelor de consum reprezinta necesarul total, aprecierea sarcinii totale a cartierului, zonei sau localitatii respective. Sursele de energie electrica sunt centralele electrice de diferite tipuri, cele mai importante fiind termocentralele, hidrocentralele si atomocentralele electrice, in functie de energia pe care o trasforma.

Cap. VI - Ocuparea terenurilor si amplasarea constructiilor

6.1. Modul de ocupare a terenurilor
Regulile de baza privind modul de ocupare a terenurilor au in vedere pastrarea integritatiimediului si protejarea patrimoniului natural si construit. Terenurile avute in vedere in regulamentul general de urbanism (RGU) se gasesc in urmatoarele perimetre: extravilan; intravilan; suprafete impadurite; resurse ale subsolului; resurse de apa; zone cu valoare peisagistica si zone naturale protejate; zone construite protejate. - 22 -

6.2. Siguranta constructiilor si apararea interesului public

Regulile cu privire la siguranta constructiilor si apararea interesului public se refera la urmatoarele aspecte: expunerea la riscuri naturale; expunerea la riscuri tehnologice; constructii cu functiuni generatoare de riscuri tehnologice; asigurarea echiparii edilitare; asigurarea compatibilitatii functiunilor; procesul de ocupare a terenului.

6.3. Amplasarea constructiilor

Regulile de amplasare a constructiilor se refera la: orientarea fata de punctele cardinale; amplasarea fata de caile de comunicatii; amplasarea in interiorul parcelei.

6.3.1. Orientarea fata de punctele cardinale 6.3.2. Amplasarea fata de caile de comunicatii 6.4. Echiparea tehnico-edilitara
Regulile cu privire la echiparea tehnico-edilitara au in vedere: racordarea constructiilor la retelele publice de echipare edilitara existente; realizarea de retele edilitare

6.5. Forma si dimensiunile terenului si ale constructiilor

Regulile cu privire la forma si dimensiunile terenului si ale constructiilor se refera la urmatoarele aspecte: parcelarea terenului; inaltimea constructiilor; aspectul exterior al constructiilor.

6.6. Amplasarea de parcaje, spatii verzi si imprejmuiri

Cap. VII - Cadastrul si publicitatea imobiliara

7.1. Cadastrul generalitati
Cadastrul general, conform legislatiei in vigoare, este sistemul unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica, prin care se realizeaza identificarea, inregistrarea, descrierea si reprezentarea pe harti topografice si planuri cadastrale a tuturor terenurilor precum si a celorlalte bunuri imobile de pe intreg teritoriul tarii, indiferent de destinatie si de proprietar. Scopul principal al cadastrului general este acela de a furniza, in orice moment, datele reale catre organele juridice, fiscale si administrative, privind partea cantitativa a - 23 -

dreptului real imobiliar si respectiv datele economice care atesta partea calitativa a imobilelor din cuprinsul unui teritoriu administrativ. Elementele de baza ale cadastrului general sunt: imobilul; proprietarul; teritoriul cadastral-administrativ. Obiectul de baza al cadastrului general este cunoasterea completa sub principalele aspecte a fondului funciar si constructiilor, cunoastere redata apoi sub forma unei evidente clare si sistematice. Grupele de demenii de baza care participa la realizarea cadastrului general sunt: geodezia; topografia si fotogrammetria; cartografia. Domeniile de colaborare sunt cele care participa si rezolva o parte din problematica vasta a cadastrului general, sunt: domeniul juridic; teledetectia; domeniul pedologiei; domeniul informaticii. Domeniile auxiliare sunt cele cu care cadastrul general poate intra in legatura pentru rezolvarea unor etape de lucrari. Acestea pot fi: sistematizarea teritoriului; organizarea teritoriului agricol; amenajarea padurilor; administratia locala; protectia mediului.

7.2. Cadastrele de specialitate

Cadastrele de specialitate sunt subsisteme de evidenta si inventariere sistematica a bunurilor imobile, specifice unor domenii de activitate sub aspect tehnic si economic, i scopul administrarii lor rationale si cu respectarea normelor Oficiului national de Cadastru, Geodezie si Cartografie si a datelor de baza din cadastrul general, privind suprafata, categoria de folosinta si proprietarul. Cadastrele de specialitate sunt: cadastrul agricol; cadastrul forestier; cadastrul cailor ferate; cadastrul drumurilor; cadastrul porturilor; cadastrul aeroporturilor; cadastrul apelor; cadastrul fondului imobiliar; cadastrul retelelor edilitare.

7.3. Functiile cadastrului 7.3.1. Functia tehnica a cadastrului

- 24 -

Functia tehnica a cadastrului general se realizeaza prin determinarea pe baza de masuratori a pozitiei, configuratiei si marimii suprafetei terenurilor pe categorii de folosinta si proprietari, precum si ale constructiilor. La nivelul unitatilor administrativ teritoriale lucrarile tehnice de cadastru constau: stabilirea si marcarea pe teren, prin borne, a hotarelor unitatii administrativ teritoriale; marcarea pe teren, prin borne, a limitei intravilanului localitatilor; identifucarea bunurilor imobile pe baza actelor de proprietate, sau lipsa acestora, pe baza posesiei exercitate sub nume de proprietar; masurarea tuturor parcelelor de teren in cuprinsul fiecarei unitati administrativteritoriale, specificandu-se destinatia, categoria de folosinta si proprietaru, sau dupa caz, posesorul acestora; inregistrarea litigiilor de hotare intre proprietarii si/sau posesprii invecinati; masuratori pentru realizarea si acualizarea planurilor cadastrale. Elementele de baza ale cadastrului geeral sunt: parcela, constructia si proprietarul. Fiecare dintre aceste trei elemente vizeaza mai multe insusiri: imibilul: suprafata, categoria de folosinta a terenului, destinatia acestuia, calitatea; proprietarul: identificarea dupa acte a numelui si prenumelui, situatia juridica privind calitatea in temeiul careia se detine imobilul; situarea teritorial-administrativa: situarea imobilelor care constituie corpurile de proprietate in limitele administrative ale comunei, orasului sau municipiului. Documentele tehince principale ale cadastrului general intocmite la nivelul comunelor, oraselor si municipiilor sunt: registrul cadastral al parcelelor; registrul cadastral al proprietarilor; registrul corpurilor de proprietate; indexul alfabetic al proprietarilor si domiciliul acestora; fisa centralizatoare, partida cadastrala pe proprietari si pe categorii de folosimta; planul cadastral.

7.3.2. Functia economica a cadastrului

Partea sau functia economica a cadastrului general este aceea care evidentiaza valoarea economica a bunurilor imobile. Scopul stabilirii valorii economice a imobilelor este legat nemijlocit de stabilirea in mod echitabil a obligatiilor. Partea economica a cadastrului general cuprinde un ansamblu de metodologii numit bonitare cadastrala. Bonitarea terenurilor agricole reprezinta un studiu complex al pamantului, cu ajutorul caruia terenurile pot fi comparate, in final, din punct de vedere al productiei agricole. Cele mai cunoscute metode de bonitare sunt: metoda ecologica si metoda cadastrala. Metoda ecologica este cea mai folosita si consta intr-un sistem de indicatori care exprima influenta pe care o are fiecare element ecologic asupra pamantului. Aceasta metoda cuprinde doua parti distincte si anume: clasificarea terenurilor in clase de calitate; venitul net cadastral; fertilitatea este cea mai importanta calitate a solului si este definita de totalitatea insusirilor fizice, chimice si biologice, care asigura plantelor cantitatea de substante

- 25 -

nutritive necesare in timpul perioadei de vegetatie. Fertilitatea poate fi: naturala si artificiala. Potrivit criteriului de impartire a solurilor in cinci clase dupa gradul de fertilitate, acestea sunt: clasa I solurile cu fertilitate foarte buna, nota de bonitare: 81-100 puncte; clasa II solurile cu fertilitate buna, nota de bonitare: 61-80 puncte; clasa III solurile cu fertilitate mijlocie, nota de bonitate: 41-60 puncte; clasa IV solurile cu fertilitate slaba, nota de bonitate: 21-40 puncte; clasa V solurile cu fertilitate foarte slaba, nota de bonitate: 0-20 puncte. La calculul notei de bonitare, cei patru factori ecologici participa cu urmatoarele ponderi: solul: 0-50 puncte; clima: 20 puncte; relieful: 15 puncte; hidrologia: 15 puncte. Calculul notei mediei de bonitare Nota mediei de bonitare pentru o parcela sau grup de parcele se obtine prin insumarea notelor de bonitare atribuite celor patru factori: sol, clima, relief si hidrologie, dupa care se scad punctele de corectie, datorita lungimii si starii drumurilor. Calculul venitului net cadastral Venitul net cadastral (VN) se defineste ca fiind diferenta dintre valoarea productiei globale agricole (VPG) si valoarea totala a cheltuielilor de productie (VCP), raportate la unitatea de suprafata. VA=VPG-VCP Pentru calcularea venitului net cadastral pe o parcela sau pe corpul de proprietate, se calculeaza mai intai venitul pentru un punct mediu ce defineste nota medie de bonitare prin impartirea valorii productiei globale realizate pe suprafata la numarul total de puncte al corpului de proprietate. Formula venitului net cadastral: In concluzie bonitatea terenurilor agricole se face in urmatoarele scopuri: zonarea productiei agricole si restructurarea folosintelor; desfasurarea lucrarilor de proiectare pentru amenajarea si ameliorarea terenurilor agricole; analiza si diagnosticarea cauzelor care determina scaderea fertilitatii solurilor; stabilirea impozitelor agricole; stabilirea tarifelor de deviz pentru folosirea terenurilor agricole in alte scopuri decat productia agricola. Bonitatea cadastrala a costructiilor Aceasta se executa pe baza datelor privind: structura de rezistenta a constructiei, materialul de constructie de baza, destinatia, rezistenta la foc, grad de seismicitate, amplasare in teren etc.

7.3.3. Functia juridica a cadastrului

Se constituie ca o activitate inependenta, neinglobata in cea de cadastru, dar care se realizeaza numai pe baza datelor cuprinse in cadastrul general si dupa introducerea

- 26 -

cadastrului general pe intreg teritoriul administrtiv. Singurul aspect de natura juridica ce se urmareste si se consemneaza in in procesul de executare a lucrarilor de cadastru, se rezuma la stabilirea posesorului de fapt, si nu de drept, al imobilului la data introducerii cadastrului general. Raportul juridi se stabileste numai prin sistemul de publicitate imobiliara oficial, care la noi in tara este reprezentat de Cartea Funciara. Cartea funciara este alcatuita din titlu, indicand numarul ei si denumirea localitatii in care este situat imobilul, precum si din urmatoarele trei parti: Partea I referitoare la descrierea imobilului care cuprinde: numarul de ordine si cel cadastral al fiecarui imobil; categoria de folosinta a terenului si dupa caz a constructiei; amplasamentul si vecinatatile; suprafata terenului; clasa de calitate; venitul net. Partea a II - a referitoare la inscrierile privind drepturile de proprietate si care cuprind: numele proprietarului; actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum si mentionarea inscrisului pe care se intemeiaza acest drept; stramutarile proprietatii; servitutile constituite in folosul imobilului; faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum si actiunile privitoare la proprietate; orice modificari, indreptari sau insemnari ce s-ar face in titlu, in partea I sau a II-a a cartii cu privire la inscrierile facute. Partea a III- a referitoare la inscrierile privind dezbracamintele dreptului de proprietate si sarcini, care cuprinde: dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosinta, abitatie, servitutile in sarcina fondului aservit, ipoteca si privilegiile imobiliare, precum si locatiunea si cesiunea de venituri pe timp mai mare de trei ani; faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum si actiunile privitoare la drepturile reale inscrise in aceasta parte; sechestrul, urmarirea imobilului sau a veniturilor sale; orice modificari, indreptari sau insemnari ce s-ar face cu privire la incasarile facute in aceasta parte.

Cap. VIII - Locuirea urbana

8.1. Notiuni generale privind locuirea
Termenul de habitat, in contexutl activitatilor de urbanism si dezvoltare locala, defineste cadrul si conditiile de viata ale unei populatii/comunitati in general, modul de structurare/organizare al asezarilor umane, precum si, mai ales in cazul oraselor, partea

- 27 -

unui tesut construit special, destinat locuirii, asociat sau nu cu alte functii urbane. Termenului tehnic de habitat ii corespunde in limba romana notiunea de locuire. Locuirea este un concept care, avand la baza locuinta, presupune un ansamblu complex de necesitati si activitati socio-economice legate direct sau idirect de locuinta, care sunt: infrastructura, dotari urbane si servicii sociale, caracteristicile si calitatea locuintei, mediu. Locuirea este determinata de relatiile spatiale si functionale pe care le stabileste cu reteaua dotarilor publice, pe care le incorporeaza. Cazul particular al locuintelor urbane constituie rezultatul complexelor functii socio-economice la nivel de grup si individuale care au loc in spatiul orasului. Locuinta urbana se diferentiaza de cea rurala din punct de vedere functional prin integrarea sa in structurile functionale urbane, la nivelul asezarii umane respective si al ansamblului rezidential; locuintele, dotarile si amenajarile care alcatuiesc cadrul rezidential se afla in relatii dinamice de interdependenta cu sistemele structurilor economice, psiho-sociale, istitutionale si culturale ale orasului. Locuirea face parte din categoria problemelor majore ale omenirii, conexe dezvoltarii sociale si economice, de importanta apropiata celor ale alimentatiei si sanatatii, ale mediului si energiei. Ea are caracter global si permaneent, rezolvarea ei fiind o problema deschisa intregii populatii in succesiunea generatiilor. Locuirea umana se defineste ca fiind oranizarea si desfasurarea de servicii socialculturale, tehnico-edilitare si de servicii solicitate de populatia aflata intr-un perimetru definit si in imediata apropiere a acestora, care satisfac necesitatile obiective, curente si de prima necesitate ale fiintei umane. Conceptul de locuire are o arie foarte larga, deoarece se refera la urmatoarele aspecte: intravilanul localitatii; locuintele individuale si colective; infrastructurile tehnico-edilitare; dotarile si serviciile publice la care populatia are acces; facilitatile de recreere; relatiile populatiei cu mediul; relatiile sociale intercomunitare; un ambient corespunzator, placut si reconfortant. Activitatea ministerului de profil Ministerul Dezvoltarii Regionale si Locuintei (MDRL) in domeniul locuirii implica realizarea cadrului strategic, legislativ si metodologic coerent in vederea imbunatatirii caitatii locuirii si asigurarii accesului la locuinte decente pentru toti locuitorii in toate localitatile Romaniei. In domeniul locuirii, MDRL are urmatoarele atributii: asigura Secretariatul Centrului National pentru Asezari Umane (CNAU-HABITAT) si coordonarea realizarii Strategiei Nationale a Locuirii; elaboreaza planul anual de actiuni al Centrului National pentru Asezari Umane (Habitat) si-l supue aprobarii acestuia, urmarind realizarea lui; coordoneaza realizarea de metodologii, standarde si indicatori vizand calitatea locuirii; elaboreaza sinteze de materiale documentare, traduceri de articole, pentru difuzarea in teritoriu;

- 28 -

organizeaza activitatea pentru costituirea fondului propriu de colectii si baze de date, inclusiv in sistem GIS; initiaza proiecte de acte normative pentru transpunerea directivelor europene relevante din domeniul sau de activitate; constituie si coordoneaza grupuri de lucru care sa coopteze alte institutii in procesul de transpunere a directivelor europene relevante din domeniul sau de activitate; evalueaza impactul in Romania al actelor normative elaborate la nivel european asupra domeniului locuirii. Strategia locuirii prefigureaza viitorul asezarilor umane si al procesului de habitat uman pe un orizont de timp mai lung. Acestea pot fi: strategii de mentinere si stabilitate; strategii de tranzactie de la un sistem la altul; strategii de relansare socio-economica. Strategia locuirii trebuie sa cuprinda 4 directii complementare: definirea precisa si cuantificabila a obiectivelor in domeniu; reorganizarea progresiva a sectorului locuirii; mobilizarea resurselor financiare; repartitia rationala a resurselor financiare in acest sector, o atentie egala acordata constructiei de locuinte, ameliorarii gestiunii terenurilor, promovarii industriei constructiilor. Criteriul fundamental al strategiei locuirii il constituie: punerea in valoare a acumularilor si resurselor proprii, prin: capacitatile de cercetare-proiectare-dezvoltare; capacitatile de productie in constructii in general si pentru locuinte in special; forta de munca calificata in constructii; resursele naturale si energetice; acumularile banesti ale populatiei; alocatiile de la buget, pentru reabilitarea locuintelor existente si petru construirea de locuinte noi; largirea pietei interne si externe a constructiilor, prin: crearea si dezvoltarea unei piete interne a constructiilor; conexiunea pietei interne cu piata externa. utilizarea creditelor si imprumuturilor externe cu precarede pentru relansarea constructiilor, in general, si a constructiei de locuinte, in special. Strategia locuirii recunoaste importanta asezarilor umane in dezvoltarea generala naturala si sociala a mediului, asigurand dezvoltarea urbana, ca parte importanta a economiei nationale, oferind oportunitati pentru locuinte si infrastructuri tehnico-edilitare. Politicile de locuire reprezinta orientari concrete pe termen mediu si lung si reflecta tendintele si ceritele sociale. Acestea pot fi: globale; sectoriale; sociale; tehnologice; de asigurare a terenurilor; ecologice.

- 29 -

8.2. Locuirea ecologica

Conditiile naturale au fost intotdeauna elementul primar in dezvoltarea societatii. Ele pot fi diferentiate in doua mari categorii: resurse naturale, sub forma mijloacelor de subzidenta (fertilitatea solului, apa, aerul, fauna, flora); resurse naturale, in mijloace de lucru de genul mineralelor, combustibililor, energiei (hidraulice, eoliene, nucleare) care au contribuit la realizarea uei locuiri diferentiate ca performanta. Dezvoltarea durabila urmareste satisfacerea cerintelor fundamentale ale generatiilor prezente fara a ua sansa generatiilor viitoare de a si le satisface la randul lor; este centrata pe satisfacerea cerintelor unor solicitari rationale ale consumului. Este prudenta ecologic deoarece urmareste incadrarea in zona de aplicare si valorificare superioara a resurselor si conditiilor mediuluiprintr-o gestionare adecvata naturii. Procesul de urbanizare este permanent supus modificarilor. In dinamica lor orasele solicita mai multa hrana, apa, energie si materiale pe care terenul ocupat si cel apropriat le asigura din ce in ce mai greu. Materialele rezultate din metabolismul urban sunt dispersate, cu mari eforturi financiare, sub forma de deseuri, poluanti ai apei si ai aerului. Se identifica componenta ecologica a zonei de locuit, strans legata de componenta energetica si generata in special de incalzire si transporturi, care sunt primele doua surse de poluare. Intre oras si automobile exista un conflict inerent. Mobilitatea in orasul modern a devenit extrem de scazuta. Poluarea aerului urban, datorata in cea mai mare parte automobilelor, jertfeste milioane de vieti.

8.3. Valente ecologice ale locuirii in Romania

Omul, ca toate celelalte specii a incercat dintotdeauna sa-si construiasca propriul habitat. Habitatul este locul in care o populatie traieste in mod natural. Utilizand o serie de instrumente, omul isi construieste habitatul propriu, modificand profund factorii de mediu, atat in interiorul cat si in afara teritoriului asezarilor umane. Habitatul uman este definit ca relatie intre populatia umana si cadrul natural, pe de o parte, iar pe de alta parte de dinamica relatiilor dintre necesitatile umane si instrumentele de actiune umana.

8.3.1. Calitatea mediului

Calitatea mediului este definita de calitatea aerului, apei, solului, dar si florei si faunei. Poluant este socotit orice factor natural sau produs de om, care provoaca disconfort, sau are actiune toxica asupra organismelor si/sau degradeaza componentele abiotice ale mediului, producand dezechilibre ecologice. In prezent, poluarea este o problema internationala a omenirii. Deoarece poluantii au atins valori mari, perturbatiile fiind puternice si transfrontaliere. Poluarea afecteaza toate mediile: aerul, apa, solul, manifestandu-se in diferite moduri.

Aerul in asezarile umane

Principalele surse de poluare a aerului sunt reprezentate de obiectivele industriale. Amplasarea obiectivelor industriale conform principiului proximitatii fata de asezarile umane, avea la baza ratiuni economice. Rezultatul l-a constituit de multe ori vecinatatea dintre zonele industriale si cele de locuinte, acestea din urma fiind potential expuse

- 30 -

efectelor poluarii. In afara de industrie, surse antropice de poluare atmosferica sunt si activitatile umane desfasurate in transporturi, agricultura si cele menajere.

Traficul auto
Produce o poluare cauzata de un amestec de peste 150 de compusi diferiti. Acesti poluanti pot fi grupati in mai multe categorii: gaze anorganice; pulberi in suspensie; compusi volatili. Transporturile auti, navale, feroviare si aeriene emit o serie de poluanti rezultati din arderea combustibililor (benzina sau motorina): CO, NO, hidrocarburi nearse, SO, aldehide. Pe langa acestia mai rezulta si oxizi de plumb la arderea benzinei aditivate cu plumb tetraetil si fum, in special la arderea motorinei. Agentii poluanti emisi au diferite influente asupra mediului si sanatatii oamenilor. Alte surse de poluare a aerului sunt satierele de constructii si betonierele, precum si centralele electrotermice. Sursele difuze de combustiesunt rezultatul functionarii numeroaselor centrale termice uzinale, de cvartal sau de bloc, fuctionand pe combustibil lichid sau solid. Acidifierea reprezinta rezultatul emisiilor de substante acidifiante (dioxid de sulf, de azot, monoxidul de azot si amoniacul). Alte forme de poluare atmosferica: sunt cele cu poluanti organici persistenti, pulberi in suspensie si pulberi sedimentale.

Poluarea sonora
Categoriile de zgomot care actioneaza in mediul urban sunt: zgomotele domestice, zgomotele industriale; zgomotele produse de activitatea de constructii si de mijloacele de transport. Cea mai importanta sursa de zgomot este traficul urban, care produce aproximativ 80% din poluarea sonora. Sursele de zgomot sunt: industria, orasele, mijloacele de transport. Ele produc zgomote de diferite intensitati si pot fi stationare sau mobile. Atmosfera poluata, ceata, atenueaza zgomotele. Obstacolele de asemenea, atenueaza intensitatea sonora, fiind utilizate la reducerea zgomotelor. Poluarea sonora, creeaza disconfort si este nociva in unele zone urbane, pe arterele de circulatie si in apropierea unor surse de zgomot. Poluarea sonora creste si atunci cand anumite sectii industriale sunt raspandite pe intregul teritoriu al unei asezari urbane, in special atunci cand se concentreaza de-a lungul cailor ferate care traverseaza orasul. Gradul de poluare sonora depinde de tipul productiei si de masurile luate pentru poluarea fonica.

Poluarea apelor Poluarea solului Deseurile urbane

Cap. IX - Urbanism si mediu

- 31 -

9.1. Urbanismul si efectele lui asupra mediului

Primul factor care a stat la baza dezvoltarii umane a fost mediul inconjurator: apa, aer, sol, subsol, vegetatie si fauna din care omul a extras fara encetare, uneori pana la epuizare resursele necesare - materii prime: lemn, sare, fier, cupru, carbune, petrol, apa, substante chimice - fara de care nu ar fi putut inregistra progresul ce caracterizeaza astazi omenirea. In prezent, intre progresul stiintifico-tehnic si notiunea de urbanism se afla o relatie directa: progresul a determinat dezvoltarea oraselorsi intensificarea activitatii economico-sociale. Urbanismul reprezinta o activitate de interes general, cu caracter continuu, care se desfasoara pe intreg teritoriul unei tari, avand la baza principiul dezvoltarii durabile. Urbanismul se afla intr-o puternica relatie de interconditionare cu mediul inconjurator, orasul fiind in mare masura dependent de ecosistemele care il inconjoara. In istoria umanitatii dezvoltarea oraselor a avut efecte de sensuri contrare: pozitive: au aparut primele manufacturi, s-a marit numarul de locuri de munca, au crescut veniturile populatiei, s-a dezvoltat cultura, au aparut primele universitati etc negative: au avut loc explozii demografice, care au dat nastere la fenomene perturbatoare pentru activitateanormala: somaj, lipsa locuintelor si aglomerarea lor, lipsa hranei etc.

Industria
Este principalul factor al poluarii oraselor, fiind o cauza a dezvoltarii asezarilor umane. Intre urbanism si industrie exista o interconditionare, acolo unde exista industrie exista si poluare. Industria cu toate componentele sale (energetica, metalurgica, chimica, a materialelor de constructii) joaca un rol dublu in poluarea biosferei: omul tehnicizat de astazi consuma o cantitate oxigen incomparabil mai mare pentru intretinerea arderilor in uzine, pentru diverse procese tehnologice; consuma in continuare resurse naturale etc. in acelasi timp industria emite produse si subproduse nocive mediului inconjurator care nu pot intra in circuitele naturale de refacere.

Agricultura
Acest factor contribuie la degradarea mediului din interiorul si din afara zonelor urbane. Folosirea necorespunzatoare a irigatiilor pot aduce apa freatica la suprafata si pot produce inmlastiniri. Totodata, agricultura poate afecta calitatea mediului inconjurator prin zootehnie, necesara pentru satisfacerea nevoii de hrana a populatiei urbane. Zootehnia reprezinta o sursa de poluare prin: insemnatele concentratii de dejectii si ape uzate, prin cantitati mari de soda calcinata si detergenti folositi in actiunea de igienizare. De asemenea, agricultura, poate fi la randul ei victima activitatii urbane prin extinderea teritoriului localitatilor, ocuparea de terenuri de catre constructiile industriale, de catre drumuri etc. Principalul factor de productie din gricultura - solul cade victima activitatii urbane, fie ca urmare a degradarii lui printr-o activitate chimizata si mecanizata care forteaza pamantul peste puterea si capacitatea sa de a furniza alimente pentru o populatie - 32 -

urbana in crestere, fie prin introducerea in compozitia chimica a acestuia a unor substante nocive: ingrasaminte chimice, reziduuri industriale deversate in apele raurilor, apele de ploaie care aduna substantele otravitoare din orase, reziduuri menajere care, in final, ajung in sol.

Transporturile
Are un impact negativ asupra mediului, ca parte componenta si functionala a orasului. Acesta, pe langa poluarea solului, apei si aerului constituie si un puternic factor de stres asupra populatiei urbane prin numarul mare de masini, poluarea fonica, tranformarea peisajului urban etc. Transporturile afecteaza mediul inconjurator intr-un mod agresiv, ca o consecinta a dezvoltarii economice din ultimii patruzeci-cincizeci de ani care a condus la cresterea continua a transporturilor de persoane si de bunuri.

Deseurile menajere si industriale

Este o alta sursa de poluare provenita ca urmare a activitatii urbane si afecteaza in mod vizibil natura. Principala problema in cazul deseurilor o costituie modul lor de gospodarire. Industrializarea si dezvoltarea economica au dus nu numai la cresterea cantitatii de deseuri, dar si la schimbari in structura acestora. Arderea gunoiului nu este un proces curat. Se produc tone de cenusa toxica care polueaza atmosfera. Combustia materialelor la temperaturi ridicate duce la ruperea legaturilor chimice care eliereaza o serie de substante toxice. Acestea pot polua aerul atmosferic sau pot fi luate de apa si transportate in pamant, catre panza freatica.

Cap. X - Urbanismul pe plan mondial

10.1. Generalitati
Planeta numara la nivelul anului 2000, peste 6 miliarde de locuitori, dintre care aproximativ 10% traiau in aglomerari care depaseau 10 milioane de locuitori. Marile metropole sunt expresia cea mai elocventa a cresterii urbane actuale. Ele au luat fiinta in toate regiunile globului, cu deosebire in centrele economiei mondiale, dar si in noile tari industrializate, ba chiar si in tarile mai putin dezvoltate. Metropola este orasul cu peste 2 milioane de locuitori, iar impreuna cu localitatile satelit formeaza o arie metropolitana.

10.2. Los angeles (S.U.A)

Este cel mai mare oras din statul California si al doilea ca marime a populatiei din Statele Unite, fiind intrecut doar de New York City. Extinderea enorma a zonei urbane a facut din Los Angeles orasul cu cea mai mare arie de intindere din S.U.A. Extinderea orasului a avut loc continuu pana la inceputul secolului al XX-lea. Aria urbana se intinde pe toate directiile, cuprinzand intregi orase si devenind cea mai intinsa arie urbana a S.U.A. Transportul urban, datorita dezvoltarii sale deosebite a generat fenomenul de smog care este mentinut datorita zonelor muntoase ce inconjoara orasul. Economia metropolei se bazeaza pe o diversitate foarte mare a

- 33 -

industriei aerospatiale, petroliera, automobilistica, cea a utilajelor agricole etc. De fapt, statul California reprezinta o putere economica clasificata la nivel mondial de state pe locul 7, iar economia orasului Los Angeles contribuie semnificativ la cea a Californiei. Los Angeles este capitala comitatului omonim, Los Angeles Country. Conform estimarii facute de Biroul recesamantului S.U.A. in 2005, orasul avea o populatie de aproximativ 3,8 milioane de locuitori, fiind centrul economic si cultural al unei zone metropolitane extinse, cunoscuta ca Los Angeles-Long Beach-Santa Ana, cu o populatie totala de peste 12,9 milioane de locuitori. Los Angeles este unul dintre cele mai importante centre culturale, stiintifice, educationale, tehnologice si comerciale ale lumii, fiind gazda a numeroase institutii de renume mondial intr-o multitudine de domenii profesionale si culturale.

10.3. Londra (Marea Britanie)

Este cel mai important centru politic, financiar, cultural si artistic al Regatului Unit, si unul din cele mai importante orase ale lumii. Populatia Londrei este de 7,421 milioane locuitori carora li se adauga alte cateva milioane din zona metropolitana. Exista o imensa diversitate de etnii, culturi si religii, Londra fiind unul din cele mai cosmopolite orase din Europa si din lume. In Londra se gasesc sediile a numeroase institutii si corporatii de importanta globala; multe cladiri importante: palate, muzee, teatre, sali de concerte, aeroporturi, statii de cale ferata; ca si numeroase ambasade si consulate. Londra Mare acopera o suprafata de 1579 km. In vestul Londrei se gasesc cartiere rezidentiale de lux. Sudul Londrei gazduieste districte variate, precum Wimbledon, cu parcul si arenele de tenis, dar si Brixton, Peckham si Camberwell, unde locuiesc comunitati importante de afro-americani care au emigrat in anii 50-70 din zona Caraibelor. Londra Mare este divizata in 32 burguri, plus City-ul. Burgurile raspund de majoritatea serviciilor comunale in zonele pe care le cuprind. City-ul nu este condus de un consiliu local obisnuit, ci de catre Corporatia Londrei. Burgurile sunt coordonate de catre Autoritatea Londrei Mari; aceasta raspunde de serviciile municipale la scara intregului oras, cum ar fi politia, pompierii sau transportul. GLA este reprezentata prin Primarul Londrei si Adunarea Londrei. Transportul public in Londra este sub controlul politic al Primarului, insa controlul efectiv apartine autoritatii de transport. Reteaua londoneza de transport in comun este una dintre cele mai extinse din lume si in acelasi timp una din cele mai aglomerate.

10.4. Madrid (Spania)

Madrid, capitala Spaniei din 1562, este un oras impresionant prin monumentalitatea sa. Este renumit prin farmecul sau si destinderea culturala pe care le-o ofera turistilor. Construit pe ruinele unui fort maur numit Margerit, orasul a devenit capitala in 1561, in timpul domniei lui Filip al II-lea de Habsburg. Ca urmare Madrid a devenit un oras infloritor, astazi fiind renumit pentru arhitectura sa neoclasica si pentru frumoasele sale piete. Madrid este nu doar capitala tarii, ci si capitala provinciei si a comunitatii autonome Madrid, populatia orasului este de aproximativ 3,2 milioane locuitori, la

- 34 -

nivelul anului 2005, pe o suprafata de 698 km, iar cea a ariei metropolitane este de 5,84 milioane locuitori. Madrid este impartit administrativ in 21 de districte, care la randul lor se impart in diferite cartiere. In centrul Madridului, in Plaza de Castilla, se afla 4 zgarie-nori cu inaltimi cuprinse intre 250 si 236 metri. Metroul madrilen este una dintre cele mai extinse si mai rapid dezvoltate retele de metrou din lume. Manastirea si Escorialul din Madrid au fost inscrise in anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO..

- 35 -