Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”

Facultatea de Arhitectură

LUCRARE DE DISERTAȚIE
Dezvoltarea orizontală în arhitectura centrelor de afaceri

Coordonator Absolvent
Prof.dr.arh. Tiberiu FLORESCU Mihail Costin LEONTE

București
2018
 Cuprins

Introducere 2

1. Noțiuni generale 3

2. Noi posibilități formale 8

2.1. - Flexibilitate spațială 8
2.2. - Diversitate funcțională 9
2.3. - Varietatea materialității 10

3. Noi tipuri de confort 11

3.1. - Confortul psihologic 12
3.1.1. Nevoia de siguranță 12
3.1.2. Nevoia de control 13
3.2. - Confortul social 15
3.2.1. Nevoia de apartenență 15
3.2.2. Nevoia de intimitate 17

4. Durabilitate crescută 18
4.1. - O iluminare naturală uniformizată 18
4.2. - Vegetație sporită 20

5. Optimizarea spațială și economică 21

5.1. - Eficiența ariei de retragere a clădirii 21
5.2. - Minimizarea ariei de fațadă 24
5.3. - O primă aproximare 25

6. Concluzii 27

Bibliografie 29

1
 INTRODUCERE

Lucrarea propune o analiză multicriterială a dezvoltării orizontale în

arhitectură, cu argumente prezentate pentru cazul centrelor de afaceri, în
detrimentul dezvoltării verticale, în cazul tradițional al turnurilor de birouri. Această
temă devine de o importanță majoră, din mai multe perspective. Cei mai relevanți
factori studiați sunt de natură spațială, economică, socială, psihologică, de sănătate
și de mediu.

Lucrarea este structurată în 6 capitole. Primul capitol prezintă date generale

precum definiții, cadrul istoric și tendințe actuale, definind contextul care subliniază
importanța lucrării. Al doilea capitol Noi posibilități formale, se referă la subiecte
de larg interes, precum Flexibilitatea spațială, Diversitatea funcțională și Varietatea
materialității.

Ceea ce a condus la ideea dezvoltării orizontale a centrelor de afaceri, este

cererea pieței în acveastă privință, respectiv necesitatea unui anumit tip de
confort (psihologic, social, etc). Piața centrelor de afaceri trebuie să plece de la
nevoile umane: de siguranță, de control, de apartenență, de intimitate.

O lucrare de disertație cu acest subiect nu poate face abstracție de tendințele

moderne din această zonă a arhitecturii – durabilitatea. Ea trebuie să fie cât mai
crescută, printr-o iluminare naturală uniformizată, multă vegetație etc Iluminatul
natural sporit și prezența verdelui sunt printre cele care vin în sprijinul dezvoltării
urbane durabile.

Modelul turnului de birouri a demonstrat, de-a lungul timpului, numeroase

dezavantaje, în special de factură psiho-socială, însă capitalismul timpuriu a pus
accent pe argumente geometrice care să demonstreze un potențial de creștere a
productivității pe metru pătrat. Angajatul era privit precum o mașinărie care putea
lucra la standardele cerute, indiferent de condițiile mediului de lucru. Gradul de
conștientizare a acestei problematici a crescut continuu de-a lungul anilor, însă lent,
deoarece nu existau soluții. În ultiimii ani s-a început abordarea unei noi paradigme,
a dezvoltării orizontale, care să soluționeze respectivele dezavantaje.

În ajutorul noii tendințe, lucrarea are ca scop, prin intermediul unei cercetări
multidisciplinare, centralizarea celor mai relevante argumente ce dovedesc
beneficiile acestei noi abordări. Argumentele oferite sunt susținute pe bază de
formule matematice și informații preluate si prelucrate din diverse manuale,
articole, lucrări științifice și website-uri.

Contribuția proprie principală a lucrării este prezentată în capitolul cinci, prin

intermediul unor teoreme și formule matematice demonstrate, care să justifice
eficiența dezvoltării orizontale a volumelor arhitecturale specifice centrelor de
afaceri, alături de propunerea unor noi indicatori de eficiență spațial – economică,
ce pot fi calculați în timpul etapei de proiectare. În final este propusă o formulă de
calcul orientativă pentru determinarea regimului de înălțime optim ce permite
maximizarea dezvoltării orizontale.
2
 1. NOȚIUNI GENERALE

Definiție
“Centrul de afaceri este un program specific investițional contemporan în care
se concentrează sedii de firmă cu spații publice de reprezentare, comerț, servicii și
alimentație publică care se adresează atât companiilor cât și orașului.”

Necesitate
Ca formă de business, centrele de afaceri au un important rol multiplicator în
economie, reunind afaceri care altfel ar putea rămâne în permanență la un nivel
scăzut, în structuri puternice, competitive și capabile să furnizeze o valoare
adăugată în domeniile de competență.

Un centru de afaceri este în general constituit de un grup de firme sau de

experți, organizați sau nu într-o asociație patronală sau profesională, care au drept
scop să își pună laolaltă resursele și experiența pentru a constitui o structură
economică puternică în urmatoarele scopuri:
 Cucerirea unui segment de piață într-un anumit domeniu,
 Colaborarea interdisciplinară sau inter-ramură,
 Crearea unei rețele de afaceri regionale, naționale sau internaționale,
 Accesarea de programe guvernamentale sau financiare în vederea dezvoltării
unor noi piețe, concepte sau produse,
 Înființarea unor pepiniere de afaceri
 Și alte scopuri adiacente declarate sau nedeclarate pot sta la baza constituirii
unui centru de afaceri, în funcție de interesele economice ale investitorilor
implicați.

Istoric
La nivel internațional cele mai importante centre de afaceri sunt constituite la
începutul secolului al XX-lea în Statele Unite și Marea Britanie. În România, centrele
de afaceri au evoluat într-un ritm de creștere continuu, după 1990, pe măsură ce
mediul de afaceri s-a maturizat. După un secol de existență, centrele de afaceri au
evoluat în special în trei mari direcții:
1. Bursele financiare și de mărfuri - tranzacția mărfuri sau valori.
 în lume: Tokio, Londra sau New York
 în România: Bursa de Valori București, Bursa Română de Mărfuri
2. Centrele de comerț, - schimburi de mărfuri, promovare afaceri și dezvoltare
structuri financiare.
 în lume: World Trade Center, The Centers for International Business Education
and Research
 în România: Camera de Comerț și Industrie a României, Centrul de Promovare al
Comerțului Exterior
3. Centrele de expertiză, consultanță și audit.
 în lume: Big Four (PricewaterhouseCoopers, KPMG, Ernst & Young și Deloitte
Touche Tohmatsu)
 în România: Centrul Român de Politici Europene

3
 Tipologie de birouri
Birourile au o anumită tipologie, care s-a dezvolat în timp, fapt care a condus
la denumirea lor ca fiind birouri de o anumită generație.

 Generația 1 include birouri realizate prin adiționare de celule - birou în simplu /

dublu tract, linear sau inelar cerc sau poligon.
 Generația 2 include biroul de tip hală (peisaj).
 Generația 3, include un spațiu flexibil, susceptibil de a fi divers compartimentat.

Birourile din construcțiile verticale sunt de cele mai multe ori din generația 1
și 2. Birourile din centrele de afaceri construite pe orizontală au avantajul că de cele
mai multe ori, sunt de generația 3, cea mai modernă variantă, din dorința de a
acorda un confort sporit angajatului.

Funcțiunile unui centru de afaceri modern, dezvoltat pe orizontală

În general, arhitectura centrelor de afaceri permite dezvoltarea mai multor

funcțiuni: birouri, funcțiuni conexe și utilitare.

Aceste funcțiuni se regăsesc și la centrul de afaceri dezvoltat pe orizontală,

însă cu un grad potențial de conectivitate sporit. Acest tip de centru de afaceri nu se
poate realiza decât sub forma unui ambient generos în volume, care să permită
celor ce lucrează în respectivul centru să lucreze într-un spațiu flexibil, divers
compartimentat, caracterizat prin mobilitate și varietate, ceea ce nu poate avea
decât un impact pozitiv asupra angajaților și a rezultatelor obținute de către aceștia.

Într-un centru de afaceri dezvoltat pe orizontală, funcțiunile ar putea fi

următoarele:

 Funcțiunea majoră (60%): birouri individuale, birouri comune, săli de consiliu

 Funcțiuni conexe (20-30%): holuri publice, săli de conferințe, spații
expoziționale, bibliotecă, alimentație publică (cantina-restaurant, cafeterie,
cafenea, ceainărie, bar de zi), comerț (magazine produse birotică) și alte spații
de socializare (săli de fitness, spațiu cu mese de șah sau mese de ping-pong,
balcon / terasă pentru fumat), eventual creșă-grădiniță
 Funcțiuni utilitare (10–20%): instalații, ateliere, arhivă, depozitare și garaje.

Amplasamentul ideal pentru un centru de afaceri dezvoltat pe orizontală

(terenurile pe care nu sunt edificate construcții vs fostele structuri industriale)

Amplasarea oricărei construcții trebuie să aibă în vedere planificarea urbană,

relația cu orașul/localitatea. Un centru de afaceri, cu atât mai mult unul dezvoltat pe
orizontală, nu poate fi amplasat aleatoriu. Amprenta generoasă la sol este prima și
cea mai importantă condiţie. Dacă nu există suficient spațiu, conceptul nu se poate
materializa.

4
 Arhitectura și peisajul trăiesc într-o stare permanentă de continuă
reciprocitate. Peisajul este cel care aduce situl și decorul, resursele materiale,
inspirația, disciplina și responsabilitatea. Din păcate, arhitectura de calitate
reprezintă o excepție în producția de spațiu construit din societatea românească de
astăzi. Vecinătatea parcurilor este ideală în amplasarea unui centru de afaceri.
Arhitectura acestuia trebuie să fie capabilă să comunice cu vecinătatea peisajului.
Dezvoltarea orizontală poate permite creșterea acestei comunicări la noi cote, prin
potențarea vizualizării panoramice a verdelui, aproape de nivelul ochiului.

Din punct de vedere tehnic, arhitectura trebuie să satisfacă cerințele noastre,

pentru a deveni utilă și economică. Ca artă, își arogă uneori cu bucurie, alteori cu
aroganță, dreptul de a neglija utilul și practicul, încercând a fi mai presus de
cotidian și obișnuit.

A crea un loc înseamnă a observa și accepta obișnuitul ca principală sursă

poetică. În majoritatea cazurilor, amplasarea unei noi clădiri într-un țesut urban
deja existent este ca o intervenție pe cord deschis, o operațiune de restaurare a
localității. Din păcate de prea puține ori se poate spune în cazul centrelor de afaceri
că s-au realizat plecând de la arhitectura construcțiilor din imediata vecinătate.

Orice construcție necesită o corelare între loc, formă și istorie. Centrul de

afaceri trebuie să se încadreze în construitul existent, să nu incite printr-un limbaj
prea agresiv sau dimpotrivă, la polul opus să fie o construcție neutră.

Pentru foarte multe persoane, centrele de afaceri sunt „turnuri de fildeș”

neadaptate la context, iar investitorii sunt înclinați să considere că singurul vector
este acela de a le face din ce în ce mai înalte, încadrându-se în reglementările
urbanistice.

În relația cu orașul, arhitectul de centre de afaceri orizontale poate să creeze

un loc, care sugerează un anumit comportament (business, documentare, întânire,
inclusiv relaxare în birourile de generația 3). Orice loc presupune o acțiune sau o
oprire, fie și numai din punct de vedere mental. Racordarea la oraș trebuie să aibă
în vedere utilizarea unui anumit limbaj arhitectural.

Vecinătatea este cea care dă dubla perspectivă – cea exterioară /urbană și

cea interioară. Fiind un spațiu public, centrul de afaceri trebuie să aibă o poveste,
care odată ce îi pășești pragul să nu te dezamăgească. Orice construcție sugerează
un anumit interior. Dacă nu îl regăsești, discrepanța exterior-interior va determina
un disconfort vis-à-vis de unul sau altul. În ambele variante, repetabilitatea acestui
disconfort cu frecvență zilnică, va deruta angajatul și nu numai.

Amplasarea pe un anumit teren a centrului de afaceri dezvoltat pe orizontală

trebuie să respecte câteva reguli general valabile:

 Limita superioară maxim recomandată este de 4 niveluri,

 Orice construcție necesită o componentă principală, un accent vertical, un
eventual centru de greutate, cu rol de reper al locului,
 Clădirile trebuie construite pe acele părți ale terenului care sunt în cele mai
proaste condiții și nu invers,
 Clădirile trebuie să ocupe latura nordică a terenului, pentru a câștiga teren
însorit,
5
 Spațiile exterioare lăsate între clădiri trebuie să vizeze obținerea unui spațiu
pozitiv exterior convex,
 Plasarea intrării principale este un gest esențial. Ea trebuie să fie vizibilă imediat
din orice punct de pe direcțiile principale de acces și mai ales să fie accentuată.
 Clădirea și situl trebuie considerate ca un eco-sistem. Părțile de sit cele mai
bune, mai frumoase, trebuie păstrate intacte,
 Între locuri sau pe situri defavorizate, intervenția arhitectului poate accentua
caracterul acestora în sens negativ sau dimpotrivă, arhitectura poate deveni artă
a locului, în sensul că situl este reparat.

Centrul de afaceri trebuie să fie un mix de funcțiuni, atât pentru individ, cât și
pentru colectiv. În egală măsură, centrul de afaceri trebuie să fie un mod de lucru și
de socializare. De aceea, arhitectul trebuie să aibă în vedere centrul de afaceri ca
edificare și centrul de afaceri ca mod de lucru și socializare. Arhitectul trebuie
să confere centrului de afaceri un stil, depășind propriul său orgoliu.

Capitalismul timpuriu a generat o concepție de business potrivit căreia cu cât

funcția era mai importantă, cu atât mai înalt era nivelul în plan fizic (un anumit etaj)
la care se afla biroul său. Așa s-a realizat o ierarhie verticală conform căreia domnul
X era promovat la etajul Y. Deja nu mai contau cerințele /activitățile noului post.
Simpla promovare la etajul Y reprezenta un anumit statut rezervat puținilor aleși să
lucreze la acel nivel, având o perspectivă superioară asupra firmei (la figurat) și a
orașului (la propriu). În clădirile dezvoltate pe orizontală, accentul nu mai cade cu
atâta greutate pe individ, cât mai degrabă asupra colectivului, se introduce ideea că
toată lumea e egală, chiar dacă fiecare prestează anumite activități, în funcție de
pregătire și experiență.

Calitățile estetice rezultă la interior din configurația spațială și structural-

formală și din amenajările speciale (construcții și instalații tehnologice) specifice
arhitecturii de business, iar la exterior din expresivitatea volumetrică și a fațadei.

Racordarea la țesutul urban existent se poate realiza nu numai prin

construirea de centre de afaceri noi, dezvoltate orizontal, pe suprafețe fără
construcții edificate. O mare oportunitate o constituie fostele structuri industriale,
având calități urbanistice certe. Halele industriale parter de mari dimensiuni, sunt
adecvate și utilizate în general pentru funcțiunile social-culturale destinate unor
grupuri mari de persoane, cum sunt sălile de spectacole sau de conferințe. Prin
partiționarea verticală și orizontală a spațiului total, sau prin utilizarea soluției
„clădire în clădire”, în aceste spații se pot realiza și funcțiunile principale – birourile
și eventual săli de consiliu mai mici, eventual anexe, arhive etc. De fapt se și
consideră apriori faptul că o clădire nu este umană dacă nu este constituită dintr-un
complex de clădiri mai mici (ex – birouri individuale) sau părți care să exprime
structura socială internă.

6
 Din perspectiva proiectării și utilizării practice, reconversia oferă:
 Posibilitatea dezvoltării în etape a funcțiunilor nou propuse. Existența
unui spațiu închis oferă avantajul unei etapizări a construcției, soluție de multe
ori necesară datorită dimensiunilor mari ale clădirilor industriale.
 Posibilitatea previzibilității amenajării viitoare. Reabilitarea unei clădiri
existente oferă posibilitatea de a imagina la scara reală intervențiile pe structura
formală a unui obiect.
 Avantaje ecologice și economice. Refolosirea clădirilor existente realizează o
economie importantă de materiale de construcție și de resurse energetice. În
general pentru a face reconversia unei clădiri vechi este necesară numai o treime
din materialul de construcție al unei clădiri noi.

În afară de aceste avantaje certe, reconversia este recomandată în anumite

situații și de condițiile favorabile de amplasament:
 Situarea favorabilă în oraș - extinderea spațială a orașului a condus de
cele mai multe ori la includerea în țesutul urban a clădirilor și a zonelor
industriale, amplasate inițial la periferii.
 Situarea favorabilă față de un element sau o zonă de peisaj natural - ex
amplasarea strategică față de un peisaj de calitate prezintă avantajul revitalizării
urbane prin refacerea legăturii orașului cu acest peisaj.
 Existența unui amplasament racordat la sistemul de utilități al orașului
și a unei bune legături la mijloacele de transport – acces facil prin
intermediul căilor de transport rutiere și feroviare, prevăzute inițial pentru a
asigura aprovizionarea cu materii prime și distribuția produselor finite.

Reconversia este recomandată și din punctul de vedere al utilizatorului, având

mai multe valențe:
 Valențe psihologice - atracția pentru locuri insolite, inaccesibile cândva,
neexplorate și necunoscute.
 Valențe sociale - spații sociale de anvergură pentru întreaga colectivitate,
repopularea prin restructurarea pe un palier superior calitativ al vieții unei
comunități închegate.
 Valențe afective - conservarea unor zone care persistă în mod pozitiv în
memoria colectivă, întărind sentimentul identitar.

Reconversia clădirilor industriale abandonate poate realiza spații construite unice

și inedite. În special reconversia care se realizează în interiorul unui oraș, bine
ancorată din punct de vedere al racordării la utilități, poate să aducă originalitate și
individualitate zonei urbane. Dacă se adaugă și anumite valențe (ex afective),
atunci un centru de afaceri dezvoltat pe orizontală prin reconversie poate să
consolideze cel puțin conștiința apartenenței la acel loc.

7
 2. NOI POSIBILITĂȚI FORMALE

Proiectele dezvoltate pe orizontală sunt diferite în mod notabil față de cele

verticale prin următoarele aspecte:
 Scara la care se realizează construcțiile este mai mare.
 Contractorii trebuie să lucreze având în vedere un set diversificat, dar incitant de
restricții existente, precum traficul, arii/zone umede, utilități îngropate sau
infrastructura terestră.
 În mod obișnuit există mai puțini contractori pentru proiectele orizontale.
 Producția este adesea definită prin mutarea de materiale cu echipamente grele –
fundații, betoane, asfalt.

Pentru proiectele verticale și orizontale, proprietarii și firmele de construcții

întâmpină însă exact aceleași probleme în privința costurilor, planificării bugetare și
riscurilor, procesul de lucru fiind foarte similar în ambele cazuri.

Calitățile funcțional-spațiale ale vechilor structuri industriale le recomandă

pentru reconversie. Dimensiunile mari și flexibilitatea spațiului interior, rezultate din
necesitatea adaptării la schimbările frecvente ale tehnologiilor de producție,
caracteristici concretizate în spațiul liber, constituie argumente importante pentru
reconversie deoarece asigură posibilitatea de adecvare la o gamă largă de funcțiuni
și de reformulare a acestora în timp. Compatibilitatea dintre funcțiunea veche și cea
nouă este condiționată de cerințe comune care se cer satisfăcute de caracteristicile
spațiale (proporții, dimensiuni, conexiuni).
Dezvoltarea orizontală a unei clădiri de birouri permite însă realizarea de noi
funcțiuni și tipologii de spații ample care promit o creștere a potențialului maxim de
productivitate pentru un teren dat, prin maximizarea confortului angajatului.
Configurarea atentă a unor spații va face posibilă manifestarea anumitor efecte
dorite în planul psihologic și social.

2.1. Flexibilitate spațială

Le Corbusier a dat, poate, una din cele mai plastice dar, în acelaşi timp, şi
una dintre cele mai complete, mai clare şi mai precise definiţii ale arhitecturii ca
fiind „acel joc savant, corect şi magnific al volumelor reunite în lumină”. Spaţiul,
materialul şi culoarea, sunt principalele instrumente cu care operează arhitectura.

Când ne referim la spațiul ocupat de un centru de afaceri dezvoltat pe

orizontală, în mod evident, primul gând este cel al unei suprafețe mari, a unei
amprente la sol extrem de grandioasă. Dar ce anume definește flexibilitatea unui
spațiu? Volumele flexibile sunt date de folosirea eficientă a resurselor, de
generozitatea lor pentru activitatea umană vizată. Într-un centru de afaceri
dezvoltat pe orizontală, acest lucru este evident. Mai mult decât atât, spațiul
respectiv, deși generos, trebuie realizat la o scară umană, să aibă emoție,
frumusețe, atmosferă, inteligență, caracter senzitiv.
8
 Așa cum a spus Pierre von Meiss „spațiul se schimbă după ritmul soarelui, dar
locul se schimbă după ritmul omului”. Acest ritm și lumina naturală sunt două chei
către flexibilitatea spațială.

Clădirile dezvoltate orizontal, au de obicei un grad mare de intimitate, care

trebuie echilibrat cu zone centrale comune. În acest joc miraculos, flexibilitatea
spațială este cea care aduce elementul de surpriză. Angajatul nu trebuie să resimtă
senzația de monotonie, căci treptat aceasta îi va induce un sentiment de captivitate,
adică o lipsă de control. De aceea monotonia spațială trebuie evitată, deoarece va
conduce către stres și scăderea productivității.

2.2. Diversitate funcțională

Wang Shu a spus că „Umanitatea este mai importantă decât arhitectura și

arta de a construi este mai importantă decât tehnologia”. Această idee se potrivește
perfect atunci când vrem să definim spațiul. Semnificația unui spațiu este chiar
utilitatea sa. De aceea în stabilirea funcțiunilor în cadrul unui centru de afaceri
dezvoltat pe orizontală, omul (fie el angajat în centrul respectiv sau doar în vizită) e
mai important decât arhitectura în sine. El este mai presus, sau altfel spus,
arhitectura trebuie să-l servească în activitățile sale.

Funcționalitățile esențiale pentru angajați sunt evident mai importante decât

ultimele descoperiri tehnologice. În acest caz particular, precum și în cazul oricărei
alte construcții, arhitectul trebuie să pună mai înainte de orice ocupantul și
necesitățile acestuia. Doar așa poate stabili corect diversitatea funcțională.

Diversitatea funcțională presupune un mix de poziții, direcții, forme,

materiale, culori, texturi, conexiuni, adică un limbaj arhitectural care indică sau doar
sugerează anumite activități. Din punct de vedere al funcțiunii, spațiul arhitectural
poate fi o necesitate, o posibilitate sau o întâmplare. Pentru o mai bună înțelegere,
exemplificăm funcțiunea de cafenea în cadrul unui centru de afaceri dezvoltat
orizontal:

 necesitate: acest spațiu trebuie să rămână o cafenea.

 posibilitate: această cafenea poate fi utilizată în pauza de prânz.
 întâmplare: acest spațiu este în prezent o cafenea.

Tentativa de a cuantifica diversitatea funcționalității unui spațiu se poate

realiza simplist făcând uz de cuvinte care nu sunt specifice arhitecturii. De exemplu,
în cazul spațiilor cu funcțiune birouri, se poate spune că toate, unele, unul sau
niciunul au destinația de birouri pentru personal administrativ.

Diversitatea funcțională trebuie să aibă calitatea cuvântului nerostit, doar

subînțeles. Așa cum un copil se joacă cu piese de logo pentru a construi și
reconstrui continuu, la fel arhitectul trebuie să se gândească la centrul de afaceri
dezvoltat pe orizontală ca la un spațiu în care fiecare funcțiune în parte are
posibilitatea de a fi reînnoită, poate chiar schimbată, în ideea de a evita monotonia
funcțională. Activitățile monotone, pline de rutină, generează plictiseală și
demotivare, iar în final scăderea productivității.

9
 2.3. Varietatea materialității

Clădirile foarte înalte presupun exigență sporită privind legislația referitoare la

incendii. Acest fapt conduce aproape automat la limitarea tipurilor de materiale
utilizate în construirea turnurilor de birouri, cele preferate fiind de regulă, aseptice și
fără textură. Noii „mamuți din oțel și sticlă” apar tot mai des, cu efecte psihologice
negative asupra utilizatorilor și a locuitorilor din zonă. Tot mai des, nici măcar nu au
vreo legătură cu peisajul arhitectural al zonei respective.

Avantajul construcțiilor orizontale pentru clădiri de afaceri este acela că poate

utiliza fără restricții, materiale lemnoase (tratate termic), inclusiv structurale, mai
ușor acceptate la clădirile joase. Utilizarea lemnului este aproape firească, având în
vedere faptul că natura are în principal două culori: verdele vegetației și maroniul
închis al pământului. Aceste două culori merg bine împreună, ceea ce este de
importanță vitală în arhitectură. Utilizarea unei largi palete de nuanțe maro și verzui
pot contribui la starea de bine a celor ce muncesc zilnic cel puțin 8 ore în centrele
de afaceri.

Jocul dintre ceea ce este natural și ceea ce este creat de mâna omului, stă la
baza arhitecturii, care este o artă capabilă să se adreseze întregului spectru de
emoții și percepții. Clădirile vor rămâne relativ neschimbate de-a lungul anului, în
timp ce plantele își vor pierde frunzele iarna, vor înflori primăvara, vor fi verzi vara
și se vor îngălbeni și înroși toamna. Compoziția clădirilor și a plantelor este una vie.
Realitatea arhitecturii și peisajului constă în spațiul creat între clădiri, în
interacțiunea a ceea ce este viu cu ceea ce a creat omul, dar - lucrul cel mai
important - ea există în oamenii care le populează și se bucură de ele.

Interacțiunea culorilor maro-verde are un impact extrem de pozitiv asupra

psihicului uman. Această combinație de culori este însăși definiția naturii. Le
Corbusier spunea "Cum arhitectura este o pură creație umană, iar omul fiind un
produs al naturii, arhitectura va fi ca un logaritm al naturii." Nu întâmplător
utilizarea lemnului ca element de anturaj predispune la relaxare, fiind cel mai
eficient material ecologic utilizat. Dintre toate materialele de construcție, doar
lemnul se regenerează.

Lemnul este cea mai bună alegere ambientală pentru structuri de orice tip -
biblioteci, centre comerciale, centre de birouri, parcuri de afaceri, etc.
Adaptabilitatea și aspectul estetic atrăgător al lemnului nu a fost niciodată atât de
pregnantă ca în prezent. De aceea arhitecții și constructorii se întorc către produsele
din lemn, în special acelea care oferă din punct de vedere tehnologic și mai multe
oportunități pentru construcții. Cu cât arhitecții se străduiesc mai mult să creeze
"clădiri verzi" care să reducă efectele nocive asupra mediului, cu atât avantajele
construcțiilor din lemn devin mai evidente.

Inserția lemnului și vegetației ca elemente de anturaj este o adevărată artă,

care se dezvoltă continuu, care are drept scop confortul vizual, binomul permanență
–schimbare, senzațiile umane de o clipă, percepția subliminală a unor relații subtile
existente între om și natură, în chiar inima unui centru de afaceri.

10
 Lemnul este cea mai bună alegere pentru a satisface cele patru principii de
bază din arhitectura "verde":

1. Reducerea consumului de energie,

2. Minimizarea poluării externe și a daunelor asupra mediului înconjurător,
3. Reducerea energiei totale și evitarea epuizării resurselor,
4. Minimizarea poluării interne și a efectelor nocive asupra sănătații.

3. NOI TIPURI DE CONFORT

Gradul de conștientizare față de nevoile omului este într-o continuă creștere.

Inclusiv la locul de muncă, se încearcă o optimizare a factorilor externi care să facă
posibilă atingerea potențialului maxim de confort și productivitate al angajatului.

În arhitectură, noțiunea de confort uman este privită, cu precădere, cu multă

tehnicalitate, astfel încât componentele ei să poată fi cuantificabile și standardizate.
Amintim natura componentelor confortului uman: termică, vizuală, auditivă,
olfactivă și de salubritate.

 confort termic – un birou în care este prea cald sau prea frig, nu va putea oferi
angajatului posibilitatea de a se concentra asupra muncii sale. Dacă există plante
în acel spațiu, vor fi greu de întreținut.
 confort vizual – un birou care este fără ferestre, fără iluminat natural pe timp
de zi, sau mai rău acele birouri mari de tip hală specifice marilor corporații care
se împart în mici compartimente (cubicles), creează o senzație de stres, de
alienare a personalității umane. Dacă dincolo de ferestre există vegetație, forfota
vizuală a străzii (nu și cea auditivă), atunci angajatul simte că orele lucrate la
birou nu sunt o evadare din normal, ci sunt doar o modalitate de a petrece
timpul, iar pentru unii de ce nu, chiar un hobby.
 confort auditiv – în spațiile individuale, angajatul trebuie să dețină controlul
asupra nivelului de zgomot care îl înconjoară, iar în spațiile publice, este
obligatoriu ca muzica să fie în surdină, în cazul în care se ascultă muzică.
 confort olfactiv – angajatul nu trebuie să fie deranjat de mirosuri puternice,
nici în sensul de mirosuri pestilențiale, dar nici în sensul de mirosuri specifice
substanțelor de curățenie. Orice miros mult prea puternic îi va afecta rezultatul
muncii.
 confort de salubritate – condițiile igienice și sanitare sunt obligatorii pentru ca
angajatului să nu îi repugne anumite funcțiuni ale centrului (săli de consiliu
murdare) sau anumite activități care se desfășoară în centrul de afaceri
(documentarea la bibliotecă, serviciile de catering, etc)

Odată cu dezvoltarea orizontală, se acceptă importanța și se încurajează

studiul, în timpul proiectării, a unor noi tipuri de confort: confortul psihologic și
confortul social.

11
 3.1. Confortul psihologic

3.1.1. Nevoia de siguranță

Conform Trapezului lui Maslow, 70% din populație deține nevoia de

stabilitate, siguranță și ordine.

Într-un context deja saturat de turnuri de birouri și de mesaje vizuale, atât

cel care lucrează într-un centru de afaceri vertical, cât și trecătorul care se simte
strivit de acest tip de arhitectură își doresc o înălțime redusă a construcțiilor. Cei
care pășesc pragul construcției orizontale simt un pericol redus la cutremur. Vântul
și riscul de incendiul reprezintă de asemenea factori importanți, care se resimt mai
puțin, la nivelul unei construcții dezvoltate pe orizontală.

Populația care se intersectează cu zona de afaceri (angajați sau oameni aflați

în trecere) simte nevoia unei dezvolări pe orizontală, știut fiind faptul că aceasta îi
va permite accesul liber către cer, soare, lună și stele, evitând senzația de alienare
specifică marilor centre urbane sau zonelor suprapopulate.

O clădire orizontală cu un regim de construire mai mic (ex: P+3) va crea

ochiului o senzație de stabilitate și siguranță mult mai mare decât construcțiile ce au
o înalțime amețitoare, de peste 10 etaje și o amprentă la sol care sfidează legile
fizicii. Chiar dacă senzația respectivă este falsă, căci sunt situații în care o clădire
prea veche, deși construită pe orizontală este chiar nesigură din punct de vedere
seismic față de un turn de birouri nou-nouț construit conform ultimelor acte
normative în vigoare și restricții, senzația oculară respectivă nu va rămâne la nivel
de retină, ci își va continua traiectoria ca informație către creierul uman: o casă pe
pământ este mult mai sigură decât un apartament de bloc. Acest lucru se vede în
desenele copiilor. Ei desenează ceea ce știu despre lume și nu încearcă să redea
fotografic sau să capteze realitatea. Abia după vârsta de șase, șapte ani există o
puternică încercare a copilului de a desena într-un mod mai realistic. Până atunci,
desenele reprezintă trăirile sale interioare. De aceea, dacă cerem unui copil sub 6
ani să deseneze o casă, fie că locuiește la casă sau la bloc, el va desena o
construcție orizontală, nu una verticală. În mod similar, un centru de afaceri
dezvoltat pe orizontală va prezenta mai multe garanții față de un turn vertical.
Adânc în memoria nostră, există acel copil care preferă o casă în loc de un bloc,
care are nevoie de siguranță și confort psihologic.

Monotonia arhitecturala, a designului interior și exterior, paleta cromatică

nereușită sunt factori care pot bombarda nefast, continuu, zilnic, un subconștient
stresat oricum de dinamica afacerilor și de interacțiunea umană, nu întotdeauna așa
de facilă cum ar trebui să fie.

Lăsând la o parte, deocamdată, factorii de natură strict arhitecturală și de

construcție, criteriile care stau la baza unei noi generații de clădiri de afaceri trebuie
să pună accentul principal, necondiționat, pe factorul uman, pe bunăstarea și pe
confortul psiho-social al acestuia, nu pe maximizarea activității productive a
factorului uman pe metrul pătrat de spațiu util. E singura modalitate care poate
amplifica succesul afacerilor care se derulează zilnic în aceste clădiri cu o destinație
atât de bine definită.

12
 Anxietatea, de care suferă peste 25% din populația lumii, în diferite grade de
intensitate, e o realitate a timpurilor moderne, amplificată chiar de factorul care
trebuia să o atenueze: revoluțiile industriale și goana după creșterea productivității.

Fobiile sociale, însăși teama de a socializa și/sau de a vorbi în public (în

Statele Unite, 12% dintre adulți sunt afectați de aceste simptome), trebuie să își
găsească un antidot, astfel încât viața profesională să se poată desfășura normal,
oferindu-i individului și dreptul și sansa de a desfășura o activitate care să-i asigure
un trai decent. Fără a le acorda atenția cuvenităa, aceste fobii pot evolua și se pot
transforma în adevărate dizabilități psiho-sociale care vor împiedica atingerea unor
performanțe profesionale la locul de muncă.

Care sunt de fapt criteriile, care e acea linie fină de demarcație care face ca o
clădire de birouri să nu fie considerată „turn”, ci o clădire de birouri suficient de
dezvoltată în plan orizontal și care să poată fi încadrată în categoria clădirilor
„prietenoase” cu subconștientul nostru?

Deocamdată, în locul unui răspuns complex, presărat cu termeni de

specialitate, vă prezint doar cum ar putea arăta o zi din viața unui tânăr care se
trezește fericit de dimineață cu gândul că astăzi e ziua cea mare când visul său
poate deveni realitate, și anume să obțină locul de muncă mult visat.

Scenariul transformării unei oportunități pentru evoluția profesională într-un

eșec de care nu ești responsabil în mod conștient, se poate scrie într-un turn de
birouri de 20 de etaje. Tânărul nostru trebuie să dea un interviu în această clădire,
la ultimul etaj. După ce că oricum are emoții vecine cu stresul, îl încearcă o ușoară
anxietate intrând în această clădire care îl copleșește. Ușoara neliniște crește în
intensitate pe măsură ce conștientizează că interviul este la etajul 20. Simte că
ușoara acrofobie (teama de înălțime) de care suferea în copilărie îi dă fiori reci, pe
măsură ce liftul exterior, de altfel elegant și încăpător, cu geamuri de sticlă, se
înalță spre etajele superioare. Își spune că dacă nu se uită pe geam, senzația va
dispare și își întoarce privirea spre interiorul liftului. Din păcate, liftul e plin și parcă
e tot mai mic. Pulsul crește, palmele transpiră. Să sufere oare de claustrofobie
(teama de spații închise) sau de agorafobie (teama de a rămane blocat in lift) sau
de amândouă? Până la etajul 20 durează o veșnicie, ușile liftului se tot închid și
deschid la fiecare etaj ca niște fălci metalice gata să-l strivească. Ajuns la ultimul
etaj, iese din lift și privește cu speranță de jur imprejur, unde vede tot orasul în
splendoarea sa prin pereții de sticlă proaspăt spălați. „Morala”: interviul nu a decurs
deloc cum a plănuit.

3.1.2. Nevoia de control

Dacă definim decizia ca fiind o soluție adoptată pentru o problemă, atunci,

puterea de decizie este în mod evident puterea angajatului de a soluționa probleme.
La nivel psihologic, cu cât poți rezolva mai multe probleme, cu atât e mai pregnantă
senzația că deții controlul.

13
 Într-un spațiu de afaceri dezvoltat orizontal, faptul că există spații ample de
socializare și muncă în echipă, iar angajatul poate face trecerea dintr-o funcțiune în
alta după bunul plac îi va satisface nevoia de control.

Posibilitatea alternativelor, respectiv a accesării diferitelor funcțiuni specifice

centrului de afaceri, va crea senzația (și nu numai) că angajatul poate lua decizii
privind accesarea acestora în timp și spațiu. Deplasarea în mod firesc, conform
necesităților de peste zi în vederea îndeplinirii unor obligații profesionale, va oferi
posibilitatea soluționării mult mai rapide a unor probleme în anumite situații.

În general, diversitatea este definită ca fiind opusul identității ori unității,

numai că în arhitectura centrelor de afaceri orizontale, tocmai diversitatea
funcțiunilor poate aduce identitate și unitate. O anume îmbinare între funcțiuni
poate deveni emblematică pentru un anumit centru de afaceri dezvoltat pe
orizontală. Identitatea va atrage după sine în mod automat și unicitatea. Nu peste
mult timp probabil că vom asista și la apariția arhitecților specializați în realizarea
centrelor de afaceri dezvoltate pe orizontală, ca o contrapondere a celor care se fac
remarcați în ideologia construcțiilor verticale.

Diversitatea este sinonimă cu pluralitatea, iar centrele de afaceri dezvoltate

pe orizontală au exact acest scop. Într-un spațiu vast să ofere angajatului
posibilitatea nu doar să fie un om al muncii, dar să fie și un om al culturii, al
societății și de ce nu, al familiei. Spațiile culturale (expoziții foto, biblioteci) și
spațiile sociale (cafeterie, bar de zi, săli de conferințe) sunt deja obligatorii pentru a
oferi varietate la locul de muncă. Varietatea, diversitatea, din nou reprezintă un
cumul de alternative, care satisfac necesitatea angajatului de a deține puterea de a
alege.

Aceste centre de afaceri orizontale pot fi și un spațiu al familiei în măsura în

care într-o anumită zi din lună, angajații își pot aduce copilul la locul de muncă, în
cazul celor de vârstă școlară, realizându-se astfel o legătură mai strânsă între
servici și casă. Dacă se realizează și o funcțiune de tip creșă / grădiniță, atunci nu
numai că se satisface nevoia de a controla mai toate aspectele vieții de familie, dar
se va crea un confort psihologic cert, mai ales în cazul mamelor cu copii mici, care
vor putea să-i viziteze (controleze) în pauza de prânz. Dacă centrul de afaceri
respectiv dispune de o asemenea funcțiune, el deja emană grijă suplimentară față
de angajat, încercând să-i soluționeze probleme legate de mobilitate în timp și
spațiu.

Nevoia de control ca parte a confortului psihologic se poate soluționa în cadrul

angajaților nu doar sub forma unor funcțiuni deja prestabilite, conform exemplului
de mai sus, care se referă la mobilitatea angajatului, dar și sub forma unor funcțiuni
generale ce pot fi personalizate de tipul de socializare care se dorește. Chiar și
centrul de afaceri are nevoie de o anumită flexibilitate/ mobilitate, tocmai pentru a
răspunde unor cerințe crescânde ori neanticipate. Într-un spațiu dat, dacă mobilierul
folosește măsuțe individuale în locul unei mese de consiliu somptuoase, atunci se
pot rearanja măsuțele astfel încât sala respectivă să fie folosită fie pentru o ședință,
fie pentru o documentare prin urmărirea unui film ori a unei prezentări sau de ce
nu, pentru o mică petrecere cu ocazia zilei de naștere a unui coleg ori pentru un
simplu teambuilding de o zi sau două. Nu doar mobilierul trebuie să fie definit prin
14
mobilitate. Pereți mobili, uși glisante, rafturi cu cărți pe rotile, ce pot fi împinse și
pot permite reamenajarea unui spațiu conform cerințelor, trebuie să fie precum o
extensie a fluidității ideilor creatoare ale angajaților.

Încă se mai pot face multe în domeniul ergonomiei spațiilor de muncă și a

locurilor de muncă propriu-zise. Angajatul are un mare grad de disconfort psihic și
fizic în momentul în care nu poate să își desfășoare activitatea într-o stare de
confort mental și fizic și nu are un minim control în a și le îmbunătăți. Mobilierul
nefuncțional, orientarea locurilor de muncă, sunt surse de stres care se acumulează
și care în timp contribuie la dezvoltarea diverselor tipuri de boli profesionale.
Sedentarismul, fenomen asociat cu o paletă foarte mare de boli și paradoxal,
generator de inactivitate prin efectele negative acumulate în timp, poate fi atenuat
în mare măsură printr-o bună integrare a principiilor de bunăstare umană în
cerințele arhitecturale ale unui centru de afaceri, iar dezvoltarea pe orizontală poate
oferi o soluție durabilă și sănătoasă.

Pentru centrele de afaceri care se respectă, existența unor săli de fitness este
o cerință firească. Existența acestora pare să rezolve problema lipsei de mișcare
dar, din păcate, doar în mică măsură, din moment ce o serie întreagă de categorii
de personal nu o pot utiliza din cauza diverselor deficiențe, lipsa capacității de efort,
diverse boli sau dizabilități etc. Ce ar însemna însă ca un centru de afaceri,
dezvoltat pe orizontală, să amenajeze sute de metri de culoare special destinate
„dezmorțirii”, care să permită 10 minute de mers sănătos și generator de endorfine
la fiecare, să zicem 2 ore? În mod evident, o plimbare cu liftul nu va avea aceleași
efecte benefice. Din contră.

Nu doar birourile individuale trebuie să fie capabile de reînnoire, ci întreg

centrul de afaceri trebuie să aibă capacitatea de a fi reinventat periodic, pentru a
crea o senzație de prospețime. Rutina și aspectul învechit nu fac casă bună cu
confortul psihic. Sunt situații în care ocupanții centrului de afaceri se vor muta. Unii
se vor extinde și vor căuta spații și mai generoase, iar alții vor veni să umple acest
gol. Centrul trebuie să poată deveni o gazdă bună pentru oricine și să răspundă
celor mai mari exigențe, atât din partea legislației în vigoare, cât și din punctul de
vedere al ocupanților.

3.2. Confort social

3.2.1. Nevoia de apartenență

Conform Trapezului lui Maslow, 50% din populație deține nevoia de dragoste
sau de apartenență.

Apartenența nu se poate realiza în „turnul de fildeș” al afacerilor suprapuse în

etaje peste etaje, de cele mai multe ori vibrând a rece, a metal și sticlă.
Suplimentar ar trebui spus că tocmai aceste centre de birouri verticale, contribuie la
alienarea personalului, obligându-l să lucreze în mici compartimente individuale. Un
asemenea stil de muncă nu numai că nu creează senzația de apartenență, ci mai
degrabă de violare a intimității individuale. Munca în echipă pare o utopie și se

15
realizează doar punctual, în cadrul unor ședințe derulate în sala de consiliu, unde
relaxarea e mai degrabă înlocuită cu frica de eșec în fața colegilor și/sau șefului.

Dezvoltarea pe orizontală permite însă crearea unor tipologii noi de spații și

funcțiuni, cum ar fi spațiile ample de socializare și muncă în echipă. O asemenea
dezvoltare pe verticală nu va avea același efect cu o dezvoltare pe orizontală. Pe
orizontală, trecerea dintr-o funcțiune în alta se poate realiza în mod organic, în timp
ce la centrele dezvoltate vertical, trebuie să te deplasezi cu liftul între etaje pentru a
merge la cantină, balcon / terasă pentru fumat etc

Dacă centrul de afaceri este dezvoltat pe orizontală, atunci acesta, pe lângă

funcțiunea de birouri, va avea și alte funcțiuni de tip spații de socializare, precum
holuri publice, alimentație publică, comerț, spații expoziționale cu tematică periodică
ce pot fi vizitate în pauze, înainte sau după program. Acestea vor crea senzația unui
spațiu viu, care predispune la creație și mai ales capabil să ofere ceea ce începe să
dispară treptat – contactul uman.

Lemnul, vegetația, combinația naturală maro-verde, muzica în surdină sunt

un decor perfect. Faptul că angajatul lucrează într-un asemenea cadru ambiental îi
va crea senzația că este prețuit, că este de folos, că este recompensat nu numai
financiar și material, dar și la un nivel mai subtil, ca om. Angajații nu sunt doar
rotițe mecanice care trebuie să funcționeze precum un ceas, ca parte a unui întreg,
având un rol precis. Ei sunt parte a unui colectiv cu țeluri comune. Ei sunt și mereu
trebuie tratați prin prisma umanității lor. Astfel, un centru de afaceri cu multiple
posibilități de interacțiune umană (colaborare, întâniri planificate sau nu, schimb de
experiență, muncă în echipă etc) își va arăta la un moment dat avantajele:
anagajații se vor simți apreciați și recompensați. Mai mult, astfel de spații și
funcțiuni generează inițiativă și este știut că ideile geniale vin la pachet numai cu un
brainstorming bun și relaxare.

Dezvoltarea pe orizontală a centrelor de afaceri trebuie să devină o tendință

în cultura arhitecturală modernă de business. Costurile mai ridicate generate de
amprenta la sol mai mare (dacă este cazul), pot fi ușor compensate prin alegerea
unui amplasament mai ieftin fără a afecta accesul facil. Un exemplu care poate fi
urmat, bineînțeles, cu adaptările date de specificul activității, ar fi aeroporturile.
Este adevărat că dezvoltarea preponderent pe orizontală a aeroporturilor e dată de
specificul activității, de multitudinea de porți de îmbarcare și de spațiile necesare
pentru accesul aeronavelor la terminale, dar principiul ar putea fi ușor adaptat
pentru că oricum o dezvoltare pe orizontală necesită mult mai multe căi de acces în
incintă decât în cazul centrelor de tip turn. În ultimă instanță, în cazul unor situații
excepționale, cum ar fi calamități naturale, atentate teroriste, alarme pentru situații
reale sau de exercițiu, existența mai multor căi de acces este mai mult decât
binevenită, iar pierderile de vieți omenești în condițiile insuficienței căilor de acces
ar fi minimizate sau chiar inexistente.

Aeroporturile ne oferă și un bun exemplu referitor la diversitatea spațiilor,

practic toate fiind oportune într-un centru de afaceri: zone de alimentație publică,
zone de agrement (săli jocuri, săli fitness etc), zone culturale (sală cinema, spațiu
expoziții diverse), magazine și servicii diverse (curățătorii îmbrăcăminte, spălătorie
autoturisme etc). De menționat că dezvoltarea pe orizontală a unui centru de

16
afaceri ar putea, în funcție de mărime, să permita amenajarea a mai mult decât un
heliport, util nu numai pentru mediul de business din ce în ce mai dinamic, dar și
pentru cazuri de intervenție rapidă în situații excepționale, precum cele amintite mai
sus.

3.2.2. Nevoia de intimitate

Spațiile generoase ale unui centru de afaceri dezvoltat pe orizontală, vor oferi
condiții de muncă mai bune: birouri individuale cu o iluminare naturală mai bună,
într-un cadru relaxat, în care e suficient să pășești afară din birou ca să intri în spații
mult mai generoase destinate muncii în echipă. Faptul că vor exista ambele
funcțiuni: birouri individuale și spații de socializare îi vor conferi angajatului un grad
de confort sporit, deoarece atunci când a acumulat suficiente informații prin munca
în echipă, schimbul de experiență ad-hoc din pauza de prânz sau prin ultima ședință
din sala de consiliu, el se va putea retrage în propriul său univers - biroul individual,
care îi va crea senzația de intimitate. Acolo va putea realiza ulterior o gestație a
viitoarelor idei, proiecte, propuneri către colegi. Numai într-un cadru intim se pot
genera anumite idei.

Birourile individuale care chiar conferă intimitate, cele care au pereți, lumină
naturală, elemente de anturaj din lemn și/sau vegetație, suficientă liniște pentru a
gândi și a crea, vor oferi angajatului care ocupă acel spațiu un sentiment de
„acasă”. Acest gen de birouri poate fi personalizat cu ajutorul mobilierului,
elementelor de decor, aranjamentului în spațiu al acestora. Se pot folosi culori
preferate. Nu în mod întâmplător, în marile firme, cei ce au acces la birouri
individuale, au acces și la un buget pentru a le personaliza. Nimeni nu preia biroul
„fostului” ocupant. Cu un pic de efort (financiar, material etc), orice birou poate
căpăta amprenta noului ocupant. De cele mai multe ori nu numai că se permite, ba
chiar se și încurajează aducerea unor obiecte personale la birou, tocmai pentru a
mări senzația de intimitate.

Regimul de înălțime al unei construcții poate crea o senzație de intimitate sau

dimpotrivă, de expunere/ de copleșire. Aranjamentul funcțiunilor de birouri este
esențial. Unele firme au dorit atât de mult să sporească senzația de intimitate, încât
au vrut să realizeze acest lucru nu numai în plan fizic, dar și în mentalitatea
angajatului. Construcțiile realizate pe orizontală permit mult mai bine acest lucru.

Mai întâi s-a acceptat că ziua de vineri este ziua în care te poți îmbrăca
casual, chiar dacă ținuta obligatorie este de business. Tocmai pentru a îndepărta
limitele rigide între spațiile de lucru și spațiul de locuit, s-a introdus posibilitatea să
îți poți aduce animalul preferat la birou, într-o zi anume. Mai mult, un al treilea val
al politicilor de sporire a senzației de „acasă” în cadrul unui job, merge până acolo
încât, în anumite zile sau în anumite intervale orare, angajații pot lucra chiar de
acasă.Aceste acțiuni de întrepătrundere a casei cu biroul au în vedere faptul că
biroul nu trebuie să fie doar un spațiu și un interval orar, ci mai degrabă un spațiu
sesizat de imaginație. Abia atunci când reușești să ajungi la imaginația umană, în
cel mai intim colț al individului, poți să creezi confort psihic în adevăratul sens al
cuvântului.

17
 4. DURABILITATE CRESCUTĂ

Arhitectura durabilă este arhitectura care își propune să reducă la minim

impactul negativ al clădirilor asupra mediului înconjurător, în primul rând prin
eficiență energetică și printr-o alegere și folosire judicioasă a materialelor, a
energiei și dezvoltării spațiului. Mai simplu, ideea de durabilitate este de a ne
asigura că acțiunile și deciziile pe care le luăm pentru a satisface nevoile generațiilor
de astăzi nu vor limita oportunitățile generațiilor de mâine.

Așa cum s-a subliniat în cap.2.3. Varietatea materialității, arhitectura

durabilă este caracterizată printr-o abordare conștientă a conservării energiei în
cadrul procesului de concepție a construcțiilor. Exemplul cel mai elocvent îl
reprezintă centrele de afaceri de tip orizontal, construite din materiale de
construcție sustenabile (ex lemn, lână, hârtie, argilă, vermiculită, in, cânepă, alge,
plută, nucă de cocos, bambus, calcar și piatră), care îmbină lemnul și vegetația ca
elemente de anturaj și au un impact minim asupra peisajului, eficiență energetică
sporită și oferă un confort sporit pentru elementul uman.

Standardele privind arhitectura durabilă includ o abordare conștientă din

punct de vedere energetic și ecologic a proiectării mediului construit. În România
este o situație deficitară din acest punct de vedere, dar începând cu 2020, noile
standarde vor intra în vigoare, astfel încât toate construcțiile noi vor avea în vedere
în mod obligatoriu următoarele aspecte:

1. energie sustenabilă - clădire low-energy sau Clădire zero-energy,

2. eficiența sistemelor de încălzire, ventilație și aer condiționat (IVAC) - sistemul de
termoizolare și designul solar pasiv,
3. sisteme de energii regenerabile și alternative - panouri solare, centrale eoliene,
încălzitoare de apă solare, microcentrale hidroelectrice, sisteme ce utilizează
energia geotermală pentru a răci sau încălzi interiorul clădirii,
4. materiale de construcție sustenabile,
5. componente organice volatile,
6. managementul deșeurilor,
7. managementul apei.

4.1. O iluminare naturală uniformizată

În literatura de specialitate, pentru caracterizarea iluminării naturale se folosesc

patru indici:

 coeficientul de iluminare naturală (CIN), care reprezintă raportul procentual

de iluminare naturală dintre gradul de iluminare al unui punct aflat înăuntrul
încăperii şi gradul de iluminare al punctului aflat în exteriorul clădirii şi iluminat
de lumina difuză a bolţii cereşti pe aceeaşi orizontală. Mărimea CIN se normează
în funcţie de destinaţia încăperii şi caracterul lucrului îndeplinit.
 coeficientul de luminozitate (CL) este raportul suprafeţei vitrate a ferestrelor
faţă de suprafaţa podelei din încăperea dată. Acest coeficient se exprimă în
formă de fracţie simplă în care numărătorul este o unitate, iar numitorul-numărul
18
 care arată ce parte din suprafaţa podelei ocupă suprafaţa cu geamuri a încăperii.
Norma coeficientului de iluminare depinde de caracterul încăperii.
 unghiul de incidenţă (de cădere) arată unghiul căderii luminii pe suprafaţa
orizontală a locului de lucru. Cu cât e mai mare unghiul de incidenţă, cu atât e
mai bine iluminat locul de lucru. Mărimea unghiului depinde de înălţimea
ferestrei şi de locul de determinare. Cu cât ultimul e mai departe de fereastră, cu
atât e mai mic unghiul de incidenţă şi cu atât e mai mică iluminarea locului de
lucru. Această dependenţă serveşte ca bază pentru stabilirea adâncimii de limită
a încăperii şi plasarea locurilor de lucru la iluminarea unilaterală. În încăperile
unde lucrul este legat de citire, scriere şi alte activităţi ce solicită văzul, unghiul
de incidenţă trebuie să fie de cel puțin 27°.
 unghiul de deschidere caracterizează mărimea sectorului bolţii, lumina căreia
cade pe locul de lucru şi nemijlocit iluminează suprafaţa de lucru. Unghiul de
deschidere nu trebuie să fie mai mie de 5°. Cu cât e mai mare sectorul bolţii
cereşti, care se vede de la locul de lucru, cu atât e mai mare unghiul de
deschidere şi cu atât e mai bună iluminarea. O importanţă deosebită capătă
determinarea unghiului de deschidere la umbrirea ferestrelor de clădirile opuse.

În mod firesc, o dezvoltare orizontală va genera o suprafață a acoperirii mai

generoasă, acoperire ce poate permite o iluminare abundentă a spațiilor, cu o
flexibilitate mult mai mare decât în cazul dezvoltării pe verticală.

Se poate argumenta greșit faptul că o fațadă înaltă, a volumului vertical,

primește o aceeași suprafață de lumină precum suprafața de acoperire a volumului
orizontal. Acest argument nu pune problema orientării solare, a compartimentărilor
interioare și posibilitatea iluminării zenitale abundente prin folosirea curților de
lumină. Indiferent de tipologia volumului sau al programului de arhitectură,
jumătate din suprafața de fațadă va fi întotdeauna defavorizată în comparație cu
cealaltă jumătate, însă iluminarea zenitală rămâne omniprezentă și trebuie
maximizată.

Niciun spaţiu nu este un spaţiu arhitectural fără să aibă lumină naturală.

Lumina naturală variază în funcţie de momentul zilei şi de anotimpul anului. O
încăpere în arhitectură, un spaţiu în arhitectură are nevoie de acea lumină
însufleţitoare – lumina din care am fost întrupaţi. Importanța luminii naturale la
locul de muncă este vitală.

În acest sens, trebuie menționate câteva aspecte:

 orientarea față de punctele cardinale și traseul soarelui - Din punct de

vedere igienic cea mai raţională este orientarea spre sud şi sud-est. Orientarea
încăperilor spre vest, mult prea iluminate, va necesita costuri suplimentare cu
protecţia solară și climatizare. Dezvoltarea orizontală permite însă valorificarea
diferențiată a iluminatului în funcție de orientarea ferestrelor spre punctele
cardinale.
 mărimea, forma şi poziţia ferestrelor - O deosebită importanţă pentru
iluminare are mărimea şi numărul golurilor de lumină. Cele mai potrivite ca
formă sunt ferestrele dreptunghiulare. Dezvoltarea orizontală permite însă
valorificarea iluminării zenitale abundente prin folosirea curților de lumină.

19
 adâncimea camerei - nu trebuie să depăşească mai mult de 2,5 ori distanţa de
la marginea de sus a ferestrei până la podea. Iluminatul zenital elimină această
restricție.
 caracterul culorii pereţilor şi tavanului - Nuanţele deschise, reflectând
lumina, măresc gradul de iluminare. Dezvoltarea orizontală trebuie să țină cont
de acest aspect pentru a putea permite pătrunderea luminii naturale cât mai
adânc în încăperi.

4.2. Vegetația sporită

Ca efect al iluminării naturale de calitate, geometria volumelor dezvoltate

orizontal permite o mai bună simbioză a construitului (centrului de afaceri orizontal)
cu vegetația. Situat între albastru și galben, verdele rezultă din interferențele lor
cromatice. Verdele este o valoare medie, un mediator între rece și cald, între sus și
jos, este o culoare liniștitoare, răcoritoare, umană. Este un simbol al naturii și al
naturaleței. De aceea, utilizarea vegetației ca element de anturaj este obligatorie.

Verdele/ vegetația are o importanță majoră asupra factorului uman. Culoarea

verde destinde considerabil atât fizicul, cât și psihicul. Ea ne permite să echilibrăm
structura somatică cu cea psihică și face posibilă o rapidă diminuare a stresului,
precum și anihilarea neliniștilor.
 Efectele fiziologice ale culorii verde: scade presiunea sanguină, dilată vasele
capilare.
 Efectele psihologice ale culorii verde: liniște, bună dispoziție, relaxare, echilibru,
abundență de asociații mentale de idei, impresie intensă de prospețime,
facilitează deconectarea nervoasă.

Indicatiile terapeutice ale culorii verde au în vedere chiar afecțiuni specifice

angaților în mediul de business (boli profesionale), caracterizat prin exces de stres
și sedentarism, precum: dureri de cap, nevralgie, hipertensiune, tulburari cardiace,
insomnie. Culoarea verde este utilizată cu succes în lupta împotriva iritabilității, fiind
marele calmant al celor iuți la mânie sau irascibili și al nervoșilor cronici. În plus,
culoarea verde permite o promptă schimbare a ideilor, fiind foarte utilă în acest sens
mai ales în cazurile de obsesie.

Culoarea verde și vegetația în general, nu au doar un efect terapeutic

(preventiv sau de vindecare), ci are un impact major și direct asupra creșterii
productivității celor ce lucrează în centre de afaceri de tip orizontal.

Dacă utilizarea vegetației va fi potențată de utilizarea lemnului ca material de

construcții sau tot ca element de anturaj, atunci efectul final nu poate fi decât unul
elegant, echilibrat, modern, minimalist, natural, plin de personalitate, simplu, dar
nu simplist.

Importanța verdelui și a vegetației a fost menționată și în argumentarea

necesitații de a amplasa (în mod ideal) un centru de afaceri dezvoltat pe orizontală,
în vecinătatea unui parc/ zone verzi.

20
 5. OPTIMIZAREA SPAȚIALĂ ȘI ECONOMICĂ

Primele argumente de dezvoltare verticală au fost de factură spațial -

economică. Intuitiv, s-a dedus faptul că o înălțime mai mare a clădirii va genera o
productivitate mai mare pe metru pătrat. Inventarea ascensorului a fost ultima
necesitate care a permis începerea acestei noi paradigme, începând cu clădirea de
birouri “Home Insurance Building” (arh. William Le Baron Jenney, Chicago, 1885,
înălțime maximă inițială de 42m, cu 10 etaje).

Pentru a înlătura o parte din prejudecăți, capitolul curent prezintă argumente

strict geometrice și economice în favoarea dezvoltării orizontale.

5.1. Eficiența ariei de retragere

Lucrarea propune o demonstrație matematică în detrimentul dezvoltării

verticale a clădirilor, în cazul particular în care se respectă regulamentul de
retragere față de construcție de jumătate din înălțimea la cornișă.

Fiind dată o clădire cu un volum fix, având o arie construită desfășurată

similară în cele două cazuri expuse, se demonstrează faptul că dezvoltarea pe
orizontală va permite o densitate mai mare a suprafeței construite desfășurate,
raportate la aria delimitată de liniile de retragere față de clădire, denumită, în
continuare, în mod simplificat, aria de retragere, sau suprafața de retragere.

Teoremă

Fie o construcție cu o formă simplificată de paralelipiped, având dimensiunile

L1 > L2 > L3 și un regulament de retragere față de construcții de jumătate din
înălțime. Dacă volumul este poziționat astfel încât înălțimea acestuia să fie o latură
cât mai mică din cele trei, atunci aria de retragere a clădirii va fi mai mică.

21
 Demonstrație

Cazul I : H = L1 (dezvoltare verticală – turn de birouri)

Ar1 = ( 0,5×L1 + L2 + 0,5×L1 ) × ( 0,5×L1 + L3 + 0,5×L1 ) = (L1 + L2) × (L1 + L3)

Cazul II : H = L2 (dezvoltare orizontală)

Ar2 = ( 0,5×L2 + L1 + 0,5×L2 ) × ( 0,5×L2 + L3 + 0,5×L2 ) = (L2 + L1) × (L2 + L3)

Rezultă:

Ar1 = (L1 + L2) × (L1 + L3) □ (L2 + L1) × (L2 + L3) = Ar2
L1 + L3 □ L2 + L3
L1 □ L2

În concluzie, inecuațiile Ar1 □ Ar2 și L1 □ L2 poartă același semn:

Ar1 > Ar2  L1 > L2

Pentru eventuale studii ulterioare, se propun următorii indicatori de

eficiență spațial - economică referitoare la aria de retragere a clădirii:

1. Procentul de Eficiență a Retragerilor (PER):

PER = 100 × Ac / Ar, unde:

Ac – aria constuită la sol a clădirii
Ar – aria de retragere a clădirii
22
2. Coeficientul de Eficiență a Retragerilor (CER):

CER = Acd / Ar, unde:

Acd – aria constuită desfășurată a clădirii
Ar – aria de retragere a clădirii

De remarcat similaritatea între indicatorii PER și CER față de POT (Procentul

de Ocupare al Terenului) și, respectiv, CUT (Coeficientul de Utilizare al Terenului).
Indicatorii noi propuși, însă, au ca scop aprofundarea studiului de volume, nu prin
raportarea la o valoare fixă, a suprafaței terenului, ci prin raportarea la o arie
variabilă, a propriilor retrageri, determinată de înălțimea și amprenta la sol a
volumelor.

Pentru un calcul corect, aria de retragere a clădirii se calculează prin

intersectarea acesteia cu suprafața edificabilului maxim al terenului. De exemplu:

De asemenea, la însumarea indicatorilor mai multor construcții pe același

teren, trebuie luată în calcul suprapunerea ariilor de retragere a clădirilor, deducând
faptul că o intersecție mai mare a ariilor de retragere generează indicatori de
eficiență mai mari:

Din formula PER = 100 × Ac / Ar, putem dezvolta principiul pentru un

ansamblu de mai multe volume:

Ar = 100 × ( Ar1 + Ar2 + … + Arn ) – Ari, unde:

Ari – intersecția ariilor de retragere a clădirilor

În cazul suprapunerii a mai multor arii de retragere, se calculează intersecția

ariei de retragere pentru fiecare combinare de câte două arii de retragere, apoi se
însumează rezultatele:

Ari = Ari12 + Ari13 + Ari23 + … + Ari(n-1)n

23
 Se observă astfel faptul că valoarea totală Ar, a unui ansamblu de clădiri
amplasate pe teren, este limitată superior de valoarea ariei edificabilului maxim al
terenului.

3. Raportul de Suprapunere a Retragerilor (RSR):

RSR = ( Ar1 + Ar2 + … + Arn ) / Ar

Acest raport evidențiază gradul de compactare a spațiilor dintre volume prin

maximizarea intersecției ariilor de retragere.

Indicatorii PER, CER si RSR pot fi studiați împreună cu POT și CUT. Dat fiind
gradul de complexitate, însă, se recomandă utilizarea unui algoritm automatizat de
optimizare, precum este exemplificat în capitolul 6, „Studiu de caz – Autogara
Filaret”, cu ajutorul algoritmului Galapagos, accesibil prin Grasshopper, extensie a
programului de modelare 3D Rhinoceros, dezvoltat de McNeel & Associates.

5.2. Minimizarea ariei de fațađă

Continuând exemplul simplificat al paralelipipedului care este modificat, în

timp ce își păstrează aceeași arie construită desfășurată, se propune o formulă
matematică ce demonstrează posibilitatea minimizării suprafeței de fațadă și,
implicit, minimizarea costurilor de construire, prin alegerea unei dezvoltări
orizontale.

Cazul I Cazul II

24
 Demonstrație

Cazul I : H = L1
Af1 = L1 × ( 2×L2 + 2×L3 ) = 2 × L1 × ( L2 + L3 )

Cazul II : H = L2 , L = L1 , l = L3
Af2 = L2 × ( 2×L1 + 2×L3 ) = 2 × L2 × ( L1 + L3 )

Rezultă:
Af1 = 2 × L1 × ( L2 + L3 ) □ 2 × L2 × ( L1 + L3 ) = Af2
L1 × L2 + L1 × L3 □ L2 × L1 + L2 × L3
L1 × L3 □ L2 × L3
L1 □ L2

În concluzie, inecuațiile Af1 □ Af2 și L1 □ L2 poartă același semn:

Af1 > Af2  L1 > L2

Pentru eventuale studii ulterioare, se propune următorul indicator de

eficiență spațial - economică referitoare la aria de fațadă a clădirii:

1. Coeficientul de Eficiență a Fațadei (CEF):

CEF = Acd / Af, unde:

Acd – aria constuită desfășurată a clădirii
Af – aria de fațadă a clădirii

Maximizarea acestui coeficient va genera, în mod firesc, o minimizare a ariei

de fațadă necesare pentru o anumită suprafață utilă cerută.

5.3. O primă aproximare

Dezvoltarea orizontală se poate traduce ca o maximizare a Procentului de

Ocupare a Terenului (P.O.T.) și o minimizare a Regimului Maxim de Inălțime
(R.M.H.). Acestea, însă, trebuie balansate astfel încât, în final, să fie maximizat
Coeficientul de Utilizare al Terenului, în limitele normate. Lucrarea propune o
formulă de calcul pentru determinarea orientativă a cel mai mic număr de etaje
pentru un teren dat, care poate permite atingerea C.U.T.-ul maxim admis. Amintim,
întâi, indicatorii urbanistici utilizati:

POT = 100 × Ac / Ar, unde:

Ac – aria constuită la sol a clădirii
At – aria terenului

CUT = Acd / Ar, unde:

Acd – aria constuită desfășurată a clădirii
At – aria terenului

25
 Convențional, se admite o formulă de calcul orientativă pentru aria constuită
desfășurată a clădirii:

Acd = Ac × N, unde:
Ac – aria constuită la sol a clădirii
N – numărul de etaje

Atunci, numărul minim de etaje ce va permite atingerea C.U.T.-ul maxim

admis, astfel:

RH min = Acd max / Ac max

RH min = ( At × CUTmax ) / ( At × POTmax )
RH min = CUTmax / POTmax

Exemplu: POT = 70%, CUT = 4,5.

Atunci:

RH min = 4,5 / ( 7 / 10 ) = 4,5 × 10 / 7 = 45 / 7 ~ 6,4

În concluzie, pentru o dezvoltare orizontală maximizată, proiectul poate avea

un punct de plecare optim prin atingerea POT-ului maxim și adoptarea unui regim
de înălțime orientativ de P+5 și P+6 în proporție de 60% și, respectiv, 40%.

26
 6. CONCLUZII

În final reluăm câteva aspecte deja dezbătute, împărțind avantajele dezvoltării pe

orizontală în arhitectura centrelor de afaceri în două mari grupe:

1. Avantajele amplasării în peisaj (în rețeaua urbană) a unui centru de

afaceri modern dezvoltat pe orizontală
 se adresează atât companiilor cât și orașului,
 poate fi racordat la oraș printr-un limbaj arhitectural corect și onest, sugerând
un anumit comportament – ex. business, plecând de la arhitectura construcțiilor
din imediata vecinătate,
 arhitectura acestuia este capabilă să comunice cu vecinătatea peisajului, mai
ales dacă în vecinătate există un parc / zonă verde, prin potențarea vizualizării
panoramice a verdelui, aproape de nivelul ochiului,
 poate fi integrat în rețeaua urbană, atât timp cât centrul de afaceri și situl sunt
considerate ca un eco-sistem,
 dacă este cazul, poate valorifica chiar și fostele structuri industriale.

2. Avantajele de a lucra într-un centru de afaceri dezvoltat pe orizontală

față de unul vertical
 existența unor noi tipologii de spații / funcțiuni, cum ar fi: birouri comune, holuri
publice cu piste pentru deplasare anti-sedentarism, spații expoziționale, sală
cinema, bibliotecă, alimentație publică diversificată (cantina-restaurant,
cafeterie, cafenea, ceainărie, bar de zi), alte spații de socializare (săli de fitness,
spațiu cu mese de șah sau mese de ping-pong, balcon / terasă pentru fumat),
creșă-grădiniță, zone de agrement (ex - săli jocuri), comerț - magazine și servicii
diverse (magazine produse birotică, curățătorii îmbrăcăminte, spălătorie
autoturisme), eventual chiar și un heliport,
 trecerea dintr-o funcțiune în alta se poate realiza în mod organic,
 existența mai multor căi de acces, care în caz de forță majoră (evacuare forțată)
ar reduce la minim pierderile de vieți omenești,
 există posibilitatea de a crea un cadru ambiental care să ofere confort psihic:
o un număr redus de niveluri (maxim recomandat – 4) va satisface nevoia de
stabilitate, siguranță și ordine,
o un număr mare de funcțiuni, varietatea, diversitatea, un cumul de
alternative, va satisface necesitatea de a deține controlul (puterea de a
alege).
 există posibilitatea de a crea un cadru ambiental care să ofere confort social:
o angajatul este parte a unui întreg, a unui colectiv cu țeluri comune,
beneficiază de ceea ce începe să dispară treptat – contactul uman, datorită
existenței unor spații ample de socializare și muncă în echipă,
o angajatul este tratat prin prisma umanității sale, fiind recompensat financiar,
material, dar și ca om, datorită existenței spațiilor intime - birourile
individuale (atunci când a acumulat suficiente informații prin munca în echipă,
angajatul se va putea retrage în propriul său univers - biroul individual, unde
va putea realiza o gestație a propriilor idei, proiecte, propuneri).
27
 Din punct de vedere al arhitectului care dezvoltă centre de afaceri pe
orizontală, se impune a avea în vedere următoarele:

 centrul de afaceri trebuie să aibă un stil, iar acesta trebuie să fie mai presus de
stilul propriu / preferat al arhitectului,
 centrul de afaceri este un edificiu / o construcție, dar și un mod de lucru și
socializare,
 soluțiile constructive și elementele de anturaj trebuie să se concentreze pe
elementul uman, nu pe cel de business,
 arhitectul trebuie să fie capabil de spirit ludic, de a se juca cu un mix de poziții,
direcții, forme, volume, materiale, culori, texturi, conexiuni, lumină naturală și
artificială, cu scopul declarat de a utiliza un limbaj arhitectural coerent, atât la
interiorul, cât și la exteriorul centrului de afaceri,
 chiar dacă "arhitectura este o pură creație umană” (Le Corbusier), combinația
folosită de culori naturale calde (în special verde), trebuie să facă apel la
percepția subliminală a unor relații subtile existente între om și natură,
 biroul unui angajat nu trebuie să fie doar un spațiu și un interval orar, ci mai
degrabă un spațiu sesizat de imaginație,
 eficiența dezvoltării orizontale a volumelor arhitecturale specifice centrelor de
afaceri este dată de minimizarea costurilor de fațadă și de maximizare a
productivității forței de muncă / mp, atunci când se ia în calcul și distanța de
retragere impusă față de clădire,
 în timpul etapei de proiectare se pot utiliza noi indicatori elaborați în cadrul cap.
5 - Optimizarea spațial – economică.

28
 BIBLIOGRAFIE

Prof.dr.arh Vlad GAIVORONSCHI - Teoria arhitecturii, curs 1-5, Universitatea

Politehnică Timișoara, Facultatea de Arhitectură, 2016

Reka ROZSNYAI - articolul Arhitectura modernă și natura, 2008

Reka ROZSNYAI - articolul Identitatea orașului: centrul istoric, 2008

*** - Arhitectură modernă și culoare, revista Spațiul construit, 2014

*** - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită),

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Editura
Univers Enciclopedic Gold, 2016

*** - 10 sfaturi pentru un birou rafinat, revista Spațiul construit, 2008

*** - Alb și simplu: tot ce trebuie pentru o viață liniștită și confortabilă, revista
Spațiul construit, 2014

*** - Amenajări de birouri: cum arată sediul unei mici firme de creatori de bijuterii,
revista Spațiul construit, 2014

*** - Apartament modern cu pereți mobili, revista Spațiul construit, 2014

*** - Apartament transformat în birou, revista Spațiul construit, 2014

*** - Atmosfera pitorească și luminoasă, revista Spațiul construit, 2013

*** - Camera monocromă. Cum să decorezi într-o singură culoare, revista Spațiul
construit, 2013

*** - Casa ce cu timpul se va pierde în vegetația pădurii din apropiere, revista

Spațiul construit, 2014

*** - Casa MO volume presărate printre copaci, revista Spațiul construit, 2013

*** - Casă în Hakuba, jumătate închisă și jumătate deschisă, revista Spațiul

construit, 2014

*** - Casă realizată integral din materiale reciclate, revista Spațiul construit, 2014
29
*** - Ce implică o construcție ecologică, http://www.magazinuldecase.ro/

*** - Cele mai frumoase case ecologice. Materialul principal: baloţii de paie,
http://www.buildnaturally.com/EDucate/Library.htm

*** - Configurații multiple și alternative, pentru un designer care lucrează acasă,

revista Spațiul construit, 2013

*** - Confort în stil japonez, revista Spațiul construit, 2013

*** - Cub eficient energetic construit pe un teren din Lion, revista Spațiul construit,
2013

*** - Cum vopsești pereții pentru a obține efecte optice diferite, revista Spațiul
construit, 2014

*** - Cum vor funcționa orașele viitorului, http://www.jurnaluldeafaceri.ro/cum-

vor-functiona-orasele-
viitorului/?utm_source=CampaignSender&utm_medium=Email%20marketing&utm_
content=Subscriber%2388919&utm_campaign=Aflati%20cum%20vor%20arata%2
0orasele%20viitorului%20%2F%20Cititi%20despre%20relansarea%20brandului%2
0Guban%20%2F%20Care%20sunt%20greselile%20in%20vanzarile%20de%20imo
biliare%3F

*** - Design olandez pentru birourile Google din Amsterdam, revista Spațiul
construit, 2014

*** - Fereastră sau bibliotecă?, revista Spațiul construit, 2014

*** - Frumusețea materialelor de construcție banale sau ieftine, revista Spațiul

construit, 2013

*** - Lecții din trecut pentru arhitectura viitorului, revista Spațiul construit, 2014

*** - Lemn și căldură pentru un mic apartament aflat în New York, revista Spațiul
construit, 2013

*** - Locuința daneză produce mai multă energie decât consumă, revista Spațiul
construit, 2013

*** - Locuința Ossemann, după renovare spațiile se deschid spre peisajul Namibiei,
revista Spațiul construit, 2014

*** - Locuința unui arhitect amenajată atemporal, revista Spațiul construit, 2014
30
*** - Locuință inserată în versantul unui deal din Ecuador, revista Spațiul construit,
2014

*** - Locuință și spațiu de lucru pentru o arhitectă, revista Spațiul construit, 2014

*** - O amenajare pe bază de alb, cu buget redus, revista Spațiul construit, 2013

*** - O casă ce pare invadată de vegetația luxuriantă, revista Spațiul construit,

2016

*** - O casă construită în jurul copacilor existenți, revista Spațiul construit, 2014

*** - O casă cu dormitoare mobile, revista Spațiul construit, 2014

*** - Palatul Congreselor din Vitoria-Gasteiz (Spania) acaparat de vegetație, revista

Spațiul construit, 2014

*** - Patru moduri de a maximiza lumina naturală din casă, revista Spațiul
construit, 2014

*** - Roominaroom, proiect de amenajare în care lemnul e piesa principală, revista

Spațiul construit, 2013

*** - Simplitate și creativitate, în casa unui cuplu din Amsterdam, revista Spațiul
construit, 2013

*** - Spații de birouri întrețesute cu zone de vegetație, revista Spațiul construit,

2015

*** - Un fost hambar, transformat în casa perfectă, revista Spațiul construit, 2013

*** - Un vechi hambar transformat în locuință modernă, revista Spațiul construit,

2014

*** - Verde și texturi naturale, pentru o primăvară permanentă acasă, revista

Spațiul construit, 2014

*** - Volume ascuțite și suprafețe vitrate pentru a crește aportul de lumină, revista
Spațiul construit, 2015

*** - https://dexonline.ro/

*** - http://eton.com.ph/vertical-vs-horizontal-living-which-one-is-for-you/

31
*** - https://issuu.com/fac.arhitecturasiurbanism.upt/docs/teoria_arhitecturii_-
_curs_1_-_5

*** - http://proiecte-online.com/blog/uncategorized/arhitectura-sustenabila-
respectul-fata-de-mediu/

*** - https://www.armonianaturii.ro/blog/cromoterapie/culoarea-verde-
semnificatii-si-efecte

*** - http://www.dual-art.ro/arhitectura/pagina/lemnul-in-arhitectura-eco-18
(pagina a departamentului de arhitectura al firmei de proiectare DUAL ART DESIGN)

*** - https://www.reynaers.ro/ro-RO/arhitecti/ce-anume-transforma-o-cladire-de-
birouri-intr-un-reper-arhitectural

*** - http://www.sectiunea79.ro/ro/Sectiunea79/arhitectura-sustenabila/

*** - http://www.scritub.com/stiinta/arhitectura-constructii/PEISAJUL-SI-
ARHITECTURA-INTRUN2452021620.php#_ftn9

*** - https://www.uauim.ro/galerie/teme/209/

*** - proiecte-online.com/dev2017 (o platforma independenta de intermediere a

relatiei dintre arhitectii in cautare de clienti si clientii in cautare de proiecte de
arhitect de calitate)

32