LUCRARE DE DISERTAȚIE

Mixul funcțional în cadrul locuințelor colective

ca formă a dezvoltării inteligente

Ionuț Florin Pescaru

Indrumător disertație: lector dr. Ioan Miloș

Facultatea de Arhitectură, UAUIM, București, 2018

1
 CUPRINS

INTRODUCERE
Argument
Metodologie
Plan de idei
CUPRINS
I. MIXUL FUNCȚIONAL CA FORMĂ A DEZVOLTĂRII INTELIGENTE
I.1. Definiție
I.1.1. Obiective
I.1.2. Propuneri
I.2. Scurt istoric al mixului funcțional
I.2.1. Declinul locuirii mixte și segregarea zonală
I.2.2. Revenirea la mixul funcțional ca formă contemporană de locuire
I.3. Despre alte concepte ale dezvoltării inteligente
II. CAZUL LOCUINȚEI COLECTIVE
II.1. Forme de locuire împreună
II.1.1. Cum locuim la București?
II.2. Studii de caz
II.1.1. Sanya Lake Park | Hainan, China | NL Architects
II.1.2. Transitlager | Basel, Elvetia | BIG Architects
II.1.3. Rokko housing | Kobe, Japonia | Tadao Ando
III. SPAȚII DE LOCUIRE ȘI LUCRU PENTRU PROFESII LIBERALE
III.1. Despre loc
III.1.1. Analiza locului
III.1.2. Scurt istoric
III.2. Concept si motivații
III.3. Configuraţii spaţiale
III..3.1. Cu referire la oraș
III.3.2. Cu referire la arhitectură

VI. CONCLUZII

2
Argument

Cum poate arhitectura și planificarea urbană să se unească și să exprime un amestec de funcții și

strategii de mediu pentru a crea o clădire vibrantă, potrivită nevoilor economice, demografice și culturale
ale orașului București? Atâtea feluri de a locui sunt, și mai cu seama în orașul peste care s-au așezat
straturi și feluri de locuire ale diferitelor vremuri. Casa cât și apartamentul răspund într-un fel exemplar
orașului și locuitorului, însă în această lucrare teoretică dar și în cea sub formă finală, diploma, caut să
întrunesc nevoile sociale cât și culturale ale omului contemporan, caut felul în care arhitectura poate
îmbunătăți calitatea vieții pentru individ cât și a dinamicii orașului.

Un tip de clădire, cea cu utilizare mixtă poate oferi o gamă largă de soluții la numeroasele
probleme cu care ne confruntăm cu toții în societatea noastră modernă: presiunile muncii, senzația că
avem puțin timp, ținând cont de opțiunile de viață sănătoasă și responsabilitățile sociale cât și de mediu.
Arhitectura bună poate aborda acest nivel de complexitate. Acest proiect demonstrează cum este posibil
acest lucru printr-un proces de proiectare sensibil, bazat pe teorii urbane adunate în timp de către alte
orașe dar și la nivel teoretic. De asemenea, lucrarea caută să arate că acest tip arhitectural alternativ,
utilizat deja în alte locuri din întreaga lume, poate funcționa pentru condițiile noastre sociale și climatice.
Viitorul acestor tipologii de clădiri și mai cu seama de blocuri de locuit este promițător - aceasta este o
perspectivă care poate surprinde și încânta pe cei care nu cunosc în prezent posibilitățile unui trăi mai
înalt.

Acest proiect este justificat pe baza nevoii crescânde de arhitectură mai densă și spații mai
deschise către oraș, care să se dezvolte din punct de vedere social și economic și să se poată adapta la
schimbarea funcțiilor și condițiilor de mediu. În prezent, nu avem exemple clare de dezvoltări
arhitecturale mixte care să răspundă creșterii populației și strategiilor de mediu dar și a unei creșteri a
inițiativelor proprii de lucru în care tot mai mulți decid să lucreze pe cont propriu. Multe zone în oraș care
ar beneficia de această strategie de reînnoire urbană și formă de locuire ‘’ la îndemână’’.

Domeniul de aplicare al acestui proiect se referă la aspecte legate de loc și noi forme de locuire și
lucru, pentru a vedea modul în care aceste principii pot fi aplicate în completarea mediului urban al
Bucureștiului la nivelul unei singure clădiri, am privit modul în care principiile și tehnicile de construcție
durabile pot fi încorporate într-o piesă de arhitectură. Această piesă conține mai multe funcțiuni, locuire,
ateliere, spații comerciale servicii și culturale.

Cercetarea este direcționată către un proiect al clădirii care se concentrează pe: un program de
utilizare mixtă a funcțiilor, incluzând strategii de mediu, strategii de circulație, sistemele și materialele de
construcție durabile.

3
Cu toate că accesibilitatea și prețul nu fac parte din studiul acestea, se prevede că o clădire de acest fel ar
fi o inițiativă condusă de guvern și, prin urmare, ar necesită gestionarea proprietății pentru a asigura
întreținerea facilităților și a proprietăților care alcătuiesc formă construită și spațiul urban.

Metodologie

Acestă lucrare este studiul unui tip de clădire cu funcțiuni mixte, în care locuirea se întretaie cu
spații de lucru dar și funcțiuni publice, dedicate spațiului urban, atât pietonilor cât și locuitorilor. În
analiza unei astfel de clădiri lucrarea se împarte în trei capitole mari, fiecare căutând să se apropie de
proiectul propriu-zis. Primul capitol caută să lămurească ce înseamnă în linii mari principiile de
funcționare și conformare a mixului funcțional ca concept generic. Caut definirea ideii dar și ce obiective
își propune să atingă în primul subcapitol. Apoi caut referințe istorice în acest sens, felul în care s-a
beneficiat în timp de acest interschimb între semnificația locului și cum revine natural acest concept ca
răspuns la nevoile orașului contemporan. Mixul funcțional fiind un concept de îmbunătățire a dinamicii
urbane dar este aplicat arhitecturii, așa încât caut și alte principii de urbanism din cadrul pachetului
dezvoltării inteligente.

Al doilea capitol se referă la arhitectură în sine, apropiindu-se de orașul București, unde se

localizează situl fizic al proiectului. În același timp caut formele de locuire deja existente, conformari
spațiale bucureștene pentru a crea un plan de comparație care denotă felul și metode de a îmbunătăți
blocul de locuit. Același capitol caută inspirație în alte clădiri, deja existente de prin întreaga lume pentru
a ‘’fura‘’ calități deja existente, din care pot extrage lecții de arhitectură și metode de abordare. Voi
sublinia trei exemple particulare cu specificațiile de rigoare. Informațiile adunate au fost folosite pentru a
lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la numeroșii factori implicați în atingerea unei soluții
sofisticate de proiectare.

Ultimul capitol este capitolul apropiat de proiect, reprezintă liniile demersului și motivațiile
intrinseci. Strategiile inițiale în cadrul acestui proiect au fost cele utilizate în mod obișnuit pentru
proiectele de arhitectură: o analiză a informațiilor de bază adecvate din precedentele arhitecturale, urmată
de colectarea și analizarea condițiilor sitului. După cumulul de informație de mai sus, întregul este pus
împreună ca argument constituent al conceptului de arhitectură și al configurației spațiale. Spre deosebire
de planșele de arhitectură, desenele și schițele ce preced proiectul, acest capitol pune pe masă strategii,
adică teoria proiectului, dar ajutate de schemele de la atelier. Vreau să clădesc o baza mentală care mă
ajută să dau semnificație clădirii la nivel architectural dar și la nivelul urbanității bucureștene.

4
Această metodologie este potrivită pentru acest proiect și pentru mine datorită proprietăților sale unice
funcționale. Arhitectura cu utilizare mixtă este mai puțin frecventă și astfel devine necesară împărțirea
analizei în componente individuale și interpretarea modului în care acestea ar putea funcționa ca o metodă
integrată de proiectare pentru viitoarele strategii arhitecturale de locuire și lucru.

Plan de idei

CUPRINS
I. MIXUL FUNCȚIONAL CA FORMĂ A DEZVOLTĂRII INTELIGENTE

I.1. Definiție
O definiție a termenilor teoretici actuali a fost un instrument important pentru a defini aspecte ale
proiectului care nu pot fi ilustrate în rezoluția vizuală a proiectului, cum ar fi noțiunile de urbanism și
principii de locuire ale mediului construit. Teoria a fost, de asemenea, folositoare pentru a determina dacă
o anumită direcție luată de-a lungul procesului de proiectare era adecvată sau indică posibilitatea de a se
dovedi un demers greșit. Capitolul caută definirea termenilor prin obiectivele pe care le urmează
principile mixului functional dar și prin ce propune acest concept.
I.1.1. Obiective
I.1.2. Propuneri
I.2. Scurt istoric al mixului funcțional
Informația istorică ilustrează dezvoltarea în timp a amalgamului de funcțiuni, găsind paralele
între societatea tradițională dar și cea de secol XIX bucureștean, precum și puncte de inspirație și
motivație pentru revenirea la aceste idei, folositoare edificării contemporane. Capitolul povestește despre
transformarea adunărilor umane, creșterea urbană și prin asta consolidarea orașului printr-o segregare
zonală nocivă. Ultimul subcapitol sugerează ponderea calitativă pe care o are mixul funcțional ca unealtă
actuală de proiectare.
I.2.1. Declinul locuirii mixte și segregarea zonală
I.2.2. Revenirea la mixul funcțional ca formă contemporană de locuire

5
 I.3. Despre alte concepte ale dezvoltării inteligente
Mixul funcțional este expresie a dezvoltării inteligente, principiu de îmbunățire a orasului și a
vieții celor ce locuiesc, logica prin care mi-am construit proiectul, pe langă care vin alte principii
ajutătoare pe care caut sa le respect cu privire la locuirea colectivă bucureșteană. Aceste rațiuni ale
creșterii inteligente le caut în acest subcapitol.

II. CAZUL LOCUINȚEI COLECTIVE

II.1. Forme de locuire împreună
Acest capitol vorbește despre formele de locuire impreună, despre forme bucureștene care s-au
dezvoltat de-a lungul istoriei orașului și felul în care acestea au constituit caracterul și atmosfera locului.
Același capitol abordează subiectul aspirației casei, dar și materializările fizice ale adăpostului, despre
cartierele de case, vilele urbane dar mai ales despre bloc, construitul și neconstruitul pe care îl crează în
juru-i. Prin această vedere globală se pot sublinia efectele pozitive dar și cele negative ale diverselor feluri
de edificare, lucru ajutător pentru viitorul proiect.

II.1.1. Cum locuim la Bucuresti?

II.2. Studii de caz
Selecția exemplelor arhitecturale din care am căutat să învăț a fost o parte integrantă a procesului
de cercetare. Studiile de caz oferă posibilitatea de a vizualiza nivelul detaliat și al scării care s-ar raporta
cel mai bine la proiect. Acestea au fost cu atât mai utile în ceea ce privește vizualizarea potențialului pe
care l-ar putea avea proiectul final, de asemenea în ceea ce privește inovațiile actuale în materie de
materiale și tehnologie. De exemplu, obiectivele de durabilitate variază de la o clădire la alta, de la țară la
țară, însă principiile de conformare și așezare în loc, de funcționare și formă pot fi împrumutate cu grijă.

II.1.1. Sanya Lake Park | Hainan, China | NL Architects

II.1.2. Transitlager | Basel, Elvetia | BIG Architects
II.1.3. Rokko housing | Kobe, Japonia | Tadao Ando

6
III. SPAȚII DE LOCUIRE ȘI LUCRU PENTRU PROFESII LIBERALE

Procesul de proiectare este cea mai importantă parte a răspunsului la întrebarea arhitecturală care
se cere sub forma proiectului de diplomă. Acesta ia toate informațiile relevante adunate și începe să
interpreteze posibilitățile unei soluții finale de proiectare. Acesta este un proces rațional continuu de
încercare și de analiză.
Abordarea pe parcursul acestui proiect a fost în primul rând prin modelarea fizică și digitală
pentru explorarea urbană, a formelor și a spațiului. Capitolul vorbește despre locul proiectului prin analiza
morfologică dar și cea istorică. Iar partea a doua a capitolului se aproie mai mult de proiectul propriu-zis
prin înfățișarea conceptului și a unor dibuiri de configurații formale posibile, relevând relația clădirii cu
orașul.
III.1. Despre loc
III.1.1. Analiza locului
III.1.2. Scurt istoric
III.2. Concept si motivații
III.3. Configuraţii spaţiale
III..3.1. Cu referire la oraș
III.3.2. Cu referire la arhitectură

VI. CONCLUZII
În ansamblu acest studiu devine bază de argumentare și justificare dar și înțelegere a proiectului.
Ansamblu de locuințe, ateliere, birouri, servicii și comerț urmează să creeze o comunitate urbană vie care
tinde să promveze interacțiunea socială printre diferitele profesii și marje de vârstă. Concluzia pune
împreună studiul ce-l precedează. Acestă colecție de informații, analiză și tactici sunt menite să
argumenteze imperativul mixului functional ca formă potentă de locuire împreună, subliniind încă o data
schimbarile, spre bine pe care le-ar aduce locuitorilor, comunitații și în sfârșit orașului.

7
I. MIXUL FUNCTIONAL CA FORMA A DEZVOLTARII INTELIGENTE

I.1. Definitie

Unul dintre principiile de proiectare urbană care traversează zonele urbane din întreaga lume este
principiul dezvoltării mixte. Dezvoltarea utilizării mixte este practica ce permite mai mult de un tip de
utilizare într-o clădire sau un set de clădiri. În termeni de planificare, aceasta poate însemna o anumită
combinație de utilizări rezidențiale, comerciale, industriale, de birou, instituționale sau de altă natură.1
Acest lucru tinde să creeze o distanță mai scurtă între muncă, ședere și recreere in ceea ce îmbunătățeste
traiului locuitorilor.
Influențați de Jane Jacobs, planificatorii contemporani au construit un demers pentru a încuraja
"folosirea mixtă", denumită ca fiind durabilă și preferabila abordării clasice de zonificare. Cu toate
acestea, conceptale teoretice nu s-au tradus automat într-un regim de planificare sau politică urbană.
Bucureștiul este de la sine diferit ca formș de alte orase caci segregarea zonala pare sa nu existe ca
practica reala; întru-cât intercalarea de funcțiuni dar și cea morfologică este remarcabilă. Suprapunerea
de straturi, stiluri și înălțimi par să susțină o diversitate funcțională la fel de mare. Totuși renumitele
cvartale de locuit nu-și pierd funcția care le-a fost menită, toate celelalte funcțiuni sunt adiacente și
susținătoare a locuirii. Apoi noile zone, mărci ale contemporaneității, de business, au devenit poluri
atrăgătoare de trafic, lipsite de bogăție și jovialitate pentru pietoni. Scopul acestor funcțiuni este clar, ele
își îndeplinesc menirea, acest lucru marcând unidirecționalitatea funcțională, or un plimbăreț curios nu o
să ajungă niciodată pe acolo din întâmplare.

I.1.1. Obiective

Din definirea urbanitații reiese ca orașul modern este un organism complex. Este o mare
întreprindere umană care servește nevoilor materiale și spirituale ale omului. Este un segment de teren
ocupat de locurile de trai și de muncă, pentru a se juca și a se odihni. Este un mozaic de case și magazine,
ateliere și birouri, școli și biblioteci, teatre și spitale, parcuri și locuri de joacă, locuri de întâlnire și centre
guvernamentale, stații de pompieri și oficii poștale. Acestea sunt țesute împreună printr-o rețea de străzi și
căi de transport, canale de apă, canalizare și canale de comunicare. Prin urmare, orașul, configurația și
forma sa trebuie modificate în mod lent și continuu pentru a se adapta la schimbarea perpetuă a

1 ROWLEY, Alan, Planning Practice and Research, Vol 11, Nr. 1 , 1996, p. 85-97

8
locuitorilor și la felurile de utilizare a acestuia. Arhitectura este o unealtă pentru a susține această
modificare permanentă și deci diversificare. Această realitate poate fi văzută peste tot in lume, orașe de
toate dimensiunile și caracterele se schimbă continuu pentru a se adapta oamenilor si nevoilor care sunt
mereu in creștere, sporind bunăstarea locuitorilor săi printr-o planificare și o proiectare cu gandul la
caracterul locului, incluzand cladiri si strazi, densitate si permeabilitate. Însă nu trebuie să scoatem din
vizor faptul că această transformare este consumatoare de efort și resurse, fapt la care trebuie înbunătățit.

I.1.2. Propuneri

Problema urbană a congestiei umane și a vehiculelor, poluarea, degradarea mediului și decăderea

infrastructurii nu se datorează suprapopulării, ci planificării inadecvate. Arhitectura fiind printre poluanții
cei mai severi prin felul în care se construiește și felul in care cladirile mor, fiind deobicei nesupuse
reciclarii.
Bucureștiul, precum și majoritatea orașelor din țările în curs de dezvoltare, nu este congestionat
grav, ori situația poate fi ameliorată drastic. Prin urmare, majoritatea problemelor urbane cu care se
confruntă aceste orașe pot fi rezolvate printr-o rarefiere graduală a traficului, amenajarea locurilor de
parcare pentru fiecare edificiu în parte, spații pietonale mai largi, distanțe mai scurte si arhitecturi
domestice.

Această planificare macro, la scara orașului, caută calitați spațiale, chiar dacă inspirația și
noțiunea este una de urbanism, proiectul vine mai aproape de construit, de clădire. Se caută aici calități
interșanjabile între oraș și clădire. Prezența mixului de utilizare a fost frecvent asociată cu crearea și
întreținerea locurilor active și vibrante, acestea au fost, de asemenea, asociate cu economiile locale de
success. În plus, sunt locuri active și mai sigure, deoarece are loc o supraveghere naturală și o alternanța
între viața de noapte și cea de zi.

Un grad de amestec, de obicei granulat, este susținut la nivelul blocului, a locuințelor individuale, dar,
nu există mențiune despre mixul funcțional în arhitectură, ci mai mult la nivel urban. Provocarea este însă
de a înțelege lucrurile și felul în care funcționează și beneficiază orașul de alternanța funcțională ca aspect
comunitar, ca abia apoi să pot lucra pe o singură clădire. La locuințele individuale, amenajările
rezidențiale sunt puține, inexistente sau de proastă calitate, aici mă refer la facilitățile de loisir, culturale și
sociale . Arhitectura poate facilita un anumit grad de combinare de atribute prin susținerea nevoii donației
din spațiul privat spre spațiul public. De asemenea, prin munca la domiciliu sau în apropierea casei
înseamnă că unitățile de lucru răspund nevoilor comunității prin ce pot acești oameni să ofere, fiecare cu
altceva. Comunitățile tradiționale pot fi luate ca exemplu, pot fi privite ca celule care funcționează

9
împreună, îndeaproape, sau, pe de altă parte, pot fi studiate la nivelul casei și apropierea acesteia sau chiar
identificarea cu locul unde omul își desfășoară muncă. Aceste comunități sunt modele de jovialitate
conlucrare și înțelegere. Despre aceste feluri de a locui se vorbește în capitolul ce urmează, care parcurge
forme reprezentative pentru conceptul de mix funcțional.

I.2. Scurt istoric al mixului funcțional

"Identitatea locului este asigurată prin moduri specifice de construire și prin stilul arhitectural,
ceea ce înseamnă că spațiul, forma și imaginea constituie un limbaj formal care face posibilă o serie de
interpretări noi, în legătură cu sarcinile specifice ale construcției" 2

De-a lungul istoriei, majoritatea așezărilor umane s-au dezvoltat ca medii mixte. Oamenii locuiau în
imediata apropiere al locului de lucru, sau mai bine spus al meșteșugului pe care îl practicau. Mersul pe
jos a fost principala modalitate prin care oamenii și mărfurile au fost mișcate, deseori ajutați de animale
precum caii sau bovinele pentru distanțe mai lungi. Cei mai mulți oameni locuiau în case care erau și
locul de muncă, trăind viața domestică dar și meșteșugărind lucruri în același loc. Creșterea populației și
a civilizației a dus la crearea de piețe și a orașelor de târg. Cele mai multe clădiri nu au fost divizate în
funcții disticte în același edificiu. Precum urmărim și în Bucureștiul vechi casele negustorilor îndeplineau
și funcția comercială la parterul clădirii, iar la etaj avea loc viață familială. Aceeași clădire putea fi în
același timp și atelier și casă și spațiu comercial.

2
NORBERG-SCHULZ, Christian. Architecture: Presence, Language, Place , Skira., 2000, p. 54

10
Carte postala 1904, Sursa: vechiul-regat.blogspot.com

Iar cele mai multe cartiere conțineau clădiri cu o mare diversitate de utilizări; chiar dacă unele
zone au dezvoltat o predominanță a anumitor utilizări, cum ar fi lucrătorii din metal sau textile sau
încălțăminte datorită beneficiilor socio-economice. Aceste grupări însă erau în interiorul orașului,
accesibile și la îndemână.

Oamenii au trăit în în apropiere intimă unul de celălalt și adeseori formând densitați foarte mari, deoarece
cantitatea de spațiu necesar pentru o viață de zi cu zi și de mișcare între diferite activități a fost
determinată de capacitatea de deplasare și scară corpului uman. Pe măsură ce populația a crescut, ceea ce
a dus la creșterea în orașe, au fost făcute mai multe modificări, în relația dintre viața personală și muncă.
Totuși în societățile rurale nu există diviziunea între muncă și casă, nu există categorisiri clare sau
separări, care pînă la urmă sunt doar forme de înțelegere contemporane care nu au de a face cu realitatea
acelor vremuri. Aceste noțiuni nu puteau fi concepute, (adică linia între viața domestică și cea a muncii)
mai cu seama când munca înseamna producerea hranii sau în alt caz, crearea de obiecte necesare
comunitații. Un exeplu reprezentativ este casa morarilor, care folosește forța apei și care mediază
apropierea casei de apă, acesta este felul casei de a ocupa proximitatea de care are nevoie.

11
 Casa traditionala, Muzeul Astra, Sibiu, sursa: Wikipedia.org
I.2.1. Declinul locuirii mixte si segregarea zonală

Acest model istoric mixt de dezvoltare s-a diluat în perioada industrializării, în favoarea
zonificării pe scară largă în stil capitalist, conformand clădiri cu o singură funcție, cea de locuire sau
fabrică, edificiul producător. În această perioadă s-a remarcat o migrație masivă a persoanelor din zonele
rurale spre orașele cu fabrici și întreprinderi care au crescut în jurul lor. Acest lucru a condus la crearea
unei utilizări pe bază funcțională a terenurilor, anumite zone fiind dedicate unor activități specifice.

În plus, fabricile au produs poluare substanțială de diferite tipuri. Distanța la nivel urban a
fost indispensabilă pentru a reduce efectele nocive ale zgomotului, murdăriei, și substanțelor
periculoase. Chiar și în acest moment, cele mai multe orașe industrializate aveau o dimensiune care
permitea oamenilor să meargă pe jos între diferitele zone ale orașului. Acești factori au fost importanți în
promovarea zonării bazată pe compartimentarea utilizării terenurilor în funcții asemănătoare.

Apoi mișcările moderne au propus diverse modele pentru un alt fel de alcătuire a orașelor,
apropierea devenea un factor tot mai pregnant, mai ales că scop urmărit de angajatorii fabricilor care
ajung să edifice blocuri de locuit în apropierea zonelor de lucru. Apar propuneri radicale, că cele ale lui
Le Corbusier, care regândește felul de a proiecta orașul și în consecință felul de în care ar funcționa.
Aceste idei sunt radicale, contemporane gândirii filozofice a vremii, acestea propunând Planul Voisin,
Ville Contemporaine și Ville Radieuse, care ar fi implicat demolarea întregului centru al orașului Paris și
înlocuirea acestuia cu amenajări asemănătoare parcului, ce ar conține construitul, cu industrii amplasate
departe de alte funcțiuni. Aceste posibilități par astăzi ridicole prin extremă lor radicalitate.

I.2.2. Revenirea la mixul funcțional ca formă contemporană de locuire

12
 În majoritatea orașelor secolului XX, ritmul de creștere a populației și respectiv a urbanizării a
fost mai mare decât rată dezvoltării infrastructurii. Acest lucru a dus la probleme urbane severe, cum ar fi
congestionarea traficului și a oamenilor, expansiunea urbană, poluarea și presiunea asupra infrastructurii
și serviciilor disponibile. O cantitate considerabilă de timp este cheltuită în transportul către și de la
serviciu. Au apărut probleme de mediu și de igienizare, deoarece orașele s-au dezvoltat fără structura
necesară infrastructurii și a serviciilor. Emisiile de carbon generate de vehicule au poluat mediul. Pentru a
atenua aceste probleme urbane și cele asociate, oamenii au început să caute un loc de muncă aproape de
locul unde locuiesc (această condiție este valabilă și astăzi). Poziția serviciului este condiționată de
poziția locuinței sau viceversa. De asemenea, cartierele rezidențiale mari au servit ca sursă de piață pentru
activitățile comerciale. Prin urmare, activitatea rezidențială a gravitat spre activitatea comercială și
viceversa. De asemenea, apariția tehnologiilor informaționale și a telecomunicațiilor a creat posibilitatea
ca oamenii să trăiască și să lucreze din aceeași loc. Funcționarea într-un regim mixt apare ca o
componentă critică a dezvoltărilor comerciale mari, care profită de apropierea cu alte zone cum ar fi cea
de birouri și locuire.

Adunarea împreună a mai multor funcțiuni devine astăzi principiu de gândire formator în interiorul
orașului. O clădire conținatoare de locuințe dar și spațiu de lucru adiacent capătă o pondere mare în
soluționarea atât dilemelor urbane cât și a celor de confort personal în ce tine de respectul timpului
personal. Acest tip de rezolvare este cu atât mai pregnant în societatea contemporană a crizei laborale, în
contextual căreia își fac apariția tot mai multe inițiative de lucru individual, precedat de ruperea de legile
companiilor private sau statale. Această deschidere și posibilitate este prezenta prin tehnologie și
conectivitatea cu întreaga lume. Mixul funcțional oferă bază reală pentru independența fizică a
persoanelor care lucrează pe cont propriu, prin apropierea nevoilor urbane care devin “la îndemână”.
Acest tip de locuire îmbogățește și orașul prin diversitatea de funcțiuni, spațiu public oferit orașului, străzi
pietonale și piste. Aceste îmbunătățiri sunt aduse prin arhitectura orașului, careia i se alătură alte principii
ale așa zisei dezvoltări inteligente ( ‘’smart growth’’) din care face parte și conceptul diversității
funcționale.

13
 I.3. Despre alte concepte ale dezvoltarii inteligente

Mixul funcțional cum este menționat mai sus este expresie a principiilor dezvolatrii inteligente,
principiu de îmbunătățire a orașului și a vieții celor ce locuiesc, logică prin care mi-am construit proiectul,
pe lângă care vin și aceste alte principii ajutătoare pe care caut să le respect cu privire la locirea colectivă
bucureșteană. Aceste rațiuni ale creșterii inteligente caut să le aplic în proiectul de diplomă.

Dar care sunt aceste alte rațiuni și ce presupune dezvoltarea inteligentă a orașlui? Dezvoltarea
inteligentă este o teorie urbanistică dar și de transport care promovează concentrarea orașului pentru a
evita extinderea urbană; conceptul susține utilizarea terenurilor compacte, orientate spre tranzit, în plină
desfășurare, menite a fi parcurse cu bicicleta, inclusiv școli de vecinătate, străzi care lucrează pentru toată
lumea.

Dezvoltarea inteligentă se bazează pe evaluarea pe termen lung a durabilității. Obiectivele sale

sunt de a crea un sentiment de comunitate și de loc; de a extinde gama de opțiuni de transport, ocupare și
locuință; distribuirea echitabilă a costurilor și beneficiilor dezvoltării; conservarea și consolidarea
resurselor naturale și culturale; și promovarea sănătatații publice.
Și cum pot fi aplicate aceste principii în gândirea unui bloc urban? Ținând cont de rațiunile sale
economice, aceste principii sunt îndemn la limitări ce pot conforma proiectul.
Blocul se referă la cartier și la loc, nu se referă doar la locuințe, suprapuse și împreunate, ci la amprenta
lăsată pe întreagă vecinătate. Acesta densitate urbană trebuie să fie apropiată de calibrul comunitații deja
existente. Acești oameni, locuitori sau trecători trebuie să beneficieze de spații agreabile de transit, de un
parter viu, de iluminare și căldură, prietenos cu locuitorii, copii, bicicliștii și locuitorii. Spațiile de trecere
pentru aceste categorii descurajeza mașinile în faptul de a monopoliza străzile. Acest lucru trebuie
justificat și prin asigurarea cu parcări subterane, dar mai ales prin încurajarea altor tipuri de mișcare.
Aceste constituiente trebuie considerate cu precădere la București, oraș în care trotuarele sunt înguste și
deobicei transformate în parcări improvizate.

14
II. CAZUL LOCUINȚEI COLECTIVE
II.1. Forme de locuire impreună

Bucureștiul este un oraș de o imensă diversitate, geografic aflându-se între cultură estică și cea
vestică. Istoria și influența turcească, aspirațiile către un bucurești parisian, războiul și dictatura au creat
un fel de a fi al Bucureștiului. Orașul reflectă atâtea feluri de a locui încât uneori s-ar părea că orașul nu
este oraș, alteori parcă am cădea într-o altă perioadă. Se poate vorbi atât de mult despre formele de locuire
împreună, despre orașul rural și visul unei case pe pământ ca o continuare a unui precedent interbelic a
orașului țesut din vile prețioase, despre locuirea împreună în idea economiei de spațiu și resurse,
despre locuirea la bloc ca formă predominantă bucureșteană, ori despre bloc se vorbește în nenumărate
feluri la rându-i, o cutie de locuit ce se supune personificarii și apropierii. Un fel de cartier vertical.

Blocul ce îmi propun să-l gândesc conține locuire dar și birouri, ateliere sau alte materializări ale spațiilor
de lucru, împreună cu servicii și spații comerciale dedicate orașului. În acest fel, îmi propun să dau mai
multă pregnantă acestui tip de conviețuire care se potrivește la București. Astăzi acest tip de locuire mixtă
poate apărea ici colo, sub forma unui răspuns al unor eforturi orientate către confort, dar rar sub formă
gândului conceptor. Or este exact ce-și propune proiectul și la rândul sau studiul disertatiei, valorificarea
acestei forme potente.

II.1.1. Cum locuim la București?

Societatea bucureșteană și formele sale urbane s-au dezvoltat în jurul visului individual de a
deține casă sau apartament privat, doar noile generații se orientează către forme de locuire temporare sub
formă chiriilor, împărțirii, conlocuirii etc. Văzându-l că un oraș plin de oportunitatati, mulți oameni și mai
ales tineri au venit la București din toată țara. Soluția ultimei jumătăți de secol a venit sub formă
încurajării vieții în blocuri, respectiv crearea zonelor de locuit. O altă formă de locuire cu pondere mare o
au cartierele de case pe pământ, care cu timpul au devenit parte a orașului. Inițial aceste cartiere erau parte
din zona suburbană, astăzi sunt zone periferice ( sau nu ) dar fac parte din oraș, sunt priveligiate din
punctual de vedere al visului casei individuale, modeste, cu grădina. Aceste feluri au devenit în timp o
normă pentru modul în care trăim la București. După anii 1990, criză economică a afectat clasa medie
prin lipsa puterii de cumpărare, scăzând numărul și calitatea investițiilor imobiliare în domeniul locuinței
colective; iar odată cu o elansare economică apar tot mai multe locuințe individuale în suburbie, și
ansambluri de locuințe individuale (gated communities) care au încurajat folosirea mașinei personale

15
contribuind la fenomenul traficului urban. Investițiile imobiliare în cadrul locuirii colective au fost
modeste și puține, țînând cont de memoria colectivă și asocierile naturale ale locuirii împreuna cu arhivă
comunistă, cartiere dormitor, compromisuri ale calității venite din lipsa potenței economice.
Privind înapoi, putem vedea că acest trecut încărcat a creat anumite sechele, lăsând grave
consecințe asupra felului de a percepe locuirea colectiva și asupra stilului nostru de viață actual dar și a
dezvoltării arhitecturale viitoare. Peisajul arhitectural al Bucureștiului a preluat moștenirea socialista
printr-o segregare a zonelor dedicate locuirii si cele dedicate odihnei, urmărind o concentrare puternică a
funcțiilor centrale și a locurilor de muncă, separate brusc de zonele rezidențiale ale cartierelor periferice.
Cu toate că arterele si drumurile au fost planificate în paralel cu fondul construit, apare problema iminentă
a traficului, problema parcărilor, care a devenit una predominantă. Aceasta a determinat configurarea
arhitecturală și urbană, a redus confortul și importanța pietonilor și a transformat trotuarul in spații de
parcare improvizate, ambulante, iar proiectarea neconstruitului a devenit o discuție despre proiectarea
pentru mașini și trafic ca primă prioritate.
Discuția despre spațiul neconstruit ca spațiu public este una fundamentala nu doar în termenii și condițiile
unei construiri viitoare, ci și în ideea îmbunătățirii a ceea ce avem deja. Acest neconstruit este legat și
condiționat de orice construit, este proeminent pentru oraș și pentru regimul de locuire ce ni-l imaginăm
pentru București.
Când vorbim despre noi ansambluri de locuire colectivă ne gandim și la neconstruitul ce-l crează.
Vladimir Vinea, intr-un eseu despre locuirea actuala bucureșteana extinde aceast discurs prin analiza
proiectelor noi, în lucrarea “Ansamblurile de locuinţe colective noi din Bucureşti -imaginar şi realitate în
configurarea locuirii şi a spaţiului comunitar neconstruit”. Autorul critică abordarea nediferențiată a
caracterului spațiului comun care este în esență spațiu uniform, verde, prin care trec alei sinusioase, verde
lipsit de formă, rămasul lotului în urma dispersării pe parcelă a imobilelor. Acesastă proiectare vine din
săracia imaginației arhitecturale, moștenirea ansamblurilor funcționaliste a perioadei postbelice dar și a
economiei de resurse financiare și timp. 3 În același timp, configurațiile spațiale ale ansamblurilor nu
oferă bogăție de atmosferă și experiență, având un caracter unidirecțional.

Desenele tipice ale blocurilor contemporane pe care le cunoaștem iau forma ansamblurilor de apartamente
cu regim ridicat de înălțime, unde calitatea condițiilor de viață este scăzută, dedicate clasei medii, iar
parcurgerea unui apartament este plictisitoare din cauza restângerilor economice, care cere cât mai mult,
pentru cât mai puțini bani și timp. Planificarea se reduce la celule de locuit la care se ajunge cu ajutorul
ascensorului și apoi a unui hol deschis trecând pe lângă uși anonime.

3VINEA Vladimir Ansamblurile de locuinţe colective noi din Bucureşti -imaginar şi realitate în configurarea locuirii şi a
spaţiului comunitar neconstruit, p. 12-14

16
 Blocul multifuncțional, în afară locuinței colective îmbină activitatea comercială și servicii, este
ofertant pentru familii și indivizi care își propun inițiative profesionale individuale, beneficiind de
asemenea și de apropierea facilităților sociale și culturale. Răspândirea acestui tip de bloc ar aduce
împreună interesele publice cu cele profesionale și ar ridică semnificativ confortul în cadrul orașului.
Datorită combinării de funcțiuni într-un singur ansamblu, reies și conformări spațiale interesante, spații cu
caracter puternic diferențiat.
Pentru conformarea unui proiect de arhitectură, în afară modelelor teoretice și a principiilor
conformatoare, am căutat exemple semnificative de arhitectură. Aceste exemple sunt relevante prin
configurația spațială dar și prin urmărirea unor principii de creștere a calității vieții pe care le caut și eu în
proiect.

II.2. Studii de caz

II.2.1. Sanya Lake Park | Hainan, China | NL Architects

17
 sursa: http://www.nlarchitects.nl/slideshow/214/

Spațiul public joacă un rol esențial în atmosfera zonei în ansamblul său, astfel încât o mare atenție
este oferită în crearea unui mediu urban plăcut. Sanya Lake Park este un exemplu relevant pentru studiu,
datorită formei triunghiulare a sitului, dar și regimului de înălțime similare cu situl ales din bd. Barbu
Văcărescu. Având o suprafață construită de aproximativ 5500 mp, acesta acomodează un supermarket și
numeroase alte spații comerciale și de servicii aditionale complexului de locuințe colective alăturate.
Inițial situl era direct conectat cu locuințele colective, însă arhitecții au creat o stradă pietonală
comercială. Pentru a evita crearea unei fațade de supermarket impenetrabile la nivelul parterului, acesta a
fost amplasat la subsol în directă legătură cu parcarea și locuințele colective. La nivelurile superioare au
fost amplasate diverse spații comerciale de dimensiuni mici, servicii și alimentație publică ce se deschid
atât către stradă, cât și către curtea interioară. Deoarece amenajarea peisagera este un factor cheie către

18
succes, a fost proiectat un parc terasat ce acomodează mici pavilioane comerciale, iar fațada verde
adițională oferă vecinătății o vedere neașteptată către peisaj.

Amenajarea teritoriului este deci un factor cheie în acest proiect; un coridor asemănător parcului va
conecta părțile importante ale planului general. Spațiul comercial necesar ar ocupa o mare parte din
spațiul public, care la randu-i este oferit celorlalți .(acest spațiu nu este unul de comunicare, ci de serviciu)
Supermarketurile însă tind să creeze suprafețe impenetrabile mari; logica lor de planificare duce deseori la
fațadele "oarbe", sau la fațade care sunt acoperite în reclame. Deseori, expresia lor este săracă,
comercială, destinată în principal pentru afaceri.

În cazul acestei clădiri, atât imaginea cât și conținutul este atractiv. Clădirea triunghiulară, cu toate
laturile, va fi însoțită de un peisaj în trepte: o vale aparent naturală de orez apare în existență cu mai multe
terase utile. Fasada verde adițională va oferi o priveliște excelentă pentru vecinii din înălțimile
înconjurătoare.

19
II.2.2. Transitlager | Basel, Elvetia | BIG Architects

20
21
sursa: https://www.big.dk/#projects-tld

Prin reproiectarea și extinderea depozitului Transitlager, Big Architects au propus o serie de etaje
multifuncționale aducând arta, comerțul, spațiile de lucru și locuirea în același loc. Combinația celor două
volume contrastante formează un hibrid cu utilizare mixtă și activitate 24 de ore pe zi. Propunerea s-a
bazat pe logica industrială a clădirii existente și a zonei înconjurătoare, un spectru de condiții optime de la
spații deschise și flexibile până la unități de croitorie. De la spații private la spații publice, de la spațiul
public vibrant, la grădinile private ale locuințelor.

Zona industrială înconjurătoare a Transitlagerului se caracterizează prin configurația infrastructurilor -

căile ferate intersectate, docurile de încărcare și razele de cotitură care separă orașul și creează un puzzle
de clădiri liniare cu colțuri proeminente și linii de fațadă eșalonate într-o zonă urbană netradițională și
plină de viață, cu galerii, restaurante și întreprinderi creative. Caracterul iconic al Transitlagerului a fost
miza vizuală a proiectului. Spațiile publice generoase oferite prin proiect și legătura cu grădina botanică a
orașului face clădirea un punct focal natural al districtului elvețian. BIG propune o varietate de artă,

22
comerț, muncă și viață, prin reprogramarea și extinderea depozitului anterior într-o serie multifuncțională
etaje pentru diverse utilizări

“We propose a transformation of the Transitlager that builds on the industrial logic of the existing
building and of the surrounding area. The extension doubles the size of the Transitlager and becomes an
opposite twin – based on the same structure, but with a different geometry. The combined building
becomes a spectrum of optimal conditions: From open and flexible plans to tailor made units, public
programs to private residences, vibrant urban space to peaceful green gardens and from cool industrial
to warm and refined. ” Andreas Klok Pedersen, partener, BIG. 4

Dimensiunile largi ale depozitului transformat, combinația de programe, structura transformată,

morfologia și orientarea solară creează o geometrie pliată, adaptată specificului structurii existente și
optimizată pentru lumină și priveliște. Marginile estompate și vârfurile ascuțite reflectă geometria
clădirilor industriale din cartier, integrandu-se in acest fel în context, creând o familiarizare cu mediul
eterogen.
“The stacking of two complimentary structures – one on top of the other – has generated a new take on
the typology of the communal courtyard. Where the typical residential courtyard finds itself incarcerated
by walls of program, the roofyards of the Transitlager combine the tranquility and communal space of the
courtyard with the sunlight and panoramic views of the penthouse. A penthouse for the people.”
Bjarke Ingels, Partener și Fondator, BIG.5

Cuvinte cheie: mixitate funcțională | relația public-privat | contrast

4 https://inhabitat.com/big-to-transform-swiss-transitlager-warehouse-into-a-hip-urban-development/
5 Ibidem

23
 II.2.3. Rokko housing, Tadao Ando

Sursa: wikiarquitectura.com

24
 Unul dintre precedentele pe care le aleg este Rokko Housing proiectat de Tadao Ando. Locuința
Rokko situată la poalele Muntelui Rokko, cu o pantă de 60 de grade orientată spre sud, cu vedere
panoramică. Chiar dacă acest proiect este diferit ca regim urban și poziționare față de relief este
important din punctul de vedere al spațialitații și alternării între spațiu construit și cel neconstruit.

Spațiul de tranziție devine spațiu comunitar, iar locuințele colective nu numai că asigură o viață
adecvată, ci creează de asemenea diferite scări prin spațiul în aer liber prin utilizarea combinațiilor de
terase. Prin urmare, există spații diferite de tranziție între spațiul privat și spațiul exterior public. "Pătratul
mic", cum îl numește arhitectul este centrul camerei de zi; fiecare familie poate fi văzută ca o unitate.
Printre unitățile de locuit apar așa-numitele "pătrate de mijloc" set de locuri care sunt menite săaparțină
tuturor. Piața mare ca întreg, sub forma parcului întregii zone rezidențiale, este, de asemenea, centrul
tuturor rezidenților. În acest fel, dinspre interiorul locuințelor spre exterior, simțul public se întărește
treptat..Confruntându-se cu spații de tranziție diferite, oamenii schimbă conținutul comunicării și al
valorii comunitare.

Fiecare unitate rezidențială are o formă și o scară diferită. Pe deal, toate unitățile sunt compuse ca
terase. Fiecare unitate are o perspectivă largă. Proiectarea în acest fel adaugă beneficiul, pentru cei ce
locuiesc, să ajungă în grădina proiectată pe acoperiș pentru conexiunea și comunicarea cu natura. Pe
platforma fiecărei unități, locatarii se bucură de peisajul urban dar și de multă verdeață. Acest bloc are o
bună comunicare interioară dar și o valoare puternică donată orașului. 6

Concluzii
Studiile de caz evidențiază practici-model în proiectarea de arhitectura, care pot fi aplicate în
contextul Bucureștiului și satisfac direcția practicii durabile și cea a mixului functional.
Ce am învățat din fiecare proiect în parte este ca spațiul privat și cel public se constituie atunci când
multele aspecte ale vieții se pot aduna în zona de studiu care este proiectul. O clădire ce zumzaie de
activități influențează neconstruitul, caile pietonale și locurile de odihnă, creează activități pline de viață
la nivelul parterului, la care publicul este binevenit să participe. Spațiul și clădirile lucrează împreună
pentru a defini domeniile de interacțiune și sunt cu atât mai reușite cu cât o varietate de funcții pot fi
accesibile la distanțe de mers pe jos, îndeaproape.
Conceptul de mixitate funcțională și dezvoltare inteligentă este neexplorat în București, cel puțin când
vorbim despre politicile statale și inițiative guvernamentale. Exemplele arhitecturale de mai sus sunt
ilustrative pentru clădirile cu o singură dar și duală funcționare, care pot sau nu să includa spații publice

6
http://architectboy.com; http://www.greatbuildings.com; wikiarquitectura.com

25
si tehnologii durabile, proiectele se referă la conformari spațiale și la dinamica socială pe care o creează.
Clădirile se bazează încă în mare măsură pe facilitățile civice și legătura extraordinară între funcția de
locuire și cea de lucru, fapt care exprimă, după părerea mea, nevoile orașului contemporan.
Sprijinirea rețelelor actuale de transport public cu intervenții arhitecturale și urbane de calitate prezintă
situații alternative de viață și de lucru pentru cetățeni. Acestea vor beneficia de reducerea costurilor
zilnice prin lipsa nevoii de vehicul, diminuînd impactul individual asupra mediului. Timpul petrecut
singur într-un vehicul va fi înlocuit cu o interacțiune socială prin utilizarea transportului public și
implicarea în activitățile la nivelul străzii. 7

III. SPATII DE LOCUIRE SI LUCRU PENTRU PROFESII LIBERALE

Acest capitol se referă la proiectul de arhiectură propriu-zis, la procesul de concepere a

configurației ce urmează a fi, la condițiile configuratoare ale proiectului, și a adunării de informație
obiectivă, revelatoare pentru proiectare.
Este capitolul care definește liniile demersului si motivatiile intrinseci. Strategiile inițiale în cadrul acestui
proiect au fost cele utilizate în mod obișnuit pentru proiectele de arhitectură: o analiză a informațiilor de
bază adecvate din literatura și precedentele arhitecturale, urmată de colectarea și analizarea condițiilor
site-ului. Dupa cumulul de informație de mai sus, întregul este pus impreună ca argument constituent a
conceptului de arhitectură și a configuratiei spatiale. Spre deosebire de planșele de proiectare, desenele si
schitele ce preced proiectul, acest capitol pune pe masa strategii, adica teoria proiectului. Vreau sa cladesc
o baza mentala care ma ajută sa dau semnificație clădirii la nivel arhitectural dar și la nivelul urbanitații
bucureștene.

7 GEHL, Jan, Orase pentru oameni, Igloo, 2012, inspirat din principiile osasului viu, ca înțelegere personală

26
 III.1. Despre loc

Situl ce face subiectul studiului se află în zona nord-centrală a Bucureștiului fiind bordat de
străzile: Mihail Glinka, Ramuri Tei și bd. Barbu Văcărescu fiind incadratin zona CB3.Conform
reglementărilor aferente zonei CB3, parcela poate acomoda construcții cu funcțiuni mixte de
administrație, birouri, manufactură, dar și locuințe adaptate persoanelor cu profesii liberale.
Fiind amplasat într-un context mixt (zone de locuire colectivă, industrială, comerț, servicii și

27
producție) situl poate integra o construcție cu funcțiuni mixte ce nu are restricții (prin PUG) în ceea ce
privește înălțimea. În ceea ce privește amplasarea față de aliniament este reglementată o
distanță de minim 6m față de limita de proprietate. De asemenea prin pug este reglementată asigurarea
unor circulații pietonale și piațete urbane pentru recreere de minim 10% din spuprafata terenului. Un
avantaj îl constituie proximitatea față de complexul de birouri și spații comerciale Aviatorilor dar și
legătură ușoară cu complexul de birouri Pipera și legătură facilă cu centrul orașului prin transportul
public.

III.1.1.Scurt istoric al sitului

La sfârșitul secolului al XIX-lea, este reprezentat pentru prima dată pe hărți bd. Barbu Văcărescu,
însă sub numele de Drumul cu Tei, având caracterul unei simple străzi. Zona este una foarte puțin
dezvoltată, fiind parte din periferia orașului. Parcelă propusă pentru studiu nu se afla încă în interiorul
Bucureștiului.
În jumătate de secol, orașul s-a dezvoltat foarte mult, noi străzi au fost înființate, iar zona studiată a
căpătat un caracter urban raportat la acea perioada. Atât locuirea cât și funcțiunile de producție sunt
reprezentative zonei, parcelă studiată face parte din fabrică de cărămidă Lupescu.
O nouă sistematizare a străzilor a desprins parcela actuală prin prelungirea străzii Mihail Glinka până la
intersecția cu str. Ramuri Tei, la acest moment are un caracter de teren viran făcând parte din subzona
CB3 ce marchează polii urbani principali, având avantajul unei libertăți funcționale vaste conform
reglementărilor în vigoare.

28
 III.2. Concept și motivații

Au existat două moduri de abordare a sit-ului: în primul rând ca obiectiv era cel de a oferi o
schimbare prin reconfigurarea aspectului global al zonei; al doilea ar fi acela de a lucra cu structura
actuală și de a adapta arhitectura clădirii la condițiile locale preexistente ale locației. Alegerea durabilă și
rațională este adaptarea arhitecturii la ceea ce există deja. Infrastructura va deveni o latură de sprijin
pentru circulația și mișcarea pietonilor între zonele înconjurătoare ale zonelor rezidențiale, zonele create
de servicii, mai cu seama hipermarketul Kaufland și zona densă a comunității.
Pornind de la alegerea locului de dezvoltare a unui proiect arhitectural a urmat contabilizarea unei
logici a așezării, prin arterele potențiale de circulație, a orientării parterului activ și de asemenea a celei
mai bune orientări solare. Deoarece locul se alătură rutei arteriale dominante, Barbu Văcărescu, proiectul
ar trebui să includă aceasta ca fațadă primară; blocul ca volum unic ar fi capabil să complimenteze forța
lățimii bulevardului, deservită de stațiile de autobuz. În acest caz, configurația clădirii beneficiaza deja de
forfotă și dinamică urbană și de un mediu comercial puternic. Blocul, prin relația sa cu bd. Văcărescu este
de la început un edificiu ce se comportă ca element vizual puternic, dat faptul că și forma sitului este una
triunghiulară, expusă pe toate laturile, dar mai ales avânt pe toate aceste laturi ieșiri la stradă.

29
 Circulația pietonilor și alăturarea de tesutul de case promovează natura "umană" ca unealtă de
proiectare. Proiectul urmează să asigure utilizarea maximă a spațiilor și trotuarelor furnizate care vor
spori activitățile la nivel de stradă. Dat de forma sitului există o dinamică de mișcare care trece prin și în
jurul locului, ceea ce va adăuga esență și vitalitate centrului local creat.

Ca orientare de dezvoltare, prima idee esete proiectarea clădirii cu utilizare mixtă.

Dar orientările pentru dezvoltarea inteligentă a întregului sit sunt necesare pentru ca acesta să fie un
ecosistem auto-susținut al strategiilor comunitare și tehnologice. O necessitate urgentă bucureșteană ar fi
un spațiu de parcare pentru fiecare unitate de locuit și adiacent locuri de parcare pentru fiecare unitate
comercială culturală sau de servicii aflată la parter. De asemenea trebuie să conțină spații de parcare
pentru motociclete și bicicliști.
Clădirilea trebuie să fie responsabilă pentru impactul asupra mediului, să devină un exemplu de
proiectare urbană adaptabilă și rezistentă, capabilă să reziste schimbărilor climatice de vară și frigurilor
din iarnă.

III.3. Configuraţii spaţiale

III..3.1. Cu referire la oras

Ideea inițială a proiectului a fost aceea de a observa lipsa dezvoltărilor de densitate medie sau
mare în București. În prezent, densitatea orașului este văzută în principal la blocului socialist sau a
locuirii suburbane.Acest proiect este în căutarea unui mod de a locui contemporan, adaptat la orașul
dinamic și a densității crescânde dar cu respect fața de nevoia de spațiu.
Gândul referitor la configurație a venit din context dar și ca o chestiune de densitate și masă în
peisajul construit din București. Care ar fi dimensiunea confortabilă a clădirii pentru a introduce în
comunitate o dezvoltare cu utilizare mixtă?
Tipologia vieții clasei medii. muncitoare, a fost utilizată ca prim pas spre stabilirea diviziunilor
dintre condițiile "acasă" și "muncă" în ceea ce privește separațiile fizice și circulația. Aceleași condiții au
fost comparate între casa individuală și diferitele medii de lucru și divertisment care sunt astăzi comune
orașului.
Analiza sitului a arătat un potențial suplimentar de creștere în mediul construit și alte strategii
posibile care ar activa zona; au fost posibile sugestii de conexiuni ulterioare cu locații populare din

30
apropiere cum ar fi zona Dorobanți și oportunități pentru un spațiu public ca accident în artera de
circulație Văcărescu.
Reducerea amprentei ecologice a orașului prin intensificarea densității este o altă inițiativă-cheie,
avansată prin reducerea planificată a transportului privat prin apropierea de stațiile de transport public,
susțininându-se o mișcare la nivelul solului. Imbunătățirea traficului a reprezentat un motiv esențial în
proiectarea unui mediu durabil din punct de vedere social. Divizarea sitului cu mai multe puncte de
intrare, ușorează mișcarea pentru pietoni și mișcarea în interiorul și în jurul sitului, și să sporească
activitățile de viață stradală.

Crearea unei grădini pe terasa edificiului și utilizarea panourilor fotovoltaice face clădirea mai
versatilă în toate schimbările noastre sezoniere. Locul vrea să devină o pictogramă pentru zonă oferind o
pată colorată verde. Același verde ar fi reluat la nievelul parterului, astfel facând o conexiune verticală
prin zonă, care devine una de trecere pietonală, potențând și gradele pe intimidate dinspre exterior spre
interior.

III.3.2. Cu referire la arhitectura

Cum poate arhitectura să reflecte bunăstarea urbană și să exprime un amestec de funcții și
strategii de mediu pentru a crea o clădire hibridă vibrantă, potrivită pentru nevoile economice,
demografice și culturale ale Bucureștiului?
În acest proiect, legăturile funcționale împreună în arhitectura urbană reprezintă o problemă de
stivuire a diferitelor funcții într-o manieră verticală - una deasupra celeilalte, publicul și privatul, dar și
orizontală, casa și spațiul de lucru. Aceasta nu este o idee nouă în ceea ce privește dezvoltarea mixtă a
utilizării, deoarece se înțelege că în acest fel a fost folosită tipologia muncii în edificarea istorică; un

31
spațiu de locuit deasupra unui spațiu de lucru. Ce a fost dificil în ceea ce privește designul a fost cât de
mare ar putea fi clădirea, în afara normelor și reglementărilor de urbanism apare și dimensiunea
capacității și calitații arhitecturale, această dimensiune a bunei locuiri împreună, a conviețuirii diferitelor
meniri ar afecta câte straturi ale fiecărei funcții ar putea fi încorporate și modul în care s-ar referi la
contextul sitului.
Pentru a exprima funcțiile a fost important să se înregistreze care sunt nevoile fiecărei funcții
diferite necesare în ceea ce privește spațiul clădirii. Ceea ce a evidențiat acest exercițiu a fost modul în
care cerințele de serviciu și de construcție sunt aceleași pentru fiecare funcție, cu excepția aspectelor
interne specifice. Posibilitatea de a exprima diferențele devine o chestiune de tratare a fațadelor prin tipul
de placare și fenestratare, pentru a crea nu o diferență morfologică cât una de imagine, limbaj care
exprimă clar potențialul conținutului interior. Aceiași tactică se referă la diferențierea parterului public,
care definește linia orizontalei și privatul/semiprivatul alternat care constituie verticala.
Arhitectura poate lega împreună și poate exprima un amestec de funcții și prin gesturi de
circulație specifice locului și potrivirea lor cu o nevoia socială. Interacțiunile publice la anumite nivele ale
sunt puțin probabil să fie diferite de cele ale clădirilor urbane din trecut - pentru că acestea funcționează.
De aceea, activitatea comercială este mereu la sol, accesibile pietonilor și orașului, în timp ce birourile și
spațiile de locuit vor fi proiectate deasupra acestora. Prin proiectarea în acest fel, varietatea și esența
zonelor locale pot fi definite mai precis și, prin urmare, mai multe zone vor conține sentimental de loc și
identitate.

Despre proiectul ce urmează a fi

Acest proiect relevă posibilitatea că tipul clădirii cu utilizare mixtă să fie o metodă potrivită de
dezvoltare urbană viitoare. Îmbunătățirea mediului construit al orașului București trebuie să fie o
experiență bogată atmosferic prin arhitectură.

Clădirea care este gândită prin acest proiect susține și alte inițiative urbane că un model complet
din care să se dezvolte în continuare și să interpreteze diversitatea urbană prin mediul construit.
Inevitabilitatea creșterii urbane și a problemei mediului înseamnă că ar trebui, acum mai mult ca
niciodată, să dezvoltăm sistemele arhitecturale că făcând parte din organismul orașului, mai degrabă decât
un obiect static, în sine, în spațiu.

Un alt lucru care a reieșit din acest studiu este că densitatea clădirii poate să crească pe verticală.
Buzunarele urbane, cum ar fi cea proiectată aici, vor fi preferabile pe măsură ce populația crește și
terenurile devin tot mai scumpe și puține.

32
VI. CONCLUZII

În căutarea unei forme de locuire potrivite Bucureștiului, consider că aceast demers este bine
direcționat în special în ceea ce privește o soluție unică pentru mediul urban și pentru efectele traficului
care reprezinta o problemă persistentă. O strategie de lucru alternativă a fost propusă în acest studiu
teoretic dar și ca proiect propriuzis de diploma. Este o modalitate de proiectare care necesită aspecte
specifice ale sitului, dar folosește aceleași principii directoare pentru a ajunge la o schemă unică, adecvată
cu aspecte diferite ale designului urban și a contextului. Privind felurile de locuire la București a fost
important să se evalueze natura istorică a orașului și ceea ce lipsește în ceea ce privește tipurile de
arhitectură viitoare și principii contemporane. Rezultatul final al clădirii trebuie să îndeplinească
obiectivele care au fost stabilite ca principii la începutul proiectului. Iar lucrarea teoretică să identifice
corect unul dintre principiile de rezolvare a problemelor de proiectare urbană a congestionării (vehicule și
umane) prin arhitectură, să realizeze o cercetare a conceptului de dezvoltare mixtă ca abordare
urbanistică, să identifice diferitele tipuri și funcții ale dezvoltărilor mixte, pentru a arăta cum poate fi
folosit conceptul de dezvoltare inteligentă pentru propunerea unor noi tipuri de blocuri de locuit. Trebuie
să fie o clădire conținătoare a mixului funcțional, care exprimă durabilitatea și funcționalitate urbană.
Proiectul de locuirie gândit este ideal pentru cei din domenii creative, datorită facilităților sale de
sprijin, și a liniei fragile între lucru și creație, ori a proeminenței unui atelier față de un birou. Acestea sunt
importante pentru proiectare, deoarece interacțiunile de timp sunt instrumente importante care pot fi
îmbunătățite prin proiectarea arhitecturală adecvată, mai ales pentru cei ce lucrează pe cont propriu dar au
nevoie de separația clară între spațiul vieții si cel al muncii. Legăturile de circulație oferă interacțiuni de
vecinătate între birouri, spații comerciale și apartamente pe diverse niveluri.
Reînnoirea urbană a zonei este văzută ca o înbunătățire datorită conecxiunii calitative întemeiate
între oraș și spațiul urban existent, pentru că ar satisfice nevoile sociale, comerciale și de servicii, pentru
că ar fi un spațiu dezirabil și plăcut.
Prin această adăugire, zona ar fi capabilă să găzduiască o populație mai mare pentru afaceri și
viață decât a avut inițial. Prin orientarea spre piața industriilor creative și având mai multe tipuri diferite
de apartamente și servicii ar trebui să se vadă o creștere a comportamentelor sociale și o diversificare a
activităților existente ceea ce ar conduce la atragerea unei diversități și mai mari.
În ansamblu, acest studiu devine bază de argumentare și justificare dar și de înțelegere a
proiectului. Ansamblu de locuințe, ateliere, birouri, servicii și comerț urmează să creeze o comunitate
urbană vie care tinde să promveze interacțiunea socială printre diferitele profesii și marje de vârstă.
Clădirea fiind locată adiacent bulevardului Barbu Văcărescu, în apropierea cartierului de locuințe
individuale dar și a țesutului de blocuri, sprijină utilizarea de către rezidenți a numeroaselor facilități

33
asociate cu viața orașului. Accesul la transportul public, magazine locale și spații de loisir este ușor și
aproape de comunitate. Ansamblul va contribui și el comunității prin diferitele servicii și spații verzi,
creând diversitate și viață urbană. Acesta va oferi zonelor înconjurătoare locuri pentru a crea noi prietenii,
pentru a dezvolta noi spații de comunicare și interacțiune socială cît și culturală. Ansamblul, va oferi
așadar un cadru intim pentru locuitorii săi, dar de asemenea intenționează să se alăture altor eforturi
pentru a ajuta extinderii și calității vieții împreună prin deschiderea parterului, liberal flux pietonal, prin
terasa verde de deasupra, prin magazine și mici comerțuri dar și prin atelierele și birourile celor
domiciliați aici. Această vitalitate oferită este menită să anime zona și pe timp de zi dar și de noapte
oferind un exemplu de posibilă direcție a dezvoltării locuirii colective bucureștene, astfel contribuind la
obiectivul socializării mai larg, la nivelul orașului.

Bibliografie

CHRISTOPHER, Alexander, A Pattern Language, (and his other books) Oxford

University Press, 1977.

EVANS Robin, The Projective Cast: Architecture and its Three Geometries by, MIT Press, 1995

GEHL, Jan, Orase pentru oameni, Igloo, 2012

GOAGEA , Constantin, GHENCIULESCU Ştefan, GOAGEA Cosmina

, BARONCEA, Justin, BLEAHU, Ana (coord.) – Remix. Fragments of a Country – catalogul participării României la Bienala de
la Veneţia 2006 (ediţia a doua – 2007)

JACOBS, J , The Death and Life of Great American Cities, New York: Vintage Books, 2005

NORBERG-SCHULZ, Christian. Architecture: Presence, Language, Place , Skira., 2000

PALLASMA, Juhani, Privirea care atinge: arhitectura si simturile, Bucuresti, Editura Fundatiei Arhitext design, 2015

RANCIERE jacques The future of the image, , London, New York, Verso2007

RAPPOPORT Amos, House, Form and Culture, London, Prentice- Hall, 1969

ROWLEY, Alan, Planning Practice and Research, Vol 11, Nr. 1 , 1996

VINEA Vladimir Ansamblurile de locuinţe colective noi din Bucureşti -imaginar şi realitate în configurarea locuirii şi a spaţiului
comunitar neconstruiT

ZAHARIADE, A.M. , OROVEANU , A. (coord.) – Spaţiul public şi reinserţia socială a proiectului artistic şi arhitectural
(volumul 2) , Editura Universitară „Ion Mincu”, Bucureşti, 2007

34