UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ ION MINCU” BUCUREŞTI

Centru de vizitare
Instrument de conștientizare ecologică
Îndrumător: Student:
Lect. dr. arh. Moleavin Adrian Finaga Mihai

LUCRARE DE DISERTAŢIE – APRILIE 2018

 Centru de vizitare.
Instrument de conștientizare ecologică
Introducere ...........................................................................................................................................5
I.1. Ipoteza cercetării....................................................................................................................5
I.2. Scop și obiective ....................................................................................................................5
I.3. Plan de idei ............................................................................................................................6
I.4. Definirea termenilor cheie .....................................................................................................7
I.5. Metode de cercetare ...............................................................................................................8
Cap 1. Ecologie ....................................................................................................................................8
o Echilibrul ecologic natural.....................................................................................................9
o Dezechilibrul ecologic ca rezultat al activităților antropice ................................................10
Cap 2. Conștientizarea prin eco-arhitectură .......................................................................................13
o Arhitectura peisageră ...........................................................................................................14
o Arhitectura bioclimatică ......................................................................................................15
o Arhitectura eficienței energetice ..........................................................................................16
o Arhitectura sustenabilității ...................................................................................................17
o Arhitectura verde .................................................................................................................18
o Arhitectura cu zero emisii de carbon ...................................................................................19
o Arhitectura regenerabilă ......................................................................................................20
Cap 3. Centrul de vizitare - Instrument de conștientizare ecologică ..................................................21
o Apariția zoneler protejate ....................................................................................................21
o Rolul centrelor de vizitare ...................................................................................................22
o Centru de vizitare ca instrument de conștientizare ecologică..............................................24
Cap 4. Tendințe actuale ale centrelor de vizitare ...............................................................................27
o Centrele de vizitare la nivel internațional ............................................................................27
o Centrele de vizitare în Romania ..........................................................................................30
Cap 5. Concluzii .................................................................................................................................33
Bibliografie.........................................................................................................................................34
Anexa 1 ..............................................................................................................................................36
Anexa 2 ..............................................................................................................................................37
Anexa 3 ..............................................................................................................................................38
Anexa 4 ..............................................................................................................................................39
Lista ilustraţiilor .................................................................................................................................40
Introducere

Arhitectura are un rol important în educarea şi formarea generațiilor prezente și viitoare.

Familiarizarea publicului cu valorile peisajului sub toate formele sale și înțelegerea nevoii de
conservare a zonelor protejate este esențială pentru o dezvoltare armonioasă a comunităților.
Consumul accelerat de resurse și incapacitatea de înțelegere a individului comun a mecanismelor
ecologice produc comportamente și atitudini care generează dezechilibre ce afectează calitatea vieții
generațiilor actuale dar mai cu seamă a celor viitoare.

Conceptele sustenabilității și ale ecologiei aplicate în domeniul arhitectural în ultimul secol,

s-au conturat în idei și manifestări dintre cele mai diverse, care au încercat armonizarea mediului
construit cu cel natural și un consum responsabil de resurse.

În contextul unei griji scăzute a populației față de mediul natural în general și față de ariile
protejate în particular, s-a constat necesitatea unui program de arhitectură care să atragă atenția cu
privire la necesitatea protejării valorilor naturale și care să prezinte importanța ecosistemelor
naturale în relație cu viața umană. Aceste clădiri au fost numite centre de vizitare, iar experiența
implementării lor și-a dovedit impactul pozitiv în comunități din întreaga lume.

I.1. Ipoteza cercetării

Lucrarea își propune să studieze modalitățile prin care centrele de vizitare promovează o
arhitectură sustenabilă, armonizată cu mediul natural, ce are ca scop educarea vizitatorilor și
conștientizarea proceselor ecologice naturale.

I.2. Scopul și obiectivele cercetării

Scopul cercetării este analiza modului în care clădirile pot conduce la educarea comunităților
ce locuiesc în apropierea zonelor protejate, prin utilizarea unei arhitecturi incluzive, armonizată cu
peisajul și care pune în evidență importanța componentelor naturale.

Prin prezenta lucrare se urmărește elaborarea unei teme de proiectare ce înglobează

funcțiunile necesare unui centru de vizitare, evidenţierea proceselor socio-culturale activate de
programul arhitectural (vizitare-conștientizare-implicare-regenerare), și identificarea conceptelor
cheie din arhitectura ecologică în vederea adecvării la paradigma considerată potrivită pentru
programul de centru de vizitare.

5
I.3. Plan de idei

Capitolul 1 urmărește înțelegerea termenilor de ecologie, echilibru ecologic natural și dezechilibru

ecologic. Sunt analizați factorii perturbatori din mediului extern și modul în care aceștia alterează
starea de echilibru. Dintre aceștia, omul, prin obiceiurile și nevoile sale are cea mai mare influență
negativă asupra ecosistemelor naturale. Preocuparea sa pentru amenajarea unui habitat ce necesită
un consum ridicat de resurse, se dovedește a fi nesustenabilă. Este necesară o reconsiderare a
proceselor de construcție și implementarea la scară largă a unor atitudini durabile în arhitectură.

Capitolul 2 realizează o clasificare pe nivele de complexitate a arhitecturii ecologice moderne,

având la bază studiul istoric întocmit de Attia Shady în lucrarea Regenerative and Positive Impact
Architecture: Learning from Case Studies. Pentru a sublinia originile diferite ale paradigmelor
arhitecturii ecologice moderne, am realizat o comparație între arhitectura tradițională și
experimentele de redescoperire ale secolului XX. Dacă paradigmele anterioare urmăresc reducerea
impactului negativ în mediul construit, cele moderne propun o atitudine pozitivă, prin care
arhitectura are un rol regenerativ. Implementarea conceptelor de eco-arhitectură în mediul construit
contribuie la educarea publicului nespecializat și ajută la dezvoltarea unor atitudini responabile față
de mediul natural.

Capitolul 3 face o trecere în revistă a evoluției istorice a zonelor protejate și centrelor de vizitare.
Sunt studiate primele manifestări și raționamentele care au stat la baza apariției programului
arhitectural, cât și evoluția în timp a acestuia. Pentru a înțelege rolul acestor clădiri, am analizat
necesitatea de integrare a componentelor turistice, muzeale și comunitare, cât și raportul optim
dintre acestea. În plus, pentru a face o legătură cu proiectul de diplomă, am analizat posibilele
scenarii de amplasare ale centrelor de vizitare, identificând ca fiind preferabile situri din interiorul
localităților, care permit integrarea unor dotări ce înlesnesc mecanismele de conștientizare
ecologică.

Capitolul 4 analizează prin comparație centrele de vizitare la nivel internațional și local. Acest
studiu își propune stabilirea nivelului de maturitate al programului de centru de vizitare în România
și conturarea direcțiilor viitoare. Totodată, în acest capitol sunt identificate spațiile caracteristice
programului și abordările contemporane ale procesului de design, care vor reprezenta fundamentele
proiectului de diplomă.

Capitolul 5 sintetizează studiul și identifică principale concluzii ale cercetării.

6
I.4. Definirea termenilor cheie

Termenii pe care i-am ales descriu procese, acțiuni și scopuri implicate în dezvoltarea
programului de centru de vizitare, după cum urmează:

o Ecologie – știință primordială în dezvoltarea centrelor de vizitare

ECOLOGIE, s. f. Știință care se ocupă cu studiul interacțiunii dintre organisme și mediul lor de
viață .1

o Interacțiune – acțiune pe care centrul de vizitare trebuie să o faciliteze

INTERACȚIUNE, interacțiuni, s. f. 1. Formă de legătură a obiectelor, a fenomenelor etc. ,

manifestată printr-o influențare, condiționare sau acțiune cauzală reciprocă. 2.Acțiune reciprocă
între două sau mai multe corpuri, sisteme fizice, fenomene, etc.Formă de legătură între corpuri,
realizată fie direct, fie prin intermediul câmpurilor fizice.2

o Comunitate – componentă importantă în proiectarea unui centru de vizitare contemporan

COMUNITÁTE, (2) comunități, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune
în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea
locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. – Comun + suf.- itate (după fr. communauté). Cf. lat
. c o m m u n i t a s , - a t i s , it. c o m u n i t à . 3

o Conștientizare – unul dintre scopurile principale ale centrului de vizitare

CONȘTIENT, ~ă a [At: D. RUSSO / P: ~ști- ent / V: ~sci~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr conscient] 1 (D. o
ameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare. 2 Care are conștiință. 3 Care își dă seama
de posibilitățile sale sau de rolul care-i revine în societate. 4 Care realizează scopuri stabilite
anterior.

o Regenerare – proces de lungă durată, rezultat în urma conștientizării ecologice

REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi)

A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se)
înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care
redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.4

1
Definirea termenului preluată din DEX (sursa: https://dexonline.ro/definitie/ecologie)
2
Definirea termenului preluată din DEX (sursa: https://dexonline.ro/definitie/interacțiune)
3
Definirea termenului preluată din DEX (sursa: https://dexonline.ro/definitie/comunitate)
4
Definirea termenului preluată din DEX (sursa: https://dexonline.ro/definitie/regenera)
7
I.5. Metode de cercetare

*Studiul bibliografic - voi cerceta în cărţi şi publicaţii de specialitate exemple de program şi voi
analiza exemple de centre de vizitare bazăndu-mă pe principiile enunțate pe parcursul lucrării;

*Cercetare empirică - vizitarea unor clădiri de tip centru de vizitare din Romania și expunerea
propriile concluzii, rezultate în urma experimentării lor;

*Analiza comparată a modelelor - compararea diferitelor exemple, evidenţiind relaţia dintre cadrul
natural, mediu antropic și componenta socială.

Cap 1. Ecologie

Gândirea ecologică își are originile în antichitatea grecească, în filosofia eticii și a politicii.
Hipocrat și Aristotel, explorând concepte ecologice, în studii referitoare la istoria naturii. Termenul
de ecologie este introdus de către Ernst Haeckel în 1866, fiind definit ca studiul interacțiunii
organismelor, coloniilor de organisme și speciilor biologice cu mediul său, viu sau nu.5

Ecologia începe să devină importantă odată cu avântul revoluției industriale. Modelul de

producție în serie și consumul accelerat de resurse, face ca omul să se îndepărteze de natură
adoptând o serie de comportamente iresponsabile. Pe termen scurt apar semne de bunăstare.
Procesele de producție devenind mai eficiente odată cu apariția motorului cu aburi și a primelor
automobile. Cresc recoltele agrare și se observă o mare schimbare în vestimentație și în modul de
locuire, odată cu înființarea noilor cartiere muncitorești.

Sub influența unor schimbări socio-economice nemaiîntâlnite, devine absolut necesară

conturarea unei discipline care să studieze efectele acestor transformări. Astfel că în jurul anilor
1930 ecologia se definește ca o știință multidisciplinară, ce studiează efectul factorilor abiotici
asupra celor biotici și invers.

„ecologia fundamentală studiază structura, funcționarea sistemelor și transferul de energie

și materie. Ecologia aplicată cuprinde acțiunea omului și studiază metodele limitării acțiunilor
nefaste (degradarea mediului, poluarea, scăderea biodiversității) și favorizarea gestionării
raționale a naturii.”6

5
Botnariuc N., Vădineanu V., Ecologie, Didactică și Pedagogică, București, 1982
6
Voica Marius, Arhitectura Ecologică – Tradițional și Tehnologie contemporană. Dezvoltare durabilă și management
ecologic, Editura Universitară Ion Mincu, București
8
 o Echilibrul ecologic natural

Conform lui Gerald G. Marten, pentru a înțelege starea de echilibru și dezechilibru ecologic7
trebuie definite umătoarele noțiuni:

Ecologia umană descrie relația care se stabilește între oameni și mediul perceput ca un
ecosistem. 8

Ecosistemul este unitatea de bază structurală și funcțională a biosferei. Ecosistemul este

alcătuit din biotop și biocenoză, între care se stabilesc relații strânse, atât între organisme, cât și
între acestea și factorii abiotici (aer, sol, apă, organisme vii și structuri fizice inclusiv construcțiile
realizate de oameni). 9 Ecosistemele pot avea orice formă și dimensiune. Un mic areal al unei
păduri, o pădure, un sat, un oraș, un continent, o planetă reprezintă fiecare un ecositem.

Biotopul este teritoriul locuit de un individ, de o specie, sau de un alt grup de indivizi sau de
specii, în cadrul căruia populația respectivă găsește o complexitate uniformă de condiții de viață
adaptându-se acestora.10 Prin urmane, un biotop uman este mediul locuit de oameni.

Biocenoza este totalitatea organismelor vii care populează un anumit mediu, formând
împreună cu el un tot unitar. 11 Biocenoza umană este reprezentată de oameni.

Echilibrul ecologic reprezintă ansamblul tuturor stărilor și interrelațiilor dintre elementele

componente ale unui sistem ecologic, care asigură menținerea structurii, funcționarea și dinamica
ideală a acestuia. 12

În condiții naturale normale există o stare de echilibru perfect între elementele ecositemului,
în care organismele vii coabitează. Între speciile de plante și animale se produce un schimb
permanent de materie (substanțe nutritive) și energie (lumină solară, căldură) care generează o stare
de armonie a mediului natural.Organismele naturale au abilitatea de a lua din mediu resursele strict
necesare dezvoltării lor, permițând o bună dezvoltare și celorlalte organisme. Dacă nu există relații
de concurență între indivizi, paraziți sau boli care să atace organismele, ori mutații de populație care
să devieze de la normă, echilibrul intern al unui sistem rămâne stabil în timp și spațiu. Orice acțiune
din mediul exterior poate pune în pericol acest echilibru, generând dezechilibre ecologice, reacții în
lanț sau chiar dezastre ecologice.

7
http://www.gerrymarten.com/human-ecology/chapter01.html#p2
8
Idem 7
9
Idem 7
10
Idem 7
11
Idem 7
12
Idem 7
9
 o Dezechilibrul ecologic ca rezultat al acțiunilor umane

Dezechilibrele ecologice apar atunci când o activitate naturală sau umană provoacă o stare
perturbatoare a ecosistemului.8 Perturbațiile naturale pot fi erupții vulcanice, cutremure, inundații,
alunecări de teren, incendii naturale, avalanșe sau secetă prelungită. Tulburări cauzate de acțiunile
omului pot fi crearea de noi organisme vii, vânatul, defrișarea pădurilor, extracția resurselor
naturale sau poluarea aerului și a apelor.

În figura de mai jos putem observa că interacțiunea dintre om și mediu este mai bine
exprimată ca interacțiunea dintre sistemul social și ecosistem.13.

Figura 1- Interacțiunea dintre sistemul social și ecosistemul natural

Mediul natural are puterea de a absorbi și de a neutraliza unele din efectele poluării, mult
timp crezându-se ca această putere este nelimitată, însă odată cu creșterea exponențială a poluanților
de după revoluția industrială, s-a constat că ecosistemele nu mai au capacitatea de a-și reveni în
totalitate și suferă un proces continuu de degradare. Efectele acestor dezechilibre ecologice sunt
catastrofale și afectează nu numai organismele vii dar și mediul natural în totalitatea elementelor
componente, ducând la dispariția a numeroase specii de plante și animale.

Un caz extrem al dezechilibrelor ecologice este India14. De mii de ani, oamenii din India s-au
folosit de tehnica defrișării pentru a-și asigura nevoia de combustibil pentru prepararea hranei.
Acest lucru nu a generat mari probleme datorită unui echilibru dintre vegetația abundentă a
pădurilor tropicale și numărul nu foarte mare de oameni. În urma exploziei demografice din ultimii

13
http://www.gerrymarten.com/human-ecology/chapter01.html#p2
14
http://www.economicsdiscussion.net/india/ecological-imbalance-in-india-5-main-factors/19125
10
50 de ani, situația s-a schimbat în mod radical. Multe păduri au fost tăiate în mod iresponsabil, iar în
acest moment nu mai există suficienți arbori și arbuști pentru asigurarea nevoilor de combustibil.
Răspunsul pe care localnicii l-au găsit pentru această criză energetică a fost creșterea numărului de
membrii ai familiei. Copii adună resurse ce pot fi arse (crengi, arbuști, reziduri de culturi, bălegar),
însă un număr mai mare de membrii ai familiei înseamnă și o nevoie mai mare de combustibil.
Aceast consum de resurse afectează foarte grav ecosistemul natural. Mediul forestier nu mai are
timp să se regenereze, iar lipsa pădurilor alterează calitatea apei. Defrișările produc eroziunea
solului pe timpul ploilor tropicale, astfel că apa devine noroioasă. Arderea bălegarului reduce
fertilitatea terenurilor agricole, iar producția alimentelor este în scădere. Rezultatul este o nutriție
deficitară și implicit un nivel critic al sănătății populației.

O situație similară cu cea din India regăsim și în Comuna Costești, unde de aproximativ 60
de ani funcționează o exploatare de calcar ale căror urmări se văd. Un crater de aproximativ 16 de
hectare săpat în munte. Totuși, cariera de calcar oferă locuitorilor din Costești un loc de muncă, iar
faptul că a fost aprobată o hotărâre de guvern care extinde arealul exploatat cu încă 13 hectare ce se
suprapun cu perimetrul parcului15, nu îi deranjează pe localnici pentru că văd o perspectivă de
angajare în următorii ani. În aceste condiții locul se poate transforma în timp într-un mare
dezechilibru ecologic. Exploatarea nu ar face alteva decât să favorizeze o reacție în lanț. Comuna ar
deveni mai poluată, calitatea deja afectată a apei ar scădea și mai mult, condițiile de viață ar deveni
mai precare iar sănătatea localnicilor ar fi pusă în pericol. În paralel, s-ar distruge specii de plante și
animale, iar alterarea ecosistemului, ar fi ireversibilă.

Figura 2-Cariera de piatră de la Bistrița. Exemplu de dezechilibru ecologic în Parcul Național Buila-Vânturarița

15
http://www.romaniacurata.ro/dezbatere-la-ministerul-mediului-cariera-de-piatra-sau-parc-national/
11
 Cazul poluării din India este doar un exemplu al rezultatelor dezastruase pe care acțiunile
iresponsabile ale oamenilor le pot avea asupra mediului. În astfel de situații oamenii distrug
echilibrul natural din lăcomie sau din săracie. Totuși cum justificăm lipsa de responsabilitate din
domeniul construcțiilor? Acțiunea de a construi există de mii de ani. Nevoia de progres și de
depășire a limitelor fizice a fost mereu un motor al evoluției umane. Prin urmare oamenii privesc
acțiunea de a construi ca pe o modalitate de a crește calitatea vieții. În realitate lucrurile stau diferit.
Un studiu realizat de Departamentul de Informare Energetică Mondială arată că aproape jumătate
din energia totală consumată pe planetă este datorată construcțiilor.16

În acest context este necesară o nouă abordare a proceselor de construcție. În primul rănd
trebuie minimizate procesele de producție al materialelor de proveniență anorganică, pentru a limita
proceselele industriale care produc un coeficient ridicat de dioxid de carbon. Apoi, aceste materiale
trebuie să fie cat mai rezistente, iar calitatea detaliilor arhitecturale și a execuției în sine să fie
ridicată. În acest fel se prelungește durata de viață a clădirilor și sunt evitate reparațiile periodice
care implică un consum suplimentar de resurse. În plus, trebuie avute în vedere toate procesele ce
stau în spatele funcționării unei construcții și a energiei consumate pentru încălzire, răcire și
ventilare, ideală fiind o funcționare fară aport activ de energie.

Este necesară dezvoltarea unor clădiri durabile care să înglobeze toate aceste aspecte
tehnologice și care să integreze în procesul construirii componenta umană și comunitară.

Figura 3-Procentul de consum de energie al fiecărui sector de activitate

16
http://newscenter.lbl.gov/2009/06/02/working-toward-the-very-low-energy-consumption-building-of-the-future/
12
Cap 2. Conștientizarea prin eco-arhitectură

Pentru a înțelege evoluția conceptului de durabilitate în mediul construit trebuie să urmărim

schimbările petrecute în domeniul arhitecturii și urbanismului în ultima sută de ani. În lucrarea
Regerative and Positive impact architecture: Learning from Case Studies, arhitectul Attia Shady
realizează o clasificare istorică a arhitecturii ecologice. Acesta identifică 7 etape de evoluție 17 care
au influențat discursul și practica arhitecturală din prezent. În opinia sa principiile proiectării
durabile urmăresc reducerea impactului negativ al clădirii asupra mediului înconjurător prin
utilizarea modelului reducționist. 18

O trecere în revistă a ultimilor 120 de ani arată că discursul arhitectural a fost influențat în
mod semnificativ de criza energetică și ecologică asociată cu explozia proceselor industriale.
Conform lui Attia Shady fiecare deceniu aduce noi interpretări ale durabilității19, iar pentru a putea
proiecta ecologic atat astăzi cât și în viitor trebuie înțelese apariția și modul de transformare al
conceptului de eco-arhitectură.

Figura 4-Paradigme ce au influențat arhitectura ecologică în secolele 20 și 21 – tabel preluat din lucrarea lui Attia Shady

Apariția de noi paradigme în arhitectura ecologică, ca rezultat al crizelor energetice sau al

unor teorii ecologice, arată că unele dintre aceste paradigme considerate inovatoare sunt în unele
cazuri nimic altceva decât o revenire la princiile arhitecturii tradiționale. Tocmai de aceea, utilizând
lucrarea lui Attia Shady, voi încerca să clasific tipurile de arhitectură ecologică în funcție de nivelul
de complexitate pe care îl introduc. În acest fel vom putea face o distincție între arhitectura bazătă
pe principii ecologice vernaculare și cea care urmărește o hipereficientizare a resurselor naturale.

17
Attia Shady, Regenerative and Positive Impact Architecture: Learning from Case Studies, Springer, New York, 2017, pag 8
18
Idem 12
19
Idem 12
13
 o Arhitectura peisageră (1969-1972)

Istoria arhitecturii peisagere este în strânsă legătură cu grădinăritul, primele preocupări de

acest fel având originile în perioada antică, în zona Egiptului și a Mesopotamiei. Grădinile
suspendate ale Semiramidei, considerate una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, sunt un
exemplu de armonizare a construcției cu peisajul. Spațiul grădinii este tratat în a treia carte a lui
Vitruviu, printr-o analiză extensivă a tipologiilor de amenajare ale templelor antice.20 Perioada
renascentistă rafinează arhitectura peisajului, prin explorarea modurilor de compunere organică ale
grădinilor. Termenul de arhitectură peisageră este introdus în anul 1828 de către Scotsman Gilbert
Laing Meason în cartea Arhitectura Peisageră a Marilor Pictori ai Italiei, care evidențiază tipurile
de peisaj realizate de-a lungul istoriei grădinăritului.

Arhitectura peisageră modernă este reprezentată de ideile despre integrare organică ale
arhitecților Ian McHarg și Lewis Mumford. Aceștia susțineau o arhitectură care trebuie să readucă
împreună orașul și natura, și nu să le separe așa cum făcea urbanismul modernist. Rezultatul
experimentelor anilor 30 se dovedea a fi anost, departe de idealurile de locuit ale oamenilor. În
opinia lui McHarg orașele nu sunt naturale, dar pot fi armonizate cu natura, dacă planificarea lor ia
în calcul toate alcătuirile fizice ale locului și entropia transformărilor naturale21. În lucrarea Design
with Nature, Mc Harg atrage atenția cu prive la faptul că „energia pământului este într-o continuă
degradare cauzată de procesele fizice ale vieții. Planeta este captivă unor creaturi care, antrenate
de procesul evoluției, creează obiecte din ce în ce mari .”22

În imaginile de mai jos am făcut o comparație între grădinile supendate ale Semiramidei și
proiectul de amenajare al insulei Amelia din Florida, al lui Ian Mc Harg. Prin această paralelă am
vrut să subliniez faptul că arhitectura peisageră modernă nu reprezintă altceva decât o revenire la
principiile antice de amenajare a peisajul.

Figura 5-Proiectul de amenajare al insulei Amelia din Florida, Figura 6-Grădinile suspendate ale Semiramidei – exemplu de
arh. Ian McHarg, 1970 arhitectură peisageră antică, anii 605-562 Înainte de Hristos

20
http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Vitruvius/3*.html
21
McHarg, Ian, Design with nature, Natural History Press, New York, 1969, pag 53
22
Idem 9
14
 o Arhitectura bioclimatică (1908-1968)

Temenul de arhitectură bioclimatică este introdus de către frații Aladar și Victor Olgyay în
1949, avand la bază teorii despre arhitectură enunțate de marile personalități creatoare ale
începutului de secol XX: ideile despre arhitectura organică ale lui Frank Lloyd Wright, controlul
luminii naturale al lui Le Corbusier, teoriile despre psihobiologie ale lui Adolf Meyer,
experimentele bioregionaliste ale lui Richard Neutra și principiile de proiectare ergonomică ale lui
Alvar Aalto.23

Arhitectura fraților Olgyay crează noi învelișuri ale clădirilor păstrând limbajul raționalist
specific perioadei moderniste, fiind recompus în noi geometrii inspirate din mediul natural.
Adaptarea bioclimatică, igiena, siguranța, abordarea experimentală și empirică 24 au devenit
importante odată cu înființarea de către cei doi în anul 1950 a primului laborator de arhitectură care
combina cercetarea și practica academică. Acesta a fost un pas major pentru evoluția arhitecturii
care devine subiectul cercetărilor stiințifice și empirice bazate dovezi.

Conform fraților Aladar și Victor Olgyay, metoda de lucru ideală este aceea în care se
lucrează cu și nu împotriva forțelor naturii, utilizându-se potețialul lor pentru a creea condiții mai
bune de trai. 25. Structurile care reușesc într-un cadru anume să utilizeze toate resursele naturale
favorabile comfortului uman, pot fi considerate echilibrate din punct de vedere climatic.

În lucrarea Survival through design, Richard Neutra consemnează că prin utilizarea

procesului de design, care ar trebui să ne îmbunătățească viața, rasa umană se depărtează din ce
în ce mai mult de mediul natural. Habitatul paradisiac al omului arhaic este considerat astăzi un
mit din cauza condițiilor dificile de trai din sălbăticie26, totuși acesta fiind mai bine adaptat în fața
forțelor naturii.

Figura 7-Fațada universității Barnard, exemplu de arhitectură Figura 8-Bordeiele oltenești, exemplu de arhitectură
bioclimatică raționalistă, arh. Aladar și Victor Olgyay, 1957 bioclimatică tradițională, secolul 19
23
Attia Shady, Regenerative and Positive Impact Architecture: Learning from Case Studies, Springer, New York, 2017, pag 7
24
Idem 22
25
Olgyay Aladar, Olgyay Victor, Design with climate: Bioclimatic approach to architectural regionalism, Princeton University
Press, Londra, 1963, pag 54
26
Neutra Richard, Survival through design, Oxford University Press, New York, 1954, pag 32
15
 Trebuie evidențiat faptul că arhitectura bioclimatică își are originile cu mult înainte de
observațiile facute de frații Olgyay. Un exemplu de acest fel sunt bordeiele, un tip de locuință
neolitică semiîngropată, cu o vechime de peste 6000 de ani. Bordeiele își au originile în zona
Munților Carpați, fiind răspandite în Evul Mediu pe toate teritoriile Europene. Aceste adăposturi
aveau streșini largi pentru a proteja fațada de radiația solară și un nivel semiîngropat pentru
îmbunătățirea comfortului termic. Ferestrele erau mici pentru a evita pierderile de căldură, iar
acoperișul lăsat oferea o bună protecție împotriva vântului.

Iată așadar că principiile bioclimatice există de mii de ani, meritul fraților Olgyay fiind însă
acela al readucerii în conștiința arhitecților a modurilor de conlucrare cu natura. Prin urmare, orice
încercare de introducere a unui nou stil în arhitectură trebuie să analizeze interacțiunea cu mediul
natural, pentru a nu da naștere unor noi experimente eșuate de tip modernist.

o Arhitectura eficienței energetice (1973-1883)

Paradigma eficienței energetice apare ca reacție a crizei energetice din anii 70, moment în
care prețul petrolului a explodat ca urmare a embargoului declarat de OPEC asupra livrărilor
internaționale.27 Ideile arhitecturale ale acestei perioade sunt conturate de catre Institutul American
de Arhitectură (AIA) care introduce în proiectare notiunea de eficiență energetică și de Societatea
Americană de Energie Solară (ASES), fiind ulterior puse în practică de către inginerul Douglas
Balcomb care realizează primele experimente de case pasive și arhitectură solară.28

Cercetările din această perioadă s-au concretizat într-o arhitectură economică ce utilizează
energia solară și strategii de stocare, recuperare și ventilare fară aport activ de energie. Apar în acest
moment tehnici de măsurare ale performanțelor energetice și clasificare după coduri și standarde de
performanță.

Figura 9-Locuința familiei Balcomb, un prim exemplu de casă Figura 10-Locuințe tip zigurat, exemplu de arhitectură solară a
eficientă energetic tribului de amerindieni Pueblo

27
https://www.history.com/topics/energy-crisis
28
Attia Shady, Regenerative and Positive Impact Architecture: Learning from Case Studies, Springer, New York, 2017, pag 8
16
 Locuința personală a familiei Balcomb, realizată din chirpici este un exemplu de arhitectură
solară. Prin utilizarea efectului de seră, a ventilației naturale și a protecției solare, soții Balcomb au
obținut o locuință ce le oferă eliberarea de dependența excesivă a utilităților.

„O casă pasivă oferă ocupanților un nou tip de libertate și comfort. Eliberarea din capcana
combustibililor fosili foarte costisitori. Eliberarea de dependența excesivă de utilități pentru
asigurarea comfortului. Eliberarea de grija țevilor înghețate, a panelor de curent, de setarea
termostatului și a facturilor uriașe.” 29 - Sara Balcomb

o Arhitectura sustenabilității (1984-1993)

Arhitectura sustenabilității apare odată cu dezvoltarea conceptului de sustenabilitate introdus

în sfera socială în 1987 de politiciana norvegiană Harlem Brundtland. Conform acesteia
sustenabilitatea reprezintă aceea dezvoltare care permite satisfacerea nevoilor de azi fără a
sacrifica abilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.30

În mediul construit, ideile s-au concretizat prin arhitectura socială promovată de Laurie
Baker, designul congruent cu natura și utilizarea materialelor aflate sub picioarele noastre31 a lui
Hassan Fahty precum și arhitectura materialelor reciclate, promovată de Sam Mockbee, fondatorul
programului de studiu Rural Studio.

Conform lui Attia Shady, clădirile sustenabile sunt cele care utilizează resursele puse la
dispoziție de mediu, fără o implicație majoră a proceselor industriale.32 Spre deosebire de tipurile de
arhitectură enumerate până acum, aceasta ridică problema durabilității construcțiilor readucând în
atenția publicului larg importanța utilizării unor materiale găsite la fața locului.

Figura 11-Casa Cook, Oxford, Mississippi, Statele Unite, Figura 12-Adăposturi din piatră - exemplu de arhitectură
arh Sam Mockbee, 1991 vernaculară considerată a fi prin excelență sustenabilă

29
Niu, Jianley, Santamouris Mattheos, Energy and buildings, Elsevier, Amsterdam, 1984, pag 309
30
Brundland Harlem, Report of the World Commision on Environment and Development: Our Common Future, 1987, pag 42
31
Fathy Hassan, Architecture for the poor: An experiment in rural Egypt, University of Chicago Press, New York, 2000, pag 6
32
Attia Shady, Regenerative and Positive Impact Architecture: Learning from Case Studies, Springer, New York, 2017, pag 9
17
 o Arhitectura verde (1993-2006)

Arhitectura verde stă sub semnul ideilor Consiliului Clădirior Verzi din Statele Unite ale
Americii(US Green Building Council), care apreciază nivelul de sustenabilitate al clădirilor pe baza
unui punctaj. Acest sistem de notare se numeste LEED (Leadership in Energy and Environmental
Design ), iar dacă o clădire reușește să îndeplinească pragul stabilit, ea primește certificatul de
clădire verde sau GBC (Green Business Certification).33 Se pune pentru prima dată problema
atingerii unui nivel de performanță al clădirilor. Pe lângă includerea principiilor de arhitectură
peisageră, bioclimatică și sustenabilă, arhitectura verde ține cont de proveniența materialelor și
încearcă includerea armonioasă a comunităților.

În 1995 arhitectul american Sim Van der Ryn introduce conceptul de design ecologic34 al
comunităților. În viziunea acestuia, orice proiect trebuie să integreze două componente esențiale:
oamenii și natura. Centrul solar Real Goods din Hopland este un exemplu de arhitectură verde ce
ține cont de orientarea solară, aerodinamică și comfortul vizual, întegrând totodată elemente
vegetale și dotări comunitare.

În anul 1996 au loc alte două evenimente notabile pentru arhitectura verde: dezvoltarea de
către compania ARUP a primului proiect cu abordare de design integrat și înființarea institului
Passivhaus din Darmstadt de către arhitectul Wolfgang Feist, entități recunoscute ca lideri ai
arhitecturii verzi în Europa.35

„În clădirea Philip Merrill totul are o poveste. Fie că este vorba de scaune și mese realizate
din materiale reciclate, pardoseli de plută, parasolare din metal reciclat, sau deck din lemn non-
arsenic, fiecare componentă a fost aleasă cu un motiv anume.”36 – arh. Tom French

Figura 13-Prima clădire certificată LEED – Sediul Figura 14- Centru solar Real Goods, Hopland, California, Statele
companiei Philip Merrill , Annapolis,Maryland, Statele Unite, arh Sim van der Ryn, 1996
Unite, arh SmithGroup, 2002

33
Attia Shady, Regenerative and Positive Impact Architecture: Learning from Case Studies, Springer, New York, 2017, pag 9
34
Van der Ryn Sim, Ecological Design.Tenth Anniversary Edition, Island Press, Washington, 1995
35
Idem 32
36
http://www.smithgroupjjr.com/projects/philip-merrill-environmental-center#.WrfPRYhuaUk
18
 o Arhitectura cu zero emisii de carbon (2006-2015)

Arhitectura cu zero emisii de carbon se naște în baza acordurilor negociate în Protocolul de la

Kyoto din anul 1997. Acesta prevede reducerea emisiilor poluante din țările industrializate cu 5.2%
între anii 2008-2012, în raport cu perioada anilor 1990. Criteriile pentru ratificarea acordului au fost
îndeplinite în anul 2004, numărul de țări participante fiind de 127, printre care și Romania.37

Pionierii acestui tip de arhitectură sunt britanicul Bill Dunster, cunoscut pentru cartierul Bed
ZED din Londra și Ed Mazria fondatorul provocării Architecture 2030.38 Mazria a fost șocat de
faptul că peste 70% din emisiile de gaze cu efect de seră provin din funcționarea clădirilor, astfel că
și-a propus înființarea unui program ce urmărește reducerea cu câte 10% a emisiilor de carbon la
fiecare 5 ani pentru urmatorii 20 de ani, scopul final fiind atingerea unui prag de neutralitate de
dioxid carbon în jurul anului 2030. Un rol important în acest sens îl are și directiva 2010/31 a
Uniunii Europene ce are ca scop obținerea unui consum de energie aproape egal cu zero pentru
toate construcțiilor noi realizate începand cu anul 2020.39

Grădina botanică Rio Grande a lui Mazria este un exemplu de arhitectură cu zero emisii de
carbon. Alegerea arhitectului a unui volum dublu piramidal din sticlă fiind justificată de funcțiunea
clădirii. Efectul de seră crează un ambient favorabil pentru creșterea unor specii de plante tropicale,
iar panourile fotovoltatice asigură producția energiei necesare pentru funcționarea clădirii.

Arhitectura cu zero emisii de carbon introduce un nivel suplimentar de complexitate. Pentru

a atinge acest standard, o clădire trebuie să fie extrem de eficientă din punct de vedere energetic. Ea
trebuie să producă, sau să procure pe cale pasivă energie care să permită acoperirea necesarului
anual de energie, fără a produce emisii de carbon. Foarte importante sunt și procesele ce stau în
spatele construcției. Sunt analizate procesele de producție ale materialelor, transportul și
compexitatea șantierului, toate acestea făcând parte din gradarea nivelului de emisii de carbon.

Figura 15-Cartierul Beddington Zero Energy Development (BedZED), Figura 16-Grădina botanică Rio Grande, Albuquerque, arh Ed
Hackbridge, Londra, Marea Britanie, arh Bill Dunster, 2003 Mazria, 1996

37
https://unfccc.int/resource/docs/convkp/kpeng
38
Attia Shady, Regenerative and Positive Impact Architecture: Learning from Case Studies, Springer, New York, 2017, pag 9
39
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2010:153:0013:0035:ro
19
 o Arhitectura regenerabilă (2016-viitor)

Pentru următorii douăzeci de ani vom explora cea de-a șaptea paradigmă, a arhitecturii
regenerabile.40 Teoriile acestei arhitecturi utilizează noțiunile de design regenerativ41ale lui John
Tillman Lyle, reciclare continuă a lui Michael Braungart și biomimetică42 ale autoarei Janine
Benyus. Spre deosebire de paradigmele arhitecturii ecologice moderne de până acum, care urmăresc
reducerea impactului negativ al clădirii asupra mediului, arhitectura biomimetică introduce un mod
de gândire pozitiv. Prin replicarea designului natural, se obțin noi tipuri de habitat care pot
neutraliza efectul negativ al emisiilor poluante. În acest fel, clădirile devin din ce în ce mai
asemănătoare cu organismele naturale.

Un astfel de exemplu este pavilionul Italiei din cadrul expoziției Milan Expo 2015. Fațada
clădirii utilizează un beton ecologic care are abilitatea de a absorbi poluanții din aer și de a-i
transforma în săruri inerte. Clădirea produce o cantitate impresionantă de energie prin utilizarea
unei sticle fotovoltatice, iar acest lucru o încadrează în sfera clădirilor plus energie.

SuperTrees este un exemplu de arhitectură biomimetică realizat în Singapore. Arhitecții au

utilizat un buchet de turnuri cu structură din oțel inspirată din designul arborilor tropicali. Aceste
turnuri sunt utilizate pe post de grădini verticale, fiind populate cu specii de plante pe cale de
dispariție în Singapore și care în condiții obișnuite nu ar putea rezista în mediul urban.

În concluzie, până la începutul secolului XXI arhitectura ecologică a fost o specialitate de

nișă, apărută în urma unor experimente izolate. Dezvoltarea conceptelor de eco – arhitectură a atras
atenția oamenilor asupra impactului pe care construcțiile le au asupra mediului, iar perspectivele
socio-economice ale următorilor ani indică o explorare și mai pronunțată a modelului. Realitățile
curente și viitoare, precum și experiența evoluției fenomenului arhitectural din ultimul secol ne
indică eco-arhitectura ca fiind arhitectura viitorului.

Figura 17-Exemplu de arhitectură regenerabilă Pavilionul Figura 18-Exemplu de arhitectură biomimetică

Italiei la Expo Milano 2015, Nemesi Architects, 2015 SuperTrees,Singapore, Wilkinson Eyre Architects, 2012

40 Attia Shady, Regenerative and Positive Impact Architecture: Learning from Case Studies, Springer, New York, 2017, pag 9
41 Lyle John, Regenerative Design for Sustainable Development, Wiley press, New York, 1994, pag 10
42 Benyus Janine, Biomimicry. Innovation inspired by nature, Harper Collins, New York, 1997

20
Cap 3. Centru de vizitare. Instrument de conștientizare ecologică

o Apariția zonelor protejate

Importanța acordată protejării zonelor naturale se conturează odată cu publicațiile scriitorilor

americani William Wordsworth, George Perkins Marsh și Henry David Thoreau din secolul XIX.
Aceștia subliniază rolul pe care natura îl are în menținerea calității vieții și impactul distructiv al
relației de subjugare a naturii 43 stabilite de om.

Sub semnul acestor idei, apare curentul naturalist care inițiază primele demersuri pentru
protejarea zonelor naturale împreună cu toate componentele ecosistemului. Inițiativa lor are succes,
rezultatul fiind apariția unor zone protejate destinate turismului. Fiind încă la început, aceste
demersuri nu au înțeles pe deplin noțiunea de conservare, implementarea lor în fază inițială având o
justificare de factură pur economică.

Michael Lockwood definește zonele protejate ca fiind un produs cultural ce reflectă

atitudinile și credințele societății locale naționale sau internaționale.44

Stilul de viață din ce în ce mai agitat datorat proceselor de urbanizare și a creșterii

demografice a relevat nevoia unor zone care să ofere o oază de liniște pentru locuitorii orașului.
Încă de la momentul apariției lor interesul pentru zonele protejate a fost unul ridicat, vizitatorii
apreciind suflul sălbatic al acestora.

Figura 19-Parcul Național Yellowstone, SUA – Înființat în 1872 este unul din primele Parcuri Naționale din lume

43
Marsh Perkins George, Man and nature; Physical geography as modified by human actions, Scribner, New York,
1867, pag 13
44
Lockwood Michael, Graeme L Worboys and Kothari Ashish – Managing Protected Areas a global guide, Cromwell
Press, Trowbridge UK, 2006, pag 49
21
 Odată cu creșterea numărului de vizitatori apar și primele efecte nefaste. Explorarea
parcurilor naționale de un număr mare de turiști conduce la distrugerea unor specii de plante și
animale. Vizitatorii nu sunt încă educați să renunțe la deprinderile poluante orășenești. În acest
context administrația parcurilor naționale constată necesitatea unor amenajări dedicate turiștilor, în
cadrul cărora să le fie prezentate valorile naturale ale parcului. Aceste facilități conțin toalete, zone
de parcare, restaurante, trasee de informare și observație, fiind numite centre de vizitare.45

o Rolul centrelor de vizitare

Primele construcții de acest fel au apărut în anii 1920 în parcurile naționale din Statele Unite
ale Americii, sub forma unor intervenții de mici dimensiuni cu scop de informare, plasate de-a
lungul cărărilor.46 Un prim exemplu de acest fel este muzeul Fishing Brigde din parcul național
Yellowstone, proiectat în anul 1931 de arhiectul Herbert Maier. Clădirea este realizată din materiale
de proveniență locală precum lemnul și piatra, fiind puse în operă de meșteri locali.

După Al Doilea Război Mondial, în Statele Unite ale Americii apare programul Mission 66 47
menit să asigure accesul locuitorilor în parcurile naționale prin dezvoltarea rețelei de infrastructură
și a facilităților pentru vizitatori. Scopul programului era dezvoltarea unor experiențe turistice
concentrate prin intermediul centrelor de vizitare. Din dorința de implementare cât mai rapidă a
proiectului, arhitectura acestor centre a adoptat limbajul modernist utilizând materiale industriale
precum oțelul și betonul, fapt care a generat o desprindere gravă de tradiția locală. Urmările s-au
văzut imediat, aceste construcții degradându-se în scurt timp și lăsând în urmă situri naturale
alterate.

Figura 20-Fishing Bridge Museum, Parcul Național Yellowstone, Statele Unite ale Americii, arh Herbert Maier, 1931

45 Bell Simon, Design for outdoor recreation, Spon Press, Londra, 1997, pag 53
46 Bell Simon, Design for outdoor recreation, Spon Press, Londra, 1997, pag 22
47
http://www.mission66.com/mission.html
22
 Experimentul Mission 66 a dat naștere multor construcții ce au nu și-au găsit locul în natură.
Două exemple de acest fel fiind centrul de vizitare Henry M. Jackson și turnul de observație Shark
Valley din Parcul Național Everglades. Prin utilizarea betonului armat și a diferitelor confecții
metalice, aceste intervenții au agresat mediul natural, ducând chiar la punerea în pericol a unor
specii de plante, fapt cauzat de scurgerile corozive apărute în urma umezelii.48

Figura 21- Centru de vizitare Henry M. Jackson realizat în Figura 22- Turnul de Observație Shark Valley realizat în
cadrul proiectulu Mission 66, 1966 cadrul proiectulu Mission 66, 1958

Fiind confruntați cu această situație neplăcută, biologii americani au atras atenția cu privire la
necesitarea respectării anumitor măsuri de igienă și ecologie. Se urmărește revenirea la o arhitectură
cu specific local care să utilizeze materiale de construcție găsite la fața locului și care să nu agreseze
mediul natural. Este căutată o camuflare în peisaj, în asa fel încât clădirea să nu pară străină de loc.
Un exemplu de bune practici este centrul de vizitare Zion. Construcția se integrează extrem de bine
în peisaj prin utilizarea unor pereții de căramidă și al unor pergolele de lemn, care se armonizează
plăcut cu canioanele din fundal și solurile de tip terra rossa.

Figura 23- Centru de vizitare al Parcului Național Zion, 2000

48
Bell Simon, Design for outdoor recreation, Spon Press, Londra, 1997, pag 4
23
 În concluzie, centrele de vizitare au rolul de a stopa și pe cât posibil de a inversa efectul
distrugerilor aduse anterior mediului natural. Facilitățile și dotările turistice trebuie să utilizeze
materiale de proveniență locală și să aibă un impact minim asupra mediului, pentru a permite naturii
și nu oamenilor să aibă o influență dominantă asupra evoluției peisajului.

o Centru de vizitare ca instrument de conștientizare ecologică

Zonele protejate conțin o serie de valori importante ce trebuie conservate. Ele sunt necesare
pentru a menține calitatea ecosistemului, fapt care contribuie la grija sporită a oamenilor pentru
natură. Conservarea ecosistemului trebuie să aibă în vedere incluziunea comunităților locale, pentru
că oamenii acestor locuri sunt aceia care au cel mai mare impact asupra cadrului natural.

În procesul de constituire a unei zone protejate trebuie avută în vedere creearea sau
modificarea rețelei de transport, informare educare și cercetare. Toate aceste intervenții crează noi
locuri de muncă pentru comunitatea locală, care devine mai responsabilă în gestiunea arealului
locuit. Prin urmare administrarea unor zone protejate trebuie să revină înainte de toate localnicilor.

„Această apelare la continuitate a fost o tendință puternică, academicieni și profesioniști

promovând și implementând concepte precum organizarea și guvernare proprie, capacitatea
comunitară și planificare colaborativă.”49

Pentru promovarea responsabilităților și drepturilor comunităților locale în anul 2009 ia

naștere Organizația Indigenilor și Comunităților locale pentru Echitatea Ariilor Protejate din Statele
Unite ale Americii (TILCEPA). Aceasta susține drepturile istorice de utilizare a terenurilor50 aflate
în perimetrul ariilor protejate din proprietatea localnicilor și propune un sistem de folosire
colaborativ51 cu administrația locală.

Prin implicarea comunităților locale se modifică și modul de compunere al centrelor de

vizitare. Nu mai este căutată amplasarea în perimetrul natural, sălbatic, departe de locuitori, ci mai
cu seamă în cadrul localităților unde există posibilități de cazare și infrastructură muzeală. Pe lângă
valorile de ecosistem natural sunt scoase în evidență și cele locale cum ar fi tradițiile, istoria, modul
de viață, gastronomia, portul și muzica populară.

49
Lockwood Michael, Graeme L. Woboys, Kothari Ashish, Managing Proected Areas a Golbal guide, Cromwell Press,
Trowbridge, Londra, 2006, pag 473
50
https://www.iucn.org/content/theme-indigenous-peoples-local-communities-equity-and-protected-areas-update
51
Idem 49
24
 Centrele de vizitare capătă un grad de complexitate suplimentar, incluzând spații dedicate
comunității precum săli de clasă, săli de conferiță sau ateliere meșteșugărești, menite să educe
localnicii și turiștii. Aceste aspecte integratoare se observă și în arhitectura centrelor care înglobează
pe lângă valorile naturale, tehnici de construcție și tipologii de spații locale.

Educarea turiștilor cu privire la calitățile naturale și culturale contribuie la o bună experiență

turistică, aducând în prim plan înțelegerea nevoilor de conservare. Aceasta se poate realiza prin
prezența unor spații expoziționale menite să comunice vizitatorului componentele patrimoniale și
culturale. Prezentările ținute de ghizi, profesori sau de către personalitățile locale, precum și
prezența unor panouri informative, a unor zone expoziționale statice sau interactive sunt moduri în
care informația poate ajunge într-un mod plăcut la vizitatori.

Pentru o bună interacțiune a turiștilor cu comunitatea locală, centrele trebuie să dispună de

spații cu un grad ridicat de flexibilitate care să permită organizarea de prezentări sau workshop-uri
pentru toate categoriile de vârstă. De la caz la caz, aceste facilități pot fi separate de centrul de
vizitare și amplasate în diferite puncte ale localității, sau dimpotrivă pot fi integrate și amplificate
pentru a facilita schimbul de informații dintre vizitatori și localnici.

Implicarea turiștilor poate avea efecte foarte bune asupra comunităților și a modului de
gestionare a ariilor protejate. În general se constată o creștere a nivelului de trai în zonele turistice și
o gamă mai largă de oportunități pentru tineri. Lucrurile pot evolua foarte plăcut atât pentru
comunitatea locală cât și pentru vizitatori atât timp cât există un dispozitiv de control.

Figura 24- Exemplu de spațiu comunitar în entru de vizitare al Rezervației naturale Stonehedge, arhitect Denton Corker Marshall, 2013

25
 Impactul nefast al accesului necontrolat în perimetrele protejate poate fi evitat prin
prevederea facilităților de parcare, cazare și alimentație în afara zonei protejate. Acestea asigură o
sursă de venit pentru comunitatea locală, un grad ridicat de comfort pentru turiști și o dezvoltare
armonioasă a zonei naturale care este nealterată. Aici pot fi implementate dotări administrative și de
cercetare a cadrului natural, care pot ajuta la noi descoperiri științifice, avand un impact redus
asupra speciilor de plante și animale. În unele situații aceste facilități pot fi parte din centrul de
vizitare, cercetătorii având rol administrativ. Aceștia se pot caza pe teritoriul localității și se pot
deplasa în perimetrul protejat doar în scop de observare și analiză a terenului.

Configurația și specificul spațiilor dintr-un centru de vizitare depinde foarte mult de tipul
zonei protejate și de nevoile identificate în comunitatea locală. Pentru a asigura sustenabilitatea
intervenției este absolut necesară favorizarea interacțiunii socio-economico-culturale dintre
localnici și vizitatori. Centrul de vizitare devine un instrument de conștientizare ecologică prin
componenta muzeală care ajută la înțelegerea valorilor ecosistemului natural și prin implicarea
comunității, care prin educare și responsabilizare poate asigura conservarea arealului protejat.

Figura 25- Montarea de panouri informative în Parcul Național Figura 26- Construirea de adăposturi turistice în Parcul
Buila-Vânturarița, acțiune de conștientizare ecologică realizată de Național Buila-Vânturarița, acțiune de conștientizare ecologică
voluntarii asociației Kogayon. realizată de voluntarii asociației Kogayon.

26
Cap.4 Tendințe actuale ale centrelor de vizitare

Centre de vizitare la nivel Internațional

Arhitectura specifică centrelor de vizitare contemporane este caracterizată de reinterpretarea

arhetipurilor în volume simple și geometrii dinamice. Este căutată o armonizare cu mediul natural,
acordându-se o atenție specială sustenabilității. Spațiile sunt caracterizate de flexibilitate, permițând
diverse manifestări comunitare. Exemplele de mai jos au fost alese datorită modului subtil de
integrare în peisaj, fiind identificate posibile rețete de adaptare contemporană a arhitecturii
tradiționale ce se pot fi utilizate în elaborarea proiectului de diplomă.

1.Centru de vizitare pentru Rezervația Naturală Brockholes, Marea Britanie

Arhitecţi: Adam Khan Architects

Localizare: Preston, Lancashire, Marea Britanie

Suprafaţă: 2100 mp

Anul: 2012
Figura 27- Perspectiva. Centru de vizitare al Rezervației
Naturale Brockholes, arhitecți: Adam Khan Architects
Descriere

Am ales acest exemplu pentru modul în care reușește să se integreze în sit. Utilizarea și
adaptarea într-o formă contemporană a arhetipurilor generează o arhitectură adaptată la specificul
local. Finisajul curții, mobilierul din lemn masiv, acoperișurile din șindrilă și fațadele placate cu
lemn conferă ansamblului o materialitate sensibilă, armonizată cu peisajul. Consider că un demers
de acest fel poate fi utilizat și în proiectul meu, prin recompunea unor volume având la bază
arhitectura tradițională oltenească.

Figura 28- Perspectiva expoziție. Centru de vizitare al Figura 29- Perspectiva conferințe. Centru de vizitare al
Rezervației Naturale Brockholes, arhitect: Adam Khan Architects Rezervației Naturale Brockholes, arhitect: Adam Khan Architects

27
2.Centru de vizitare pentru Parcul Național Grand Teton, Statele Unite ale Americii

Arhitect: Bohlin Cywinski

Localizare: Moose, Jackson, Statele Unite ale

Americii

Suprafaţă: 2044 mp

Anul: 2007

Figura 30- Perspectiva. Centru de vizitare al Parcului

Național Grand Teton, arhitect: Bohlin Cywinski Jackson
Descriere

Centrul de vizitare Grand Teton este situat pe o pajiște în apropierea unei păduri, de-a lungul
râului Snake. Traseul conduce vizitatorii printr-o pădurice de conifere până la zona de intrare.
Proporțiile acestui spațiu favorizează interacțiunea grupurilor de oameni oferind un popas calm și
primitor. Panta acoperișului este inclinată spre curtea de acces și tăiată la capătul opus într-un mod
similar cu geometria muntelui. După trecerea printr-un dispozitiv de intrare, foarte puțin permeabil,
vizitatorii ajung în zona de expoziție ce oferă o priveliște care îți taie răsuflarea. Clădirea cuprinde o
sală de întruniri, o librărie, o galerie de artă și o sală de clasă.

Am ales acest exemplu pentru relația pe care o stabilește cu cadrul natural. Utilizarea unei
curți articulate cu un portic, crează un spațiu foarte plăcut ca zonă de acces. Am apreciat modul în
care clădirea reușește să îmbine în mod echilibrat spații tradiționale cu caracter diferit. Compunerea
unor volume prin intermediul zonei de expoziție mi se pare un principiu ce poate fi utilizat în
propriul proiect.

Figura 31- Perspectiva expoziție. Centru de vizitare al Parcului Figura 32- Perspectiva acces. Centru de vizitare al Parcului
Național Grand Teton, arhitect: Bohlin Cywinski Național Grand Teton, arhitect: Bohlin Cywinski
28
3.Centru de vizitare pentru Parcul Național Takern, Suedia

Arhitect: Wingårdh Arkitektkontor

Localizare: Glanas, Suedia

Suprafaţă: 750 mp

Anul: 2008

Figura 33- Perspectiva. Centru de vizitare al Parcului

Național Takern, arhitecți: WingargArkitektkontor
Descriere

Centrul de vizitare Takern este situat în apropierea lacurilor din sudul Suediei, ce adăpostesc
peste o sută de specii de păsări. Pentru o bună armonizare cu procesele naturale, clădirea a fost
căptușită cu stuf, devenind astfel un loc bun de cuibărit pentru păsări. Materialele tradiționale
adunate într-un volum cu o geometrie dinamică lasă lesne de înțeles că este vorba de o intervenție
contemporană. Interiorul este placat cu lemn și dispune de un luminator la partea superioară ce
invită vizitatorii să privească cerul și să observe zborul păsărilor. Centru cuprinde spații de
administrație, expoziție, laborator, auditorium, recepție și toalete.

Am apreciat acest proiect pentru felul în care interpretează casa tradițională. Această
geometrie dinamică a acoperișului și volumul curat, indică caracterul public al clădirii. Consider
importantă o diferențiere formală de arhitectura locuințelor și adaptată la specificul local. Voi utiliza
în proiectul de diplomă principii similare de compoziție volumetrică. Plecând de la locuințele
tradiționale oltenești, voi căuta diferite adaptări la context și la spațiile necesare, astfel încât să pot
obține o clădire contemporană întegrată în peisaj și sensibilă la specificul local.

Figura 34- Perspectiva zona de expoziție. Centru de vizitare al Figura 35- Perspectiva acces. Centru de vizitare al Parcului
Parcului Național Takern, arhitecți: Wingarg Arkitektkontor Național Takern, arhitecți: Wingarg Arkitektkontor
29
Centre de vizitare din România

Programul de centru de vizitare are o istorie relativ recentă în România, fiind încă confundat
cu dotările cu specific administrativ. Dacă la început, primele centre de vizitare au fost deficitare
din punct de vedere al integrării lor în mediul natural (vezi anexa 3), în ultimii ani se constată o
aliniere la standardele internaționale, urmărindu-se obținerea unui nivel ridicat de eficiență
energetică. Exemplele alese și comentate mai jos, au fost considerate relevante deoarece includ
caracteristici de interpretare ale elementelor de arhitectură tradițională, importante pentru proiectul
de diplomă.

4.Centru de vizitare pentru Parcul Național Piatra Craiului

Arhitecţi: Melon Design Studio

Localizare: Zărnești, Brașov

Suprafaţă: 1880 mp

Anul: 2016
Figura 36- Perspectiva. Centru de vizitare al Parcului
Național Piatra Craiului, arhitecți Melon Studio
Descriere

Centrul de vizitare de la Zărnești este cea mai recentă intervenție de acest fel din România.
Clădirea este un exemplu de urmat, fiind una din puținele din țară care se apropie de ceea ce ar
trebui să fie un centru de vizitare. Expoziția este foarte diversă cuprinzând macheta parcului
național, o zonă peșteră, un perete de escaladă, diorame, puncte de informare digitală și machete ale
elementelor de floră și faună. Totuși nu pot să nu remarc lipsa componentei comunitare.
Amplasarea într-o zonă exclusiv turistică și fară dotări care să permită incluziunea comunității, face
ca acest centru să nu își atingă în totalitate scopul de instrument de conștientizare ecologică.

Figura 37- Perspectiva expoziție. Centru de vizitare al Parcului Figura 38- Perspectiva expoziție. Centru de vizitare al Parcului
Național Piatra Craiului, arhitecți Melon Studio Național Piatra Craiului, arhitecți Melon Studio

30
5.Centru de vizitare pentru Parcul Național Munții Călimani

Arhitect: Atelier Magda

Localizare: Șaru Dornei, Suceava

Suprafaţă: 1520 mp

Anul: 2013

Figura 39- Perspectiva. Centru de vizitare al Parcului

Național Munții Călimani, arhitect: Atelier Magda
Descriere

Centrul de vizitare de la Șaru Dornei este un bun exemplu de arhitectură bioclimatică.

Clădirea are o orientare directă către sud, spațiile de expunere fiind protejate de un portic. Expoziția
cuprinde panouri de informare, instalații interactive, machete și diorame. La etaj sunt dispuse
spațiile de administrație și sălile de conferințe. Punctul culminant al traseului se încheie cu o
pasarelă ce conduce către turnul de observație. Din vărful acestuia se pot observa zonele naturale
ale parcului, cât și împrejurimile sale.

Spre deosebire de centrul de vizitare din Zărnești, acesta reușește să atragă și un grup de
vizitatori cheie. Copii ce studiază în Șaru Dornei, sau în satele din împrejurimi, vin aici pentru a
învăța despre componentele naturale ale muntelui. Clădirea de mici dimensiuni este amplasată într-
o zonă retrasă de la șosea mizând pe o legătură puternică cu peisajul natural. Chiar și așa, distanța
de așezările comunei nu este mare, astfel că unele dotări comunitare ar fi putut să își găsească locul
aici. Prezența unor ateliere meșteșugărești sau ale unor zone de comerț cu produse locale ar fi
încurajat interacțiunea dintre vizitatori și localnici, lucru care ar fi condus către un impact benefic
ridicat.

31
6.Centru de vizitare pentru Parcul Național Munții Măcinului
Figura 40- Perspectiva expoziție. Centru de vizitare al Parcului Figura 41- Perspectiva expoziție interactivă. Centru de vizitare
Național Călimani, arhitect: Atelier Magda al Parcului Național Călimani, arhitect: Atelier Magda

Arhitecţi: PM Devereux Architects

Localizare: Greci, Tulcea

Suprafaţă: 1340 mp

Anul: 2015

Figura 42- Perspectiva. Centru de vizitare al Parcului Național

Munții Măcinului, arhitecți: PM Devereux Architects

Descriere

Centrul de vizitare de la Greci este un bun exemplu de armonizare cu peisajul. Clădirea

utilizează finisaje de nuanțe brune inspirate din cromatica solurilor tulcene. Centrul este situat între
localitatea Greci și Parcul Național Munții Măcinului, funcționând ca un obiect intermediear.
Programul de arhitectură include ateliere meșteșugărești care pot fi utilizate de către localnici.
Acestea sunt amplasate la intrare în zona accesului principal, fiind separate de zona de expoziție. Pe
lângă acestea mai regăsim un magazin de suveniruri la parter și zona de administrație la etaj.

Consider că acest centru are câteva din calitățile ce sunt de dorit pentru astfel de dotări fiind
de apreciat în special atenția acordată componentei comunitare. Amplasamentul este unul potrivit,
pentru că face parte din infrastructura localității, fiind totodată apropiat de parcul național. Acest
lucru oferă vizitatorilor cât și localnicilor prilejul de a interacționa și de a conștientiza componentele
valoroase ale peisajului natural.

Figura 43- Perspectiva expoziție. Centru de vizitare al Parcului Figura 44- Perspectiva expoziție. Centru de vizitare al Parcului
Național Munții Măcinului, arhitecți: PM Devereux Architects Național Munții Măcinului, arhitecți: PM Devereux Architects
32
Cap.5 Concluzii

Studiul a început prin a analiza influența omului asupra mediului natural și efecte nocive ale
activității sale. În acest moment al studiului am ajuns la concluzia că pentru a obține starea de
echilibru ecologic este nevoie de o interacțiune echilibrată între sistemul social și ecosistemul
natural, clădirile fiind un instrument de influențare a balanței ecologice.

În capitolul 1 am arătat că impulsul transformărilor tehnologice din ultimele secole a readus

în conștiința socială nevoia de întoarcere la o arhitectură durabilă, ce utilizează materiale de
construcție și tehnologii locale, crizele energetice ale secolului XX relevând nevoia de
reconsiderare a forțelor naturale în procesul de design.

În urma recompunerii studiului istoric al lui Attia Shady din capitolul 2, am ajuns la
concluzia că experimentele arhitecturii ecologice moderne au avut la bază principii de proiectare
inspirate din arhitectura tradițională, care au urmărit limitarea efectelor negative ale construcțiilor și
utilizarea eficientă a resurselor. Paradigmele secolului XXI introduc un mod de gândire pozitiv, prin
care clădirile neutralizează emisiile poluante, într-o manieră similară cu organismele naturale.
Datorită populației mereu în creștere și a nevoilor umane din ce în ce mai pronunțate este necesară
instituirea unor construcții care să replice funcționarea ecositemelor naturale.

În urma cercetărilor istorice ale centrele de vizitare din capitolul 3, am ajuns la concluzia că
acestea sunt rezultatul proceselor industriale, urbanizarea forțată și migrarea populației spre zone
supraaglomerate, relevând nevoia de reconectare a omului cu natura. Pentru a păstra un raport de
echilibru natural sunt constituite zone protejate și centre de vizitare cu rolul de a oferi o experiență
concentrată, prin care să poată fi înțelese toate valorile naturale ale ecosistemului natural.

În urma analizelor comparative din capitolul 4 ale tendințelor centrelor de vizitare la nivel
internațional și local, am ajuns la concluzia că în România este necesar un caracter social și
educativ mai pronunțat, care să activeze sistemele de conștientizare ecologică în toată complexitatea
lor.

Rezultatul acestui studiu îmi va fi de folos în elaborarea proiectului de diplomă, prin care
îmi propun explorarea modalităților de interacțiune și conștientizare pe care programul de centru de
vizitare le poate activa și compunerea lor într-o intervenție contemporană integrată în peisaj.

33
Bibliografie

Cărţi

*Botnariuc N., Vădineanu V., Ecologie, Didactică și Pedagogică, București, 1982;

*Voica Marius, Arhitectura Ecologică – Tradițional și Tehnologie contemporană. Dezvoltare

durabilă și management ecologic, Editura Universitară Ion Mincu, București, 2007;

*Attia Shady, Regenerative and Positive Impact Architecture: Learning from Case Studies,
Springer, New York, 2017;

* Neutra Richard, Survival through design, Oxford University Press, New York, 1954;

* Olgyay Aladar, Olgyay Victor, Design with climate: Bioclimatic approach to architectural
regionalism, Princeton University Press, Londra, 1963;

* McHarg, Ian, Lewis Mumford, Design with nature, American Museum of Natural History, New
York, 1969;

* Niu, Jianley, Santamouris Mattheos, Energy and buildings, Elsevier, Amsterdam, 1984;

* Fathy Hassan, Architecture for the poor: An experiment in rural Egypt, University of Chicago
Press, New York, 2000;

* Lyle John, Regenerative Design for Sustainable Development, Wiley press, New York, 1994;

* Van der Ryn Sim, Ecological Design.Tenth Anniversary Edition, Island Press, Washington, 1995;

* Lyle John, Regenerative Design for Sustainable Development, Wiley press, New York, 1994;

* Benyus Janine, Biomimicry. Innovation inspired by nature, Harper Collins, New York, 1997;

* Lockwood Michael, Graeme L Worboys and Kothari Ashish, Managing Protected Areas a global
guide, Cromwell Press, Trowbridge UK, 2006;

* Marsh Perkins George, Man and nature; Physical geography as modified by human actions,
Scribner, New York, 1867;

* Bell Simon, Design for outdoor recreation, Spon Press, Londra, 1997;

34
URL

http://www.gerrymarten.com/human-ecology/chapter01.html#p2

http://www.economicsdiscussion.net/india/ecological-imbalance-in-india-5-main-factors/19125

http://www.romaniacurata.ro/dezbatere-la-ministerul-mediului-cariera-de-piatra-sau-parc-national/

http://newscenter.lbl.gov/2009/06/02/working-toward-the-very-low-energy-consumption-building-
of-the-future/

http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Vitruvius/3*.html

https://www.history.com/topics/energy-crisis

http://www.smithgroupjjr.com/projects/philip-merrill-environmental-center#.WrfPRYhuaUk

https://unfccc.int/resource/docs/convkp/kpeng

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2010:153:0013:0035:ro

http://www.mission66.com/mission.html

https://www.iucn.org/content/theme-indigenous-peoples-local-communities-equity-and-protected-
areas-update

http://www.un-documents.net/our-common-future.pdf

http://samuelmockbee.net/architecture/

http://www.cradletocradle.com/

http://www.architectmagazine.com/tag/biomimicry

https://www.archdaily.com/93050/snaefellsstofa-visitor-center-arkis-architects

https://www.archdaily.com/297108/facts-takern-visitor-centre-wingardh-arkitektkontor-ab

https://inspiration.detail.de/visitor-centre-in-preston-107384.html?lang=en

https://www.archdaily.com/297108/facts-takern-visitor-centre-wingardh-arkitektkontor-ab

https://en.wikipedia.org/wiki/Visitor_center

http://www.kogayon.ro/ro/
35
Anexa 1 – Parcul Naționala Buila – Vânturarița și necesitatea constituirii unui
centru de vizitare.

Pe teritoriul României există o gamă variată de parcuri naționale și naturale, recunoscute

prin lege de-a lungul timpului ca arii protejate. Acestea sunt incluse fie în Patrimoniul Mondial
UNESCO, fie în programul Omul și Biosfera. Astfel pe teritoriul țării noastre regăsim 13 Parcuri
Naționale, 13 Parcuri Naturale, Rezervația Biosfera Delta Dunării și câteva sute de rezervații și
monumente ale naturii, ce trebuie conservate. În contextul unui consum accelerat de resurse
naturale și al unei populații în creștere la nivel mondial, aceste locuri devin din ce în ce mai fragile
în fața comportamentelor umane iresponsabile.

Într-o astfel de situație se află și Parcul Național Buila-Vânturarița. Înființat în anul 2005,
acesta este cel mai tânăr și cel mai mic Parc Național din România, dar totodată și cel mai bogat
raportat la suprafața sa. Regăsim aici multe specii de plante și animale protejate, unele dintre
acestea fiind unice în Europa. Parcul a căpătat notorietate în ultimii ani având un număr mare de
vizitatori asta și datorită poziției favorabile și a intrastructurii turistice bine dezvoltate.

Deși s-au făcut pași considerabili pentru conservarea și protejarea acestui patrimoniu natural,
evenimente recente au pus la îndoială valorile sălbatice ale teritoriului protejat. În anul 1960 se
deschide în masivul Arnota cariera de la Bistrița. Exploatarea a funcționat într-un ritm constant timp
de 50 de ani, iar urmările sale se văd. Un crater de aproximativ 16 hectare săpat în munte. Un grup
de localnici voluntari au luat atitudine înființând în anul 2003 Asociația Kogayon al cărui scop este
protejarea arealului natural din zona Costești și reciclarea zonelor afectate de exploatare.

Membrii asociației Kogayon au înțeles că localnicii au nevoie de o alternativă, dar că înainte

de toate aceștia trebuie să fie conștienți de valorile naturale ale zonei. Astfel că în anul 2014
membrii Kogayon au inițiat construirea unui centru de vizitare. Aceștia consideră că o bună
înțelegere a valorilor naturale ale zonei ar conduce la responsabilizarea localnicilor. Centrul ar
atrage turiști, care ar da naștere unor procese prin care localnicii își poată găsi altă îndeletnicire. Ei
ar putea să vândă alimente, să producă suveniruri și decorațiuni, sau să își transforme casele în
pensiuni. În momentul de față Asociația Kogayon se află în proces de strângere de fonduri, fiind
colectată aproximativ 20 % din suma necesară.

36
Anexa 2 – elemente de floră și faună în perimetrul Parcului Național Buila
Vânturarița

Datorită dispunerii și conformației masivului, aici vegetează numeroase plante rare, atât
specii de climă caldă, submediteraneană, cât și specii relicte, glaciare, endemisme, care, în
consecință, trebuie ocrotite. În Parcul Național Buila Vânturarița regăsim și multe specii de animale
protejate, unele dintre ele fiind unice în Europa. Este absolut necesară protejarea lor și conservarea
biodiversitații naturale.

Flora

Figura 45- Componentele florale ale Parcului Național Buila-Vânturarița

Fauna

Figura 46- Componentele faunistice ale Parcului Național Buila-Vânturarița

37
Anexa 3 – centrele de vizitare din România

Centrele de vizitare au o importanță deosebită în infrastructura turistică a Romăniei. Rolul

lor de educare și constientizare le face sa fie absolut necesare pentru o bună armonizare a
activitaților umane cu natura.

În imaginea de mai jos este prezentată o inventariere personală a centrelor de vizitare din
România, fiind identificate 12 astfel de dotări. Ele sunt amplasate de obicei lângă ariile protejate și
au rolul de a aduce în vederea publicului valorile mediului natural, a tradițiilor locale și ale
întregului ecositem.

Centre de vizitare din România

Figura 47- Centrele de vizitare din România - Inventar

38
Anexa 4

„Organic buildings are the strength and lightness of the spiders' spinning, buildings qualified by
light, bred by native character to environment, married to the ground.” - Frank Lloyd Wright

„For the planning of the future, other arts and sciences, and more than one or two will be
needed...the task of constructing many things that make up a human environment...cannot be
accomplished well without the use of current and available scientific knowledge...Systematic
biological investigation, when carefully correlated with organised policies of design. Will rebound
to the benefit of a broader human consumership.” - Richard Neutra

„Man is a blind, witless, low brow, anthropocentric clod who inflicts lesions upon the earth “ - Ian
McHarg

„Theory and practice are not only intervowen with one’s culture but with the responsibility of
shaping the environment, of breaking up social complacency, and challenging the power of the
status quo.” - Sambo Mockbee

„Any housing solution that involves paying for industrially produced building materials and
commercial building contractors is doomed to certain failure. If houses are to be built at all, in
sufficient quantity, they must be built without money. We must go right outside the framework of the
money system, bypass the factories, and ignore the contractors.” - Hassan Fathy

„We see a world of abundance, not limits. In the midst of a great deal of talk about reducing the
human ecological footprint, we offer a different vision. What if humans designed products and
system that celebrate an abundance of human creativity, culture, and productivity? That are so
intelligent and safe, our species leaves an ecological footprint to delight in, not lament?” - Michael
Braungart

„Biomimicry is basically taking a design challenge and then finding an ecosystem that's already
solved that challenge, and literally trying to emulate what you learn...There are three types of
biomimicry - one is copying form and shape, another is copying a process, like photosynthesis in a
leaf, and the third is mimicking at an ecosystem's level, like building a nature-inspired city.” -
Janine Benyus

39
Lista ilustraţiilor

Coperta – Perspectivă. Centru de vizitare Tåkern, arhitecţi: Wingårdhs

Figura 1- Diagramă. Interacțiunea dintre mediul social și ecosistem ................................................10
Figura 2- Perspectivă. Cariera de piatră de la Bistrița din Parcul Național Buila-Vânturarița ..........11
Figura 3- Diagramă. Procentul de consum de energie al fiecărui sector de activitate în parte ..........12
Figura 4- Tabel. Paradigme ce au influențat arhitectura ecologică în secolele XX și XXI ...............13
Figura 5- Perspectivă. Amenajarea insulei Amelia din Florida, arhitect: Ian McHarg ......................14
Figura 6- Perspectivă. Grădinile suspendate ale Semiramidei ...........................................................14
Figura 7- Perspectivă. Universitatea Barnard, arhitecți: Aladar și Victor Olgyay .............................15
Figura 8- Perspectivă. Bordeiele oltenești ..........................................................................................15
Figura 9- Perspectivă. Locuința familiei Balcomb, inginer: Douglas Balcomb ................................15
Figura 10- Perspectivă. Locuințe tip zigurat ......................................................................................16
Figura 11- Perspectivă. Casa Cook, arhitect: Sam Mockbee .............................................................17
Figura 12- Perspectivă. Adăposturi din piatră ....................................................................................17
Figura 13- Perspectivă. Sediul companiei Philip Merill, arhitecți: Smith Group ..............................18
Figura 14- Perspectivă. Centrul solar Real Goods, arhitect: Sim van der Ryn ..................................18
Figura 15- Perspectiva. Cartierul BedZED, arhitect: Bill Dunster.....................................................19
Figura 16- Perspectiva. Grădina botanică Rio Grande, arhitect: Ed Mazria ......................................19
Figura 17- Perpectivă. Pavilionul Italiei la Expo Milano 2015, arhitecți: Nemesi Architects ...........20
Figura 18- Perpectivă. SuperTrees, arhitecți: Wilkinson Eyre Architects .........................................20
Figura 19- Imagine. Parcul Național Yellowstone .............................................................................21
Figura 20- Perspectiva. Fishing Bridge Museum, arhitect: Herbert Maier ........................................22
Figura 21- Perspectivă. Centru de vizitare Henry M. Jackson, arhitecți: Muri & McGuire ..............23
Figura 22- Perspectivă. Turnul de observație Shark Valley, arhitecți: Muri & McGuire ..................23
Figura 23- Perspectivă. Centru de vizitare Zion, arhitecți: Denver Service Center ...........................23
Figura 24 - Perspectivă. Centru de vizitare Stonehedge, arhitect: Denton Corker Marshall .............25
Figura 25- Imagine. Montare de panouri informative în Parcul Național Buila Vânturarița .............26
Figura 26- Imagine. Construire de adăposturi în Parcul Național Buila Vânturarița .........................26
Figura 27- Perspectivă . Centru de vizitare Brockholes, arhitect: Adam Khan .................................27
Figura 28- Perspectivă expoziție. Centru de vizitare Brockholes, arhitect: Adam Khan ...................27
Figura 29- Perspectivă conferințe. Centru de vizitare Brockholes, arhitect:Adam Khan ..................27
Figura 30- Perspectivă. Centru de vizitare Grand Teton, arhitecți: Bohlin Cywinski .......................28
Figura 31- Perspectivă expoziție. Centru de vizitare Grand Teton, arhitecți: Bohlin Cywinski ........28
Figura 32- Perspectivă acces. Centru de vizitare Grand Teton, arhitecți: Bohlin Cywinski ..............28
Figura 33- Perspectivă. Centru de vizitare Tåkern, arhitecţi: Wingårdhs ..........................................29
Figura 34- Perspectivă expoziție. Centru de vizitare Tåkern, arhitecţi: Wingårdhs ..........................29
Figura 35- Perspectivă acces. Centru de vizitare Tåkern, arhitecţi: Wingårdhs................................ 29
Figura 36- Perspectivă. Centru de vizitare Piatra Craiului, arhitecți: Melon Architects ...................30
Figura 37- Perspectivă expoziție. Centru de vizitare Piatra Craiului, arhitecți: Melon Architects ....30
Figura 38- Perspectivă expoziție. Centru de vizitare Piatra Craiului, arhitecți: Melon Architects ....30
Figura 39- Perspectivă. Centru de vizitare Călimani, arhitect: Atelier Magda ..................................31
Figura 40- Perspectivă expoziție. Centru de vizitare Călimani, arhitect: Atelier Magda ..................31
Figura 41- Perspectivă expoziție. Centru de vizitare Călimani, arhitect: Atelier Magda ..................31
Figura 42- Perspectivă. Centru de vizitare Greci, arhitecți: PM Dereaux Architects ........................32
Figura 43- Perspectivă expoziție. Centru de vizitare Greci, arhitecți: PM Dereaux Architects.........32
Figura 44- Perspectivă expoziție. Centru de vizitare Greci, arhitecți: PM Dereaux Architects.........32
Figura 45- Imagine. Componentele florale ale Parcului Național Buila - Vânturarița...................... 37
Figura 46- Imagine. Componentele faunistice ale Parcului Național Buila - Vânturarița................ 37
Figura 47- Imagine. Centrele de vizitare din România-Inventar....................................................... 38

40