Mocanu

Universtitatea de Ahritectura și Urbanism ”Ion Mincu”
Facultatea de Arhitectură
București
P R O F I L U L U R B A N ȘI I D E N T I T A T E A
ARHITECTURALĂ A ORAȘULUI
LUCRARE DE DISERTAȚIE
C o o r d o n a t o r : conf.dr.arh. CODINA DUȘOIU S t u d e n t : MOCANU DANIEL
Anul 2017 – 2018

PROFILUL URBAN ȘI IDENTITATEA ARHITECTURALĂ A ORAȘULUI
CUPRINS
INTRODUCERE
Temă…………………………………………………………………………………………
Metode de cercetare………………………………………………………………………….
Definirea termenilor………………………………………………………………………….
I. Identitatea urbană şi locul. Fenomenologie arhitecturală
II.O perspectivă istorică
1. Profilul urban în perioadaAntichităţii (Binomul Acropolă|Agoră)
2. Profilul urban în Evul Mediu (Catedrala ca dominantă verticală)
3. Profilul urban în Renaștere (Cupola şi perspectiva arhitecturală)
4. Profilul urban şi oraşul iluminist
5. Profilul urban şi oraşul industrial
6. Profilul urban şi oraşul totalitar
7. Concluzii ale studiului evoluţiei istorice
III. Tipuri de profiluri (siluete) urbane. Clasificare:
1.Din punct de vedere topografic,geografic și natural (oraşul maritim, oraşul în pantă, oraşul
plat, orașul verde)
2.Din punct de vedere al densității urbane(oraşul cu densitate ridicată, oraşul cu densitate

scăzută.)
2
VI. Analiza comparativă a unor exemple româneşti. Sighişoara, Braşov, Bucureşti (Dealul
Mitropoliei etc.).
V. Adaptarea inserţiilor arhitecturale la profile urbane cu topografie pronunţată. Exemple

contemporane
VI. STUDIU DE CAZ – Dealul Cetăţuii din Braşov ……………….................................
VII. CONCLUZII……………………………………………………………………………
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………
WEBOGRAFIE……………………………………………………………………………..
SURSA IMAGINI …………………………………………………………………………..
INTRODUCERE
Tema disertației se concentrează pe studiul profilelor urbane, o abordare a orașelor

privind caracterul multifuncțional actual al acestora,si a evoluției lor de-a lungul etapelor
istorice. Disertația este un studiu privind modernizarea și urbanizarea, ca proces al alterării
imaginii urbane și a profilelor(siluetelor) urbane, în urma intervențiilor contemporane.
Lucrarea se concentrază mai ales pe profilele urbane rezultate dintr-o topografie pronunţată, ca
element suplimentar de identitate spaţială. Intenția este de a studia și de a înțelege diferitele
atitudini ce pot fi abordate în raport cu un sit situat pe o formă de relief si descoperirea atitudinii
corecte în situația particulară a sitului ales, situat pe Dealul Cetațuii din orașul Brașov.
3
Deasemenea studiul urmărește modul de dezvoltare a peisajului cultural în contextul unui sit
aflat în imediata proximitate a unui monument istoric. Acest studiu sprijină totodată din punct de
vedere teoretic lucrarea de diplomă, cu numele “În afara zidurilor.Bierhaus Kronstad, Dealul
Cetății, Brașov”, prezentând argumente ale alegerilor făcute.
Pornim de la ideea că orice spațiu construit existent înglobează un efort uman creator,, astfel
prezentând o valoare ce merită recunoscută ca atare și evidențiată prin folosirea perpetuă și
valorificarea,revitalizarea elementului respectiv.
Metoda de cercetare este de tip argumentativ , fiecare capitol având rolul de a susține și
detalia afirmațiile făcute, acestea având totodată și rolul de a releva cu ajutorul unei incursiuni în
timp, necesitatea intervenției în situl propus explicând semnificația lucrului cu relieful și
posibilele metode de intervenție. Subiectele abordate sunt esențiale pentru fundamentarea unei
intervenții adecvate, precum tema construirii în pantă, tema siluetei orașului si a intervenției în
relief, tema construirii în proximitatea unui sit cu o încărcătură istorică ridicată, pentru a avea în
vedere factori care cel mai probabil vor influența obiectul architectural propus, dar și prezentarea
unor exemple care ilustrează metode diferite de intervenție și implicit atitudini diferite vizazi de
ce înseamnă toate acestea.
Definirea termenilor
Peisaj cultural :
Peisajul poate fi definit ca parte din natură care formează un ansamblu și este cuprins dintr-o
singură privire. Aspect propriu al unui teritoriu oarecare rezultat din combinarea factorilor
naturali cu cei creați de om.”Peisajul desemnează o parte din teritoriu perceput ca atare de către
populație, al cărui caracter este rezultatul acțiunii și interacțiunii factorilor naturali și umani.”1
U.N.E.S.C.O. a stabilit trei categorii de peisaje culturale cu valoare pentru umanitate:
1
Krier Rob 1979
4
1. Peisajul conceput şi creat intenţionat de om = de tipul grădini şi parcuri, peisaje ce au fost

realizate pentru scopuri estetice și sunt adesea (dar nu întotdeauna) asociate cu clădiri sau
ansambluri monumentale.
2. Peisajul dezvoltat organic / peisajul vernacular = rezultat al unui imperativ social, economic,
administrativ şi/sau religios, acest tip de peisaj s-a dezvoltat în forma din prezent prin asocierea
cu sau ca răspuns în faţa mediului înconjurător natural; asemenea tipuri de peisaje reflectă
procesul de evoluţie chiar în forma şi în componentele lor.
3. Peisajul cultural asociativ = a cărui importanţă se justifică prin virtutea asocierii elementelor
naturale cu valori religioase, artistice sau culturale, fără a ţine cont de evidenţa culturii materiale.
Silueta urbană : Orizontul creat de structura generală a orașului sau de intervenția umană într-
un cadru non-urban sau în natură. Panoramele orașului servesc drept o amprentă, precum nici
două siluete nu sunt asemănătoare. Din acest motiv, programele de știri și programe sportive,
emisiuni de televiziune și filme afișează adesea orizontul unui oraș pentru a stabili o locație.
Termenul Sky Line din New York City a fost introdus pentru prima dată în 1896, când a fost
titlul unei litografii color de Charles Graham pentru suplimentul de culoare al revistei New
York.2
Profil urban : linia care cuprinde, făcând abstracție de volum, înfățișarea unui obiect urban
simplu ori compus.
Când privim un oraș descriindu-și profilul pe luminozitatea cerului, îi simțim și îi înțelegem
caracteristicile plastice dintr-o dată. Monumentele, casele, clopotnițele se compun într-o formă
unitară, de o expresie aproape abstractă. Dacă ne apropiem de orașul pe care îl priveam din
depărtare, ne dăm seama cum profilul își pierde din înțelesul lui. Încetul cu încetul, cutare
biserică, cutare palat, cutare turn ieșit din profilul general al orașului ăși va desemna la rândul lui
profilul particular. Profilul astfel înțeles sugerează forme, fără însă a le exprima. Profilul unui
monument este suprema lui expresie.Profilul tinde spre ideogramă...deci spre idee.3
Identitatea urbană : Orașul contemporan nu mai poate continua să fie asimilat cu ideea unui
spațiu singular, ideal aflat în construcție sau reconstrucție. Nici ca unic sau posibil model formal
2
Wikipedia
3
G.M.Cantacuzino, Izvoare și Popasuri, Editura Eminescu, București, 1977, p.243
5
ci mai degrabă ar trebui considerat ca un spațiu descompus, hibrid, dinamic și cu siguranță

neterminat, spațiu-multiplu, generat de coexistență și evoluție.
Orașul nu mai reprezintă o insulă cu o identitate singulară, ci un spectru de orașe, “orașe în
orașe”.Aceasta este esența metapolisului contemporan, de a fi un hiper-loc, un spațiu al spațiilor.
Identitatea orașului contemporan, privit dintr-o perspectivă pozitivă, prezintă un bogat scenariu
multilateral, un captivant caleidoscop al oportunităților.4
Topografia : În sens restrâns implică înregistrarea datelor legate de relief sau de trăsăturile
terenului, calitatea tridimensională a suprafețelor și identificarea formelor de relief specifice.
Aceasta se referă la formele de suprafață și la caracteristicile sale sau la o metodă de descriere a
acestor trăsături transpuse ca imagine sub forma unor hărți.
Spațiul urban : Reprezintă suma tuturor tipurilor de spații aflate între clădirile unui oraș sau a
altor așezări umane. Cele două elemente de bază ale spațiului urban sunt strada și piața.
Spațiul urban evidențiază trei dimensiuni :
1.Dimensiunea spațială = concentrarea într-un spațiu relativ mic, a unui număr mare de
construcții.
2.Dimensiunea temporală = noul spațiu geografic generează noi oportunități pentru locuitori.
3.Dimensiunea economică = activitatea economică generată de cererea și oferta de bunuri și
servicii din interiorul spațiului urban.5
Agora : Prezentă din Grecia Antică aceasta era un spațiu deschis care servea ca un loc de
întâlniri pentru diferitele activități ale cetățenilor. Apărută inițial în lucrările lui Homer,
denumirea se refera atât la adunarea poporului în sine cât și la cadrul fizic în care aceasta avea
loc. Folosită de grecii clasici ai secolului V î.Hr. pentru a caracteriza o trăsătură principală a
vieții lor : activitățile zilnice ce țineau de religie, politică, judecată, social și comerț.
Poziționată în mijlocul orașului sau în apropierea portului, acesta era înconjurat de clădiri publice
și temple, aceasta a servit deasemenea pentru activități culturale reprezentații de teatru și
gimnastică până la construirea unor clădiri și spații special destinate acestor scopuri.
4
The Metapolis Dictionary of Advanced Architecture: City, Technology and Society in the Information Age,
Editura Actar,2013, p.480

5
Legea nr.451, din iulie 2002, pentru ratificarea Convenției Europene a peisajului de la Florența
6
Acropola : „Se înalță deasupra acoperișurilor joase ale orașului, chiar ca fruntea gânditoare a
umanității, frunte binecuvântată de zei. Față de mare, înconjurată de munți, ca un lucru încheiat
în pace și în fericirea deplină a gîndului victorios.”6
La picioarele Acropolei orașul se întinde umil, astăzi ca și altădată, sub stratul de trandafiriu
veșted al acoperișurilor de olane, din care răsare semnul închis al chiparoșilor.Casele sunt albe și
anonime ca pietricelele aruncate de talazuri pe țărmuri.”
Textul de față își propune să examineze profile urbane ce au dat identitatea unor aşezări şi
determinarea lor de anumite considerente topografice, funcţionale, simbolice etc. Din cele mai
vechi timpuri, formarea de noi orașe sau regenerarea acestora a mers mână în mână cu evoluția și
modificărea siluetei orașului și implicit a arhitecturii și funcțiunilor prezente în acesta.
I. Identitatea urbană şi locul. Fenomenologie arhitecturală

Fenomenologia reprezintă curentul filozofic din secolul al XX-lea care încearcă să descrie
structura experienței ,așa cum este ea reprezentată în conștiință, nu ca fapte ci ca esență a
lucrurilor.
Critică adusă modernității
A construi(bauen) înseamnă a face loc din spațiu nediferențiat, natura conceptului de a
construi este de a permite locuirea. Modernitatea este descrisă ca “pierdere a conceptului de
“ACASĂ”(homelessness). Principala trasatură a locuirii( wohnen,dwelling) fiind aceea de a
proteja, de a ocroti și de a permite ca lucrurile să existe în esență, oferind odată cu aceasta o
identitate spațiului locuit.
Principile care guvernează modernizarea sunt raționaltatea, anonimitatea, abstractizarea
crescândă a relațiilor sociale în contextul dezvoltării tehnologice a producției și al organizării
birocratice a vieții sociale
6
G.M.Cantacuzino, Izvoare și Popasuri, Editura Eminescu, București, 1977, p.233 - 236
7
“Lipsa de raportare la sistemul de valori tradiționale, pe care modernitatea o promovează este

receptată ca eliberatoare numai de către unii, căci ea înseamnă totodată și lipsă de certitudini și
de sens.”7
Fenomenologia pune accentul pe percepția directă a arhitecturii, arhitectura ca fenomen, ca
manifestare concretă. Fenomenologia locului privește relația dintre esență și fenomen: cum
devine prezentul perceptibil prin prisma trecutului.
Spatiul existențial și fenomenologia

Spațiul în care locuim este pliat în două: ce este și cum este perceput ca fenomen.
În acest caz vorbim, pe de o parte de spațiul propriu zis și ne amintim de Heidegger : “este locul
natal,cel care dă naștere casei “8.
Pe de altă parte vorbim despre caracterul său, geniul acelui spațiu al existenței pe care Schultz îl
definește ca “atmosfera generală”, el introducînd totodată conceptul ce susține că orice loc ”are
geniul său, îngerul său păzitor”9.
În acest sens reamintim și de conceptul Genius Loci - “spiritul locului” o viziune umanistă
asupra spațiului care susține unicitatea identității fiecărui spațiu în funcție de trăsăturile sale
caracteristice. În arhitectură cel mai important reprezentant al discursului fenomenologiei este
norvegianul Christian Norberg Schultz.
“Architecture means to visualize the genuis loci,and the task of the architect is to create
meaningful places,whereby he helps man to dwell.”10
“Architecture is not just space but it is an experience”, “architecture is in bodily engagement
with environment”11. Astfel Pllasmaa Juhani consideră că simțul văzului domină toate celelalte
simțuri.
7
Martin Heidegger, The Basic Problems of Phenomenology, Indiana University Press, 1988
8
Martin Heidegger, The Basic Problems of Phenomenology, Indiana University Press, 1988
9
Christian Norberg Schultz, Genius Loci: Towards a Phenomenology of Architecture, Rizzoli International
Publications, 1980
10
Tim Cresswell,Place: An Introduction, Wiley Blackwell, 2015, p.130
11
Pallasmaa Juhani, Eyes of the Skin, Wiley-Academy, 2005
8
Fenomenologia pune de asemenea accentul pe conceptul de loc ca generator al arhitecturii,

urmărind acest concept observăm cum caracteristicile loc-ului unde amplasăm obiectul
arhitectural, sunt cele care ar trebui să ne dicteze specificitatea construcției, care la rândul ei este
cea care determină identitatea urbană.
II. O PERSPECTIVĂ ISTORICĂ
1. Profilul urban în perioada Antichității(Binomul Acropolă|Agoră)
Grecii au dat naştere primei civilizaţii europene care a influenţat considerabil dezvoltarea
lumii din numeroase puncte de vedere, în special în domeniul sculpturii și arhitecturii.
Concentrarea asupra percepţiei în perspectivă a volumelor arhitecturale, specifică lumii greceşti,
a generat şi o anumită sensibilitate pentru profilul urban, înţeles ca delimitare a volumelor de
arhitectură pe fundalul ceresc.
Cele dintâi manifestări ale spaţialităţii lumii greceşti au fost reprezentate de culturile minoică
şi miceniană.
Civilizaţia minoică este predecesoarea celei greceşti,. între 2500 şi 1300 î.Hr., a apărut şi s-a
dezvoltat pe insula Creta din sudul Mării Egee. Fiind cea mai veche civilizaţie avansată din acea
zonă, ea şi-a primit numele de la Minos, conducător mitic al Cretei, din oraşul Cnossos.
Cultura minoică, era caracterizată din punct de vedere arhitectural de o dezvoltare a oraşelor în
jurul palatelor, ce se regăseau amplasate pe cele mai înalte culmi ale așezărilor.
În vreme ce civilizaţia miceniană, considerată războinica continentului, era cunoscută pentru
arhitectura dominată de cetăţi şi structuri defensive.
Aşezările primilor minonieni, agricultori care emigraseră se crede că din Asia Mică, se aflau în
estul insulei. De acolo, ei s-au răspândit şi au populat întreaga Cretă. Țară care a preluat influenţe
culturale şi materii prime vitale din Egipt şi Mesopotamia. Pe insulă s-au descoperit urme ale
prelucrării metalelor şi ale unei producţii de faianţă, precum artefactele Kamares, care erau
exportate în toată zona mediteraneană.
Minoienii duceau o viaţă urbană dedicată comerţului,și cultivării viţei-de-vie şi măslinilor.
9
Din punct de vedere urbanistic orașul era dezvoltat , precum spuneam, în jurul palatului, cel
mai important palat din Creta a fost cel din Cnossos, redescoperit de arheologi în 1834,situat la
circa 6 km de Candia.
Vilele şi locuinţele erau plasate în jurul palatului, în vreme ce
mormintele se aflau amplasate dincolo de marginea oraşului.
Complexul, dispus pe mai multe etaje şi construit din
cherestea şi piatră, avea o funcție multiplă atât de centru
administrativ cât şi religios, cuprinzând aproximativ 1.400 de
încăperi.
Palatele minoice erau alcătuite, în general, din patru aripi,
dispuse în jurul unei curţi dreptunghiulare, cu funcţie de
centru al întregului complex. Fiecare secţiune a Palatului din
http://www.odysseyadventures.
Knossos avea un rol special. În partea vestică erau dispuse
altarele, camerele ceremoniale şi încăperile înguste pentru
depozitare.De a semenea în această secțiune se afla camera
tronului, elaborat decorată.
În partea vestică îndepărtată a complexului se afla intrarea
oficială în palat, marea Curte Vestică pavată.
Aripa estică a structurii a avut cândva patru nivele, dintre care
doar trei s-au păstrat până în ziua de astăzi. În această parte a
complexului se aflau şi camerele rezidenţiale ale elitei
minoice conducătoare, după cum au fost interpretate,
atelierele, un altar şi una dintre cele mai impresionante
http://www.odysseyadventures
realizări ale arhitecturii minoice: Marea Scară. Alte părţi ale
palatului includ apartamente vaste, cu ţevi din teracotă prin care trecea apă curentă.
La apogeu, în Cnossos trăiau aproximativ 80.000 de locuitori, oraşul având aproximativ o mie
de locuinţe, luminate natural datorită unui sistem ingenios.
În jurul anului 1750 Î.Hr. un cutremur a distrus primul palat. Acesta a fost însă reconstruit , ba
chiar extins cu aproximativ 5080 metri pătraţi, dezvăluind astfel supremaţia pe care o deţinea
conducătorul din Cnossos pe insula Creta.
10
Pe lângă Cnossos, mai existau oraşe-palat în zona de nord: Mallia,la est: Zakros şi în
extremitatea sudică :Phaistos. Acesta din urmă a fost ridicat de asemenea pe terase cu înălţimi
diferite. S-au descoperit aşezări minoice nu numai în Creta, ci şi pe insula Santorini, a căror
prezență a fost însă distrusă de erupţia unui vulcan în jurul anului 1628 î.Hr.
Aproximativ în 1450 î.Hr., Creta şi Cnossos au fost cucerite de micenieni iar asaltul dorienilor
din jurul anului 1230 î.Hr. a reușit să distrugă civilizaţia miceniană, inclusiv pe cea de pe insula
Creta. Astfel începând cu 1100 î.Hr., Creta a fost asimilată de civilizaţia greacă de pe continent.
https://www.google.ro/search?q=knossos&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwihu8GFi4jaAhWEKVA
KHT8mAMkQ_AUICygC&biw=1536&bih=708#imgrc=Em1JJvsqgGAhAM:
Observăm cum palatul era gândit ca un labirint, o construcție compactă, un caracter masiv și un
profil terasat care după cum putem observa avea amplasat în inima amenajării Piața Principală și
Sala Tronului.
Gândit ca motor al așezării. găzduia principalele funcțiuni și activități ale acelei perioade și
reprezenta casa conducătorului și totodată punctul de comunicare cu zeitățile.Importanța acestuia
era lesne de observat chiar din afara orașului , datorită siluetei descrise.
ATENA (Binomul Acropolă|Agoră)

„Din Grecia Antică, artefactele au fost făcute să se evidențieze ca figuri împotriva unui teren
natural - o schemă care a permis arhitecturii își afirmă superioritatea față de natură.” ˡ12
12
Kengo Kuma, Architecture Words 2 Anti-Object: The Dissolution and Disintegration of Architecture, Translated
by Hiroshi Watanabe, AA Publications, 2013, p 60
11
“În limpezimea luminei sale pare eliberată de orice contingențe istorice.Dincolo de actual și
deasupra trecutului ea a păstrat din mărimea ei esențialul. Pacea ei nu e făcută din uitare, nici
frumusețea ei din pitoresc. Uzura timpului n-o poate atinge. Tot ce a fost spus de pe acest
promontoriu trezește în noi devenirea.”13
Arhitectura antică este importantă ca obiect de studiu deoarece a influiențat hotărâtor istoria
arhitecturii, până la începutul secolului XX. Practic ceea ce numim astăzi arhitectură clasică a
fost inventat în mare măsură în antichitate.De asemenea și definirea profilelor urbane care au
conturat identitatea urbană a așezărilor, a prins contur tot în această perioadă.
Oamenii, prin definiție, sunt capabili să construiască, folosind materialele naturale sau
prelucrate, și dintotdeauna și-au construit adăposturi, locuințe, construcții defensive, însă
arhitectura clasică începe în momentul în care oamenii au încercat și reușit, în zona Mediteranei,
să translateze în piatră o arhitectură monumentală, precum cea a templelor.
Templele, considerate case ale zeilor, au fost literalmente inspirate din arhitectura
construcțiilor de locuit Dar,cum zeii erau considerați superiori oamenilor stramoșii noștrii au
considerat probabil necesar să le construiască și o versiune superioară de casă, amplasată
bineînțeles pe punctele cele mai înalte ale orașelor în concordanță cu statutul divin al acestora.
În afară de temple, orașele Greciei antice beneficiau de construcții multifuncționale numite
STOA, cu rolul de galerie comercială, hală a orașului, ateliere sau pur și simplu cu rol de galerie
de circulație în lungul piețelor orașului.
Construcțiile tip stoa erau amplasate în AGORĂ,

care avea rolul de piață centrală a orașului sau a
așezării. Practic, agora era mărginită pe cel puțin o
latură de o construcție de acest tip.
Inițial alcătuit ca un spaţiu liber destinat
comerţului, situat în centrul aşezării,amplasat la
http://www.angelolarocca.it/angelolarocca.it/la- intersecţia principalelor drumuri de la poalele
cittadella-degli-dei/?lang=en
13
G.M.Cantacuzino, Izvoare și Popasuri, Editura Eminescu, București, 1977, p 233
12
acropolei, agora era locul de intâlnire a cetățenilor în scopuri politice, precum şi locul unor
sanctuare unde se desfășurau luptele, întrecerile, şi spectacolele cu caracter sacru.
O altă construcție aparte a fost TEATRUL. Acesta a apărut din nevoia cetățenilor din orașele
Greciei Antice de a se aduna în număr mare la sărbătorile zeilor păgâni și a urmări serbările și
cântările tradiționale. Deși o mare parte a ritualului se desfășura în interiorul și de jur împrejurul
templului, spectacolul propriuzis urma să aibă loc seara, la exterior, corul deplasându-se în
apropierea unei coline astfel încât oamenii să se suie pe colină și să-i poată urmări mai bine.
Astfel cu timpul colinele au fost amenajate cu bănci de piatră, geometria reliefului a fost
modelată sub forma unei suprafețe conice, rezultând formula celebră de TEATRU ANTIC.
Teatrele antice erau descoperite, situate în aer liber, formate din scenă, podium, lateralele ce
găzduiau orchestra și spațiul central unde stătea corul, și bineînțeles, gradene organizate pe
sectoare, asemeni peluzelor de pe stadioanele și de la sălile de spectacol din prezent.
Orașele Greciei Antice beneficiau de obicei de teatre amplasate în zona ACROPOLEI unde se
afla amplasat și templul, și erau construite direct pe relieful din piatră.
Situată pe un relief dominant, ACROPOLA cumula iniţial în epoca arhaică, a regalităţii
funcţiunile politice, militare, administrative şi religioase care însă după sec. VI.î.Hr., au fost
preluate treptat de agoră, aceasta păstrându-și numai rolul defensiv de ultim refugiu în caz de
asediu și menţinerea funcţiunilor religioase ca suport simbolic.
Civilizațiile lumii antice, orașele Greciei antice respectiv Imperiul Roman au reprezentat o
perioadă de geniu și puternic avans al rasei umane. În antichitate au apărut științele importante
precum Matematica, Geometria, Ingineria civilă și militară, Chimia, Medicina, iar disciplinele
artistice au cunoscut de asemenea un avans și un rafinament fără precedent.
Disciplina ce poartă numele de arhitectură se situează la granița între artă și inginerie, și a fost
dezvoltată în mod științific și unitar pe acest întreg teritoriu. Ceea ce numim astazi arhitectură
clasică a fost inventată și dusă la perfecțiune de către Grecii antici si ulterior de către Romani.
Cetățenii în mare parte orășeni, locuiau în așezări de piatră și zidărie, beneficiind de multiple
spații publice, construcții monumentale și facilități având în prim plan al profilului urban descris,
colina sacră.
13
https://ro.pinterest.com/pin/302867143665384749/
Din schița profilului Acropolei, realizată de Le Corbusier, observăm cum obiectele
arhitecturale ce se descriu fac parte dintr-o amenajare a teriroriului, nu reprezintă numai
construcții in sine.Prin ocuparea în întregime a formelor de relief poporul grec a creat o
clasificare nescrisă a clădirilor orașului. Astfel locuințele și activitățile destinate cetățenilor sunt
poziționate pe treptele inferioare ale reliefului, punctele cele mai înalte fiind amenajate cu
obiecte arhitecturale destinate sacralității, temple, monumente religioase destinate celebrării
zeilor. Spații ce atrag locuitorii, generatoare de funcțiuni și activități.
Astfel putem spune că relieful potențat prin amplasarea construcțiilor dă naștere primelor
siluete urbane reprezentative modului de viață și activităților perioadei și civilizației în cauză.
2. Profilul urban în Evul Mediu (Catedrala ca dominantă verticală)
Evul mediu a reprezentat o perioadă de tranziție, de la vastul Imperiu Roman, atotputernic și

civilizat, la mici regate și state efemere.A fost o perioadă dominată de războaie și insecuritate.
14
Se întinde pe o perioadă de aproximativ 1000 de ani, de la căderea Romei, 410 Î.Hr. până la
căderea Constantinopolului, ultimul bastion al fostului Imperiu Roman de Răsărit, în 1453.
Practic, Evul Mediu european, numit în engleză și Dark Ages sau “Perioada întunecată”, a fost
o epocă în care orice urmă de civilizație a dispărut, oamenii luptându-se și ascunzându-se în
spatele zidurilor, fortificaților sau în sălbăticie.
Astfel observăm cum singurul element coalizator și cerebral din această perioadă a devenit
biserica. Aceasta, remarcându-se ca autoritate, a jucat un rol solitar, de control și influiență
politică asupra tuturor orașelor, regilor sau a altor persoane și organizații influente.
Pentru a susține noul statut dobândit de funcțiunea religioasă, arhitectura a trebuit să evolueze și
să dezvolte un nou stil ce să coalizeze și să îmbrace armonios noile obiecte arhitecturale:
Catedralele.
“Reîncep cu umilință să-și reclădească biserici din fragmentele templelor răsturnate...Nici
metodele de construcție, nici metoda ornamentală, nici principiul planurilor nu au aceiași
concepție, nici măcar lucrători și meșteri nu sunt ieșiți din același mediu și recrutați după același
principiu.”ˡ14
Astfel remarcăm apariția unui nou tip de profil urban,cel care plasează ca element dominant
catedrala. Silueta orașelor este definită ca o linie uniformă a orizontului spartă de turnul elansat
al bisericii. Astfel remarcăm cum înalțimea acestui element ajunge să definească o așezare,
accentuându-i importanța.
În afara importanței acordată înalțimii turnurilor în perioada Evului Mediu, a luat naștere și o
competiție la nivel stilistic între diferite așezări care considerau că supremația și identitatea
urbană le este asigurată și definită nu doar prin puternica accentuare a profilului urban datorită
înalțimilor atinse de turnul catedralei ci și de caracteristicile arhitecturale ale acestora.
Întru-cât “stilul gotic se presupune că își găsea toată vitalitatea în imaginația populară”15 se
conturează diferite moduri de realizare ale obiectelor arhitecturale cu aceiași funcțiune religioasă
în funcție de abilitățile și viziunile maeștrilor prezenți în acea zonă.
14
15
15
„Aceste echipe ascultau de o disciplină oarbă, lucrătorii erau ținuți de maeștri prin legămînt,
iar tainele meseriei trebuiau cucerite cu răbdare. ”16
sursa proprie
CATEDRALA DIN KÖLN

Aceasta a fost ridicată pe locul unui fost templu roman din secolul al IV-lea. Amplasamentul
face ca aceasta sa fie cunoscută drept cea mai veche catedrală, fiind închinat de către Maternus,
primul episcop creștin din această țară.
Ridicarea acestei biserici gotice a început în anul 1248 și s-a întins, cu numeroase întreruperi,
pe o perioadă de aproximativ 600 de ani până a fi considerată terminată. Astfel putem spune că
deabea în anul 1880 a fot finalizat profilul orașului Klön, conform siluetei creionate mai sus și
cum îl știm noi astăzi. Acesta reprezentând de asemenea un moment definitor al identității
urbane a acestui spațiu.
Odată cu terminarea construcțiilor, această catedrală a devenit cea mai înaltă clădire din lume,
dobândindu-și astfel locul fruntaș în fața celorlalte așezări. În anul 1884 acesta și-a pierdut însă
locul prim, fiind devansată de “Monumentul din Washington”. Cu toate acestea, catedrala a
rămas cu titlul de “Catedrala cu cea mai mare fațadă din lume”.
Cele două turnuri ale catedralei ating înălțimea de 157 de metri, iar lungimea acestui edificiu
este de 144 de metri și prezintă o lățime de 86 de metri.
De asemenea ca stil architectural observăm folosirea zidurilor înalte și subțiri, sprijinite la
exterior de contraforți în formă de arcuri butante. Ferestrele numeroase, largi și înalte, terminate
în formă de rozetă și împărțite longitudinal prin colonete, ce prezintă vitralii translucide realizate
cu ajutorul geamurilor multicolore, care permit luminii să inunde spațiul interior. Și cel mai
16
16
important folosirea sculpturii statuară, monumentală ce ornează fațadele exterioare și oferă

unicitatea detaliilor.
Constatăm astfel cum clădirea domului aflată la aproximativ 250 de metrii de Fluviul Rin se
descrie ca siluetă pe linia orizontului atât datorită caracteristicilor sale arhitecturale dar mai ales
datorită înalțimii turnurilor, potențate totodată de poziționarea acesteia pe colină.
sursa proprie
NOTRE DAME DE PARIS

Catedrala aceasta se află amplasată pe locul unde în antichitate romanii ridicaseră un templu.
Lucrările începute în anul 1163 au fost finalizate cu 180 de ani mai târziu și atunci lipsită de
finisajele finale dar completând silueta orașului prin volumul descris. Ridicată în perioada
analfabetismului aceasta a fost concepută astfel încât să prezinte într-un mod cât mai plastic
scenele și personajele biblice prin stilizarea portarurilor, picturilor și vitraliilor ce o împodobesc.
Turnul din partea de sud, care adăpostește clopotnița catedralei prezintă un element direct de
legătură cu turnul de nord printr-o galerie ce poartă numele de “Galeria Himerelor” datorită
figurilor apocaliptice înfricoșătoare,inspirate din vechile legende creștine sculptate de-a lungul
ei.
La nivelul inferior regăsim faimoasa fereastră în roză cu un impresionant diametru de 10 metrii
ce are în fața sa statuia Fecioarei cu Pruncul în brațe.
Observăm cum expresia artistică a obiectului domină înâlțimea, catedrala Notre – Dame,simbol
al istoriei religioase și artistice, reprezintă chintesența artei franceze medievale, inspirând
numeroase opere literare și artistice.
Situată în centrul celei mai mari insule a Parisului metropolitan, pe malul râului Sena, din
mijlocul a zeci de clădiri se citește impozant silueta celebrei Catedralei Notre Dame care prin
magnitudine și arhitectură reușește să domine profilul urban al capitalei Franței.
17
În urma celor două analize observăm în primul amplasamentul asemănător al celor două
edificii, în imediata apropiere a cursurilor importante de apă a celor două orașe pe locul unor
foste temple romane. Astfel putem afirma că elemental dominant al profilului urban descris se
regăsește în ambele cazuri poziționat în centrul dezvoltării urbane al așezărilor în cauză.
Din punct de vedere architectural însă remarcăm o diferență în abordarea tehnicilor de
dezvoltate în procesul realizării celor două catedrale. În cazul Catedralei din Köln accentual cade
în primul rând pe dimensiunile acesteia, înalțimea turnurilor, gabaritul fațadelor sunt
caracteristicile cele mai importante prin care orașul își câștiga supremația. Pe cînd în cazul
Catedralei Notre Dame de Paris, se urmărește plasticitatea volumului și expresia sa artistică.
În ambele cazuri aceste metode urmărind să genereze un element dominant al profilului urban și
o identitate urbană bine definită a spațiului, prin realizarea unui obiect cu statutul de marcă.
Catedrala din Köln realizată pe parcursul a aproximativ 600 de ani se face remarcată de la
depărtare în primul rând datorită siluetei mărețelor turnuri, ce apar zvelte și elansate pe linia
orizontului. În antiteză Catedrala din Notre Dame, construită într-o perioadă de circa 180 de ani,
apare ca o siluetă a unui volum compact și impozant, nesimțindu-se neapărat prezența unui
element vertical dominant.
Elemente ale aceleiași perioade istorice, și aparținînd aceluiași stil gotic cele două profile
urbane, al orașului Köln și cel al Parisului, în ciuda diferențelor, conturează clar o siluetă ce are
ca element dominant catedrala, obiectivul cu cea mai ridicată importanță atât din punct de vedere
al funcțiunii cât și al identității așezărilor în perioada Evului Mediu.
“Aceste profile gotice au precizia și nervozitatea pe care le au ansamblurile monumentelor din
care fac parte. Sensibilitatea și nuanța, precizia și puterea de expresie sunt aduse aicea la
maximum. De aceea profilele gotice au ceva organic, mușchiular ori vegetal care le dă o viață
mai intense. Profilele gotice n-au fost niciodată codificate. Canonul gotic n - a fost formal. Din
acest motiv libertatea de expresie în profilele gotice este mult mai mare” 17
Din punct de vedere urban dezvoltarea a început ceva mai tâziu și de la un nivel de pornire
sensibil mai redus decât in Occident,schimbarea fiind semnificativă abia începând cu secolele
XIII-XIV.
17
18
În istoriografia românească persistă încă puncte de vedere diferite referitoare la mecanismul

formării orașelor medievale.Adepților unor geneze endogene care insistă pe rolul primordial al
elementului autohton , li se opun cei care consideră că decisiv a fost aportul din exterior:
bizantin,italian sau german. În realitate situațiile sunt destul de diferențiate,târgurile și orașele
medievale constituindu-se în primul rînd sub influența comerțului și a dezvoltarii meșteșugurilor.
Începând din sec XIII vorbim despre orașele Evului Mediu ca importante centre comerciale
unde prind viață activitățile manufacturiere ce generează și totodată dezvoltă instituția breslelor
, ele întărindu-și astfel importantul rol comercial.
Astfel vorbind despre perioada Evului Mediu putem spune că profilul urban,reprezentativ unui
oraș dezvoltat în această epocă, în ciuda diferențelor stilistice,generate de abilitățile și viziunile
maeștrilor, are ca element principal catedrala și este dominat de verticalitatea turnurilor acesteia.
Înălțimea turnurilor denotă puterea economică și definește statutul așezărilor căruia îi aparțin,
așezări ce capătă și își dezvoltă un puternic caracter comercial, definit de activitățile de
manufactură și instituția breslelor, ce caracterizează perioada medievală.
sursa proprie
3. Profilul urban în Renaștere (Cupola și perspectiva arhitecturală)
“ Roma e un oraș de cupole dominat de o cupolă gigantică.În alte orașe italienești ca Bologna,
Siena, Veneția, Verona, campanilele au un rol hotărâtor în profilul orașului.
Cupola în arhitectură ajunge la un efect maxim de gravitate, pe când campanilul (clopotnița) se
înalță ca semnul unei liberări.”18
18
19
“ Profilele nu-și pierd din puterea lor, dar se ornamentează. Această ornamentație, adesea
bogată, a avut o foarte mare influență asupra Renașterii.”19
“După experiența gotică, școala lui Brunelleschi se întoarce la canoanele lui Vitruviu. Dar
lecția gotică nu se uită, domul din Florența păstrează nervurile gotice în structura lui. Profilul
acesta nuanțat pâna la limitele posibilului, e studiat pentru a prinde lumina pe suprafețe mici dar
bine definite, între regiuni de umbre adânc săpate într-un material dur, prielnic preciziei și
muchiilor ascuțite.”20
Brunelleschi este cel ce a revoluționat arhitectura și arta plastică introducând în spațiul artistic
conceptul de perspectivă (perspectiva liniară), aceasta a reprezentat o metodă rațională prin care
se putea crea un spațiu tridimensional coerent,omogen și infinit pe o suprafață bidimensională.
Privind spațiul architectural dintr-o nouă perspectivă, acesta a reușit să contureze prin folosirea
cupolelor un nou profil urban, care odată cu trecerea timpului a ajuns definitor perioadei
Renașterii. Cupola descrisă ca semn distinctiv al bisericilor pe linia orizontului așezărilor are
rolul de a simboliza bolta cerului, în antiteză cubul fiind forma ce reprezintă pământul.
Astfel observăm cum cupolele sunt folosite cu precădere în cazul lăcașelor de cult,
simbolizând pe verticală axa lumi. Aceasta asociază și conectează pământul reprezentat prin
forme arhitecturale pătrate sau cubice, cu cerul caracterizat prin folosirea formelor arhitecturale
circulare sau sferice.
Acest element ce evocă cerul se află sprijint pe o bază cubică sau ortogonală amplasată pe
pământ. Forma de cupă răsturnată are astfel rolul de a simboliza coborârea puterii cerești. Prin
urmare observăm cum și în această epocă a Renașterii, monumentul religios rămâne elemental
dominant al profilului urban, definind în continuare identitatea urbană a așezărilor.
Celebra cupolă a lui Brunelleschi a Domului din Florența: “Domul Santa Maria del Fiore” este
fără îndoială unul dintre cele mai frumoase monumente, o construcție armonioasă cu bogate
ornamente realizate din piatră, a cărei cupolă domină panorama Cetății Renașterii.
Numele del Fiorese refera la floarea de crin,care este simbolul al însuși numelui vechi al orașului
Fiorenza,un vechi document din secolul al XV lea afirmând că “floarea” s-ar referi la Hristos.
19
20
20
Ridicarea domului a început în august l420, și a durat până in l436. La momentul finalizării
lucrării cupola a fost cea mai mare din lume, profilul dominant al acesteia generând o nouă
siluetă a orașului a cărei identitate se păstrează până în prezent, profilul orașului Florența având
în prim plan ceea ce a fost considerată o adevarată minune inginerească a timpului.
Cupola imaginată și realizată de acesta se remarcă ca element ce a pus bazele arhitecturii
renascentiste, Brunelleschi fiind inițiatorul acestei noi tehnici, dobândită și învățată din studiul
monumentelor antice(precum cupola Panteonului de la Roma). Tehnică care i-a permis să ridice
maiestoasa cupolă fără a fi nevoie de folosirea armăturii. Dar ,mai ales , acesta a fost inițiatorul
unei noi ideologii în arhitectură, datorită unui design ingenious prin care a reușit să creeze
această cupolă de dimensiuni impresionante fară niciun sprijin sau schelă. A conceput o structură
din cărămizi dispuse in forma de “spinare de pește” care permitea înălțarea boltei fără a mai fi
nevoie de elemente de susținere și care rezultă o formă perfectă de arc, rezultând o întreagă
suprafață împărțită în opt porțiuni. Acesta a reprezentat primul dom octagonal.
Brunelleschi este de asemenea cel care a inventat troliu cu trei viteze, mașini de ridicat
inovatoare, sisteme de prindere revoluționare, toate acestea neavând concurență până în
momentul apariției revoluției industriale.
Observăm astfel evoluția din punct de vedere a siluetei descrise de volumul dominant al
profilului urban. De la imaginea descrisă de templul antic pe colinele Greciei, la înălțimea
turnurilor catedralei din Evul Mediu ajungem la grandoarea cupolei în perioada Renașterii.
Profile aflate într-un continuu proces de modificare, unde constanta rămîne elementul situat în
prim plan, prin prezența monumentul religios.
21
sursa proprie
4. Profilul urban şi oraşul iluminist
Apăut în Anglia secolului XVII, curentul illuminist a fost constituit ca o mișcare de idei ce se
opune ideologiei de tip feudal.
Iluminismul,reprezintă o epocă de tranziție între clasicism și romantism. Reprezintă un termen
generic, care include toate tendințele societății din acel secol: spiritul inventiv,procesul cercetarii
științifice, credința în progres. Acest curent se bazează pe folosirea inteligenței pentru înlocuirea
obiceiului și tradiției prin folosirea rațiunii,o tendință de a pune totul la îndoială dintr-o
perspectivă critică. Sub influența acestui raport ideologic, curentul se cristalizează în Franța
secolului XVIII.
Orașul este imaginat de iluminiști ca sediu pentru "cetățeanul universal" el este "cetatea
universală-cosmopolisul" locul în care războaiele ar dispărea. Idealul uman al acestei epoci este
considerat a fi“filozoful”, personaj care înlocuia figura cavalerului și sfântului Evului Mediu.
Creșterea puterii politice a burgheziei, a generalizării industrializării și a relațiilor capitaliste
de producție a dus la răspândirea în Franța a principiilor iluministe ale arhitecturii.
Impactul masiv asupra arhitecturii a început să fie vizibil în momentul în care aristocrația a
început să construiască, după ce a fost expusă curentului de la o generație la alta. Primul motor în
acest sens a fost reprezentat de regalitate.
Observăm cum profilul urban dominat nu demult de monumente religioase, ajunge să se
dezvolte în jurul siluetei palatului, devenit element principal al așezărilor.
Aceştia negând întruparea Divinităţii şi amestecul ei în treburile lumii, ale universului,
considerau că Dumnezeu a participat la Creaţie doar ca element primordial, iar acum reprezintă o
figură atât de îndepărtată, încât nu se mai poate interveni în problemele umanităţii. Simpla
acceptare a existenţei lui Dumnezeu era suficientă pentru aceștia. Punând un accent deosebit pe
cunoașterea științifică și afirmându-se ca o puternică mișcare cu caracter anticleric, se opun
vehement superstiției, ignoranței și fanatismului.
22
Astfel ajung să se concentreze din punct de vedere architectural pe construirea și dezvoltarea

palatelor, îndepărtându-și atenția de la clădirile laice. Caracteristica principală a acestei epoci
este reprezentată de folosirea într-un mod impresionant a luminii, fie printr-un contrast puternic
între lumină și umbra, prin manipularea efectelor de clar-obscur sau prin utilizarea uniformă a
luminii cu ajutorul a multiple deschideri și numeroase ferestre.
Dezvoltarea urbanistică a orașului Paris realizat de Haussmann a urmat deasemenea ideile
iluministe ale formei de vizibilitate și a celebrat, prin reprezentarea arhitecturală, victoria politică
a burgheziei în lupta pentru putere. Reconstruirea Parisului a fost pusă în practică odată cu
aplicarea regulilor vizibilității iluministe, străzile au devenit un loc de afișare și manifestare a
noii ordini sociale stabilită in perioada Imperială.
Prin urmare putem afirma că Iluminismul a reprezentat în primul rând o schimbare a
paradigmei, ce ulterior a generat și o subtilă modificare a profilului și identității urbane, cu
rezultate cu precădere în modul planificării, amenajării și dezvoltării orașului.
sursa proprie
5. Profilul urban şi oraşul industrial
Sfârșitul secolului XVIII reprezintă momentul apariției primei zone industriale din lume,
situată pe malul râului Severn în Anglia, țara primei revoluții burgheze. Acest proces a fost apoi
îndeaproape urmat de toate țările evoluate.
Orașul finit, alcătuit pentru condiții de viață relativ constante și dezvoltat organic se regăsește
în pragul secolului IX obligat să facă față unei situații fără precedent. Industrializarea asociată
condițiilor capitaliste au schimbat realitatea europeană și totodată ritmul istoriei. La accelerarea
23
ritmului istoriei au contribuit de asemenea și o seria de invenții epocale precum: calea

ferată,locomotiva cu abur , telegraful,vapoare cu abur ,invenții în industria metalurgică .
Procesul industrializării este perceput ca generator al fondului construit.Creșterea numărului
de construcții industriale într-un timp relativ scurt a marcat silueta orașelor, dând naștere unor
zone greu de asimilat. Acestea au avut implicații profunde asupra modului de viată al orașelor,
modificând peisajul fizic urban, printr-o urbanizare forțată a micilor localități care dețineau
resurse expoatabile. Într-un timp foarte scurt, comunitățile bine închegate au fost puse în situația
de a conviețui cu grupurile mari de populație venită din alte zone, și cu noul ansamblu industrial
care domina silueta vecinătăților familiare ale orașelor. Industia a devenit astfel polul care
coordona viața oamenilor, aspect ce se reflectă și în profilul urban al orașului.
Această dezvoltare haotică a orașelor a avut loc în prezența unei distrugeri progresive a
spațiilor libere, și a generat apariția unei deficiențe generalizate de servicii publice. Ca urmare a
construcției de fabrici și a dezvoltării pieței de capital efectul imediat se vede în numărul și
densitatea construcțiilor, în aglomerările apărute și în scăderea vizibilă a calității mediului. Astfel
profilul descris în urma industrializării prezintă o siluetă în tonuri de gri, aglomerată și aflată sub
dominația elementelor industriale.
Aceste probleme generează utopii de tipul falansterului, care în perioada anilor 1840
determină apariția grupurilor și societăților preocupate în principal de rezolvarea importanțelor
problemelor legate de "politica de locuire".Însă nu peste tot aceste politici au avut rezultatele
notabile dorite.
https://www.archdaily.com/429700/ad-classics-the-tate-modern-herzog-and-de-meuron
TATE GALLERY
Centrala Bankside, amplasată în Londra a stat părăsită din 1981 până în 2000, când a fost
deschisă publicului ca “The Tate Modern”. Arhitecții elvețieni Herzog & de Meuron au abordat
24
transformarea acestei foste construcții industriale cu o relativă ușurință, creând un spațiu public
contemporan fără a diminua prezența istorică a clădirii. Impresionantul obiectiv arhitectural a
devenit de atunci cel mai vizitat muzeu al artei moderne din lume, revitalizând fostul cartier
industrial.
Clădirea originală a fost proiectată de Giles Gilbert Scott la sfârșitul anilor 1940 și a fost
dezafectată după doar trei decenii de utilizare. Situat pe malul Tamisei hornul stației reprezenta
contrapunctul domului Catedralei Sf. Pavel, profilul urban al acelei epoci fiind marcat de
monumentalele fabrici.
Herzog & de Meuron a ales să consolideze caracterul urban al clădirii fără a afecta în mod
semnificativ forma sa, permițându-i astfel să rămână o piesă vizuală în sine. Cea mai evidentă
modificare a aspectului exterior este fasciculul de lumină poziționat deasupra acoperișului,
gândit ca dominantă orizontală ce contrastează cu înalțimea turnului. Geometria minimală a
fasciculului luminous, realizată cu ajutorul geamului translucid, diferențiază clar această porțiune
contemporană de zidăria întunecată și detaliată a fațadei originale.
Tranziția dintre vechi și nou nu este întotdeauna evidentă. Herzog & de Meuron a făcut
referire la caracterul industrial al designului lui Scott în fiecare detaliu, evitând însă intervențiile
majore care ar putea distrage atenția de la operele de artă inițiale. Șinele de trepte grele, grilajele
din fontă și podelele nefinisate armonizând cu estetica originală.
Prin deschiderea peisajului din jurul fostei centrale electrice, arhitecții au căutat să genereze o
abordare naturală în jurul unei clădiri aparent monolită. Grădinile devin o mediatoare a spațiului
dintre muzeu și țesutul urban dezvoltat în jur, oferind acces din toate cele patru direcții. Fațada
este perforată în benzi la nivelul solului, indicând intrările și invitând publicul în interior.
Acest proiect, un model al reconversiei unui obiect arhitectural, reprezintă identitatea urbană a
unei epoci. Fabrica odată considerată motor al dezvoltării societății este transformată în galerie -
muzeu
25
sursa proprie
6. Profilul urban şi oraşul totalitar
Toate țările în care au existat și există regimuri totalitare prezintă aseamănări atât prin
elementele fundamentale ce țin de arhitectură , cât și prin totalitatea ideilor și concepțiilor
filozofice, morale și religioase care sunt folosite pentru a reflecta interesele și aspirațiile
conducătorilor lor.
Astfel toate aceste regimuri nu au făcut decât să propage o arhitectură numită “arta de stat”
care a fost folosită în scop ideologico-propagandistic. În creația arhitecturală a fiecărui regim nu
vom regăsi diferențe semnificative, deși fiecare stat avea propria tradiție și moștenire culturală,
ceea ce le caracterizează fiind concentrarea forțelor cu scopul obținerii unei arhitecturi
megalomanice.
Neoclasicismul este principala trasatură a arhitecturii regimurilor totalitare, stil folosit pentru a
crea o imagine a statului care să reflecte durabulitate și prestigiu.
Demolarea și distrugerea monumentelor cu valoare istorică, cu alte cuvinte distrugerea vechii
lumi, a reprezentat o etapă în demersul procesului de conturare a unui nou profil urban, care să
fie conform cu principiile conducerii, reflectând sistemul acesteia de valori.
Prin arhitectură se încerca inducerea unor comportamente, în fața clădirilor uriașe omul era
conturat ca extrem de mic,el devenind astfel obedient, umil, ascultător al ordinelor venite din
partea celor care au edificat mărețele construcții.
În cazul orașelor dens construite, conturarea pe la sfârșitul secolului trecut și începutul secolului
nostru, a unor noi centre de activități în afara centrelor istorice, prefigurând o organizare
policentrică , a indicat direcția deplasării acestor funcțiuni din zona centrului vechi către noi
extensiuni urbane.
26
Transformările la nivel urbanistic, prevăzute și la nivelul Bucureștiului, au prevăzut inserarea

aleatorie a clădirilor în planul inelar al orașului,aceasta mișcare fiind privită ca un simbol al
modernizarii.De asemenea în timpul dictaturii, programul de locuire unifamilială a dispărut
complet.
În București monumente importante aparținând stilului brâncovenesc au fost demolate în
întregime, un exemplu fiind ansamblul Mânăstirii Văcărești. Totodată în București cutremurul
din 1977 a reprezentat un bun pretext pentru demolarea mai multor clădiri istorice. Pentru a face
loc noilor clădiri reprezentative precum: Sala Palatului, Casa Scânteii, Palatul Radiodifuziunii au
fost alese locații diverse în cadrul țesutului urban.
Un bun exemplu al sistematizării urbane din perioada totalitară este reprezentat de proiectul
Casei Poporului, pentru a cărei construire au fost demolate trei cartiere: Uranus, Antim și o parte
din Rahova și 17 biserici, cele rămase în picioare fiind translatate și ascunse în spate blocurilor.
Acest mod drastic de abordare, prin demolarea unor întregi cartiere de locuințe și biserici
amplasate pe o colină cunoscută ca “Dealul Spirii” ce descria o silueta a orașului fiind locul din
care a fost apărat Bucureștiul de invaziile otomane, demonstrează necesitatea modificării
vechiului profil urban pentru a face posibilă instaurarea forțată a unei noi identități urbane.
Fig.1 Fig.2
CASA PRESEI LIBERE (numită pâna în 1989 Casa Scânteii)
Inspirată de cultura realist - socialistă a Uniunii Sovietice, numele construcției, care adăpostea
prima tipografie a țării, este inspirată de la ziarul Scânteia, principalul instrument de propagandă
scrisă al Partidului Comunist Român.
27
Între anii 1956-2007, clădirea a deținut recordul de cea mai înaltă structură din oraș. Din punct
de vedere architectural găsindu-și inspirația în modelul clădirilor înalte din Moscova:
Universitatea Lomonosov , Leningradskaia Gastinita(hotelul Leningrad).
Cu toate acestea, observăm și surse de inspirație autohtonă: Mânăstirea Curtea de Argeș,
Cozia sau Horezu, de unde au fost alese elemente decorative precum șiragurile de coloane de la
baza corpurilor joase din stânga și din dreapta corpului central, dar si așa numita
“ocnița”conform denumirii sale tradiționale, căreia i s-a dat drumul “să urce “ de la primul etaj al
corpului central până la ultimul.
O altă deosebire față de sursa de inspirație sovietică este faptul că orizontala este de cinci ori mai
mare decât verticala în timp ce la clădirea din Moscova ea este doar de 2,5 ori mai mare.
Aceasta înseamnă că la Casa Presei Libere raportul orizontală-verticală este de două ori mai
mare in favoarea orizontalei. Este o diferență cu un efect considerabil, nu numai vizual ca și
siluetă creionată, ci mai ales la nivel psihologic, aspect intens urmărit de regimul politic al vremii
în procesul dezvoltării profilului urban. De a domina vizual și a se impune cu orice preț asupra
unor cetățeni timorați, uniformizați.
28
7. Concluzii ale studiului evoluţiei istorice
Nr. Tipologie Perioada Planimetria Profilul urban Caracteristici Observaţii/

concluzii
1 Oraşul Sec. V Colina sacră Dialogul spaţial
fortificată din acropolă-agoră
grecesc î.Hr.
centrul orașului Asocierea cultului
Acropola conţine templul religios cu
Atenei aflat în dialog cu înălţimea .

agora care se află
la partea
inferioară
2 Orașul Sec. IV Singurul element Înălțimea

coalizator și turnurilor
Evului d.Hr.
cerebral al catedralei
Mediu perioadei a evidențiază rolul
https://wikipedia -
Koeln-1531- devenit biserica. important al
Catedrala holzschnitt-anton-von-
worms_2-1200x680.ro Remarcându-se religiei în
ca autoritate atât dezvoltarea
din punct de societații.
vedere social cât
https://wikipedia - și arhitectural.
De_Merian_Mainz_Trier_Köln_0
75.ro
3 Orașul Sec.XV Cupola se Dialogul spațial

remarcă ca pământ-boltă
Renascentist
element ce a pus cerească
Cupola https: //hroarr. com bazele arhitecturii materializat prin
Florence_aerial-
view_1490.ro renascentiste, proiectarea
Brunelleschi fiind cupolei.
inițiatorul acestei
noi tehnici.
https://pinterest firenze plan.ro
29
4 Orașul Sec. Caracteristica Schimbare a

principală a paradigmei prin
iluminist XVII
acestei epoci este decăderea
mtholtok edu Gardens reprezentată de simbolului religios

and Palace from the folosirea într-un și accentuarea
Grand Central
mod impresionant siluetei palatului.
a luminii.
https:// mtholtok edu Chateu of

Versailles, plan of the gardens
1680.ro
5 Orașul Sec. Ansamblu Procesul

industrial care industrializării
industrial XVIII
domina silueta perceput ca
vecinătăților generator al
familiare ale fondului
orașelor. construit.Silueta
Dezvoltare orașelor marcată
https://immanuelsground.com_images_ma haotică a orașelor de creșterea
ps_birmingham_bacon1883.ro
ce a generat numărului de
distrugeri construcții
progresive a industriale într-un
spațiilor libere timp relativ scurt.
6 Orașul Sec. Regimuri ce au Necesitatea

propagat o arhitecturii de a
totalitar IXX
arhitectură domina vizual și a
numită “arta de se impune cu orice
stat” care a fost preț asupra unor
https://e-zeppelin._ro_en_taking-the- Figure 1 folosită în scop cetățeni timorați,

totalitarian-city-for-a-walk.ro ideologico- uniformizați.
- propagandistic.
Perspectiva istorică a celor șase perioade arhitecturale urmărește demersul evoluției profilelor
urbane de-a lungul istoriei, pentru o mai bună înțelegere a momentelor și motivelor de schimbare
ale acestora în funcție de necesitățile și dorințele societății.
30
III. Tipuri de profiluri (siluete) urbane. Clasificare:
1.Din punct de vedere topografic,geografic, natural (oraşul maritim, oraşul în pantă, oraşul
plat, orașul verde)
ORAȘUL MARITIM
Porturile maritime reprezintă adăposturi naturale sau artificiale, situate în zona litorală, băi,
golfuri, la gurile de vărsare ale fluviilor. În urma unor lucrări, hidrotehnice și industriale speciale,
acestea pot asigura : intrarea și ieșirea navelor, cât și adăpostirea lor contra valurilor și vânturilor.
Aceste orașe maritime - porturi pot fi clasificate după așezarea geografică în porturi de litoral
și porturi maritime fluviale.Iar după destinație pot fi porturi comerciale,porturi militare și porturi
destinate pescuitului.
Așezările dezvoltate astfel prezintă un profil urban orientat către elementul natural: apa.
https://en.wikipedia.org/wiki/Rotterdam
ROTTERDAM
Prima atestare a acestuia datează din anul 1270, când așezarea prezenta o siluetă a unui simplu
sat pescăresc situat lângă un baraj de pe râul Rotte.
Începand din Evul Mediu veacuri întregi au fost necesare pentru ca micul sat de pescari să se
preschimbe într-un megalopolis. În sec XIX orașul și portul se extind pe malurile lui Niewe și
Maas, amplificând transportul maritim prin ieșirea la Marea Nordului.
Al doilea război mondial a șters din peisajul olandez centrul medieval al orașului.
31
În urma acestuia bombardamentele au lăsat în picioare doar clădirea primăriei,dar aceștia

folosind un plan architectural modern au trecut la reconstruire. Modernismul a redefinit astfel
orașul în acord cu aspirațiile spre urbanismul de înaltă clasă.
O dovadă a progresului profilului urban a constat în construirea celei mai mari clădiri de
birouri din Europa din acele vremuri, Witte Huis(Casa Alba) cu o înălțime de 45 metri.
Ajungând în zilele noastre, se conturează o siluetă a unui oraș ce a progresat considerabil
ajungând să definească un profil urban cu puternice accente verticale, dezvoltat în continuare de-
a lungul cursului de apă.
ORAȘUL ÎN PANTĂ
Orașele situate în zone colinare și de munte au dus la dezvoltarea urbană pe terenuri în pantă,
permițând abordarea și implementarea unor soluții tehnice și constructive inovatoare. Acestea
descriu un profil urban puternic definit în primul rând datorită reliefului, care prezintă deja o
pronunțată silueta pe care obiectele arhitecturale au rolul de a o potența. Exemplu ce îl regăsim
în cazul orașului Brașov, detaliat în capitolul IV.
ORAȘUL PLAT
Zonele de câmpie au permis construirea și dezvoltarea de orașe pe un teren plat, cu foarte mici
diferențe de altitudine. Planeitatea reliefului permite astfel arhitecților să dea curs liber
imaginației. În acest caz construcțiile fiind cele ce au rolul de a defini profilul urban, prin
adăugarea dominantelor verticale cu rolul de a domina și a genera accente importante în
formarea unei identități pronunțate a spațiului. Bucureștiul este un bun exemplu al acestei
situații, și se regăsește de asemenea prezentat în cadrul capitolului IV.
ORAȘUL VERDE
Reprezintă o alternativă a problemei contemporane a poluării planetei. Acest concept a fost
dezvoltat de reformatorii sociali ai secolului al XIX-lea drept “Orașul grădină” și prezintă o
alternativă la orașele mari și pline de noxe nocive.
32
Caracterizate printr-un număr limitat de rezidenți, aer curat, spații generoase ale cadrului
natural, aspecte ce sunt din ce în ce mai căutate în momentul de față.
LIUZHOU, ORAȘUL PĂDURE

În prezent în zona de sud a Chinei, în provincia Giangxi se dorește începerea proiectării unui
“Oraș Pădure”, lucrările urmează să înceapă în 2020. Proiectul are prevăzut peste 1 milion de
plante, apaținând unui număr de 100 de specii, ce urmăresc, în primul rând, creșterea calității
aerului. Vegetația care va acoperi clădirile ar urma să mențină o temperature scăzută, atât în
interiorul clădirilor cât și la exterior. Plantele incluse în proiect au de asemenea capacitatea de a
absorbi emisiile de dioxid de carbon.
http://www.descopera.ro/dnews/16525864-foto-china-a-inceput-sa-construiasca-primul-oras-padure-intr-un-demers-
care-va-revolutiona-fata-asezarilor-urbane
Observăm astfel dorința conturării unui profil urban aflat într-un perfect raport de armonine cu
cadrul natural. Toate construcțiile reproducând silueta unei păduri, conform conceptului.
De asemenea întâlnim și situații în care se răgasește un mix al acestor tipuri de profile urbane,
un exemplu în acest caz este reprezentat de orașul Hamburg.
33
https://www.expatica.com/de/moving-to/living-and-studying-in-hamburg_1635934.html
ORAȘUL MARITIM – ORAȘUL VERDE : HAMBURG

Al doilea port maritim din Europa,acesta prezintă numeroase poduri, amplasate deasupra
canalelor și râurilor, un număr chiar mai ridicat decât al podurilor prezente în Veneția și
Amsterdam.
Totodată 14% din suprafața orașului este alcatuită din spații verzi: parcuri, rezervații, grădini,
de asemenea jumătate din suprafața metropolitană se regăsește învâluită în verdeață.
Un oraș unic cu un profil urban omogen, lipsit de zgârie nori, în cazul orașului Hamburg
nefiind aprobată construirea clădirilor cu mai mult de 10 etaje. Cu o siluetă puternic înverzită,
dezvoltată de-a lungul Elbei orașul prezintă un mix al celor două tipuri de profile urbane.
2.Din punct de vedere al densității urbane(oraşul cu densitate ridicată, oraşul cu densitate

scăzută.)
Densitatea locuirii cât și distribuția spațială a punctelor de interes urban, precum locuri de
muncă, zone comerciale, zone de recreere, reprezintă elemente esențiale în planificarea
dezvoltării urbane și astfel în generarea profilelor urbane.
34
ORAȘUL CU O DENSITATE RIDICATĂ

Densitatea ridicată a așezărilor este întâlnită cu precădere în cazul marilor și aglomeratelor
metropole. Descriind o dezvoltare urbană încărcată, stare ce se reflectă totodată în profilul urban
al orașelor, caracterizat printr-o puternică dezvoltare pe verticală a contrucțiilor.
Aglomerarea întâlnită la nivelul solului, generează o dezvoltare fără precedent, din această cauză
se observă lipsa unei axe verticale clar dominante, silueta acestui tip de oraș aflându-se într-un
continuu proces evolutiv din punct de vedere al înălțimilor atinse.
ORAȘUL CU O DENSITATE SCĂZUTĂ

La polul opus regăsim așezările ce prezintă o densitate scăzută a ocupării terenului, de obicei
orașe liniștite, unde dezvoltarea haotică a funcțiunilor și activităților nu a reușit să destabilizeze
ritmul dezvoltării urbane. Sau dimpotrivă orașe haotic dezvoltate, unde fenomenul de “urban
sprawl” a produs puternice segregări ale țesutului urban astfel generând un procent scăzut al
densității.
Indiferent de acest aspect, profilul urban al acestor așezări este unul fragmentat, cu un număr
vizibil mai scăzut, din punct de vedere al accentelor verticale. Posibil subordonat unei singure
dominante.
IV. Analiza comparativa a unor exemple românești Sighișoara, Brașov, București(Dealul

Mitropoliei)
Cele trei orașe par a urma o linie comună de dezvoltare , pornind de la mici așezări, situate pe
o zonă de platou, element definitor pentru silueta acestora, devenind apoi, pe masură ce
dezvoltarea economică a permis, castre romane și cetăți medievale.
35
sursa proprie
SIGHIȘOARA
Pe locul actualului oraș Sighișoara a existat inițial o mică așezare, transformată apoi într-un
castru roman pentru ca în final coloniștii saxoani să pună in secolul XIII bazele așezării
medievale ce va cunoaște o mare înflorire.
În anul 1280 documentele amintesc de existența așezării cu numele Castrum Sex, ce se citește
pe linia orizontului ca o mică fortareață pe platoul superior al dealului, însă cu un caracter
suficient de important, pentru a-i determina pe călugării dominicani să construiască în apropiere
o mânăstire, generând astfel un prim profil urban caracteristic acelei perioade, unde funcția de
apărare și cea religioasă se citeau ca puternice accente ale siluetei urbane. Orașul cunoaște astfel
o înflorire a branșelor meșteșugărești ceea ce face ca în anul 1339 acesta să fie amintit ca
reședință a scaunului săsesc cu același nume, Segeswar.
Cetatea a fost ridicată în secolul XV, din cauza nevoilor imediate de apărare. Dealul cetății,
lung de 850 m, prezentând două platouri în funcție de care s-au dezvoltat atât orașul, cât și
sistemul de fortificație. Dar într-un ritm foarte alert, cetatea a devenit neîncăpătoare, orașul
mărindu-și neîncetat suprafața, odată cu amplificarea sistemului defensiv, alcătuit dintr-un zid
lung de aprox 800 metrii, și înzestrat cu 14 turnuri. De-a lungul anilor, atât zidurile cât și
turnurile au suferit numeroase modificări, însă indiferent de schimbări aceste elemente continuă
să caracterizeze silueta urbană a așezării.
36
sursa proprie
BRAȘOV
Situat în zona de întretăiere a unor drumuri comerciale ce stabileau legatura între
Muntenia,Moldova și Transilvania, Brașovul s-a dezvoltat pe elementele caracteristice ale
reliefului dintre Munții Făgărașului și Munții Bucegi.
Menționat documentar încă din 1271 cu denumirea de “Brasu” care mai apoi se transformă în
anul 1336 în “Corona”. La ordinul lui Sigismund de Luxemburg,rege al Ungariei, în 1395 au
început lucrările de fortificare ale orașului, acesta ajungând unul dintre cele mai importante
centre ale Transilvaniei în relațiile politico-economice dintre Țara Românească și Moldova.
Documente din secolul XVI prezintă Brașovul ca pe un oraș a cărui profil urban era descris de
puternice ziduri de apărare,dominate de numeroase turnuri și bastioane.
Pe dealul Tâmpa, înalt de peste 900 de metrii, se citea în trecut pe silueta orașului conturul
Cetății Brasovia. La capatul unui urcuș nu prea greu de străbătut,te întâmpină însă astăzi numai
resturile vechii fortificații.
Cetațuia este numele dealului ce se ridică în centrul orașului, nume pe care l-a împrumutat de
la fortificația ce modifică profilul urban în seolul .XVI. După anul 1625 pe deal, în locul unui
bastion mai vechi, s-au conturat puternice ziduri cu metereze și bastioane.
Ca și în cazul tuturor cetăților fortificate, și în centrul Brașovului se menționează existența
unei biserici, chiar pe locul unde astăzi se află Biserica Neagră, ce să întregească imaginea
siluetei urbane caracteristică perioadei.
Fortificațiile Brașovului reprezintă construcții cu caracter militar defensiv, destinate protejării
locuitorilor Brașovului contra invadatorilor. Termenul se referă în principal la fortificațiile
construite între secolele XIII si XIX . Invaziile turco-tătare tot mai dese în Brașovul secolelor
XIII-XV au făcut ca majoritatea populației care nu era legată de pământul fertil din Bartolomeu
37
să se strămute pe locul dintre Tâmpa, Schei și dealul Warth. În vechime aici exista o pădure
densă prin mijlocul căreia trecea pârâiașul dintre Pietrele lui Solomon. În locul unde acesta se
desparțea în două, un braț luând-o spre Blumana iar celalat spre Brosovechi s-a construit un turn
de observație.Tot aici călugării veniți o dată cu teutonii ridicaseră două mânăstiri:cea a Sf
Laurentiu și cea a S.Caterina.
Acestea și-au conservat caracteristicile și imaginea de ansambu a pofilului urban care le-a
consacrat în manualele de istoria arhitecturii.
Evoluția în timp a transformat Brașovul dintr-un oraș cochet, cu un profil occidental-în
perioada interbalică, într-un imens cartier de blocuri în perioada comunistă. De această
"modernizare" nu a scăpat decât centrul istoric, a cărei siluetă urbană se conturează puternic
chiar și în acum.
sursa proprie
BUCUREȘTI
Amplasat în mijlocul Câmpiei Române, relieful orașului București se prezintă sub forma unui
câmp cu o ușoară înclinare dinspre nord –vest spre sud-est, fragmentat de văi puțin adânci și
însoțite de terase și lunci largi.
Teritoriul orașului și împrejurimile sale au fost intens locuite, deși” Bucureștii” sunt
menționați în documente abia în secolul XV. Săpăturile arheologice au scos la lumină urme ale
civilizației din perioada stăpâniri romane, din secolele I-III, cât și o continuitate a locuirii pe
aceste vechi centre . Pornind de la amplasarea în zona mai deluroasa a unei biserici , și
continuând cu extinderea așezării, aceste elemente generează profilul urban caracteristic epocii,
unde turnul bisericii devenea dominanta siluetei urbane descrise.
38
În anul 1650 dealul ajunge în proprietatea voievozilor țării, complexul mânăstiresc fiind
înconjurat cu ziduri, precum o cetate, căpătând astfel pe lângă funcțiunea religioasă și un rol
defensiv, aspect ce dă naștere unei siluete urbane subordonate unui singur element: biserica.
Începînd cu 1698 accesul în curtea mânăstiri se face prin clopotniță.
Prin amplasarea sa locul a devenit în decursul timpului un important punct istoric,cultural
arhitectonic,confesional,turistic pe harta capitalei Romaniei.de asemenea o serie de evenimente
din istoria țării noastre se află strâns legate de acest loc, care adăpostește acum Patriarhia
Româna și reședința Patriarhului.
Astfel, privind panoramic , cobarând pe hartă, se poate constata cum evoluția în timp, a
acestor așezări și a profilelor sale, a fost influențată de puternicele transformări economice,
politice și culturale . Toate acestea stând la baza istoriei acestui popor. Istoria unui popor
reprezentând sumum-ul valorilor autentice create de-a lungul existenței sale.
Criteriul de unitate al acestor orașe este Biserica. Biserica se regăsește implicată în aproape
toate aspectele vieții cotidiene.Tot ea este cea care a stat la baza dezvoltării și evoluției vieții
sociale,economice și culturale a orașelor. Descris de asemenea și prin modul de evoluție a
profilelor urbane.
Cele trei orașe si-au conservat și păstrat, pâna în ziua de astăzi, o structură identică, ce prezintă
o piață centrală în mijlocul căreia se află catedrala, apoi străzile diferitelor bresle și periferia
unde locuia ceea mai mare parte a populației.
În cazul orașelor din Transilvania, încă din secolul al XVI -lea este importantă apariția și
dezvoltarea manufacturilor, producătoare de hârtie, sticlă și postav. Acestea vor sta la baza
dezvoltării piețelor și în timp vor duce la transformări importante în evoluția lor economică și
politico-administrativă, ce va genera la rândul său schimbări ale siluetelor urbane.
Orașele au fost întotdeauna înfloritoare centre culturale, ele adăpostind la început biserica și
apoi școala, în marile orașe aici dezvoltându-se și tipografiile. Cărțile aparute aici au realizat în
secolele XVI-XVII legătura între romanii ce locuiau în acest spațiu și au dus la apariția în spațiul
urban a bibliotecilor.
39
Oraș Perioada Planimetria Profilul urban Caracteristici Observaţii/

concluzii
Sighișoara Sec XIII Dezvoltare Dialog puternic
generată pe o zonă dezvoltat între
de platou prin funcția defensivă și
amplasarea unei cea religioasă.
wikimapia_org70022_ro_Cetatea- fortificații.
Sighişoarei
casasaseasca com.
Brașov Sec XIII Influențată Dialogul relief

puternic de formele arhitectură
de relief, defensivă puternic
arhitectura orașului dezvoltat.
se pliază constant
Map_of_Brasov_(1905) OG_1942_2_E0_A0_P0- după acestea.
1024x647
București Sec. XV Biserica aflată în Amplasarea

centrul dezvoltării funcțiuii religioase,
orașului. ce preia și rolul de
apărare, pe cea mai
înaltă porțiune a
orașului.
Bucuresti Poze-vechi-dealul-Mitropoliei-
blog_alexgalmeanu_com_blog_20 1931
08_10_25_bucuresti-19002
40
V. Adaptarea inserţiilor arhitecturale la profile urbane cu topografie pronunţată. Exemple

contemporane
https://www.google.ro/search?q=denia+mountain&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjv27KPlojaAh
XFaFAKHW9yCvMQ_AUICigB&biw=1536&bih=744&dpr=1.25#imgrc=xJc-mHRwBzeISM:
DENIA MOUNTAIN, Denia, Alicante, Spain. 2002

Acest proiect reprezintă rezultatul unor cumuli decizionali strategic abordați de către un oraș
dedicat concentrării activităților cheie în zona centrală, cu scopul de a garanta că acesta va
continua să fie cea mai interesantă și dinamică parte a teritoriului, atrăgând energia dezvoltării
urbane, sociale și economice.
Denia, este situată între Alicante și Valencia, și reprezintă un alt model de dezvoltare turistică
bazat pe o densitate medie a populației, ramura turistică a funcționat în mod tradițional bazându-
se pe punctele cheie: portul (către Ibiza), calitatea plajelor și relieful golfurilor stâncoase.
Cu toate acestea, procesele imobiliare legate de dezvoltarea turismului de vacanță au început în
perioada anilor 1960, pentru a transforma pantele Montgó.ului, un masiv impunător care a fost
declarant ulterior parc natural. Prin ocuparea acestor pante, dezvoltarea imobiliară s-a îndreptat
spre coasta nordică a orașului, creând un continuu construit, cu o calitate urbană foarte scăzută,
de mai mulți kilometrii.
În consecință, având în vedere că procesul în care presiunea reală a afectat deja mediul parcului
natural, plajele din nord, golfurile din sud și terenul agricol, cea mai înțeleaptă decizie ar fi
revenirea la concentrarea activitățile care energizează economia și cultura contemporană în
centrul orașului, continuând astfel un proces de regenerare urbană.
41
Astfel în anul 2002 au început lucrările la “Planul de protecție a castelului și a împrejurimilor

sale”, inclusiv crearea unei reamenajări, cuprinzând servicii culturale și urbane, considerate
cruciale de consiliul local. Consiliul municipal a propus localizarea în cariera castelului a unui
parc de mari dimensiuni, legat de noul drum de centură, care ar asigura accesul către centrul
orașului prin tunelurile de război civil, împreună cu o activitate culturală și un salon de teatru,
sau centru de conferințe. Pentru a finanța și a opera acest proiect, s-a decis includerea unor
activități profitabile cu caracter social pentru uz public, cum ar fi un complex cinematografic,
spații culturale suplimentare, o zonă comercială și un hotel, cu o stațiune bazată pe modelul
german de statiuni turistice publice.
Proiectul dezvoltat în Denia apare ca o posibilitate de a concentra într-un loc cu o valoare
istorică excepțională, socială și culturală, instituții exprimate anterior, în legătură cu posibilitatea
transformării actului de construcție într-o operațiune de amenajare a teritoriului, în care structura
rezultată urmează structura și formarea logică a muntelui.
https://www.archdaily.com/795684/archeopark-pavlov-kvet-architects/57e1ea89e58ecebef80007ae-
archeopark-pavlov-kvet-architects-photo
ARCHEOPARK PAVLOV, Pavlov, Cehia, 2016

Timp de mai multe decenii, săpăturile din complexul paleolitic au dus la descoperirea unui
număr mare de unelte de piatră și opere de artă, precum și rămășițele scheletice ale unor oameni
anatomici moderni. Acestea pun Pavlov și Dolní Věstonice pe lista celor mai importante situri
arheologice din lume. Situl amintește de o epocă istorică trecută și face parte din patrimoniul
42
cultural universal care reprezintă un element simbolic integrat culturii locale, formând o relație la
nivel fundamental între populația locală și regiune.
Această arhitectură atractivă și expoziție remarcabilă, acoperă o suprafață mai mare de 500 de
metrii pătrați și combină tehnologia audiovizuală contemporană cu expozițiile muzeului
tradițional. Permite publicului să se familiarizeze cu cele mai importante descoperiri pe care le-a
făcut aici cercetarea științifică. Pe lângă fotografiile și documentele care detaliază istoria
diferitelor săpături de pe aceste locuri, muzeul va afișa și va încerca să explice și aspectele lumii
spirituale a acestor oameni.
Arheoparcul are o locație delicată din punct de vedere urbanistic. Acesta se află la granița
dintre sate și impreionantul peisaj rural al dealurilor Pálava. Cea mai mare parte a construcției
este situată subteran, doar turnurile de beton proeminente conturându-se deasupra solului.
Soluția arhitectonică se bazează pe condițiile locale conform cărora situl construit face parte
dintr-un monument cultural național,aparținând unei zone protejate ce limitează construcția în
zona deja excavată și cercetată arheologic. Și presupunerea că săpăturile arheologice sunt situate
la 4-5 metri sub terenul actual. Astfel pe baza acestor aspecte, conceptul de construcție subterană
a apărut sub forma"pietrelor de calcar care ies din pajiști și podgorii verzi", conform zicalei
populare.
Principala zonă de expunere, precum și zonele administrative, tehnice și sociale sunt ascunse
în deal. Turnul luminator este proiectat spre exterior,și precum intrarea conică este orientat spre
Děvičky și lacul de dedesubt.
Intenția clădirii este să amintească de forma unei peșteri. În ceea ce privește materialitatea,
mijloacele moderne utilizate, au rolul de a exprima reliefurile monolitice ale acelei perioade.
Zona de intrare este definită de pereții ce susțin pământul, la intrarea în Arheopark. Aceasta
prezintă un spațiu multifuncțional, ce ar putea fi utilizat pentru desfășurarea activităților în aer
liber, cum ar fi spectacole de teatru sau ca simplu fundal suplimentar pentru lucrările
arheologice.
Acest proiect ce prezintă un peisaj deschis, încurajează utilizarea spațială și funcțională a
zonei, contribuind în mod subtil la silueta urbană a peisajul de sub dealul Děvín.
43
Fig.3 Fig.4
HOUSE, RIVA SAN VITALE, Eveția, 1973
Casa se află situată pe o pantă abruptă care coboară spre Lacul Lugano, într-un cadru rural la
sfârșitul, la finalul unui vechi drum ce străbate munții în drumul său către pădure. Zona din jurul
parcelei a avut mult de suferit din cauza procesului de dezvoltăre urbană nediferențiate. Astfel,
unul dintre principalele obiective ale arhitectului Mario Botta a fost acela de a crea o casă
capabilă să marcheze granița, neglijată, a expansiunii satului și prin urmare, de a proteja cadrul
natural.
Datorită demonstrației arhitectonice puternice a lui Botta, la scurt timp după construirea casei,
s-a aprobat o nouă ordonanță de planificare urbană, ce a desemnat zona drept cadru natural
protejat. Din acest motiv, în această zonă nu s-au aprobat alte lucrări, iar casa reprezintă singura
construcție în acest peisaj protejat.
Casa poate fi considerată drept un ansamblu al tuturor metodelor compoziționale caracteristice
lui Botta. O construcție rezultată dintr-o formă geometrică primară, clară și definită. Silueta
obiectului arhitectural este alcătuită dintr-o serie de subtracții vertical, care generează goluri de
diferite înălțimi, creând astfel un fel de adâncime în volumul principal. Acest volum este
intersectat de un al doilea corp prismatic,de mai mici dimensiuni, care generează intrarea.
Acest al doilea volum, este conceput sub forma unei rețele metalice, ce pare translucidă.
În ceea ce privește cadrul înconjurător, lucrarea a intenționat să realizeze un volum în primul
rând vertical, pentru a nu pierde legătura cheie cu munții, ce sunt de asemenea reprezentați ca
dominant vertical.
Fiecare tăietură pe fațadă marchează o viziune specifică și exprimă convingerea lui Mario
Botta că arhitectura este designul unui loc. Din acest motiv, fațadele sale nu sunt doar un mijloc
de decorare a suprafeței exterioare a unei clădiri. Ele exprimă relația dintre interiorul casei și
44
mediul său, cu mișcarea soarelui sau cu amplasarea unei construcții istorice. Fațadele sale au o
geometrie care corespunde abstractizării peisajului înconjurător.
Intrarea principală este reprezentată de-a lungul pantei muntelui printr-un pod metalic care
începe în partea de sus a pantei și traversează cu ușurință spațiul pentru a intra în casă până la
nivelul superior (etajul cinci), ajungând în sala de intrare de unde se poate accesa balconul cu
vedere la Lacul Lugano.
Acest pod subțire, de 18 metri lungime, subliniază o separare a casei de teren,fapt ce o
transformă într-un observator pentru împrejurimile sale.
Arhitectul a reinterpretat tipologia vernaculară a turnurilor, pentru a proteja peisajul, precum și
pentru a satisface dorința beneficiarilor de a se bucura de vederile lacului deasupra pomilor, pe
lângă contactul cu terenul.Casa are forma unui turn pătrat, cu laturi de zece metri și o înălțime de
treisprezece metri. Este ca un volum sculptat, cu patru înălțimi, care răspunde mediului
înconjurător: lacul și biserica din Melano.
VI. STUDIU DE CAZ – Dealul Cetăţuii din Braşov

“ În afara zidurilor.Bierhaus Kronstadt ”
Situl ales se află situat în centrul orașului Brașov, pe Dealul Cetățuii, amplasament caracterizat
printr-o puternică încărcătură istorică datorită prezenței în imediata apropiere a monumentului
“Cetățiuia de pe Strajă”.
Silueta urbană descrisă la poalele acestui deal, este cea a vechiului oraș medieval, ce și-a păstrat
atât stilul arhitectural, cât și dezvoltarea din punct de vedere urbanistic tipică acelei perioade.
În inima centrului istoric al orașului regăsim amplasată Biserica Neagra, elementul religios ce
domina profilul urban împreuna cu cetatea, element al arhitecturii defensive, reprezentative
epocii medievale.
Odată cu trecerea timpului însă această formă de relief suferă modificări majore, din cauza
creșterii haotice a vegetației ce închide perspectiva către cetate. Vorbim despre un proces ce care
a adus în umbră Cetatea, chiar locuitorii orașului uitând de existența acesteia, accentul căzând pe
Dealul Tâmpei. Astfel ușor, ușor monumentul cetății intră într-un con de umbră până în anul
45
2009 când subit, începe procesul defrișării și toaletării vegetației excesive,care împiedică
observarea cetății de la nivelul orașului. Chiar și în urma finalizării acestui demers însă, din
cauza lungii perioade de absență a cetății din viața cotidiană a orașului, aceasta nu a reușit să se
reintegreze ca punct turistic atractiv al Brașovului.
Prin urmare dorința inițială, în momentul alegerii acestui sit, a fost aceea de reintegrare a
Cetății. Am considerat posibil acest lucru, prin amplasarea unei funcțiuni atractive, care să
provoace oamenii, turiști sau localnici, să urce până în acest punct.
Atitudinea dinaintea întocmirii acestui studiu de disertașie, a fost una de a realiza un obiect
cât mai subtil din punct de vedere volumetric, de a fi invizibil, pentru a putea lăsa cetatea să
respire și să se evidențieze ca siluetă urbană. Considerând că numai prin găsirea unor funcțiuni
suficient de puternice pot atrage atenția oamenilor și repopula zona.
În urma acestui studiu însă consider necesară realizarea unui obiect land mark, care prin
volumul său să completeze silueta fragmentă a dealului, din cauza parcelelor nefolosite, lipsite
atât de vegetație cât și de construcții, din vecinătatea Cetății. Și de asemenea să confere o
identitate urbană spațiului, momentan uitat. Inspirat de proiectele celor 180 de turnuri defensive
din Bologna, construite de către familiile care au condus orașul, ce se aflau într-o competiție
pentru a-și demonstra puterea și influența, orașul - cetate Bologna prezenta, de la distanță, un
aspect puternic, dominat de verticale.
Desigur în cazul proiectului, acesta nu ar trebui să concureze cu monumentul istoric, ci prin
silueta sa să completeze profilul urban și să potențeze caracterul istoric al cetății. Astfel prin
realizarea proiectului propun construirea unui totem, a cărei textură să fie compatibilă cu cea a
materialelor folosite pentru realizarea Cetății.
Observăm de asemenea în urma studiului, cum pentru a susține acestă dezvoltare de tip land
mark, avem nevoie și de o puternică funcțiune ce să reflecte importanța volumetriei. În epocile
trecute cetatea reprezenta inima dezvoltării așezărilor, aflată într-un continuu dialog cu
componenta religioasă, biserica. Activitățile manufacturiere și meșteșugurile fiind reprezente ca
poli de atracție prin organizarea târgurilor și festivalelor.
Prin urmare am considerat potrivit să aleg o funcțiune inspirată din activitățile din trecut, care
să reprezinte poli de atracție, și am ajuns la cea de Bierhaus. Însă nu o simplă berărie, ci un loc
de producție a berii artizanale, unde procesul de obținere și de consum să se împletească
armonios.
46
VII. CONCLUZII
Pentru amplasarea prezentului proiect, spațiul ales aduce cu sine o puternică evoluție a istoriei
arhitecturii. Pornind de la primele atestari “ spiritul locului” este unul încărcat de adânci
semnificații, locuitorii organizându-se pe un platou pe care în timp l-au fortificat, având în centru
biserica, locul de întâlnire al comunității.
Dezvoltarea manufacturilor cât și a breslelor a dus la o amplă diversificarea a fortificațiilor.
Fiecărei bresle revenindu-i ca reprezentare un bastion.
Conceptul acestui proiect își propune să reprezinte o nouă proiecție pentru ideea de manufactură,
un bastion contemporan, ancorat în spațiul care de-a lungul istoriei și-a păstrat identitatea.
BIBLIOGRAFIE
 The Metapolis Dictionary of Advanced Architecture: City, Technology and Society in the
Information Age, Editura Actar,2013
 G.M.Cantacuzino, Izvoare și Popasuri, Editura Eminescu, București, 1977
 Martin Heidegger, The Basic Problems of Phenomenology, Indiana University Press,
1988
 Christian Norberg Schultz, Genius Loci: Towards a Phenomenology of Architecture,
Rizzoli International Publications, 1980
 Tim Cresswell,Place: An Introduction, Wiley Blackwell, 2015
 Pallasmaa Juhani, Eyes of the Skin, Wiley-Academy, 2005
 Kengo Kuma, Architecture Words 2 Anti-Object: The Dissolution and Disintegration of
Architecture, Translated by Hiroshi Watanabe, AA Publications, 2013
 Conf. Dr. Arh. Mihaela Rădulescu, Cursul „Orașul în istorie”
 Prof. Arh. Doinea Cristea , „Elemente de Mediu în istorie”
WEBOGRAFIE
www filede istorie.info
www societateareala.com
www historia.ro
https /ro.casedeepoca.com
47
www bucurestiivechisinoi.ro
http/books.google.ro
www travel.descopera.ro
www arheolegic ulb.ro
SURSA IMAGINILOR
 http://www.odysseyadventures
 https://www.google.ro/search?q=knossos&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwihu8GFi4jaAh
WEKVAKHT8mAMkQ_AUICygC&biw=1536&bih=708#imgrc=Em1JJvsqgGAhAM:
 http://www.angelolarocca.it/angelolarocca.it/la-
 https://ro.pinterest.com/pin/302867143665384749/
 https://www.archdaily.com/429700/ad-classics-the-tate-modern-herzog-and-de-meuron
Fig.1
 https://www.google.ro/search?biw=1536&bih=708&tbm=isch&sa=1&ei=4vG3Wv_MHMH5wQKkqJ7QB
Q&q=casa+presei+drona&oq=casa+presei+drona&gs_l=psy-
ab.3...4806.6732.0.6762.0.0.0.0.0.0.0.0..0.0....0...1c.1.64.psy-ab..0.0.0....0.s-
AQtRiQI7c#imgrc=5P3mVrU4-rJMIM:
Fig 2.
 https://www.google.ro/search?biw=1536&bih=708&tbm=isch&sa=1&ei=PfK3WuuSII3dwAKy0Iv4Dg&q
=lomonosov+university&oq=lomonosov+university&gs_l=psy-
ab.3...1345.3437.0.3757.0.0.0.0.0.0.0.0..0.0....0...1c.1.64.psy-ab..0.0.0....0.-
uccmbxPZTo#imgrc=bVLoii8qttkdKM:
 https://en.wikipedia.org/wiki/Rotterdam
 http://www.descopera.ro/dnews/16525864-foto-china-a-inceput-sa-construiasca-primul-oras-padure-intr-
un-demers-care-va-revolutiona-fata-asezarilor-urbane
 https://www.expatica.com/de/moving-to/living-and-studying-in-hamburg_1635934.html
 https://www.google.ro/search?q=denia+mountain&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjv27KPl
ojaAhXFaFAKHW9yCvMQ_AUICigB&biw=1536&bih=744&dpr=1.25#imgrc=xJc-mHRwBzeISM:
 https://www.archdaily.com/795684/archeopark-pavlov-kvet-architects/57e1ea89e58ecebef80007ae-
archeopark-pavlov-kvet-architects-photo
Fig.3
 https://www.google.ro/search?q=mario+botta+house+at+riva+san+vitale&source=lnms&tbm=isch&sa=X
&ved=0ahUKEwiIvpnhnIjaAhXBbVAKHXgTCvoQ_AUICigB&biw=1896&bih=980#imgrc=zJbLaxWlwgfRXM
Fig.4
 https://alelale.deviantart.com/art/House-at-Riva-San-Vitale-212032877
48

Mocanu

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mocanu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universtitatea de Ahritectura și Urbanism ”Ion Mincu”

C o o r d o n a t o r : conf.dr.arh. CODINA DUȘOIU S t u d e n t : MOCANU DANIEL

Anul 2017 – 2018

1. Profilul urban în perioadaAntichităţii (Binomul Acropolă|Agoră)

2. Profilul urban în Evul Mediu (Catedrala ca dominantă verticală)

3. Profilul urban în Renaștere (Cupola şi perspectiva arhitecturală)

4. Profilul urban şi oraşul iluminist

5. Profilul urban şi oraşul industrial

6. Profilul urban şi oraşul totalitar

7. Concluzii ale studiului evoluţiei istorice

III. Tipuri de profiluri (siluete) urbane. Clasificare:

2.Din punct de vedere al densității urbane(oraşul cu densitate ridicată, oraşul cu densitate

V. Adaptarea inserţiilor arhitecturale la profile urbane cu topografie pronunţată. Exemple

VI. STUDIU DE CAZ – Dealul Cetăţuii din Braşov ……………….................................

SURSA IMAGINI …………………………………………………………………………..

Tema disertației se concentrează pe studiul profilelor urbane, o abordare a orașelor

U.N.E.S.C.O. a stabilit trei categorii de peisaje culturale cu valoare pentru umanitate:

1. Peisajul conceput şi creat intenţionat de om = de tipul grădini şi parcuri, peisaje ce au fost

ci mai degrabă ar trebui considerat ca un spațiu descompus, hibrid, dinamic și cu siguranță

Editura Actar,2013, p.480

I. Identitatea urbană şi locul. Fenomenologie arhitecturală

“Lipsa de raportare la sistemul de valori tradiționale, pe care modernitatea o promovează este

Spatiul existențial și fenomenologia

Fenomenologia pune de asemenea accentul pe conceptul de loc ca generator al arhitecturii,

II. O PERSPECTIVĂ ISTORICĂ

1. Profilul urban în perioada Antichității(Binomul Acropolă|Agoră)

ATENA (Binomul Acropolă|Agoră)

Construcțiile tip stoa erau amplasate în AGORĂ,

2. Profilul urban în Evul Mediu (Catedrala ca dominantă verticală)

Evul mediu a reprezentat o perioadă de tranziție, de la vastul Imperiu Roman, atotputernic și

CATEDRALA DIN KÖLN

important folosirea sculpturii statuară, monumentală ce ornează fațadele exterioare și oferă

NOTRE DAME DE PARIS

În istoriografia românească persistă încă puncte de vedere diferite referitoare la mecanismul

3. Profilul urban în Renaștere (Cupola și perspectiva arhitecturală)

4. Profilul urban şi oraşul iluminist

Astfel ajung să se concentreze din punct de vedere architectural pe construirea și dezvoltarea

5. Profilul urban şi oraşul industrial

ritmului istoriei au contribuit de asemenea și o seria de invenții epocale precum: calea

Transformările la nivel urbanistic, prevăzute și la nivelul Bucureștiului, au prevăzut inserarea

7. Concluzii ale studiului evoluţiei istorice

Nr. Tipologie Perioada Planimetria Profilul urban Caracteristici Observaţii/

Atenei aflat în dialog cu înălţimea .

2 Orașul Sec. IV Singurul element Înălțimea

3 Orașul Sec.XV Cupola se Dialogul spațial

4 Orașul Sec. Caracteristica Schimbare a

mtholtok edu Gardens reprezentată de simbolului religios

https:// mtholtok edu Chateu of

5 Orașul Sec. Ansamblu Procesul

6 Orașul Sec. Regimuri ce au Necesitatea

https://e-zeppelin._ro_en_taking-the- Figure 1 folosită în scop cetățeni timorați,

III. Tipuri de profiluri (siluete) urbane. Clasificare:

În urma acestuia bombardamentele au lăsat în picioare doar clădirea primăriei,dar aceștia

LIUZHOU, ORAȘUL PĂDURE

ORAȘUL MARITIM – ORAȘUL VERDE : HAMBURG

2.Din punct de vedere al densității urbane(oraşul cu densitate ridicată, oraşul cu densitate

ORAȘUL CU O DENSITATE RIDICATĂ

ORAȘUL CU O DENSITATE SCĂZUTĂ

IV. Analiza comparativa a unor exemple românești Sighișoara, Brașov, București(Dealul

Oraș Perioada Planimetria Profilul urban Caracteristici Observaţii/

Brașov Sec XIII Influențată Dialogul relief

București Sec. XV Biserica aflată în Amplasarea

V. Adaptarea inserţiilor arhitecturale la profile urbane cu topografie pronunţată. Exemple

DENIA MOUNTAIN, Denia, Alicante, Spain. 2002