UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

Studii universitare de MASTER

Specializarea Tehnologii didactice asistate pe calculator

DISERTAȚIE
„ Reciclarea materialelor plastice pentru redecorarea spațiului interior al clasei”

Coordonare științifică:
Prof.univ. Amellita Legendi
Masterand: Luca (Popescu) Adriana Georgiana

București
Anul II
 Cuprins

 Rezumat ( în limba romana)

 Rezumat (in limba engleza)
 Lista tabelelor
 Lista figurilor
 Introducere ( sau Argument) in care scriem o pagina despre importanta temei

PARTEA I
Cap.1 Reciclarea deșeurilor și materialelor ...........................................................................
1.1 Scurt istoric reciclare..................................................................
1.2 Clasificarea deșeurilor..................................................................
1.3 Aspecte ale reciclării - metode, tehnici, tehnologii................................................
1.3.1. Reciclarea materialelor plastice......................................................................
1.3.2. Avantaje și limite ale reciclării.......................................................................
1.4 Reintroducerea în economia circulară.........................................
Cap.2 Abordarea reciclării în sala de clasă, în învățământul primar
2.1 Cunoștințe practice vs Cunoștințe teoretice
2. 2. Educatia practică / Activități extrașcolare (Let's Do It, Romania! ( va pot trimite
poze cu elevii mei de la clasa) si ( Împreună pentru Miruna, campanie de colectare capace de
sticle de plastic, - scop umanitar

Lucram cele doua capitole de teorie in paralel cu Bibliografia

PARTEA a II –a

Cap.3 Cercetare - Studiu de caz ( „ Reciclarea materialelor plastice pentru redecorarea

spațiului interior al
clasei a IV – a)...................................................
3.1 Locul si durata cercetarii
3.2 Tema, scopul și obiectivele cercetării...................................................
3.3 Ipoteza cercetării..............................................................................
3.4 Analiza produselor activitatii elevilor ( aici avem desene si obiecte realizate de ei din
material reciclabil) .Prin asta aratam ca au inteles necesitatea reciclarii

3.5 Metode și instrumente de colectare a prelucrare a informațiilor ( Chestionar pentru .....)

3.6 Analiza rezultatelor ................................................................................
CONCLUZII....................................................................................................
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................
ANEXE..............................................................................................................
Rezumatul lucrării ( în limba romana)
Rezumatul lucrării ( în limba engleză)
Lista figurilor din text

Fig. 1 Schema depozitării deșeurilor radioactive la Ștei- Băița Bihor, [2], p.24, fig.2.2
Lista tabelelor din text

Tabel 1. Concentrațiile soluțiilor de lixiviere ale deșeurilor periculoase și inerte [4], cap.1,
pag.12
Introducere

Viața, în esența ei, este format din oameni și viețuitoare, ce există datorită aerului și
pământului. Acestea din urmă, fiind componentele ce stau la baza ei. În momentul în care unul
din aceste componente este perturbat de om și nu își mai poate desfășura ciclurile naturale, se
produce un dezechilibru, iar noi, omenirea privim uneori impasibili, fără drept de replică
nenumăratelor dezastre ecologice.
O pungă de plastic aruncată în ocean poate ucide o balenă prin simplul fapt că aceasta
o înghite odată cu hrana, iar punga poate astupa orificiul prin care aceste minunate mamifere
respiră. La un simplu calcul estimativ se poate evidenția un adevăr înfricoșător, planeta este
invadată de mii de miliarde de pet-uri sau pungi care pot ajunge în apa oceanelor.
Cap.1 Reciclarea deșeurilor și materialelor

1.1. Scurt istoric reciclare

“În lupta pentru eliminarea acestor deșeuri nedorite, homo- sapiens informaticus și-a propus să
studieze atât reducerea cheltuielilor de colectare și evacuare a deșeurilor, cât și recuperarea
deșeurilor și reciclarea lor.” ( Prodea., V., 1985, p.10)
Conform Prodea, V., termenul de recuperare își are originea din vremuri îndepărtate, atunci
când oamenii colectau și prelucrau produse uzate sau aruncate de alți consumatori. Drept urmare,
era necesar crearea unui sector destinat recuperării, reciclării și reutiulizării deșeurilor. Pentru
crearea acestui sector a fost necesar antrenarea unor sume foarte mari si personal angajat de
diferite intreprinderi cu caracter industrial, artizanal sau familial.
Conform hotărârii de Guvern nr.162 din 20.02.2002 privind depozitarea deșeurilor,
MONITORUL OFICIAL al ROMÂNIEI, 07.03.2002 și Ordonanța de urgență nr. 78 din
16.06.2000 privind regimul deșeurilor, MONITORUL OFICIAL al ROMÂNIEI, 22.06.2000,
obiectivul fiind limitarea formării deșeurilor și nu doar preocuparea pentru valorificarea și
înlăturarea lor. Acest obiectiv poate fi realizat prin “încurajarea tehnologiilor curate și a
produselor revalorificabile și reutilizabile”
( https://canpackrecycling.ro/wp-content/uploads/2013/08/Hotararea-162-2002.pdf ).
Conform Bold, O. V., Mărăcineanu, G. A., o caracteristică specifică a politicii deșeurilor,
prevede asigurarea cadrului legal necesar vânzării materialelor provenite din deșeuri ce pot fi
valorificate. Reintroducerea în circuitul economic și reutilizarea acestor deșeuri valorificabile, ca
materie brută, reprezintă un sector ce trebuie încurajat printr-o strategie adecvată ce are ca scop
dezvoltarea economiei intr-un circuit închis de trasformare a meteriei și energiei (flow-circular
economy) fără distrugerea echilibrelor ecologice, prin eliberarea deșeurilor în exteriorul
sistemului, cu închiderea fluxului acestora.
“Pentru industrie, problema gestionării deșeurilor prin valorificare (recuperare și reciclare)
reprezintă o necesitate națională, o prioritate economică și ecologică.”(Căpățână, C., Simionescu,
C. M., 2006, p.9)
Potrivit autorilor, mai sus menționați, cei trei “R” (recuperare, reciclare, reutilizare) reprezintă
principalii termeni care prezintă activitatea în sectorul gestionării deșeurilor.
Termenul de recuperare presupune activități de colectare, transport, depozitare, selecționare și
condiționare a anumitor deșeuri. Aceste deșeuri recuperate pot fi reintroduse într-un flux
tehnologic prin reciclare.
Termenul de reciclare directă (internă) presupune reintroducerea în circuitul economic a
deșeurilor industriale recuperate în același tip de flux tehnologic care le-a produs.
Reutilizarea reprezintă o măsură care asigură o dezvoltare durabilă prin activitatea de
reintroducere a deșeului recuperat într-un flux tehnologic total diferit de cel care l-a produs
(produse cu altă utilizare).
Conform Bularda, Gh., Bularda, D., Catrinescu, Th., Reciclarea materialelor reprezintă
procesul tehnologic prin care sunt economisite atât materialele cât și energia, fapt care va
determina și reducerea poluării.
O importanță semnificativă trebuie acordată reciclării tuturor deșeurilor refolosibile pentru că
orice material pe care îl aruncăm are efecte atât în prezent(alte costuri de producție) cât și în
viitor, afectănd astfel și generațiile viitoare.
Conștientizarea reprezintă un alt factor important în reciclarea materialelor. Necesitatea
reciclării acestor materiale derivă de la conștientizarea faptului că pământul impune limite, adică
nu poate absorbi materialele, sub forma poluării, în același mod cât poate oferi resurse. Spre
exemplu materialele plastice nu se descompun cu trecerea timpului și polueaza mări, oceane,
suprafețe mari de teren intravilan și extravilan, reprezintă un pericol permanent pentru mediul
înconjurător și sănătatea umană.
1.2. Clasificarea deșeurilor
“Noțiunea de “deșeu” se pierde în negura vremilor. Am putea spune că s-a născut odată cu
omul. Cine n-a auzit de expresiile “rămășițe”, “resturi”, “reziduuri”, “rebuturi”, “gunoaie”
etc.”(Prodea, V., 1985, p.7)
Deșeurile cuprind totalitatea materialelor, produselor, substanțelor, reziduurilor, provenite
din activitatea industrială, eliminate din ciclul productiv, ce necesită o gestionare adecvată pentru
prevenirea unor posibile dezastre ecologice.
Conform Bold, O.V., deșeurile provin din activitățile intreprinse de oameni. Acesta clasifică
deșeurile după sursă:
  municipal- menajere;
 industriale;
 agricole;
 toxico- chimice;
 nucleare;
De altfel, deșeurile pot fi împărțite în:
 biodegradabile, deșeuri care sunt descompuse aerobe și anaerobe.
 nonbiodegradabile, deșeuri care nu sunt afectate de procesele biologice.
Conform autorilor Căpățână, C., Simionescu, C.M., în funcție de starea de agregare,
deșeurile pot fi: solide, lichide și gazoase.
 deșeurile menajere sunt deșeurile rezultate din sectorul casnic, unde “fiecare persoană
generează aproximativ 3 kg de deșeuri menajere pe zi. Din acestea 1,7 kg sunt colectate
din municipalitate, iar restul sunt transformate prin alte mijloace (ardere în
gospodării).”(Bold, O.V., Mărăcineanu, G. A., 2004, p.20) În categoria acestor tipuri de
deșeuri se pot include atât deșeuri solide cât și deșeuri lichide. De altfel, include și
deșeuri biodegradabile, reciclabile, periculoase, ș.a.m.d.
 deșeurile stradale sunt deșeurile rezultate din activitatea de zi cu zi a populației, din
activitățile agricole, viețuitoare sau alte zone populate.
 deșeurile industriale reprezintă deșeurile rezultate din sectorul industrial în urma
proceselor tehnologice, dar și a aportului uman ce își desfășoară activitatea în acest
sector. Această categorie de deșeuri cuprinde rămășițe din extracția și prelucrarea de
obocei de steril, minier și uzinal. Cantitățile de deșeuri industriale sunt de 40 de ori mai
mari decât cantitățile de deșeuri produse de industria prelucrătoare și municipalitate.
Haldele de steril minier sunt așezate în preajma gurile de mină, carierelor, pe când cele de
steril uzinal sunt amplasate în apropierea combinatelor metalurgice, uzinelor ori a
termocentralelor.
“În România este consemnată catastrofa de la mina Certej din anul 1971, când a alunecat un
iaz de decantare a sterilului uzinal peste spațiul de habitat al localității, lăsând în urmă 99 victime
omenești și mari pagube materiale.” (Căpățână, C., Simionescu, C.M., 2006, p.21)
 deșeurile agricole provin din unitățile zootehnice și agricole, gospodările populației
(inclusiv gunoiul de grajd) deșeuri animaliere provenite din abatoare și din industria de
 preparare a cărnii. Acestea se produc într-un ritm de 6,5 ori mai mare decât cele
municipal- menajere. Din această pondere 75% sunt ejecții animale și 25% sunt reziduuri
de recoltă și sunt produse ale industriei alimentare.
 deșeurile toxico- chimice sunt deșeurile care amenință viața, afectând sănătatea omului.
Anual, în România se produc 30- 40 milioane de deșeuri periculoase ( exclusiv deșeurile
radioactive). Deșeurile industriale reprezintă circa 15% din deșeurile periculoase și include o
gamă largă de substanțe toxice ( Pb, Zn, P, Cd, As, etc). Substanțele chimice și organice
(pesticidele) sunt produse în industria chimicalelor organice, industrie ce produce mii de cantități
însemnate de deșeuri, inclusiv solvenți inflamabili și neinflamabili, explozivi și alte chimicale.
Aproximativ 90% din deșeuri sunt inadecvat stocate. Intervine necesitatea de curățare a vechilor
gropi de gunoi, precum și evitarea depozitării ilegale a deșeurilor periculoase, acestea din urmă
necesitând tehnologii foarte scumpe pentru prelucrarea lor.
Conform Directivei Europene nr.7745/1994, referitoare la eliminarea sau depozitarea deșeurilor
industriale, acestea pot fi clasificate ca periculoase sau inerte pe baza capacității de transfer de
substanță prin difuzia și solubilizarea constituenților toxici, definite ca proprietăți de lixiviere
cuprinse în tabelul 1.

Parametru mg/l Deșeuri periculoase Deșeuri inerte

pH 4 - 13 6–7
Arseniu 0,2 – 1,0 < 0,1
Cadmiu 0,1 – 0,5
Crom 0,1 – 0,5
Cupru 2 – 10 Total < 5

Plumb 0,4 – 2,0

Mercur 0,02 – 0,1
Nichel 0,4 – 2,0
Zinc 2 – 10
Cloruri 1200 – 6000 < 500
Fluoruri 10 – 50 <5
Sulfați 200 – 1000 < 1000
Total substanțe organice(TOC) 40 – 200 < 200
 Tabel 1. Concentrațiile soluțiilor de lixiviere ale deșeurilor periculoase și inerte [4]
Conform Bold, O. V., Mărăcineanu, G. A., deșeurile nucleare (radioactive) derivă din
modificarea combustibilului nuclear, precum și din refacerea acestuia și se pot clasifica în trei
grupe:
a) deșeuri cu activitate scăzută;
b) deșeuri cu activitate medie;
c) deșeuri cu activitate ridicată;
a) Deșeurile cu activitate scăzută sunt acele deșeuri ce constau în obiecte precum hârtia,
îmbrăcămintea și echipamentele de laborator întrebuințate în spațiile în care se manevrează
materiale radioactive, plus pământ, moloz, resturi rezultate din demolarea construcțiilor, în care
s-au manipulat diverse produse radioactive. Apa de răcire și produsele activate în sistemul de
răcire sunt incluse tot in această grupă de deșeuri, deoarece sunt cotaminat cu diverși
radionuclizi cu timpi înjumătățire mari.
b) Deșeurile cu activitate mică și intermediară - rezultă din centrale nucleare, laboratoare de
cercetare, etc.
Aceste deșeuri nu prezintă interes tehnic și economic, deoarece în 300 de ani ele devin
inofensive mediului, iar prin stocarea lor pot surveni efecte precum iradieri în rândul
personalului. Printre modalitățile de înlăturare ale deșeurilor cu activitate mică și intermediară se
pot menționa: arderea la mică adâncime în subteran sau depozitarea în mine părăsite, o altă
metodă utilizată între anii 1946-1970, a fost reprezentata de scufundarea pe fundul oceanelor a
diverse deșeuri radioactive, însă această metodă prezintă un grad ridicat de risc, în prezent fiind
interzisă. Respectarea aceste interdicții este greu de controlat deoarece nu există în toate tările
acorduri internaționale de interdicție, pentru că această interdicție este controlată tot de cei care
ar trebui să o repecte.
c) Deșeuri cu activitate ridicată - provenite din reprocesarea combustibilului uzat, fiind deșeuri
care conțin produse din ciclul combustibilului, produse de fisiune și actinide. Masa solidă a
acesto deșeuri este mică, având un conținut ridicat de energie termică. Pe o perioadă mai mare
de timp, respectiv secole, stocarea acestor deșeuri, necesită o răcire corespunzătoare, observare și
o periodică renovare a spațiilor de înmagazinare. Datorită prezenței unor izotopi activ biologic
precum: Sr - 90, Cs – 137 și Pu - 239 sunt considerate și deșeuri extrem de periculoase. Studiile
efectuate în cadrul Comisiei pentru Energia Atomică, demonstrează că radioizotopii trebuiesc
izolați în întregime de mediul biologic pe un interval de cel puțin douăzeci de ori perioadă de
înjumătățire. Adesea, în apropierea locurilor unde se produc astfel de deșeuri, exista și spații
amenajate pentru depozitarea lor, asfel deșeurile se depozitează în tancuri de beton armat și
încapsulate în matrici solide din silicați sau oxizi de siliciu, cele din urmă având un grad de
ridicat de siguranță.
Potrivit unui studiu efectuat de către Asociația Green Report, un astfel de spațiu de stocare
a deșeurilor radioactive se află și depozitul aflat la 20 km de Arieșeni, în localitatea Ștei, Băița
– Bihor. Acesta loc este definit de către toți cercetătorii pe baza gradului de risc ridicat drept o
bombă cu „ceas”.

Fig. 1 Schema depozitării deșeurilor radioactive la Ștei- Băița Bihor, [2], p.24, fig.2.2, p.
1.3 Aspecte ale reciclării, tehnologii, echipamente utilizate pentru reciclare.
Problemele de mediu atrag atenția prin creșterea alarmantă a deșeurilor și epuizarea
resurselor naturale. Așa cum știm, resursele naturale sunt limitate iar fiecare poate contribui la
păstrarea și reutiliarea resurselor existente, acestea fiind un act civic, o politică de natură civică
ce poate contribui cu succes la o gestionare eficientă a deșeurilor.
Conform Bold, O. V., Mărăcineanu, G.A., reciclarea este rezultatul transformării deșeurilor
solide în resurse refolosibile, ce are un impact deosebit asupra mediului înconjurător reducând
poluarea, păstrează energia și crează locuri de muncă în industria de reciclare a deșeurilor.
Asemenea depozitării deșeurilor în spații special amenajate sau arderea lor în incineratoare,
reciclarea implică și ea costuri financiare.
„Cointeresarea societății pentru reciclare presupune o conștientizare deplină a beneficiilor și
costurilor econoice și de mediu ale reciclării, comparativ cu consumurile unilaterale de resurse și
stocarea produselor uzate în zone special amenajate sau tratarea lor prin diferite metode.” (Bold,
O.V., Mărăcineanu, G.A., 2004, p.210)
Pornind de la factorii de mai sus amintiți, putem menționa faptul că reciclarea aduce avantaje
majore atât asupra mediului înconjurător cât și asupra omenirii.
 Reciclarea elimină poluarea și conservă resursele naturale: Cel mai important beneficiu al
reciclării îl reprezintă păstrarea energiei și a resurselor naturale și nu înmagazinarea
deșeurilor, astfel prin procesele de fabricație a materialelor rezultate din reciclare se
contribuie semnificativ la prevenirea poluării și creșterea calității vieții. Folosind
materiale recuperate, fiind deja prelucrate anterior, reutilizarea lor presupune un consum
mai redus de energie și o producție mai curată.
 Reciclarea conservă energia: Tranformarea materialelor reciclate în noi produse
presupune mai puțină energie în comparație cu utilizarea de materiale brute, primare
folosite în producție. Spre exemplu, o tonă de meteriale reciclate produce economii de
187 USD la energia electrică, gaze naturale și combustibil în condițiile în care se scad și
cheltuielile cu colectarea, sortarea și transportarea materialelor.
 Reciclarea elimină costurile depozitării deșeurilor sau a tratării lor: Prin eliminarea
cheltuielilor de stocare sau ardere/piroliză/compostare, costurile reciclării sunt parțial
amortizate. Drept urmare, piața materialelor reciclate determină un interes crescut pentru
companiile industriale contribuind la fluctuarea prețurilor de stocare, în funcție de zona
desfășurării acestui proces.
 Reciclarea produce noi locuri de muncă și sporește competitivitatea industriei
manufacturiere: Această industrie are nevoie de a rezista pe piață de resurse mai ieftine,
avantaj economic pe care materialele reciclate în oferă în timp și se transpune în valoare
pentru consumatorul final care cheltuie mai puțin pe produse, implicit și pe ambalaje.
În urma aspectelor menționate mai sus putem evidenția faptul că efectele reciclării au un
impact major asupra dezvoltării industriei și utilizării raționale a resurselor naturale.
1.3.1. Stații de reciclare a deșeurilor
 Colectarea, sortarea și reciclarea deșeurilor este o problema spinoasă cu care se confruntă
atât România și alte state. Pentru rezolvarea acesteia, autoritățile naționale cât și politica UE, au
ca principal obiectiv protejarea mediului înconjurător, a vieții omenești și tranziția către o
economie circulară. (https://environment.ec.europa.eu/topics/waste-and-recycling_ro, accesat la
data de 05.08.2022). Ong-ri, companii de reciclare, prin proiecte de reciclare bine întocmite și
implementate corect, pot fi pe deplin competitive cu companiile ce au activitate depozitarea sau
tratarea deșeurilor. În prezent există din plin tehnici de eficientizare a reciclării, însă problemă dă
naștere la alte tehnici ce urmează să fie testate și aplicate.
Stațiile de reciclare a deșeurilor sunt prevăzute cu containere specifice fiecărui tip de deșeu,
chiar și pentru cele periculoase provenite din activitatea casnică. Ele sunt amplasate atât în
interiorul depozitului controlat de deșeuri, dar și ca stație de sine stătătoare.
În figura 2, autorii, Bold, O.V., fac cunoscută schema generală a unei stații de reciclare.
Acest tip de stații pot fi fixe sau mobile utilizate de depozitele de deșeuri, există posibilitatea de a
fi fontate pe autotrailere, acest aspect aducănd beneficii economice semnificative.
Fig. 2. Schema generală a unei stații de reciclare, [2], p.213, fig. 6.11., p.
1- buncăr de alimentare ce prevede o bandă metalică de evacuare a materialului din
siloz;
2- separator magnetic, în camp slab ( pentru recuperarea deșeurilor feroase) și câmp
magnetic puternic pentru recuperarea deșeurilor neferoase - în special aluminiu);
3- ciur fix (grătar cu bare) sau mecanic de separare în funcție de dimensiunea
deșeurilor;
4- bandă de sortare (claubaj): constă dintr-o bandă transportatoare cu covor de cauciuc,
cu o viteză periferică relative mică,unde de o parte și de cealaltă a acesteia personalul
specializat efectuează operațiuni manuale de culegere a deșeurilor din sticlă (pe tipuri
de culori) și eventual materiale neferoase ajunse accidental în acest punct din flux
sau dintr-un tromel conasor;
 5- masă de sortare (identică cu o masă de concentrare cu suprafața înclinată prevăzută cu
nervuri) ce realizează separarea materialelor în funcție de densitatea acestora la
dimensiuni relative mici;
6- utilaj de compactare a deșeurilor cu greutate specifică mică (hârtie, cartoane);
7- bandă transportatoare;
8- utilaj de mărunțire a masei organice rezultate ( a restului deșeurilor după sortarea
magnetic și manuală) , tăietor - în vederea pregătirii deșeurilor preponderent organice
pentru compostare;
9- jgheab de colectare a produsului mărunt rezultat în urma clasării inițiale a deșeurilor;
10- containere de depozitare sau instalații de balotare.
Un alt exemplu de astfel de stații este și cel de la Slobozia, județul Ialomița. Pet Star este
cel mai mare producător de preforme PET din România și zona Balcanilor, ca volum și varietate
de formate. Unitatea dispune de instalații de alimentare, sortare, tocător ( utilaj de mărunțite a
materialului plastic, utilaje de compactare a materialelor plastic și containere de depozitare. De
asemenea. În urma proceselor tehnologice aplicate, rezultă fulgii PET, produse ce sunt
întrebuințate ca materie primă în procesul de fabricație al granulelor PET, utilizate pentru
obținerea ambalajelor în industria alimentară.

1.3.2 Reciclarea maselor plastice

Evoluția proceselor tehnologice și creșterea populației Globului au determinat schimbări
semnificative în domeniul reciclării.
Reciclarea materialelor de tip plastic s-a extins permanent si se efectuează într-o mulțime de
țări. Când ne gandim la materiale plastice tindem să spunem că acestea sunt la fel, însă, în
realitate sunt grupe de materiale diferite prin structura moleculară diferită ce o prezintă.
Conform Căpățână, C., Simionescu, C.M., reciclarea este determinată de procesul de sortare.
Fie că vorbim de sortare manuală ( containere separate, înscripționate) fie că vorbim de sortare
automată,acesta este un proces determinant, prin care proprietățile mecanice ale maselor plastic.
Activitatea de reciclare a ambalajelor de plastic reprezintă o mare provocare. Cantitățile cele
mai mari sunt date de sticlele PET. Polietilentereftalatul ( PET) este un material care posedă o
rezistență mare și cel mai frecvent este utilizat pentru îmbutelierea apei sau băuturilor indiferent
de natura lor. Din punct de vedere economic, reciclarea materialelor PET, prezintă un potențial
uriaș prin faptul că există cantități mari de sticle de plastic uzate care pot fi refolosite și necesită
costuri reduse pentru exploatare.
In acest proces de reciclare a materialelor plastice, incompatibilitatea polimerilor ar putea deveni
o problemă. Pentru neutralizarea acestui efect, „ compatibilizatorii” constituie un echilibru
economic între legăturile dintre structura diferită a maselor plastic, ce ajută în creearea de
combinații. Acești compatibilizatori contribuie fabricarea unui tip de aliaje din plastic de calitate
inferioară. Desigur, există și plastic nereciclabil, dar acesta poate fi utilizat drept combustibil
datorită valorii calorice pe care o posedă.
Un alt avantaj al produselor realizate din material plastic reciclat, este acela că fabricarea
acestora presupune un cost mai mic comparativ cu cele concepute din materii prime.
În urma studiilor efectuate de Nakagawa, K., Namba, A., Mukai, S.R., Tamon , H.,
Ariyadejwanich, P., Tanhapanichakoon, 2004 s-a demonstrat că din deșeurile provenite din mase
plastic (PET- uri) se pot obține și cărbune activ necesar în adsorbție ionilor metalici proveniți din
apele reziduale. Cărbunele activ extras din deșeurile provenite din mase plastice prezintă o
porozitate care împreună cu capacitatea cărbunelui de adsorbție a diverșilor poluanți existenți în
apele reziduale prezintă rezultate comparabile cu cele uilizate de cărbunele activ comercial.

1.4 Reintroducerea în economia circulară

Conform Ellen MacArthur (2019), Economia circulară reprezintă un cadru de soluții aferente
unui system care ia cu asalt provocări globale precum schimbările de climă, gestionarea
deșeurilor, poluarea și pierderea biodiversității.
Trecerea către o economie circulară a determinat schimbări și la nivel European. În anul 2015 la
nivelul Uniunii Europene s-a adoptat un plan de măsuri, acțiuni ce vizează tranzitia către o
economie circulară. Acest plan viza trecerea către o economie circulară, capabilă să accelereze o
creștere economică durabilă și noi locuri de muncă.
COM(2015), definește pentru întâia oara conceptul de economie circulară ca fiind o
economie în care valoarea produselor, a materialelor și a resurelor este menținută în economie
atâta timp cât este posibil, iar generarea de deșeuri este minimizată”
Acest plan de acțiune este cunoscut sub titulatura de Pachetul privind economia circulară (II),
plan ce conținea o serie de propuneri legislative privind deșeuri și măsuri ce erau absolut
necesare a fi adoptate până la finalul anului 2019. Planul țintea ca obiective pe termen lung,
reducerea depozitării deșeurilor, creșterea gradului de reciclare și reutilizare, conform
Comunicarea „ Închiderea buclei – un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” – COM
(2015) 614 final). Pachetul privind economia circulară II, a avut în prim plan reducerea
consumului de resurse natural și a fost coreat cu Programul general al Uniunii de acțiune pentru
mediu, 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” (7 EAP).
Conform Raportului Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și
Social European și Comitetul regiunilor, COM(2019) 190 final,” Circularitatea ar trebui să
rămână un pilon al politicii de coeziune în perioada de programare 2021-2027. Propunerea
Comisiei privind un nou Fond european de dezvoltare regională și un nou Fond de coeziune
[12] definește economia circulară ca un aspect prioritar al eforturilor UE de a realiza o Europă
mai ecologică și mai inteligentă și exclude investițiile în depozitele de deșeuri și în instalațiile
pentru tratarea deșeurilor reziduale, în conformitate cu ierarhia deșeurilor.”

Fig. 1 Diagrama Sankey – Fluxurile de materiale, tone pe cap de locuitor, România, 2020, [11],
sursa: Eurostat
Conform sudiilor efectuate de către Ellen MacArthur (2019), in articolul „O economie circulară
pentru plastic”, economia circulară ține cont de fiecare etapă a călătorie fiecărui produs înainte
și după ce acesta ajunge la consumator. Abordarea aceasta nu se oprește doar la limitarea poluării
ci determină și beneficii climatice, sociale și economice. Potrivit studiului, până in 2024, o astfel
de economie are potențialul de a: diminua cu 80% deșeurile provenite din mase plastice ce
pătrund în oceane, reducerea cu 25% a emisiilor de gaze cu efect de seră, generarea unor
economii, creearea a 700000 de locuri de muncă.
Toate cele menționate mai sus supun atenției un aspect foarte important, faptul că trebuie ca
toate intrepriderile să se asigure că produsele și materialele sunt concepute încă de la început
pentru a fi, reutilizate, reparate și refabricate.

Cap.2 Abordarea reciclării în sala de clasă, în învățământul primar

Ne aflăm într-un moment delicat, critic am putea să afirmăm, când problemele de mediu
amenință intreaga planetă, când acțiunile oamenilor au pricinuit daune uriașe planetei noastre și
nu numai, ci și asupra existenței tuturor. Pentru a garanta un viitor prosper trebuie neapărat să
luăm măsuri de urgență, atât la nivel colectiv, cât și individual, pentru a contribui la dezvoltarea
societății și a unei economii durabile.
 Aspecte precum, precum poluarea, problemele de mediu, colectarea deșeurilor, reciclarea
deșeurilor sunt în prezent fragmentare în programele școlare, sunt absolut necesare în procesul
de educație, pentru formarea de deprinderi corecte și conștiente, atitudini, comportamente față
de mediul înconjurător. Toate acestea sunt teme des abordate in sala de clasă, bibliotecă dar și în
cadrul activităților extrașcolare.
Programele școlare în vigoare vizeză aceste aspecte, precum și aspecte ce vizează
durabilitatea mediului, iar acestea se studiază in cadrul disciplinelor de științe sau geografie însă
toate disciplinele pot contribui la înțelegerea acestor concepte. Spre exemplu predarea
conceptului de poluare sau reciclare se poate întegra cu ușurință in orele de Comunicare în limba
română/ Limba și literatura română prin lectură, la orele de științe prin experimente,la geografie
prin studii de caz, portofolii, proiecte, ș.a.m.d iar la orele de Arte vizuale și abilități practice prin
desene, colaje, machete și obiecte obținute din reciclarea altor produse. Utilizarea acestor
concepte se utilizează la nivel preșcolar, primar , gimnazial, liceal, am considera că face parte de
o învățare pe tot parcursul vieții. Sistemul de educație si formare trebuie să urmărească
„Integrarea durabilității mediului în toate politicile, programele și procesele de educație și
formare este vitală pentru a construi aptitudinile și competențele necesare pentru tranziția
verde.” (Comisia Europeană- ”Propunere de recomandare a Consiliului privind învățarea pentru
durabilitatea mediului” , COM(2022) 11 final, Bruxelles, https://eur-lex.europa.eu, site accesat la
data de 10.08.2022.[14]

2.1 Tehnici de învățare utilizate în învățământul primar

Încă de la vârste fragede copiii sunt obișnuiți cu................. Acest lucru continuă și în clasele
primare unde deprinderea colectării separate a deșeurilor și reciclarea acestora poate fi
consolidată prin lecturi, povești, conversație, proiecte portofolii și dezbateri, metode de predare-
invațare- evaluare, utilizate pentru a arăta efectele acestor practici față de mediu și propria
sănătate.
Conform Rojanski, V., Bran, F., mediul înconjurător a fost încă din vechime, sursa de
inspirație pentru o multitudine de texte concentrate pe grija față de elemente valorose din natură,
pe menținerea igienei, a sănătății. Mărturiile ce stau la baza acestor texte, le întâlnim în operele
cronicarilor români Ion Neculce și Dimitrie Cantemir. Cea mai veche inițiativă de soluționarea a
raporturilor omului cu mediul datează încă de pe vremea domniei lui Ștefan cel Mare (1457-
154), care absorbit de protejarea vânatului și a altor resurse naturale a promulgat „legea
braniștei”, lege prin care un anumit loc era protejat, unde vânatul, pescuitul, pășunatul și chiar
cositul era interzis.
Din astfel de lecturi, elevii vor putea extrage ideile principale, morala textului, coștientizând
în final rolul omului în prodejarea mediului înconjurător. [16]
„Nom - Nom – sau cum a devenit mare o problemă mică”, este un alt exemplu de lectură, mai
actual, ce captează atenția elevilor. Prin personajul Nom-Nom, elevii descoperă importanța de a
ocroti mediul înconjurător și de a arunca responsabil deșeurile la coșurile de gunoi, pubelele
special amenajate.

Figure 8 Nom – Nom – sau cum a devenit mare o problemă mică, [15] sursa: www.edituraintaglio.com

În contextul actual, colectarea selectivă a deșeurilor este o prioritate absolută și pentru

școală. Explicându-le elevilor importanța procesului de selectarea a deșeurilor, implicându-i în
diverse activități, proiecte școlare ce vizează protejarea mediului și arătând consecințele oferite
de propriile acțiuni elevii vor crește avand atitudini și deprinderi corecte vis-a –vis de mediul
inconjurăror și de utilizarea rațională a resurselor naturale.
Prin utilizarea reciclării la clasă elevii vor învăța la clasă cum poți obține un bun nou din
deșeurile „ cu valoare”, vor fi motivați să reflecte mai mult asupra propriilor acțiuni ce produc
schimbari asupra naturii, asupra resurselor naturale, și pe măsură ce vor crește vor căpăta
depreinderea corectă de a arunca resturile în coșurile speciale, în vederea reciclării devenind
astfel un lucru firesc.
Prin colectarea selectivă a deșeurilor, elevii vor învăța să trateze cu respect mediul
înconjurător, dar si pe cei ce lucrează în domeniul reciclării. De altfel, elevilor le este explicat
modul în care se colectează deșeurile, fie prin conversațiile la clasă, urmărirea unor filmulețe cu
modalitatea în care are loc procesul de reciclare, pentru înțelegerea noțiunii de reiciclare,
impactul pe care îl are acest proces asupra mediului și sănătății oamenilor, demers ce va capta
atenția elevilor. În urma acestor întâlniri, activități, elevii vor avea la dispoziție o broșură, un
pliant sau un ghid pentru colectarea selectivă a deșeurilor pentru a putea fi consultat de către ei,
ori de câte ori este necesar, respectând astfel și particularitățile de vârstă ale acestora, fiecare elev
învață într-un anumit ritm.
Reciclarea anumitor produse de către elevi se poate realiza atât individual cât și pe grupe de
elevi, chiar și între clase sau școli prin concursuri ce au ca tematică reciclare. Un exemplu de
bună practică, este utilizarea unuor deșeuri precum: ziare, pungi de plasti, hârtie, sticle de plastic,
bidoane de sticlă, cutii de carton, etc..., în vederea obținerii unor articole vestimentare ce pot fi
purtate de către copii în cadrul unui carnaval, serbări sau concurs. Prin astfel de demersuri elevii
vor fi mai motivați, mai implicați, mai responsabili, reducând daunele ce pot surveni din
propriile acțiuni.
Pentru a sublinia necesitatea și eficacitatea reciclării materialelor plastice, în școală vă
prezint obiectivele educaționale care se doresc a fi realizate :
- însușirea de către elevi a unui set de informații, valori, și conștientizarea problemelor cu care se
confruntă mediul;;
- stimularea gândirii critice a elevilor în ceea ce privește schimbările din școală și din natură;
- sprijinirea elevilor prin organizarea unor atelire practice menite să transpună elementele de
teorie în practica reciclării;
- implicarea elevilor în acțiuni, activități de colectare selectivă și reciclare.
2.2 Transpunerea teoriei în practica reciclării
„Aud și simt, văd și înțeleg, fac și țin minte!”
Corelarea tot mai strânsă a noțiunilor teoretice, de cele practice, reprezintă un factor a
dezvoltării multilaterale a personalității elevului. Drept urmare, întreg procesul de instruire are ca
obiectiv stimularea elevului de a se întreba, a se exprima, de a-și dezvolta spiritul investigativ
pentru rezolvarea spontană a unor probleme cu care se confruntă mediul înconjurător.
În atelierele practice, elevii învață cum să valorific noțiunile teoretice despre reciclare și
confecționează diferite obiecte sau jucării după modele realizate în prealabil de către cadrele
didactice ori după obiecte bine cunoscute de ei, întâlnite în mediul înconjurător. Astfel de
activități practice fac trecerea de la joc la muncă și constituie o premiză în pregătirea copilului în
vederea inserției pe piața muncii mai apoi.
Abilitățile manuale exersate in aceste activități de reciclare se plasează pe același plan și
prezintă aceeasi avaloarea educativă pe care o oferă și celelalte activități obligatorii desfășurate
în școală.
Cum să faci reciclarea plăcută în școli?
Abordarea reciclării în școală este ușoară atâta timp când temele, proiectele pe care școala
le propune sunt prezentate sub forma de joacă. Elevii sunt incântați să participe și să coopereze la
astfel de activități alături de colegi, profesori și părinți
.

.
Bibliografie:
1. Bold, O.V. & Mărăcineanu, G.A., (2003) Managementul deșeurilor solide urbane și industriale,
Editura MATRIX ROM, București
2. Bold, O.V. & Mărăcineanu, G.A., (2004) Depozitarea, tratarea și reciclarea deșeurilor și
materialelor, Editura MATRIX ROM, București
3. Bularda, Gh., Bularda, D., Catrinescu, Th., (1992) Reziduri menajere, stradale și industriale,
Editura Tehnică, București
4. Căpățână, C. & Simionescu, C. M., (2006) Depozitarea, tratarea și reciclarea deșeurilor și
materialelor recuperabile, Editura MATRIX ROM, București
5. Gheorghe, M., (2002) Valorificarea deșeurilor și subproduselor industriale în construcții,
Editura MATRIX ROM, București
6. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32018L0850&from=EN
, accesat în data de 02.08.2022
7. https://green-report.ro/punirea-alba-depozitul-de-deseuri-radioactive-de-la-baitap/
 8. Nakagawa, K., Namba, A., Mukai, S.R., Tamon , H., Ariyadejwanich, P., Tanhapanichakoon,
2004, „Adsorption of Phenol and Reactive Dye from Aqueous Solution on Activated Carbons
Derived from Solid Wastes” (1)
9.
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52014AE5002&from=RO,
accesat la data de, 7.08.2022
10. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?
uri=CELEX:52019DC0190&qid=1587370631543, Raport al Comisiei către Parlamentul
European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul regiunilor,
COM(2019) 190 final, site accesat la data de 27.07.2022.
11. https://ec.europa.eu/eurostat/cache/sankey/circular_economy/sankey.html?
geos=RO&year=2020&unit=THS_T&materials=TOTAL&highlight=0&nodeDisagg=01011
00100&flowDisagg=false&translateX=200&translateY=70&scale=0.6&language=EN&xyz=
89&material=TOTAL
12. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=COM%3A2018%3A372%3AFIN
13. https://ellenmacarthurfoundation.org/topics/circular-economy-introduction/overview , accesat
la data de 09.08.2022
14. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52022DC0011&from=RO ,
15. https://www.edituraintaglio.com/en/product-page/nom-nom-sau-cum-a-devenit-mare-o-
problem%C4%83-mic%C4%83,
16. Rojanski, V., Bran, F.(2002) „Politici și strategii de mediu”, editura ECONOMICĂ,
București