Sunteți pe pagina 1din 39

CUPRINS

Abstract……………………………………………………….................3

Partea I. Stadiul actual al cunoaşterii pe plan naţional şi internaţional

CAPITOLUL 1 Managementul de mediu-instrument în conducerea


firmelor………………………………………………………..5
1. Conceptul de dezvoltare durabilă………………………………..............5
2. Implicaţiile activităţilor economice asupra mediului……………............6
2.1 Instrumentele economice internaţionale mecanismele Kyoto...................8
2.2 Rolul instrumentelor economice în România............................................8
3. Managementul de mediu la nivelul firmelor…………………….............9

Partea II. Situaţia privind stadiul actual din România

CAPITOLUL 2 Managementul deşeurilor…………………………....12


1. Efectul deşesurilor asupra calitaţii factorilor de mediu.
Tipuri de deşeuri........................................................................................12
2. Colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor…………...……………..13
2.1 Colectarea şi stocarea provizorie a deşeurilor...........................................13
2.2 Colectarea preselecta.................................................................................14
2.3 Tehnici şi metode de transport..................................................................15
3. Tehnici de prelucrare şi recuperare a deşeurilor........................................15
3.1 Reciclarea deşeurilor……………………………………...……………..15
3.1.1 Compostarea gunoaielor …………………………………………….....16
3.2 Incinerarea gunoaielor ………………………….....................................17
4. Importanţa managementului deşeurilor………………………………...17

Partea III.

CAPITOLUL 3 Gestionarea deşeurilor în judeţul Suceava……...........18


1. Date generale............................................................................................18
2. Deşeuri municipale...................................................................................19
3. Deşeuri biodegradabile.............................................................................22
4. Deşeuri periculoase din deşeurile municipale..........................................22
5. Tratarea şi valorificarea deşeurilor municipale........................................23
6. Depozitele de deşeuri municipale.............................................................24
7. Deşeuri de producţie.................................................................................25
7.1 Deşeuri lemnoase......................................................................................26
7.2 Anvelope uzate.........................................................................................27
7.3 Depozitarea deşeurilor industriale............................................................28
8. Deşeuri generate din activitaţile medicale……........................................29
9. Fluxuri speciale de deşeuri.......................................................................30
9.1 Ambalaje şi deşeuri de ambalaje..............................................................30
9.2 Deşeuri din echipamente electrice şi electronice (DEEE)........................32
9.3 Vehicule scoase din uz (VSU)..................................................................34
9.4 Baterii şi acumulatori şi deşeuri de baterii şi acumulatori........................34

1
9.5 Uleiuri uzate..............................................................................................36
9.6 Gestionarea deşeurilor uzate de construcţii şi desfiinţări.........................37
10. Perspective ale îmbunătăţirii managementului de deşeuri în
judeţul Suceava………………………………………………………….37

Bibliografie…………………………………………………………….39

2
ABSTRACT
The essence of the management science is represented by the study of the relations and of
the management processes within them, in view of discovering the laws and principles which
they govern and creating new systems, methods, management techniques and modalities in order
to ensure the achievement and increase of the performance (Nicolae Ovidiu, Management,
Editura Economică Bucureşti, 1999, p.9).
Management, as a science, appeared recently as an answer to the acute needs of the social
practice by the sustained efforts of a large number of specialists from the entire world. Although,
it is a relatively young science summing up approximately a century, the science of management
had a special impact on the development of the human society, directly or indirectly contributing
to the increase of productivity in various areas, this fact being reflected first in the field of
production and subsequently in that of the services. In management’s evolution we must not
overlook the contribution brought by the Americans Frederick Taylor, Gantt, Ford, etc., the
French Henry Fayol and the Germans Rathenau, Schmallenbach etc. Among the Romanians we
may mention V. M Madgear, V. Slavescu etc.(Băloiu L., Managementul inovaţiei, Ed. Eficient,
Bucureşti, 1995, p.14).
From a historical point of view, environmental pollution appeared once man appeared, and
developed and diversified as human society evolved, today being one of the most important
concerns of the specialists from various fields of science and technique, of states and
governments of the entire population of the earth. This happened because the danger represented
by pollution has increased and continues to increase constantly requiring urgent national and
international measures in the spirit of the ideas that fight against pollution.
This dissertation paper is structured in three chapters. The first part, Environmental
management – instrument in managing companies, comprises the concept of sustainable
development, talks about the implications of the economic activities on the environment and the
environmental management at the level of national and international companies. The second
chapter, Waste management, refers to the wastes’ effect on the environment, types of wastes and
the processing and recovery technique used. The last chapter, Waste management in Suceava
County is a case study drawn up by the Environmental Protection Agency and observes the
management method and the perspectives and actions for improving waste management in
Suceava County.
By implementing the legal provisions in the current activity of companies and local public
administrations it is estimated that the impact of waste management on the environment and
human health will be reduced significantly.

3
The achievement of the integrated system of waste management implies major changes in
mentality and habits as well as the involvement of the public authorities, of waste producers, of
professional associations and of the civil society. The purpose of the Environmental Protection
Agency is to create a modern system of waste management which would contribute to the
reduction of the quantity of stored wastes by establishing an adequate system which would treat
differently every type of waste, in view of protecting the environment.
In parallel, some projects for raising people awareness will take place, considering the fact
that in order to create the efficient systems for integrated waste management the development of
infrastructure is not enough, the population’s support is also necessary.

4
CAPITOLUL I
MANAGEMENTUL DE MEDIU – INSTRUMENT ÎN CONDUCEREA
FIRMELOR

I.1.Conceptul de dezvoltare durabilă

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de


dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui
echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_durabilă).
Cel care a utilizat pentru prima dată sintagma dezvoltare durabilă a fost premierul
Norvegiei, Gro Harlem Brundtland, în anul 1987. Atunci, în calitate de preşedinte al Comisiei
Mondiale de Mediu şi Dezvoltare, el a prezentat Raportul ,,Viitorul nostru comun’’, în care
definea dezvoltarea durabilă ca fiind ,,dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără
a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi’’. Mesajul
acestui raport se regăseşte în cadrul ,,principiului 3’’ al Declaraţiei de la Rio cu privire la Mediu
şi Dezvoltare (3 – 14 iunie 1992), potrivit căruia ,,dreptul la dezvoltare trebuie exercitat astfel
încât să fie satisfăcute în mod echitabil nevoile de dezvoltare şi de mediu al generaţiilor prezente
şi viitoare’’.
Standardul ISO (International Organization for Standardization) 14001 face şi el referire
la acest concept, precizând în introducere : ,,toate tipurile de organizaţii sunt preocupate din ce în
ce mai mult să atingă şi să demonstreze o performanţă de mediu evidentă , controlând impactul
propriilor activităţi, produse sau servicii asupra mediului şi luându-şi în considerare politică şi
obiectivele de mediu. Aceste aspecte se înscriu în contextul legislaţiei din ce în ce mai stricte, al
dezvoltării politicilor economice şi a altor măsuri destinate să încurajeze protecţia mediului, a
creşterii preocupării părţilor interesate privind problemele legate de mediu şi dezvoltarea
durabilă’’.
Este un demers al cărui succes se bazează pe adaptarea activităţilor umane la un model
complex, care presupune inovare, creativitate şi resurse financiare considerabile. Din această
cauză se acţionează gradual:
- într-o primă fază se încearcă îmbunatăţirea sistemelor tehnologice actuale. Este foarte
important ca problemele urgente de protecţia mediului să fie atacate imediat, cu mijloace
existente, astfel încât amplificarea efectelor negative să fie stopată;
- trebuie începute sau continuate cercetările vizând definirea tehnologiilor viitorului;
- pe parcurs vor fi promovate de către fiecare ţară acele soluţii politice, economice,
tehnologice, compatibile cu scopul propus, şi anume asigurarea unei dezvoltări durabile.
Conceptul de dezvoltare durabilă interacţionează cu Sistemul Managementului de Mediu
(SMM) la nivelul mai multor componente ale acestuia:
- la nivelul politicii de mediu care, conform ISO 14001, ,,include un angajament de
conformitate cu legislaţia şi reglementările de mediu aplicabile, precum şi cu alte cerinţe pe care
organizaţia le-a adoptat,,;
- la nivelul etapei de planificare, care prevede:
1. identificarea şi ierarhizarea problemelor pentru îmbunătăţire;
2. stabilirea obiectivelor şi ţintelor ca indicatori de îmbunătăţire.
Luarea în considerare a principiilor dezvoltării durabile constituie un element decisiv
pentru o corectă poziţionare pe piaţă prin previzionare şi acţionare preventivă.
Practic, nu se poate concepe un SMM orientat spre îmbunătăţirea performanţei de mediu
concomitent cu a celei economice care să ignore imperativele dezvoltării durabile pe termen
mediu si lung. (Cicerone Ionescu, Managementul mediului ISO 14001 :2004 calea către
excelenţă, Ed. Economică, 2005, pag. 68-69).

5
I.2. Implicaţiile activităţilor economice asupra mediului

Mediul este un sistem viu şi deschis, dominat de legi biologice şi întreţinând un schimb
permanent de resurse cu mediul economico-social. Funcţiile mediului nu reprezintă o însumare a
funcţiilor elementelor sale componente, ci o formă de exprimare a unui întreg, care înseamnă
mai mult decât o sumă (Viorel Soran, Mihai Şerban, Bioeconomia-o noua ştiintă de graniţă, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p.16-20). Conceptele de bază cu care se poate opera
în analizarea mediului ca sistem sunt entropia şi cantitatea de informaţie. Dinamica mediului este
dată de schimbul de materie, energie şi informaţie, realizat atât între elementele sale
componente, cât şi cu mediul economico-social.
Mediul este un factor economic de cea mai mare importanţă, considerat, în mod
tradiţional, de analiză economică drept factor de producţie, alături de capital şi muncă.
Pe măsură ce se epuizează rezervele primare de calitate superioară creşte dependenţa fată
de cele inferioare calitativ şi, prin urmare, este necesară o cantitate tot mai mare de energie utilă
şi bunuri materiale pentru a acoperi cererea de resurse, dimensionată în raport cu producţia ce
urmează a fi obtinuţă. De asemenea, acest produs duce la accentuarea degradării mediului, la
creşterea volumului de reziduuri transferate mediului, care reprezintă, de fapt, pierderi fizice şi
termodinamice.
Extracţia, folosirea şi returnarea în mediu a resurselor nereînnoibile, în mod progresiv,
generează nu numai un impact ambiental negativ, ci şi o creştere a riscului ecologic, care se
manifestă, în principal, prin pierderea stabilităţii şi bioproductivitătii sistemului natural
(Constantin Oprean, Managementul integrat al calităţii mediului, Ed. ULBS, Sibiu, 2005, p. 39).
Termenul de instrumente economice prevede orice instrument care urmăreşte să inducă o
schimbare în comportamentul agenţilor economici prin internalizarea costului de mediu sau de
epuizare a resurselor naturale, prin intermediul unei schimbări în structura de stimulare cu care
se confruntă aceşti agenţi este calificat ca un instrument economic.
Instrumentele economice (IE) au caştigat o atenţie specială în ultimii ani ca instrumente
eficiente care servesc la integrarea preocupărilor de mediu în strategiile de dezvoltare
economică. IE oferă numeroase beneficii:
 sunt esenţiale pentru dezvoltarea durabilă de mediu; prin integrarea preocupărilor de
mediu în mod direct în structura de stimulare economică cu care producătorii şi
consumatorii se confruntă în fiecare zi, în mod implicit, IE promovează o schimbare în
alocarea resurselor spre acele activităţi care sunt atractive atât din punct de vedere
economic, cât şi favorabile pentru mediul înconjurator.
 IE facilitează internalizarea costurilor de mediu: instrumentele economice pot reflecta
costurile reale ale poluării şi încearcă să le încorporeze în preţul bunurilor şi serviciilor.
În absenţa rolului corectiv jucat de IE, neincluderea în preţ a poluării şi subevaluarea
resurselor naturale permite însă distorsiunilor şi ineficienţelor să funcţioneze în
economie.
 IE sunt deseori mult mai eficiente decât instrumentele politice tradiţionale: datorită
flexibilităţii acordate poluatorilor în realizarea obiectivelor de poluare, IE încurajează
reducerea poluării acolo unde activităţile de diminuare pot fi implementate în modul
eficient din punct de vedere al costurilor.
 IE sprijină Principiile ,,Poluatorul Plateşte,, şi ,,Utilizatorul Plăteşte,,; instrumentele
economice solicită plăţi directe acelora care poluează mediul, dar şi acelora care
utilizează resursele naturale furnizate din mediul înconjurător. În alte cazuri, adică pentru
ambalaje, IE solicită o garanţie de la potenţialii poluatori.
Cea mai răspândită şi folosită clasficare a instrumentelor economice pentru controlul
poluării şi managementul resurselor naturale este cea realizată de OECD (Organisation for
Economic Co-operation for Developement/Organizatia pentru Cooperare şi Dezvoltare
Economică). Urmatoarea listă furnizează tipologii OECD:

6
Taxe, tarife, impozite de emisie sunt plăţi directe bazate pe măsuratori sau estimări ale
calităţii şi cantităţii poluantului. Taxele de emisie în ţările ECE ( Economic Commission for
Europe) acoperă o gamă largă de poluanţi, adesea în combinaţie cu amenzile privind
nerespectarea reglementărilor. Astfel de instrumente se referă şi la taxele de poluare în cadrul
acestui raport.
Taxe, tarife, impozitele utilizatorului: plăţi pentru costul serviciilor colective şi care sunt în
primul rând folosite de către autorităţile locale ca un procedeu de finanţare, de exemplu, pentru
colectarea şi tratarea deşeurilor solide şi a apei uzate canalizate. În cazul managementului
resurselor naturale, tarifele utilizatorului sunt plăţi pentru folosirea unei resurse naturale (de
exemplu resurse minerale, parcuri, facilităţi pentru pescuit şi vânătoare).
Taxele de produs sunt aplicate produselor care crează poluare mai mare atunci când sunt
produse, consumate sau îndepărtate (de exemplu fertilizatori, pesticide, baterii). Taxele pe
produs urmăresc să modifice preţurile relative ale produselor şi să finanţeze sistemele de
colectare şi tratare.
Amenzi de nerespectare sunt impuse poluatorului care nu se conformează cu cerinţele şi
reglementările privind managementul resurselor naturale sau de mediu. Acestea pot fi
proporţionale cu varibile selectate, cum ar fi : pagubele datorate nerespectării şi profitul
influenţat de faptul că prin nerespectarea reglementării, costurile sunt mai reduse. Amenzile de
nerespectare cuprind „amenzile” şi penalităţi, incluse în acest raport.
Sistemele de rambursare a garanţiei: plăţi făcute la achiziţioanarea unui produs (de
exemplu ambalaje din sticlă). Plata este în întregime sau parţial rambursată când produsul este
returnat vânzătorului sau unei unităţi de tratare specializată.
Licenţe, drepturi şi cote de poluare (comercializabile, transferabile) menţionate de
asemenea şi ca „licenţe de poluare”, sunt bazate pe principiul politic conform căruia, orice
creştere a emisiei sau a folosirii resurselor naturale trebuie să fie compensată de o descreştere a
unei cantităţi echivalente de emisii, uneori chiar mai mare. De exemplu, când un plafon stabilit
de lege, al nivelurilor de poluare, este fixat pentru o zonă dată, firma poluatoare poate stabili o
nouă facilitate ori să-şi extindă activitatea numai dacă nu creşte încărcătura totală poluantă. Prin
urmare, firma trebuie să cumpere „drepturile’’ sau licenţele de poluare de la alte firme aflate în
aceeaşi zonă şi cărora li se cere să-şi micşoreze emisiile cu o cantitate egală cu poluarea
suplimentarea emisă prin noua activitate.
Garanţiile de performanţă: pentru a garanta respectarea cerinţelor de mediu sau ale
resurselor naturale, poluatorii sau utilizatorii trebuie să plătească un depozit sub forma unei
„garanţii”. Garanţia este rambursată când se realizează această respectare.
Plăţile de responsabilitate: plăţi făcute în conformitate cu legislaţia de răspundere civilă
pentru a compensa daunele cauzate de o activitate poluatoare. Astfel de plăţi pot fi făcute către
„victime” (de la poluarea permanentă sau accidentală) sau către guvern. Acestea pot acţiona în
contextul regulilor răspunderii specifice şi schemelor de compensare sau fondurilor de
compensare finanţate de contribuţiile poluatorilor potenţiali (de exemplu fonduri pentru
deversările de petrol).
Subvenţiile: toate formele de asistenţă financiară explicită acordată poluatorilor sau
utilizatorilor resurselor naturale, de exemplu, donaţii, împrumuturi cu dobandă mică,
suspendarea impozitelor, amortizare accelerată etc.
Taxele sau impozitele de încurajare: instrumente având ca scop principal modificarea
comportamentului de deteriorare a mediului. Adesea, instrumentele de încurajare sunt taxele
aplicate în condiţiile în care veniturile sunt folosite pentru o încurajare suplimentară a schimbării
comportamentului prin intermediul subvenţiilor pentru investiţii aferente.
Taxe pentru recuperarea costurilor: taxe care urmăresc să acopere costul serviciilor
publice sau de mediu furnizate consumatorului individual sau public. Astfel de taxe sunt în
general întâlnite în sectoarele privind alimentarea cu apă, epurarea apelor uzate şi
managementului deşeurilor.

7
Impozite fiscale de mediu care au ca scop principal creşterea veniturilor (adică producerea
unor venituri substanţiale peste cele cerute prin alte reglementări de mediu; modificarea
comportamentului ar putea avea loc dar nu este conform intenţiei iniţiale).
Dată fiind complexitatea problemelor şi impactul politicilor de mediu asupra activităţilor
sociale şi economice, problemele specifice de mediu sunt de obicei abordate prin întrebuinţarea
unui „amestec de politici” care constă în diverse instrumente de comandă şi control, instrumente
economice şi instrumente de convingere. Este important faptul că instrumentele economice nu
reprezintă soluţia ideală în sine. În schimb, eficienţa şi eficacitatea unor instrumente economice
depind întotdeauna de amestecul de politici specifice care le însoţeşte ( Mihaela Popovici, J.
Klarer, P. Francis, Pentru un mediu mai bun şi o economie mai bună”, p.10-12).

I.2.1.Instrumente economice internaţionale - mecanismele Kyoto

Un caz special de instrumente economice sunt mecanismele Kyoto care, dacă sunt
implementate complet, vor fi primele instrumente economice operate la nivel internaţional.
Posibilitatea de a finanţa proiecte prin vânzarea reducerilor de emisii a fost creată de aşa
numitele Mecanisme Flexibile ale Protocolului de la Kyoto. Aceste mecanisme inovative dar
complexe au fost create pentru a ajuta ţările industrializate să îşi îndeplinească obligaţiile de
reducere a emisiilor de carbon convenite prin Protocolul de la Kyoto, convenţie care este o parte
a unei reţele mult mai vaste de iniţiative internaţionale, naţionale şi locale ce au scopul de a
combate schimbările climatice. Mecanismul Protocolului de la Kyoto cunoscut ca Implementare
în Comun (JI – Joint Implementation) permite guvernelor şi companiilor din ţările industrializate
să cumpere Unităţi de Reducere a Emisiilor (ERUs) rezultate din proiecte care reduc sau evită
emisiile de gaze cu efect de seră de seră implementate în alte ţări dezvoltate.
Comercializarea emisiilor este probabil cel mai eficient instrument dintre toate
mecanismele flexibile menţionate în Protocolul de la Kyoto. Deja câteva ţări au făcut primii paşi
în acest domeniu – Slovacia sprijină companiile ce implementează proiecte de reducere a
emisiilor de gaze cu efect de seră prin atribuirea de Unităţi ale Cantităţii Atribuite (AAUs -
Assigned Amount Units) pe care acestea le pot comercializa pe piaţa internaţională a emisiilor.
Această structură este posibil să fie folosită din ce in ce mai mult şi în alte ţări din Europa
Centrală şi de Est (http://www.revista22.ro/protocolul-de-la-kyoto-evaluări-şi-perspective-
2493.html)

I.2.2 Rolul instrumentelor economice în Romania

Probleme semnificative de mediu au fost identificate în aer, apă, transport şi sectoarele de


management al deşeurilor. Principiile şi criteriile adoptate în strategie necesare pentru stabilirea
obiectivelor politicii de mediu includ: păstrarea condiţiilor de sănătate umană, dezvoltarea
durabilă, evitarea poluării prin intermediul măsurilor preventive, conservarea biodiversitătii,
apărarea moştenirii culturale şi istorice, Principiul Poluatorul Plateşte, protecţia împotriva
accidentelor şi calamităţilor naturale, respectarea raportului maxim cost\beneficiu şi aderarea la
convenţiile internaţionale de protecţie a mediului.
Romania deţine un sistem administrativ centralizat pentru managementul mediului, care
este în responsabilitatea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului încă de la
înfiinţarea lui în 1990.
Folosirea şi eficacitatea instrumentelor economice pentru a îndrepta problemele de mediu
este încă limitată în România. Printre numeroşii factori care contribuie la aceasta, urmatorii au
fost citaţi ca principalele cauze: monitoringul şi implementarea deficitare, acceptarea socială
scăzută şi slaba înţelegere a integrării politicii economice şi de mediu, insuficienta capacitate
instituţională şi lipsa voinţei politice de a stabili rate de taxe la niveluri care să impulsioneze
8
investiţiile. Taxele din sectorul aerului nu au fost extinse dincolo de standardul care să oblige la
plata amenzilor de nerespectare. Ratele amenzilor sunt scăzute şi nu sunt direct legate de actualul
nivel al emisiilor.
Recuperarea costului pentru serviciile publice rămâne o problemă prioritară în Romania.
Preţurile pentru apa potabilă şi colectarea deşeurilor diferă pe tot cuprinsul ţării. Măsurarea
folosirii apei este inconsistentă, iar taxele pe deşeuri sunt legate de volumul deşeurilor produse
numai în unele localităţi. Mai adesea, taxele pentru colectarea deşeurilor se bazează pe numărul
indivizilor unei familii. În ambele sectoare, legatura dintre forma de evaluare şi cea de consum
nu a fost realizată în întregime (Mihaela Popovici, J. Klarer, P. Francis, Pentru un mediu mai
bun şi o economie mai bună”, p.15-16).

I.3. Managementul de mediu la nivelul firmelor

Odată cu adoptarea de către ECS (European Committee for Standardisation), la


21.08.1996, a primei versiuni a standardului EN ISO 14001, s-a declanşat o adevarată competiţie
la nivel mondial privind implementarea unor sisteme de management de mediu (SMM)
conforme cu acest standard. Organizaţii din întreaga lume care la acea dată aveau implementate
SMM proiectate şi realizate pe baza unor alte documente de referinţă (standarde naţionale,
Regulamentul EMAS [Eco-Management and Audit Scheme] etc.) au decis să-şi conformeze
SMM existente acestui nou standard, care prezenta avantajul de a avea cea mai largă
recunoaştere internaţională. Din 1997, ISO (International Organisation for Standardisation) a
început să monitorizeze dinamica acestui proces, furnizând periodic celor interesaţi rapoarte
privind, printre altele, numărul de organizaţii certificate ISO 14001 la nivel naţional. România a
intrat pentru prima oara în aceste statistici în anul 1998, datorită primei organizaţii româneşti
care şi-a implementat şi certificat un SMM-ISO 14001, Industrial Engineering SRL.
Punerea la punct a unui sistem de management de mediu (SMM), care să funcţioneze
corect şi eficient, devine o prioritate. Un sistem de management de mediu ajută organizaţia să
reducă la minimum impacturile asupra mediului. Cea mai importantă îmbunătăţire pe care un
SMM o aduce afacerii este o abordare sistematică şi controlabilă a problematicii de mediu din
organizaţie.
Un SMM este acea componentă a sistemului general de management al organizaţiei
alcatuită din structura organizaţională, planificarea, responsabilităţile, procesele, practicile,
procedurile şi resursele care ajută la construirea, implementarea, realizarea, revizuirea şi
menţinerea politicii de mediu a organizaţiei. Implementarea unui SMM permite organizaţiei nu
doar să corespundă aşteptărilor privind performanţa sa de mediu, ci si să îşi controleze costurile
şi să se conformeze legislaţiei şi regulamentelor de mediu.
Standardul ISO 14001 este standardul de referinţă pentru SMM din seria ISO 14000. El
descrie principalele cerinţe cu care trebuie să se conformeze un sistem de management de mediu.
ISO 14001 solicită ca fiecare sistem de management de mediu să reflecte natura organizaţiei,
activitatea proprie şi aspectele specifice de mediu. Un sistem de management de mediu conform
ISO 14001 oferă un cadru sistematic şi coerent de îmbunatăţire a performanţei de mediu, de
realizare a conformităţii cu legislaţia de mediu şi de prevenire a non-conformităţilor.
Deşi obiectivul principal al implementării unui SMM este reducerea impactului
activităţilor, produselor şi serviciilor organizaţiei asupra mediului, beneficiile de altă natură ale
implementarii unui SMM sunt multiple. Printre cele mai importante este creşterea profitului prin
optimizarea folosirii resurselor (materii prime, energie), prin îmbunatăţirea managementului
deşeurilor şi reducerea costurilor aferente unor eventuale incidente de mediu.
Standardul ISO 14001 are ca scop general declarat susţinerea protecţiei mediului
prevenirea poluării, în echilibru cu necesităţile socio-economice. Ca scop specific, standardul îşi
propune să ofere organizaţiilor toate elementele necesare construirii efective a unui SMM, care
să poată fi integrat în managementul global al organizaţiei şi care să permită atingerea
obiectivelor referitoare la mediu şi a celor economice stabilite. Standardul stabileşte cerinţele

9
referitoare la un SMM, care să permită unei organizaţii să-şi formuleze politica şi obiectivele de
mediu ţinând seama de cadrul legislativ şi de aspectele de mediu ale activităţilor pe care le
desfaşoară. Standardul ISO 14001 poate fi aplicat de orice organizaţie, indiferent de tip, mărime
şi indiferent de tipurile de activităţi desfăşurate, nu doar celor industriale.
Pentru implementarea unui sistem de management de mediu într-o organizaţie, trebuiesc
parcurse cinci etape:
Etapa 1 : Stabilirea politicii de mediu
Politica de mediu este definită de conducerea organizaţiei sub forma unei declaraţii care
trebuie să reflecte faptul că principiile şi intenţiile organizaţiei referitoare la performanţa de
mediu sunt identificate, documentate, implementate şi comunicate.
Politica de mediu are doua funcţii majore:
 în interiorul organizaţiei: să determine direcţia de dezvoltare în domeniul protecţiei
mediului;
 în afara organizaţiei: să arate clar părţilor interesate atenţia pe care organizaţia o acordă
aspectelor de protecţia mediului.
Etapa 2 : Planificarea activităţilor de mediu
Planificarea este una dintre cele mai importante etape în procesul de construire şi
implementare a unui SMM. Pentru aceasta trebuiesc determinate:
 Aspectele de mediu;
 Prevederile legale şi alte cerinţe;
 Obiectivele generale şi obiective specifice;
 Programele de management de mediu.
Etapa 3 : Implementare şi funcţionare
Pentru implementarea efectivă a sistemului de management de mediu se recomandă ca
organizaţia să-şi dezvolte resursele şi mecanismele de susţinere necesare îndeplinirii politicii de
mediu, a obiectivelor şi ţintelor sale în acest domeniu. Pentru implementarea SMM trebuiesc
definite:
 Structura şi responsabilitatea;
 Instruirea, conştientizarea şi competenţa;
 Comunicarea;
 Documentaţia sistemului de management de mediu;
 Controlul documentelor;
 Controlul operaţional;
 Pregatirea pentru situaţii de urgenţa şi capacitate de răspuns.
Etapa 4 : Verificare şi actiune corectivă
Această etapă este un element cheie a sistemului de management de mediu, care survine
după planificarea politicii de mediu şi implementarea sa. Scopul este de a asigura că organizaţia
controlează şi corectează, atunci când este cazul, elementele-cheie ale sistemului de management
de mediu. Pentru aceasta se recomandă ca organizatia să monitorizeze şi să evalueze performanţa
sa de mediu.
Măsurarea, monitorizarea şi evaluarea sunt activităti-cheie ale unui sistem de management
de mediu. În lipsa acestora nu ar fi posibilă stabilirea neconformităţilor şi, prin urmare, nici
precizarea acţiunilor corective şi/sau preventive necesare. De asemenea, auditul sistemului de
management de mediu ar fi lipsit de elemente de baza în stabilirea concluziilor sale.
Aceasta etapă implică:
 Monitorizarea şi măsurarea;
 Neconformitate, acţiune corectivă şi acţiune preventivă;
 Înregistrări;
 Auditul sistemului de management de mediu.
Etapa 5 : Analiza efectuată de conducere

10
Organizaţia trebuie să analizeze şi să îmbunătăţească continuu sistemul său de
management de mediu, având ca obiectiv îmbunatăţirea performanţei globale. Această ultimă
etapă este decisivă pentru asigurarea procesului de îmbunătăţire continuă, pentru atingerea
performanţei de mediu propuse. Aceste analize se pot face împreună cu analizele sistemului de
management al calităţii efectuate de conducere.
Implementarea unui SMM conform ISO 14001 necesită implicarea întregului personal al
organizaţiei, oricare ar fi nivelul ierarhic şi funcţiile implicate, şi mai ales angajarea unui proces
dinamic şi ciclic de îmbunătăţire continuă şi de autoevaluare a impacturilor de mediu
(http://www.qualitarium.ro/mediu.htm).

11
CAPITOLUL II
MANAGEMENTUL DEŞEURILOR

Primul obiectiv al oricărei politici în domeniul deşeurilor, ar trebui să fie reducerea la


minimum a efectelor negative ale generării şi gestionării deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi
a mediului, urmărind în acelaşi timp reducerea consumului de resurse naturale.
Managementul modern de deşeuri pune accent pe tratarea şi eliminarea celor ce nu pot fi
reciclate în mod sigur pentru mediu. În ultimii 30 de ani s-au dezvoltat un număr de tehnici de
tratare a deşeurilor, toate constând în principal din:
 arderea deşeurilor cu sau fară folosirea energiei termice rezultate ;
 compostarea ;
 producţia de biogaz pentru producerea căldurii ;
 platforme de depozitare sanitare cu şi fără utilizarea gazului.
În cadrul managementului deşeurilor, tendinţa este spre un sistem integrat cu mai multe
resurse, bazat pe separarea sursei şi segregare, urmată de reprelucrare, reciclare, utilizarea
energiei, sau tratării cu un număr crescut de tehnologii
(http://www.gestionareadeseurilor.ro/activitati.html).

II.1. Efectul deşeurilor asupra calităţii factorilor de mediu. Tipuri de deşeuri

Reziduurile pot fi vectori importanţi în răspândirea infecţiilor. Reziduurile provenite din


diferite surse conţin foarte des o gamă variată de microorganisme printre care şi agenţi patogeni
răspânditori de boli infecţioase. În condiţii prielnice, agenţii patogeni pot trăi în reziduuri timp
îndelungat (zile, luni) de unde pătrund în sol, apa, putând provoca astfel infecţii şi prin contact
direct.
Reziduurile pot conduce la crearea unor condiţii favorabile pentru înmulţirea insectelor şi
rozătoarelor. Atât insectele, cât şi rozătoarele sunt bine cunoscute ca purtătoare şi răspânditoare
de boli infecţioase.
Condiţia cea mai importantă a tratării este evacuarea ritmică a reziduurilor, depozitarea,
respectiv stocarea lor, cât mai puţin timp şi în recipienţi inchişi.
Un efect des semnalat este cel al poluării solului, apelor de suprafaţă şi a apelor freatice.
Reziduurile necorespunzător tratate cât şi produsele lor, fiind spălate de ape de precipitaţii,
se împrăştie şi pătrund în sol. Astfel, se poluează suprafaţa solului pe întinderi mari, după care
particulele de sol contaminate şi de materii poluante, prin apele din precipitaţii, pătrund în apele
freatice sau în apele de suprafaţă din apropiere (canale deschise, pâraie, râuri, lacuri etc).
Produsele finale ale descompunerii reziduurilor organice, intrând în contact cu apele din
precipitaţii, se alcalinizează sub formă de diferite săruri, în special cloruri, nitraţi şi sulfaţi,
conducând la înrăutăţirea calităţii apei şi la creşterea durităţii acesteia.
Reziduurile provenite din procesele de curăţire şi spălare din diferite gospodării
individuale, dar mai ales reziduurile proceselor industriale pot ajunge în mediul înconjurător şi
prin circulaţia schimbului de materie (alimentarea cu apă, legumicultura etc.) şi deci pot ajunge
în organismul uman.
Depozitarea şi tratarea necorespunzatoare a deşeurilor solide menajere pot conduce la
poluarea atmosferei. Descompunerea reziduurilor cu conţinut de substanţe organice este însoţtită
de degajarea unor gaze rău mirositoare (metan, amoniac, hidrogen sulfurat etc.). Vântul şi
mişcările de aer ridică praful din grămezile de reziduuri, poluând atmosfera. Pe arterele de
circulaţie murdare, insuficient curăţate, reziduurile sunt zdrobite şi sfărâmate de mijloacele de
transport, iar praful fin este ridicat în aer chiar de către aceste mijloace. Produsele de ardere

12
(fum, funingine, cenuşă) apărute în urma autoaprinderii incomplete a reziduurilor la locurile de
depozitare poluează mediul înconjurator pe întinderi foarte mari.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere şi aspectul deprecierii estetice a cadrului natural.
Pe lângă pericolul de epidemie şi alte consecinţe negative de poluare a mediului înconjurător, ca
urmare a evacuării necorespunzatoare a reziduurilor, apare o privelişte care provoacă oamenilor
dezgust, degradând estetic peisajul.
Din punct de vedere al naturii şi locurilor de producere, deşeurile se clasifică astfel:
 deşeuri menajere: deşeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu
acesta (inclusiv deşeurile periculoase pe care le conţin) şi care pot fi preluate cu sistemele
curente de precolectare sau colectare din localităţi.
 Deşeurile stradale: deşeuri specifice căilor de circulaţie publică, provenite din activitatea
cotidiană a populaţiei, de la spaţiile verzi, animale, din depunerea de substanţe solide din
atmosferă.
 Deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere: deşeuri provenite de la mica sau marea
industrie, din comerţ, din sectorul public sau administrativ, care, prezintă compoziţie şi
proprietăţi similare cu deşeurile menajere, putând fi colectate, transportate, prelucrate şi
depozitate împreună cu acestea.
 Deşeuri voluminoase: deşeuri solide de diferite provenienţe, care, datorită dimensiunilor
sale, nu pot fi preluate cu sistemele obişnuite de precolectare sau colectare, ci necesită o
tratare diferenţiată fată de acestea.
 Deşeuri din construcţii: deşeuri provenite din demolarea sau construirea de obiective
industriale sau civile.
 Deşeuri periculoase: deşeuri toxice, inflamabile, explozive, infecţioase, sau de alta
natură, care, introduse în mediu, pot dăuna plantelor, animalelor sau omului.
 Deşeuri agricole: deşeuri provenite din unităţile agricole şi zootehnice (gunoi de grajd,
dejecţii animaliere, deşeuri animaliere de la abatoare şi din industria cărnii).
 Deşeuri industriale: deşeuri provenite din desfaşurarea proceselor tehnologice.
 Deşeuri spitaliceşti: deşeuri provenite din activitatea spitalelor, unităţilor sanitare şi care
sunt incinerate în crematoriile spitalelor.
În funcţie de anumite condiţii locale, pot exista şi alte tipuri de deşeuri care să necesite o
atenţie specială ca, de exemplu, blast marin poluat cu petrol sau substanţe chimice şi deşeuri
miniere (Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Gheorghiţă Diaconu, Protecţia şi ingineria mediului,
Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p.260-261).

II.2. Colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor

Sistemul de evacuare cel mai des utilizat este cel care cuprinde folosirea mijloacelor de
transport, sistem aproape unic folosit în ţara noastră. Operaţiile de lucru care sunt efectuate la
acest procedeu necesită mai multe faze bine separate între ele, fiecare deosebindu-se de cealaltă,
iar în multe cazuri necesită soluţionarea unor probleme igienice şi tehnice foarte costisitoare
(Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Gheorghiţă Diaconu, Protecţia şi ingineria mediului, Ed.
Economică, Bucureşti, 1997, p.262).

II.2.1. Colectarea şi stocarea provizorie a reziduurilor

Prima faza a procesului de evacuare a gunoaielor, şi anume colectarea şi stocarea la locul


de producere, realizată în funcţie de sistemul de transport, este în general o parte foarte neglijată,
insuficient dezvoltată şi neunitară din punct de vedere tehnic al întregului sistem de evacuare.
Această situaţie se datorează în primul rând sistemului deschis sau sistemului denumit
semiînchis de transportare a gunoaielor, inacceptabilă în zilele noastre, având un nivel tehnic
foarte scăzut.
13
Esenţa sistemului închis de evacuare constă în faptul că în zonele de colectare gunoaiele
sunt colectate la locul de producere şi depuse în recipienţi de construcţii unitare, adecvate
dispozitivului de încărcare a autovehiculului de transport. Recipienţii umpluţi treptat în zonele de
colectare dinainte proiectate sunt goliţi cu o periodicitate bine determinată în vehicule de
transport speciale, în sistem închis, după care gunoaiele sunt transportate. Prima parte a
procedeului, colectarea şi stocarea în înteriorul imobilelor, este în general o problemă de
administrare a imobilelor şi numai a doua parte, golirea recipienţilor şi transportul, aparţine
unităţii de salubritate publică.
Recipienţii de gunoaie pot fi consideraţi ca anexe ale autovehiculelor de transport şi, ca
urmare, sunt fabricaţi după prescripţii unitare. În funcţie de mărimea stocării gunoaielor şi de
caracterul zonei de colectare sunt fabricaţi recipienţi cu diferite volume. Recipienţii trebuie să fie
realizaţi astfel încât să îndeplinească anumite condiţii:
 să fie confecţionaţi din materiale rezistente la intemperii, durabili în timp, rezistenţi la
eforturi mecanice, neutri faţă de acţiunile chimice, neinflamabili;
 să fie echipaţi cu capace de închidere bune şi uşor manevrabile;
 din punct de vedere al formei, recipienţii trebuie astfel concepuţi încât golirea lor să fie
usoară şi rapidă.
 Trebuie soluţionate manipularea, transportul şi curăţirea lor de către un singur om.
Greutatea lor proprie trebuie să fie cât mai mică.
 Partea lor superioară să corespundă condiţiilor impuse de dispozitivele de ridicare a
vehiculelor de transport.
Avantajele sistemului în saci sunt:
 manipularea şi transportul sacilor închişi, bine legaţi, sunt uşoare şi simple, fără emanare
de miros urât, degajarea de praf sau zgomot. Nu sunt necesare vehicule scumpe cu sistem
de încărcare închisă, se reduce numărul muncitorilor de manipulare şi încărcare;
 Nu mai este necesară operaţia greoaie de curăţare şi întreţinere sistematică a recipienţilor;
 Se poate elimina suprastocarea nedorită a recipienţilor în perioadele de vârf datorită
cantităţilor de gunoaie puternic variabile zilnic ;
Realizarea spaţiilor de stocare este mai simplă.
Dezavantajul cel mai mare este că procurarea sacilor este destul de scumpă. Trebuie
asigurată fabricarea continuă a unei cantităţi însemnate de saci şi posibilitatea achiziţionării lor
fără perturbaţii (Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Gheorghiţă Diaconu, Protecţia şi ingineria
mediului, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p.265-267).

II.2.2. Colectarea preselectă

Materialele refolosibile care rezultă din gospodăriile populaţiei, îndeosebi cele de uz


casnic şi personal deteriorate sau uzate, sunt aduse aici de către posesorii acestora sau de către
colectorii specializaţi la punctele de colectare şi la centrele de recuperare.
Pentru o mai bună colectare a materialelor refolosibile de la populaţie şi unităţi
comerciale, au fost luate şi alte măsuri, şi anume:
 instalarea la intrarea în blocuri a unor microcontainere pentru hârtie;
 amplasarea pe cartiere, la unităţile comerciale, a unor containere pentru depozitarea
spărturilor de sticlă etc.;
S-a trecut în mod experimental şi la alte măsuri, printre care:
 predarea pe familii a unor saci din material plastic pentru colectarea hârtiei;
 amplasarea, la punctele de recolectare a reziduurilor menajere de la blocuri, a unor
containere inscripţionate pentru colectarea diferenţiată a materialelor refolosibile din
gospodăriile populaţiei.
Colectarea selectivă este determinată de două raţiuni :

14
 recuperarea mai uşoară a materialelor refolosibile (M.R.), această recuperare putându-se
face fie înaintea colectării deşeurilor urbane, fie după colectarea, în aşa numitele staţii de
tratare;
 uşurează utilizarea agricolă a deşeurilor urbane, în cazul tratării industriale prin
fermentare, separând elementele nefermentabile.
În privinţa organizării serviciului, frecvenţa colectarii va fi aleasă în funcţie de natura
deşeurilor: pentru deşeuri urbane putrescibile se păstrează sistemul stabilit prin serviciul de
salubritate, iar pentru MR ritmul de colectare poate fi mai rar (Vladimir Rojanschi, Florina Bran,
Gheorghiţă Diaconu, Protecţia şi ingineria mediului, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p. 267).

II.2.3. Tehnici şi metode de transport

În condiţiile oraşelor moderne, acest transport este strict necesar să se facă cu autovehicule
care să asigure şi uşurarea muncii fizice la încărcarea din containere sau saci.
Cerinţele principale impuse de managementul deşeurilor faţă de construcţia vehiculelor de
transportat gunoaie care trebuie întreţinute şi pe perioada exploatării lor sunt următoarele:
 să asigure încărcarea gunoaielor rapid şi pe cât posibil fără împrăştiere, degajare de praf
şi zgomot; să asigure transportarea gunoaielor complet închise şi o descărcare rapidă;
 corespunzator caracterului zonei de colectare, să asigure obţinerea unui factor util de
încărcare şi a unui grad de completare care permite exploatarea vehiculului la parametrii
cei mai economici şi folosirea la maximum a capacităţii de încărcare utilă în concordanţă
cu raporturile densităţii volumetrice a gunoaielor din zona de colectare, respectiv cu
volumul util al vehiculului;
 să fie echipate cu dispozitive de avansare continuă a gunoaielor încărcate şi de
repartizarea lor uniformă;
 construcţia lor să fie simplă şi fiabilă, exploatarea sigură, fără deranjamente;
 caroserie rotativă la arc mic şi, luând în considerare desele opriri şi porniri, să aibă
instalaţii de pornire şi frânare sigure;
 vehiculele să corespundă prescripţiilor valabile privind circulaţia pe drumuri publice şi
siguranţa circulaţiei, luând în considerare şi condiţiile de teren.
(Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Gheorghiţă Diaconu, Protecţia şi ingineria mediului, Ed.
Economică, Bucureşti, 1997, p.269).

II.3. Tehnici de prelucrare şi recuperare a deşeurilor

II.3.1. Reciclarea deşeurilor

Recuperarea şi reciclarea materialelor refolosibile nu reprezintă o activitate de dată


recentă. Dintotdeauna au existat oameni preocupaţi să colecteze, să prelucreze şi să folosească
produse degradate sau disponibilizate de primii utilizatori.
Reutilizarea resurselor reciclabile reprezintă mijloace de soluţionare a contradicţiei dintre
cerinţele procesului de creştere economică şi caracterul restrictiv al resurselor.
Numeroase tări au trecut la o coordonare unitară, pe ansamblul complexului lor, economic
a acestei activităţi, opţiunile fiind diferite, în funcţie de condiţiile specifice ale fiecăreia.
S-au intensificat acţiunile pentru reglementarea activităţilor de recuperare, cele pentru
stabilirea formelor organizatorice de colectare, precum şi eforturile de cercetare pentru găsirea
celor mai eficiente căi de recuperare şi valorificare a materialelor refolosibile.
O dată cu dezvoltarea acestei activităţi, a apărut necesitatea realizării unor dialoguri la
nivel internaţional, ceea ce a condus la apariţia unor organisme specializate. În acest context este
demn de menţionat Biroul Internaţional al Recuperării, organizaţie fără scop lucrativ, ai cărei
membrii sunt federaţii naţionale reprezentând firme de reciclare din întreaga lume.
15
În Romania, primele unităţi organizate de recuperare datează din anul 1949. Astăzi, în ţara
noastră funcţionează circa 250 de societăţi specializate în recuperare şi care lucrează efectiv, la
care trebuie să adăugăm alte numeroase firme din sfera de producţie sau a cercetării preocupate
sau chiar antrenate efectiv în activităţi de reciclare.
Când analizăm activitatea de recuperare, în mod obligatoriu trebuie să avem în vedere
evoluţia producţiei industriale, a consumului intern şi, de ce să nu recunoaştem, gradul de
capitalizare actual al societăţilor de recuperare şi nivelul blocajului financiar care finanţează şi
activitatea acestor agenţi, îndeosebi în relaţia cu populaţia.
În conturarea liniilor directoare ale dezvoltării în perspectivă a sectorului reciclării
materialelor refolosibile în economia ţării noastre, trebuie pornit de la cateva premise esenţiale,
majoritatea încurajatoare:
 potenţialul de materiale folosibile este ridicat, aceasta constituind un argument de baza în
evaluarea eficienţei activităţii economice;
 suportul tehnic şi tehnologic la nivel naţional al acestei activităţi este relativ modest, dar
poate fi simţitor îmbunătăţit fără eforturi investiţionale deosebite;
 organizarea structurală a activităţii de reciclare a materialelor refolosibile la nivel
naţional este suficient de simplă şi eficientă; îmbinarea, în viitor, în cadrul acesteia, a
formelor de proprietate de stat şi privată este în măsură să-i sporească apreciabil
valenţele;
 nivelul de sensibilizare a agenţilor economici şi a populaţiei cu privire la importanţa şi
imperativele reciclării materialelor este redus, dar poate fi sensibil îmbunătăţit prin
acţiuni concertate de mediatizare, susţinută şi de instruire la scară amplă.
Strategtia în domeniul reciclării vizează următoarele obiective principale:
 prevenirea formării deşeurilor prin promovarea tehnologiilor curate şi a ecoproduselor;
 valorificarea deşeurilor prin optimizarea sistemelor de colectare şi triere colectivă;
 eliminarea finală a deşeurilor care nu şi-au găsit o soluţie de valorificare.
(Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Gheorghiţă Diaconu, Protecţia şi ingineria mediului, Ed.
Economică, Bucureşti, 1997, p.282-283).

II.3.1.1. Compostarea gunoaielor

Compostarea gunoaielor este un procedeu cunoscut şi aplicat de multă vreme. Reziduurile


cu conţinut de substanţe organice se descompun datorită interacţiunii microorganismelor şi a
degajării de căldură şi ca rezultat se obţin o serie de produse foarte diferite utilizabile în special
în domeniul agricol. Procesul are o durată de circa o lună şi este însoţit de o degajare intensă de
caldură. Ca urmare a temperaturilor înalte, microorganismele patogene se distrug cu excepţia
celor de sporozoare. Materia descompusă deja nu mai are miros urât, poate fi tratată uşor, iar din
punct de vedere sanitar, poate fi considerată nevătămatoare. Astfel, procedeul de compostare
poate fi utilizat şi pentru neutralizarea gunoaielor menajere.
Procedeul de compostare folosit pentru tratarea reziduurilor pentru gospodărirea oraşelor
este destinat, în primul rând, pentru neutralizarea acestora, iar valorificarea produsului final
(compost) similar cu valorificarea căldurii obţinute la arderea gunoaielor poate fi considerată
numai ca un factor secundar.
Scopul principal al compostării este distrugerea agenţilor patogeni umani, animalieri şi
vegetali care se găsesc în reziduuri.
În ceea ce priveşte considerentele economice, ele sunt condiţionate de un anumit specific
local sau legislaţia internă. Principiul de bază la determinarea economicităţii trebuie să fie ca
rezultatul compostării să acopere într-o măsură cât mai mare cheltuielile legate de aceasta.
Neutralizarea gunoaielor prin compostare este utilă şi necesară, în primul rând, pentru
serviciile sanitare şi comunale şi, ca urmare, rezultatele obtinute pot fi evaluate în cifre însă pe
baza de ipoteze pot fi determinate, mai mult sau mai puţin raporturile. Veniturile realizate prin
16
valorificarea materiilor care pot fi sortate pe parcursul compostarii şi utilizate ca materii prime,
denumite şi materii utile, pot să contribuie foarte mult la reducerea preţului de cost al
compostării. Ca urmare, trebuie asigurată separarea acestor materii utile pe parcursul
compostării, într-o măsură cât mai mare posibilă.
II.3.2. Incinerarea gunoaielor

Procedeul corespunzător pentru neutralizarea gunoaielor, din punct de vedere igienic, este
arderea fără adaos de combustibil auxiliar. În prezent, mulţi specialişti consideră arderea drept
procedeul cel mai modern de neutralizare. Pe parcursul timpului au fost create în întreaga lume,
în special în oraşele mari, platforme pentru arderea gunoaielor (incineratoare).
Soluţia cea mai economică este arderea gunoaielor fără adaos de combustibil secundar.
Procedeele pentru ardere, la care gunoaiele trebuie să fie amestecate cu alte forme de combustibil
(de exemplu cărbune, gaze naturale, păcură etc.) pentru intensificarea focului trebuie să fie
utilizate numai în cazuri extreme. Când arderea gunoaielor este realizată în centrale electrice de
termoficare, este mai raţională arderea carbunelui sau a altor combustibili în cazane de abur
speciale, cu utilizarea în comun a energiei termice (aburul) produse de aceste două tipuri de
cazane.
Dezavantajul procedeului constă în principal în costurile mari de investiţii şi de exploatare.
Funcţionarea ireproşabilă a instalaţiilor necesită un personal bine instruit şi de înaltă calificare.
Fenomenele de coroziune care apar în instalaţii diminuează siguranţa de exploatare, datorită
cărui fapt, pentru asigurarea unei funcţionări continue, este inevitabilă construirea de instalaţii de
rezervă. Arderea unor sortimente de gunoaie necesită soluţii constructive speciale. Trebuie
îmbunătătiţe, de asemenea, calitaţile calorice ale materialelor arse, în special datorită variaţiilor
provocate de modificarea gunoaielor pe anotimpuri.
Prezintă o problema şi depozitarea reziduurilor rezultate din procesul de ardere (zgura şi
cenuşa). Tendinţa mondială în prezent este ca la staţiile de ardere să fie realizate şi anumite
instalaţii de utilizare a zgurii şi cenuşii în construcţii de drumuri sau producerea altor elemente
prefabricate pentru construcţii (Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Gheorghiţă Diaconu,
Protecţia şi ingineria mediului, Ed. Economica, Bucureşti, 1997, p.286).

II.4. Importanţa managementului deşeurilor

România dispune de cantităţi importante de resurse naturale, respectiv materii prime, sau
gaze naturale, însă procesarea acestor resurse generează deşeuri.
Modificarea ecosistemelor globale, datorită consumului şi producţiei, arată cât de
important este procesul de regândire a utilizării resurselor naturale de către economie şi
societate. Gestionarea deşeurilor prin valorificare (recuperare şi reciclare) reprezintă o necesitate
natională, o prioritate economică şi socială.
Recuperarea include activităţile de colectare, transport, stocare, selecţionare şi prelucrare.
Prin recuperare se înţelege extragerea din deşeuri a resurselor care pot fi refolosite. Acest
procedeu poate fi făcut prin reciclare, regenerare sau orice alt proces de extragere a materiilor
prime auxiliare. Poate fi recuperată atât partea materială, cât si cea energetică. Materialele pot fi
refolosite pentru a produce noi bunuri, iar energia poate fi convertită în energie electrică. Ca şi în
cazul eliminării, recuperarea trebuie făcută fără a periclita sănătatea oamenilor şi fără utilizarea
unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
Reciclarea directă constă în reintroducerea deşeurilor industriale recuperate în acelaşi timp
de fluxul tehnologic care le-a produs.
Reciclarea externă sau reutilizarea este activitatea industrială de reintroducere a deşeului
recuperat într-un flux tehnologic total diferit de cel care l-a produs
(http://www.ecomagazin.ro/depozitarea-şi-managementul-deşeurilor).

17
CAPITOLUL III
GESTIONAREA DEŞEURILOR ÎN JUDEŢUL SUCEAVA

III.1. Date generale

Acest studiu de caz a fost efectuat la Agenţia de Protecţia Mediului Suceava (APM) şi
urmăreşte prezentarea modului de gestionare a deşeurilor în judeţul Suceava. S-a efectuat o
anchetă statistică în anul 2008 şi acoperă perioada 2007-2009, privind deşeurile generate pe
principalele categorii (deşeuri generate din industria extractivă, deşeuri generate din alte
activităţi industriale, deşeuri municipale) şi perspective ale îmbunătăţirii managementului de
mediu în judeţul Suceava.
O parte din datele utilizate în acest raport sunt rezultatul anchetei statistice, altă parte
provin din alte baze de date realizate anual sau periodic la solicitarea Agenţiei Naţionale pentru
Protecţia Mediului. De aceea, datele prezentate în acest raport se referă atât la anul 2007, cât şi la
anii 2008, 2009, acest lucru fiind specificat în fiecare caz.
Gestionarea deşeurilor reprezintă una din problemele cele mai acute ale protecţiei
mediului, din cauza creşterii cantităţii şi diversităţii acestora. Depozitarea direct pe sol fără
respectarea unor cerinţe minime, evacuarea în cursurile de apa şi arderea necontrolată reprezintă
o serie de riscuri majore atât pentru mediul ambient, cât şi pentru sănătatea populaţiei.
Gestionarea deşeurilor cuprinde toate activităţile de colectare, transport tratare, valorificare şi
eliminare a deşeurilor, inclusiv supravegherea acestor operaţii şi monitorizarea depozitelor după
închiderea lor. Responsabilitatea pentru activităţile de gestionare revine generatorilor de deşeuri.
La nivel naţional gestionarea deşeurilor este reglementată prin două documente strategice,
aprobate prin HG nr. 1470/2004: Strategia Naţională şi Planul National de gestionare a
deşeurilor – instrumente de bază prin care se asigură implementarea politicii Uniunii Europene în
domeniul deşeurilor.
PJGD (Planul Judeţean de Gestionare a Deşeurilor) Suceava a fost elaborat de către
Consiliul Judeţean Suceava, în colaborare cu agenţia locală pentru protecţia mediului, cu
asistenţă din partea EPC (Electronic Product Code) Consultanţă de Mediu şi a fost aprobat prin
HCJ nr. 54/26.05.2008.
Cele mai importante obiective vizate de PJGD sunt:
- extinderea colectării deşeurilor în zonele urbane şi rurale nedeservite până în prezent de
servicii de salubritate;
- extinderea sistemelor de colectare selectivă a deşeurilor pentru atingerea ţintelor de
reciclare a deşeurilor de ambalaje, de echipamente electrice şi electronice, a vehiculelor
scoase din uz;
- construirea unor instalaţii de tratare a deşeurilor în scopul atingerii ţintelor de reducere a
cantităţii de deşeuri biodegradabile ajunsă pe depozite;
- închiderea depozitelor de deşeuri neconforme şi reabilitarea ecologică a
amplasamentelor;
- construirea şi operarea a două depozite de deşeuri conforme şi a cinci staţii de transfer a
deşeurilor.
În prezent este în curs de implementare măsura ISPA (Instrument for Structural Policies
for Pre-Accession/Instrumentul pentru Politici Structurale de Pre-Aderare) nr.
2005/RO/16/P/PA/001-04 pentru asistenţa tehnică necesară pregătirii de proiecte în domeniul
gestiunii deşeurilor în cinci judeţe, printre care şi Suceava.
Aceasta vizează proiectarea unui sistem integrat de gestiune a deşeurilor la nivel
judeţean, incluzând:

18
- Precolectarea, colectarea, transportul şi depozitarea reziduurilor solide;
- Organizarea şi managementul unor facilităţi adecvate de tratare şi depozitare a deşeurilor
municipale;
- Preselectarea şi organizarea reciclării deşeurilor.
Ancheta statistică aferentă anului 2008 este în curs de finalizare, astfel încât sunt redate
mai jos datele aferente anului 2007. Acestea provin de la un număr limitat de operatori
economici şi nu a fost realizată extinderea statistică la nivel judeţean.
Tabelul III.1. prezintă principalele categorii de deşeuri din anul 2007. Dintr-un total de
508817,65 tone, deşeurile generate din industria extractivă deţin un procent de 28,27%, deşeurile
generate din alte activităţi industriale 34,26%, iar deşeurile municipale 37,57%.

Tabel nr. III.1. Deşeuri generate pe principalele categorii, în anul 2007


Deşeuri generate Cantitate Procent
- tone -
Deşeuri generate din industria extractivă 143374,83 28,17%
Deşeuri generate din alte activităţi industriale 174356,82 34,26%
Deşeuri municipale 191086 37,57%
TOTAL 508817,65 100%

28% Deşeuri generate din


38%
industria extractivă

Deşeuri generate din alte


activităţi industriale

Deşeuri municipale
34%

Fig. nr.III.1. Deşeuri generate pe principalele categorii, în anul 2007

III.2. Deşeuri municipale

Categoria deşeurilor municipale include totalitatea deşeurilor generate, în mediul urban şi


rural, în gospodăriile populaţiei, în instituţii, unităţi comerciale, operatori economici (deşeuri
menajere şi asimilabile), deşeurile colectate din spaţiile publice (străzi, parcuri şi grădini, pieţe),
nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti, deşeuri de construcţii-demolări.
Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor municipale revine administraţiilor publice
locale, care, individual sau prin concesionarea acestui serviciu unui operator autorizat, trebuie să
asigure colectarea, colectarea selectivă, transportul, neutralizarea, valorificarea şi eliminarea
finală a acestor deşeuri.
Anul 2009 a adus schimbări importante în acest domeniu, din cauza faptului că spaţiile de
depozitare a deşeurilor menajere din mediul rural şi-au sistat activitatea la 16 iulie 2009, aşa
încât deşeurile municipale au trebuit transportate în vederea eliminării pe depozitele de deşeuri
care mai puteau opera. Astfel o mare parte din primăriile rurale care asigurau salubritatea cu
forţe proprii au fost nevoite să încredinţeze acest serviciu unor operatori de salubritate care
puteau asigura transportul deşeurilor la un depozit funcţional, dar au fost şi situaţii în care s-a

19
renunţat temporar la colectarea deşeurilor menajere din lipsa fondurilor necesare.
Sunt redate mai jos anumite aspecte statistice cu privire la activitatea serviciilor de
salubrizare, care se opresc însă la anul 2007, reflectând perioada pentru care dispun de date
validate.
Informaţiile privind generarea deşeurilor municipale sunt furnizate în principal de
operatorii de salubritate şi administratorii depozitelor de deşeuri pe baza chestionarelor de
anchetă statistică, fiind bazate pe estimări şi nu pe date precise obţinute prin cântăriri. Nici unul
din depozitele municipale de deşeuri din judeţul Suceava nu dispune de cântar. Din cauza lipsei
înregistrărilor cantitative şi a organizării corespunzătoare, serviciile de salubritate din mediul
rural au fost incluse în ancheta statistică abia în anul 2006.
Evoluţia cantitativă a deşeurilor municipale generate şi a celor colectate anual, este redată
în tabelul numărul III.2. de mai jos.

Tabel nr.III.2. Evoluţia cantităţilor de deşeuri municipale generate şi colectate în jud. Suceava

Tip de deşeu municipal Cantitate (tone)


2003 2004 2005 2006 2007
1.Deşeuri menajere şi
98.875 75.895 64.178 84.393 95.030
asimilabile - Total, din care:
1.1.deşeuri menajere de la
75.956 57.311 48.394 56.608 63.890
populaţie, în amestec
1.2. deşeuri menajere şi
asimilabile de la unităţi
22.878 18.413 15.348 26.225 30.450
economice, comerciale,
instituţii
1.3. Deşeuri menajere
colectate separat (fără cele 41 171 386 1.552 640
din construcţii) *
1.4. deşeuri voluminoase din
0 0 50 8 40
deşeurile menajere
2. Deşeuri din servicii
11.539 10.256 9.341 8.618 8.510
municipale **
3. Deşeuri din construcţii,
248 11.788 4.891 5.766 12.910
demolări
4. Total deşeuri municipale
110.662 97.939 78.410 98.777 116.450
colectate
5 Deşeuri generate şi
92.363 97.473 101.926 100.698 74.636
necolectate
6. Total deşeuri municipale
203.025 195.412 180.336 199.475 191.086
generate

* reprezintă cantităţile colectate selectiv de operatorii de salubritate


** deşeuri stradale, din pieţe, grădini şi parcuri

20
250,000

200,000

deşeuri (tone)
cantitate
150,000
generat
100,000 colectat

50,000

0
2003 2004 2005 2006 2007

Fig. nr.III.2. Evoluţia cantităţilor de deşeuri municipale generate şi colectate în jud. Suceava

Raportul dintre cantitatea totală de deşeuri municipale şi numărul de locuitori,


reprezintă un indicator statistic şi se numeşte indice de generare a deşeurilor: Evoluţia sa
este redată în tabelul numărul III.3.
Tabelul nr.3 Evoluţia indicelui de generare a deşeurilor municipale în jud. Suceava
Indicator de 2003 2004 2005 2006 2007
generare a deşeurilor

Tone/locuitor 0,28 0,27 0,25 0,28 0,271


8 7 5 2

tone/locuitor

0.3

0.28

0.26

0.24

0.22

0.2
2003 2004 2005 2006 2007

Fig. nr.III.3. Evoluţia indicelui de generare a deşeurilor menajere în jud. Suceava

În figura de mai sus se observă variaţia neuniformă a acestui indicator, o posibilă


explicaţie fiind calitatea precară a datelor raportate privind cantităţile de deşeuri municipale
colectate, care sunt bazate pe estimări şi nu pe cântăriri.
Conform estimării operatorilor de salubritate din judeţul Suceava, evoluţia compoziţiei
procentuale medii a deşeurilor menajere şi asimilabile colectate în perioada 2003-2007 este
redată în tabelul următor:
Tabelul nr.III.4. Evoluţia compoziţiei procentuale medii a deşeurilor menajere şi asimilabile colectate de
operatorii de salubritate
Material Anul
2003 2004 2005 2006 2007

21
Hârtie/carton 8,56 8,75 9,54 9,80 10,75
Textile 7,19 5,1 6,45 5,34 5,16
Materiale 3,66 4,2 6,00 3,62
4,35
plastice
Sticlă 8,47 11,47 8,85 11,24 12,50
Metale 4,77 4,77 3,59 2,95 3,86
Biodegradabile 53,65 55,42 52,61 53,76 51,85
Inerte 7,24 7,34 7,02 6,69 7,06
Altele 6,46 2,95 5,93 6,59 4,47

În ceea ce priveşte sistemul de colectare al deşeurilor menajere, cea mai mare pondere
o deţine metoda tradiţională de colectare în amestec. Colectarea selectivă, în scopul
valorificării materialelor reciclabile (hârtie-carton, sticlă, metale, materiale plastice) se
realizează încă la scară mică, astfel încât cantităţi importante de materii prime secundare sunt
eliminate prin depozitare. Totuşi, din acest punct de vedere, în judeţul Suceava se constată o
evoluţie pozitivă. Cantitatea de deşeuri de ambalaje colectate selectiv în anul 2009 este
redată în tabelul următor:

Tabelul nr.III.5. Cantităţi de deşeuri de ambalaje colectate selectiv în judeţul Suceava în anul 2009
Anu Cantitatea de deşeuri colectată selectiv:
l
Total, PET Plastic Hârtie/carto Sticlă Metal Lemn
din n
care:
200 1023,5 90,3 63,57 767,06 64,65 0,75 37,19
9 3 1

III.3 Deşeuri biodegradabile


Prin deşeuri biodegradabile înţelegem acele deşeuri organice care pot fi descompuse de
către diverse microorganisme. Fracţiunea biodegradabilă din deşeurile municipale, care în
România reprezintă o componentă majoră, include:
- deşeuri biodegradabile rezultate din gospodării şi unităţi de alimentaţie publică;
- deşeuri vegetale din parcuri şi grădini;
- deşeuri biodegradabile din pieţe;
- componenta biodegradabilă din deşeurile stradale;
- nămol de la epurarea apelor uzate orăşeneşti;
- deşeurile de hârtie/carton (de proastă calitate, care nu poate fi reciclată) şi lemn.
Ca alternative la eliminarea prin depozitare a deşeurilor biodegradabile, disponibile în
prezent, menţionez: compostarea (degradare aerobă) – cu producere de compost utilizabil;
degradare anaerobă cu producere de gaz utilizabil; tratare termică; tratare mecano - biologică cu
producere de deşeuri inertizate biologic, care pot fi depozitate. Potrivit Planului Judeţean de
Gestionare a Deşeurilor ţinta de reducere a deşeurilor biodegradabile depozitate în anul 2010 ar
putea fi atinsă prin compostarea individuală în mediul rural şi prin reciclarea/valorificarea
deşeurilor de hârtie/carton, lemn, etc., dar pentru anul 2013 este necesară construirea unei
instalaţii de compostare pentru tratarea deşeurilor biodegradabile colectate selectiv în mediul
urban.
Conform datelor furnizate de operatorii de salubritate, în cursul anului 2007, s-au
eliminat prin depozitare cca. 56.657 tone deşeuri biodegradabile.

22
III.4 Deşeuri periculoase din deşeurile municipale

Numeroase produse utilizate în gospodărie sunt potenţiale deşeuri menajere periculoase,


contaminând mediul când nu sunt manipulate corespunzător. Din cauza naturii lor chimice, astfel
de produse sunt adesea otrăvitoare sau iritante, pot exploda, sau pot lua foc, pot coroda metalele
cu care vin în contact. Uleiul de motor, antigelul, vopselele, diluanţii, pesticidele, substanţele de
conservare a lemnului, bateriile, detergenţii, medicamentele expirate, unele deşeuri electronice şi
electrocasnice, sunt câteva exemple de produse care pot conţine chimicale toxice, solvenţi,
metale grele, produse petroliere, ceea ce le imprimă un caracter periculos.
Tabelul numărul III.6 prezintă tipurile de deşeuri periculoase din categoia deşeurilor
municipale, conform HG nr. 856/2005.
Tabel nr.III.6. Tipuri de deşeuri periculoase din deşeurile municipale

Cod deşeu
Tip deşeu
(cf. HG. nr. 856/2005)
20 01 13* Solvenţi
20 01 14* Acizi
20 01 15* Baze
20 01 17* Substanţe chimice fotografice
20 01 09* Pesticide
20 01 21* Tuburi fluorescente şi alte deşeuri carte conţin mercur
20 01 23* Echipamente scoase din funcţiune, care conţin clorofluorcarburi
20 01 26* Uleiuri şi grăsimi, altele decât cele menţionate în 20 01 25
20 01 27* Vopsele, cerneluri, adezivi şi răşini care conţin substanţe periculoase
20 01 29* Detergenţi care conţin substanţe periculoase
20 01 31* Medicamente citostatice şi citotoxice
20 01 33* Baterii şi acumulatori cu conţinut de plumb, nichel- cadmiu, mercur, baterii şi
acumulatori nesortaţi
20 01 35* Echipamente electrice şi electronice scoase din funcţiune, care conţin componente
periculoase
20 01 37* Lemn cu conţinut de substanţe periculoase

Conform PJGD există mai multe opţiuni de colectare selectivă a fracţiei periculoase din
deşeurilor municipale cum ar fi:
- colectarea periodică prin unităţi mobile;
- colectarea directă din gospodării la solicitare telefonică – opţiune care implică costuri
ridicate;
- amenajarea unor puncte de colectare separată a deşeurilor periculoase, eventual prin
extinderea punctelor de colectare a deşeurilor reciclabile;
- instalarea unor containere pentru colectarea pe categorii a deşeurilor periculoase;
- colectarea prin magazine sau companii specializate.
Sisteme de colectare separată au fost implementate, până în prezent, doar pentru deşeurile
electrice şi electronice. O altă parte din deşeurile periculoase (uleiuri uzate, baterii şi acumulatori
auto şi portabili) se colectează separat prin unităţile de service auto, staţii de benzină, sau prin
reţelele comerciale.
Implementarea unor sisteme de colectare separată a acestor deşeuri necesită existenţa
unei infrastructuri adecvate, derularea unor campanii susţinute de conştientizare a populaţiei,
precum şi personal specializat pentru gestionarea deşeurilor periculoase.
În judeţ există un incinerator pentru deşeuri periculoase (S.C. MONDECO S.R.L.
Suceava), autorizat să preia în vederea eliminării şi aceste tipuri de deşeuri.

23
III.5 Tratarea şi valorificarea deşeurilor municipale
Valorificarea deşeurilor municipale este una din opţiunile prioritare de gestionare a
acestora, cu scopul conservării resurselor naturale şi a reducerii efectelor negative asupra
mediului cauzate de eliminarea deşeurilor prin depozitare.
La sfârşitul anului 2009 îşi desfăşurau activitatea 16 operatori economici autorizaţi pentru
colectarea deşeurilor de ambalaje, care deţineau 16 puncte de lucru pe teritoriul judeţului
Suceava şi 5 operatori economici autorizaţi pentru reciclarea deşeurilor de ambalaje, dintre care
1 pentru deşeuri de hârtie/carton şi 3 pentru deşeuri de ambalaje de plastic.
Conform raportărilor lunare, cantităţile de deşeuri de ambalaje de hârtie şi PET colectate şi
valorificate în judeţul Suceava, au înregistrat următoarea evoluţie:

Tabel nr.III.7. Evoluţia cantităţilor de deşeuri de ambalaje de hârtie şi PET colectate în scopul valorificării
în judeţul Suceava
Deşeuri de hârtie şi carton Deşeuri din PET
Anul Cantitate colectată Cantitate Cantitate colectată Cantitate
(tone) valorificată (tone) valorificată
(tone) (tone)
2003 10.198 10.198 32,74 27,94
2004 14.146 14.146 105,2 81,91
2005 10.741 10.741 209,69 224,13
2006 8.337 8.337 274,65 278,49
2007 7.960 7.960 347 335
2008 7.876 7.876 373 389
2009 5.607 5.607 638 618

750
cantitati de deseuri

600
colectat
PET Tone

450 valorificat

300

150

0
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Fig. nr. III.4. Evoluţia cantităţilor de deşeuri de PET colectate şi în valorificate în jud. Suceava

În numărul III.4. se observă că începând din 2003 până în 2009 colectarea cantităţilor de
deşeuri de PET a crescut de la an la an, ceea ce a dus la degradarea mediului, dar totodată la
promovarea campaniilor pentru protejarea naturii.
În România, depozitarea constituie principala opţiune de eliminare a deşeurilor municipale.
Incinerarea nu reprezintă încă o metodă uzuală pentru tratarea/eliminarea deşeurilor municipale.
Puterea calorică a deşeurilor este scăzută, făcând ineficient procesul de incinerare cu recuperare de
energie. În prezent, în România nu există instalaţii de incinerare a deşeurilor municipale.

24
III.6 Depozitele de deşeuri municipale
Nici unul din cele 7 depozite de deşeuri municipale din judeţ, clasificate după tipurile de
deşeuri depozitate ca depozite nepericuloase (clasa b), nu este conform prevederilor Directivei
nr. 1999/31/EC privind depozitarea deşeurilor.
Potrivit angajamentelor asumate de România în procesul de negociere al Capitolului 22
– Mediu, cu privire la implementarea Directivei pentru depozitarea deşeurilor, transpusă în
legislaţia noastră prin H.G. nr. 349/2005, s-au obţinut următoarele perioade de tranziţie pentru
depozitele municipale neconforme, prezentate în tabelul numărul III.8:

Tabel nr. III.8. Depozite de deşeuri municipale din judeţul Suceava care au obţinut perioadă de tranziţie

Nr. Nume depozit Suprafaţa Anul Data la care afost sistată Opţiunea aleasă pentru
crt. ocupată programat depozitarea eliminare după sistarea
(ha) pentru sistarea depozitării
activităţii
1 Depozit de deşeuri Siret 31.12.2008 Depozitul municipal
0,8 2008
Botoşani
2 Depozit de deşeuri 31.12.2008 Depozitul municipal
1,7 2008
Buliceni/Vatra Dornei Câmpulung Moldovenesc
3 Depozit de deşeuri 31.12.2008 Depozitul municipal
11,5 2008
Suceava Fălticeni
4 Depozit de deşeuri 16.07.2009 * Depozitul municipal
4,43 2009
Rădăuţi Botoşani
5 Depozit de deşeuri - -
1 2010
Antileşti/Fălticeni
6 Depozit de deşeuri - -
Hurghiş/ Câmpulung 1,62 2011
Moldovenesc
7 Depozit de deşeuri - -
2,12 2011
Gura Humorului

* Depozitul Rădăuţi, trebuia să sisteze depozitarea la data de 16.07.2009. În acest scop


APM Suceava a eliberat avizul de mediu la încetarea activităţii de depozitare, dar S.C.
SERVICII COMUNALE S.A. Rădăuţi (operatorul depozitului) a solicitat şi a obţinut în instanţă
suspendarea acestuia. APM Suceava a făcut recurs şi a câştigat procesul, însă procedurile
juridice au durat până în decembrie 2009, astfel încât depozitul de deşeuri Rădăuţi şi-a continuat
activitatea până la 31.12.2009.
În cursul anului 2009 spaţiile de depozitare a deşeurilor din mediul rural au fost
reinventariate fiind identificate un număr de 136 spaţii de depozitare active, comparativ cu 177
câte au fost identificate cu ocazia elaborării Planurilor de gestionare a deşeurilor. Acestea au fost
în cea mai mare parte închise şi ecologizate, conform prevederilor HG nr. 349/2005 privind
depozitarea deşeurilor. Astfel la sfârşitul anului 2009 două spaţii de depozitare a deşeurilor din
localităţile Slatina şi Ostra nu fuseseră încă ecologizate. Deşeurile menajere din localităţile rurale
sunt depozitate pe depozitele Fălticeni, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi,
Botoşani şi Târgu Neamţ. Aceasta implică însă cheltuieli suplimentare, astfel încât câteva
primării au sistat activitatea de colectare a deşeurilor de la populaţie în anul 2009, urmând să fie
reluată în anul 2010, odată cu stabilirea unor taxe de salubritate mai mari.

III.7 Deşeuri de producţie


Deşeurile de producţie reprezintă totalitatea deşeurilor generate din diferite activităţi
economice, acestea putând fi deşeuri nepericuloase sau periculoase.
Obiectivele prioritare ale gestionării deşeurilor sunt:

25
1.prevenirea sau reducerea producerii de deşeuri şi a gradului de periculozitate al acestora
prin:
- dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale;
- dezvoltarea tehnologiei şi comercializarea de produse care, prin modul de fabricare,
utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra creşterii
volumului sau periculozităţii deşeurilor ori asupra riscului de poluare;
- dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finală a substanţelor periculoase
din deşeurile destinate valorificării;
2. reutilizarea, valorificarea deşeurilor prin reciclare, recuperare sau orice alt
proces prin care se obţin materii prime secundare, ori utilizarea deşeurilor ca sursă de energie.
Procesele şi metodele folosite pentru valorificarea sau eliminarea deşeurilor nu trebuie să
pună în pericol sănătatea populaţiei şi a mediului, respectând în mod deosebit următoarele:
- să nu prezinte riscuri pentru apă, aer, sol, faună sau vegetaţie;
- să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut;
- să nu afecteze peisajele sau zonele protejate/zonele de interes special.
- se interzice abandonarea, aruncarea sau eliminarea necontrolată a deşeurilor.
În continuare prezint câteva fluxuri de deşeuri de producţie monitorizarte lunar de APM
Suceava.

III.7.1 Deşeuri lemnoase


Deţinătorii deşeurilor lemnoase au următoarele obligaţii:
- să depoziteze deşeurile lemnoase în mod selectiv, pe platforme betonate, special
amenajate,
- să respecte reglementările de mediu specifice şi, dupa caz, Normele aprobate prin
Ordinul MAAP nr. 635/2002 (termene, modalităţi şi perioade de exploatare a masei
lemnoase ),
- se interzice abandonarea deşeurilor de orice tip pe terenurile agricole, în zonele
cursurilor de apă, lacuri, terenuri virane, rigole stradale,
- să ţină evidenţa cantităţilor de deşeuri lemnoase pe categorii,
- este interzisă acoperirea, deşeurilor lemnoase destinate valorificării drept combustibil,
cu produse sintetice şi tratarea lor cu produse chimice.
În judeţul Suceava, peste 52% din suprafaţă o reprezintă pădurile. Principala resursă
energetică utilizată din ce in ce mai mult o constituie lemnul (inclusiv deşeurile din lemn).
Există resurse importante de lemn şi deşeuri lemnoase, acestea fiind încă doar parţial utilizate in
scopuri energetice, în principal în centralele termice ale unităţilor de prelucrare a lemnului.
Dezvoltarea sectorului privat în domeniul prelucrării lemnului a condus la creşterea
numărului de instalaţii de debitat material lemnos, acestea concentrându-se mai ales în zona de
munte. În paralel, cererea de rumeguş a scăzut în unele perioade, din cauza sistării unor activităţi
ce foloseau drept materie primă sau resursă energetică rumeguşul.
Din această cauză, în judeţul Suceava exista în zona de munte un excendent de rumeguş
care a determinat crearea unor depozite necontrolate în anii anteriori. Prin demersurile
autorităţilor locale şi a celor de protecţia mediului acestea au fost în parte desfiinţate şi
ecologizate, fiind căutate soluţii pentru valorificarea energetică a acestei resurse secundare.
În municipiile Rădăuţi şi Fălticeni, cantităţile de deşeuri lemnoase rezultate din
activităţile agenţilor economici (resturi de la prelucrarea primară: rumeguş, tocătură, lăturoaie)
sunt utilizate de firma S.C. EGGER ROMÂNIA S.R.L. pentru producerea de plăci aglomerate
din lemn care are o capacitate de producţie de 1147 tone /zi şi 60 milioane mc/an hârtie
impregnată pentru acoperirea plăcilor aglomerate din lemn. Firma şi-a înfiinţat o reţea de
preluare a rumeguşului şi a celorlalte deşeuri lemnoase, în acest scop are încheiate contracte cu
firme de exploatare şi de prelucrare a lemnului.

26
În anul 2009 firma a colectat/generat o cantitate de 249985 tone deşeuri lemnoase
(rumeguş, capete, tocătură, resturi de lemn) şi a valorificat cantitatea de 259505 tone.
Pentru zonele Câmpulung Moldovenesc, Vama, Moldoviţa, Pojorâta, Stulpicani, Fundul
Moldovei, Breaza, cantităţile de deşeuri din lemn generate sunt valorificate doar parţial, pentru
producerea de energie termică în centralele pe rumeguş şi uscătoarele de cherestea şi de către
populaţie. În perioada de iarnă deşeurile sunt folosite în totalitate, probleme apărând doar în
sezonul cald, când 20% din rumeguşul produs nu se foloseşte, deoarece centralele termice proprii
sunt mai puţin folosite şi populaţia utilizează de asemenea cantităţi mai mici.
În judeţul Suceava deşeurile lemnoase generate provin din instalaţiile de debitat, din
prelucrarea secundară a lemnului, din resturi de exploatare, etc.
Nu se cunoaste numărul exact de firme active în prelucrarea primară şi secundară a
lemnului (gatere, banzicuri, circulare) ci un număr aproximativ de 800 instalaţii de debitat
material lemnos. Capacitatea de prelucrare a acestor instalatii este de aprox. 160.000 mc/lună
rezultând următoarele deşeuri:
- rumeguş - cca 20.000 mc/lună care este preluat şi valorificat la CT (Centrale termice) pe
rumeguş, uscătoare de lemn, instalaţii de brichetat rumeguş uscat, sau la populaţie.
- calote, capete, coajă - cca 30.000mc/lună sunt tocate şi livrate la fabricile de celuloză
din ţară.
Agenţii economici care au instalaţii de brichetat şi care produc brichete le valorifică
numai pe plan intern, ca agent termic.
O parte din agenţii economici din judeţ care debitează sau prelucrează secundar lemnul au
incluse în programele de conformare măsuri privind achiziţionarea unor instalaţii pentru
brichetat sau peletizat rumeguş. Există cca. 51 centrale termice pe rumeguş care valorifică
deşeurile rezultate din prelucrarea lemnului , 10 instalaţii de brichetat rumeguş uscat şi aprox. 35
de uscătoare pentru lemn, care utilizează rumeguşul ca sursă de energie.
Conform raportărilor care sunt primite de la principalii operatori economici din judeţ care
au ca obiect de activitate prelucrarea primară şi secundară a materialului lemnos, înanul 2009,
cantitatea de deşeuri lemnoase generată/valoricată se prezintă astfel:
cantitate generată = 315135 tone
cantitate valorificată = 327475 tone (inclusiv din stocul anului anterior)
din care:
rumeguş
cantitate generată = 144611 tone
cantitate valorificată =150156 tone (inclusiv din stocul anului anterior)

III.7.2 Anvelope uzate


În conformitate cu prevederile HG nr.170/12.02.2004, privind gestionarea anvelopelor
uzate, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, persoanele juridice care introduc pe piaţă
anvelope noi sau uzate destinate reutilizării, au obligaţia să asigure colectarea anvelopelor uzate
în limita cantităţilor introduse pe piaţă în anul precedent.
Obiectivele de recuperare se realizează etapizat astfel: în anul 2005 trebuia colectată 60%
din cantitatea introdusă pe piaţă în 2004, în anul 2006, 70% din întreaga cantitatea introdusă pe
piaţă în anul 2005, iar din anul 2007 procentul de recuperare a crescut la 80% raportat la
cantităţile introduse pe piaţă în anul anterior.
Persoanele juridice care introduc pe piaţa naţională anvelope noi şi/sau uzate destinate
reutilizării au obligaţia de a plăti suma de 1 RON/kg anvelope la Fondul pentru mediu. Suma
menţionată se va plăti numai în cazul neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute în anexa nr. 3 din HG
nr.170/2004. Plata se face pe diferenţa dintre obligaţiile anuale prevăzute şi obligaţiile realizate
efectiv de persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau uzate destinate
reutilizării. Obligaţiile pot fi îndeplinite individual sau prin transferarea responsabilităţii către
persoane juridice autorizate, potrivit Ordinului comun MMGA nr. 243/2004 şi MEC nr.

27
386/2004
Evoluţia cantităţilor de anvelope uzate generate/colectate şi valorificate este redată în
tabelul următor:

Tabel nr. III.9. Variaţia cantităţilor de anvelope uzate 2005 -2009

Activitate Anvelope uzate (tone)


2005 2006 2007 2008 2009
Generate/ 301 2175 5495 7774 9568
Colectate
Valorificate 315 537 532 2974 7142

În concluzie pe parcursul anului 2008, în total, au fost colectate 7774 tone şi s-au
valorificat 2974 tone deşeuri de anvelope.
Cantităţile de deşeuri de anvelope uzate se valorifică în instalaţiile proprii ale S.C.
SUPERMAG IMPERIAL SRL Câmpulung Moldovenesc care în anul 2009 a colectat, din toată
ţara, de la firme cu care are încheiate contracte de colectare în vederea valorificării, şi din import,
cantitatea de 9041 tone din care 2328 tone numai din judetul Suceava.
Din cantitatea totală colectată/generată S.C. SUPERMAG IMPERIAL SRL a valorificat
6657 tone (din care: prin reciclare = 6236 tone şi coincinerare = 421,0 tone), rezultand pudreta –
granule şi alte deşeuri din fier (sârmă) şi puf textil din reciclare.
Pe parcursul anului 2009, în total, au fost colectate 9565 tone şi s-au valorificat 7142 tone
deşeuri de anvelope.

III.7.3 Depozitarea deşeurilor industriale

Deşeurile industriale generate de agenţii economici sunt depozitate în general în spaţii de


depozitare proprii, situate în incintă sau în afara unităţilor. Acestea nu au fost realizate conform
prevederilor Directivei 1999/31/CE, nici din punctul de vedere al deşeurilor admise la depozitare
şi nici din punct de vedere constructiv. Depozitele de deşeuri industriale neconforme îşi
încetează activitatea, în concordanţă cu calendarul din anexa nr. 5 la HG nr. 349/2005 privind
depozitarea deşeurilor, costurile de închidere şi reabilitare a zonei urmând să fie suportate de
agenţii economici.
Depozitele de deşeuri industriale neconforme de pe teritoriul judeţului Suceava care se
regăsesc în anexa nr. 5 la HG nr. 349/2005 sunt prezentate în tabelul numărul III.10.
Tabel nr.10 Depozitele de deşeuri industriale din judeţul Suceava
Clasa depozit Anul programat
Nr. Suprafaţa
Nume agent economic/depozit conform HG pentru închidere sau
crt. Judeţ ocupată (ha)
349/2005 conformare
1 SC AMBRO SA depozit de nămol organic b 2,78 31.12.2006(i)
SC AMBRO SA depozit de nămol
2 b 7,62 31.12.2006(i)
anorganic
SC REGNAFOR SA depozit de coajă şi
3 b 0,85 31.12.2006(i)
rumeguş Chilia
Suceava SC DORNAFOR SA depozit de coajă şi
4 b 0,5 până la 16.07.2009(i)
rumeguş
SC TERMICA SA Suceava (M.A.I) depozit
5 b 49 31.12.2009(c)
de zgură şi cenuşă
Ostra -Valea Straja-MINBUCOVINA Vatra
6 b 0,11 31.12.2010(i)
Dornei iaz de decantare

S-a finalizat lucrarea: „Modificarea tehnologiei de evacuare a zgurii şi cenuşii prin

28
execuţia unui sistem de captare a cenuşii în stare uscată, într-un siloz de cenuşă.” (PV recepţie la
terminarea lucrărilor nr. 981/19.01.2010). Actualmente se efectuează probe tehnologice.
Depozitul de zgură şi cenuşă este în procedură de închidere şi ecologizare. S-a obţinut
Avizul de mediu nr. 37/17.07.2008, cu program de conformare, Avizul de gospodărire a apelor
nr. 33/12.12.2008, şi Acordul de mediu nr.1/06.01.2009 emis de ARPM Bacău.
Depozitele de deşeuri cu termen limită de sistare a activităţii 31.12.2006, au respectat
această obligaţie, obţinând aviz de mediu la încetarea activităţii de eliminare a deşeurilor.
Pentru depozitarea nămolului anorganic S.C. AMBRO S.A. a construit o celulă ecologică
cu suprafaţa de 0,41ha, încercând între timp să găsească soluţii viabile de valorificare a acestor
deşeuri. Actualmente nu se mai generează nămol anorganic, activitatea de producţie a celulozei
sulfat fiind sistată.
Şi iazul de decantare Valea Străjii, aparţinând S.C. MINBUCOVINA S.A. Vatra Dornei,
şi-a sistat activitatea încă de la 31.12.2006, odată cu încetarea activităţii de preparare a
minereului polimetalic la uzina de preparare Tarniţă. În prezent nu se mai pune problema
generării deşeurilor de tipul sterilului de flotaţie.

III.8 Deşeuri generate din activităţi medicale


Deşeurile rezultate din activităţile medicale sunt deşeurile generate în spitale, policlinici,
cabinete medicale umane şi veterinare etc. şi se împart în două categorii:
- Deşeuri medicale periculoase (infecţioase, înţepătoare, anatomopatologice etc.);
- Deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere.
În anul 2009, la nivelul judeţului Suceava s-a continuat implementarea prevederilor
Directivei Consiliului nr. 2000/76/CE privind incinerarea deşeurilor şi realizarea obiectivelor
stabilite prevăzute în H.G. 128//2002 privind incinerarea deşeurilor modificată şi completată
prin H.G. 268/2008.
Deşeurile medicale periculoase provenite din unităţi sanitare se elimină prin incinerare la
S.C. MONDECO S.R.L. Suceava şi S.C. SUPERSTAR COM S.R.L.. Rădăuţi, care deţin
autorizaţie de mediu.
În cursul anului 2009 a fost revizuită autorizaţia de mediu a S.C. MONDECO S.R.L.,
astfel că în momentul de faţă poate să incinereze toate tipurile de deşeuri mai puţin cele
specificate în H.G. 856/2002 la codul 01.
Deşeuri spitaliceşti se clasifică în:
- deşeuri nepericuloase;ambalaje materiale sterile, flacoane de perfuzie fără contact de sânge
sau cu alte lichide, hârtie, resturi alimentare, saci si alte ambalaje din material plastic,
recipiente din sticla care nu au avut contact cu sângele sau cu alte lichide biologice;
- deşeuri periculoase specificate de Catalogul European al deşeurilor/ deşeuri periculoase
Nu pot fi incinerate deşeuri radioactive şi explozibile. În incinerator se ard în principal
deşeuri periculoase. Deşeurile nepericuloase sunt acceptate la incinerare numai în condiţiile în
care acestea nu se pot valorifica.
Direcţia de Sănătate Publică Suceava a monitorizat respectarea obligaţiilor asumate
privind închiderea crematoriilor de către toate unităţile sanitare, termenele de conformare fiind
cele din tabelul de mai jos:

Tabel nr. III.11. Termenele de închidere ale crematoriilor neconforme existente prevăzute în HG 268/2005
Total crematorii existenţe 2004 2005 2006 2007 2008
în judeţ existente / închise până la 31.12.
10 10/3 7/2 5/5 - -

Unităţile sanitare elaborează şi aplică cu prioritate programe, strategii de management şi


proceduri medicale care să prevină generarea de deşeuri periculoase sau să reducă pe cât posibil

29
cantităţile produse. Unităţile sanitare elaborează şi aplică planul propriu de gestionare a
deşeurilor rezultate din activităţile medicale, în concordanţă cu regulamentele interne şi cu
codurile de procedură, pe baza reglementărilor în vigoare.

Tabel nr. III.12. Evoluţia cantităţilor de deşeuri medicale periculoase colectate şi eliminate în judeţul Suceava în
perioada 2000-2008
Judeţ Cantitate de deşeuri medicale periculoase (tone)
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Suceava 287,39 234,56 175,56 178 195,993 193.53 135

15000

10000
tone
5000

0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

tone 13264 13312 13631 9336 10545 5686 3720

Fig. nr. III.5. Evoluţia cantităţilor de deşeuri medicale periculoase colectate şi eliminate în judeţul Suceava în
perioada 2000-2008

În anul 2008 instalaţia de incinerare S.C. SUPERSTAR COM S.R.L. Rădăuţi a fost
reautorizată (aut. mediu nr. 586/17.12.2008) şi a obţinut autorizaţie de transport deşeuri
periculoase, altele decât cele spitaliceşti (aut. de transport nr. 378/14.01.2008).
În cursul anului 2009, S.C. SUPERSTAR COM S.R.L. a înregistrat la ARPM Bacău -
solicitarea cu nr. 13347/16.09.2009, documentaţie nr. 344/23.09.2009 pentru construirea unui
incinerator nou cu capacitate mai mare de 3500 t/an, incinerator cu pat mobil în mişcare cu
sistem de absorbţie cu cărbune activ.

III.9 Fluxuri speciale de deşeuri

III.9.1 Ambalaje şi deşeuri de ambalaje


Directiva 94/64 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje este transpusă
în legislaţia naţională prin HG nr. 621/2005, cu modificările ulterioare (HG nr. 1872/2006).
Acest act normativ stabileşte obligaţia agenţilor economici şi ai administraţiei publice locale de a
asigura colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje în scopul valorificării şi de a raporta anual
autorităţilor de mediu informaţii referitoare la gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje.
Realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje este
responsabilitatea agenţilor economici care introduc pe piaţă produse ambalate
(producători/importatori), care ambalează produse ambalate (ambalatori de produse ambalate)
sau cei care introduc pe piaţă ambalaje de desfacere (importatori/producători de pungi de plastic,
hârtie, farfurii şi pahare de unică folosinţă, filme aderente, pungi pentru sandvişuri, folie de
aluminiu, etc.).
Pentru anul 2010, obiectivul anual de valorificare a deşeurilor de ambalaje reprezintă
48% din greutatea deşeurilor de ambalaje introduse pe piaţa naţională, din care minim 42%
trebuia valorificat prin reciclare.
In momentul de faţă sunt 5 operatori economici autorizaţi în vederea preluării
responsabilităţii realizării obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de
ambalaje, şi anume: S.C. ECO-ROM AMBALAJE S.A. – asociaţia producătorilor de ambalaje şi

30
produse ambalate, deţinătoare a licenţei „Punctul Verde”; S.C. ECOLOGIC 3R S.R.L. Brăila;
S.C. INTERSEMAT S.R.L. (fost S.C. INTERSEROH S.R.L.), S.C. SOTA GRUP 21 S.R.L.
Piteşti şi S.C. ECO-X S.R.L. VÂNĂTORI Vrancea.
În anul 2008, 19 agenţi economici au transferat responsabilitatea pentru realizarea
obiectivelor, menţându-şi această opţiune şi pentru anul 2009.
Se supun obligaţiilor de raportare a datelor operatorii economici care produc/importă
ambalaje în vederea comercializării, operatorii economici care produc/importă ambalajele pentru
ambalarea propriilor produse, cât şi cei care introduc pe piaţa naţională produse ambalate.
Conform datelor raportate de operatorii economici menţionaţi, cantitatea de ambalaje
introdusă pe piaţa naţională de operatorii din judeţul Suceava în anul 2009 are următoarea
structură pe tip de material:

Tabel nr. III.13. Cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţa românească în anul 2009 de către producători şi
importatori de ambalaje şi produse ambalate, din judeţul Suceava.
Cantităţi Procent
Material
(tone) (%)
Sticlă 367 11,77
Plastic 261 8,37
Hârtie şi carton 459 14,72
Aluminiu 0.01 0,03
Oţel 19 0,60
Lemn 2002 64,19
Altele 11 0,35
Total 3119,01 100

Consiliile locale, conform Ordinului nr. 927/2005, au obligaţii de raportare a datelor


privind deşeurile de ambalaje şi planul de recuperare a deşeurilor de ambalaje.
Sunt redate cantităţile gestionate din anul 2009.

Tabel nr. III.14. Deşeuri de ambalaje gestionate de consiliile locale în anul 2009

Cantităţile de deşeuri de ambalaje (tone)


preluate valorificate Eliminate prin:
Total Din care Total din care: Incinerare Depozitare
toxice sau Reciclate Valorificate Alte forme controlată
periculoase energetic de reciclare

14112,05 0 1327,9 1276,8 37,19 13,91 0 12784,15

Prevederile Ordinului nr. 927/2005, includ şi operatorii economici specializaţi, inclusiv


operatorii de salubritate care preiau direct de la persoane juridice şi/sau fizice pe bază de contract
şi/sau adeverinţă de primire şi plată deşeurile de ambalaje în vederea valorificării şi care au
obligaţii de raportare a datelor privind deşeurile de ambalaje preluate si gestionate.
Sunt prezentate în tabelul care urmează cantităţile gestionate în anul 2009:

Tabel nr. III.15. Deşeuri preluate de operatori specializaţi în preluarea deşeurilor de ambalaje de la persoane fizice
sau juridice în anul 2009

Cantitate de deşeuri de ambalaje valorificată(tone)


Cantitate de deşeuri de ambalaje
preluată (tone) Toxice sau
Total din care reciclate
periculoase
23284 20190 20190 0

31
III.9.2 Deşeuri din echipamente electrice şi electronice (DEEE)
Potrivit prevederilor HG nr. 448/2005 prin deşeuri de echipamente electrice şi electronice
provenite de la gospodăriile particulare se înţeleg DEEE de la gospodăriile populaţiei, dar şi din
surse comerciale, industriale, instituţionale şi alte surse care, datorită naturii şi cantităţii lor sunt
similare celor provenite din gospodăriile particulare.
Pentru colectarea separată a DEEE şi atingerea obiectivelor naţionale de colectare
stabilite prin negocieri, au fost înfiinţate puncte de colectare selectivă a acestor deşeuri. În
acelaşi timp distribuitorii de DEEE –uri sunt obligaţi să primească la schimb, în regim unu la unu
deşeuri electrice şi electronice echivalente cu echipamentul cumpărat.
Au fost înfiinţate punctele de colectare selectivă a DEEE în toate localităţile urbane cu
peste 20.000 locuitori, astfel încât în prezent funcţionează pe raza judeţului următoarele centre de
colectare DEEE, prezentate în următorul tabel:
Tabel nr. III.16. Puncte de colectare DEEE în judeţul Suceava

Administrator Amplasament Autorizaţia de mediu Observaţii

Punct de colectare DEEE judeţean


SC GOSCOM SA Fălticeni - Str. 13 Decembrie, Autorizaţie de mediu nr. Punct de colectare judeţean comun
Fălticeni nr. 25 (incinta SC GOSCOM 310/20.06.2006, valabilă cu punct de colectare localitate cu
SA) 20.06.2011 peste 20.000 locuitori

Punct de colectare DEEE localităţi cu peste 100.000 locuitori


SC ROSAL GRUP Suceava - Calea Unirii, nr.31A Autorizaţia de mediu Începând cu data de 24.05.2007
SRL Suceava (incinta SC ROSAL GRUP nr.443/28.09.2007, valabilă este punctul de colectare DEEE
SRL) 28.09.2010 desemnat de Primăria Suceava

Puncte de colectare DEEE – oraşe cu peste 20.000 locuitori


SC SERVICII Rădăuţi - Str. Grănicerului, nr. 4 Autorizaţie de mediu nr. Punct de colectare desemnat de
COMUNALE (incinta punctului termic nr. 3) 51/15.02.2007, valabilă Primăria Rădăuţi
SA Rădăuţi 15.02.2010

SC FLOR- Câmpulung Moldovenesc - Str. Autorizaţie de mediu nr. Punct de colectare desemnat de
CONSTRUCT Uzinei, nr. 6 (incinta SC FLOR 537/30.10.2006 valabilă Primăria Câmpulung
SRLSuceava - CONSTRUCT SRL) 30.10.2011
Agenţia Câmpulung
SC GOSCOM SA Fălticeni - Str. 13 Decembrie, Autorizaţie de mediu nr. Punct de colectare judeţean comun
Fălticeni nr. 25 (incinta SC GOSCOM 310/20.06.2006, valabilă cu punct de colectare local
SA) 20.06.2011

Autorităţilor administraţiei publice locale le revine sarcina organizării serviciului de


salubrizare a localităţii, care include şi colectarea selectivă a DEEE. Astfel în judeţ mai sunt
operaţionale următoarele puncte de colectare DEEE:

Tabel nr. III.17. Alte puncte de colectare DEEE- oraşe cu mai puţin de 20.000 locuitori
Administrator Amplasament Autorizaţia de mediu Observaţii

Primăria Vatra Dornei prin Vatra Dornei - Str. Dornelor, nr. Autorizaţia de mediu nr. Punct de colectare
Direcţia Adminis-trării 20 145/18.04.2007, valabilă desemnat de primărie
Domeniului Public incinta DADP 18.04.2012
Primăria Gura Humorului, Gura Humorului - Str. Autorizaţia de mediu nr. Punct de colectare
prin Mânăstirea Humorului, nr. 105 45/23.02.2008, valabilă desemnat de primărie
Serviciul Public de la sediul Direcţiei Publice de 23.02.2013
Salubritate Servicii Edilitare

32
Primăria Siret prin serviciul Siret – Str. Castanilor, fn Autorizaţie de mediu nr Punct de colectare
public de salubrizare 41/09.02.2007, valabilă desemnat de primărie
09.02.2012
Chiar şi operatori economici privaţi au fost interesaţi de colectarea deşeurilor de
echipamente electrice şi electronice. Astfel, la sfârşitul anului 2009 erau autorizaţi pentru această
activitate următorii operatori:

Tabel nr. III.18. Puncte de colectare DEEE private


Administrator Amplasament Autorizaţia de mediu Observaţii
SC DIASIL SERVICE Suceava - Str. Grigore Autorizaţia de mediu A fost desemnat de
SRL Suceava Alexandru Ghica, nr.18 bis nr.156/26.04.2009 revizuită Primăria Suceava ca
(incinta SC DIASIL SERVICE la data de 12.08.2009, punct de colectare în anii
SRL Suceava) valabilă 24.04.2012 2005, 2006. Începând cu
luna mai 2007 a devenit
punct de colectare DEEE
privat.
SC CNDPI ROMSOFT Suceava – Str. Universităţii, nr. 27 Autorizaţia de mediu nr. Punct de colectare privat
SA – 603/11.12.2007, aparţinând unui
magazin Suceava valabilă11.12.2012 producător de EEE.
Colectează doar DEEE
din categoria 3.
SC COM REMAT SRL Suceava, Calea Unirii, nr. 31A Autorizaţia de mediu Punct de colectare privat
Iaşi nr.156/26.04.2009 revizuită
la data de 12.08.2009,
valabilă 24.04.2012
SC REMAT SCHOLZ Suceava, Calea Unirii, fn (după Autorizaţia de mediu nr. Punct de colectare privat
SRL FILIALA gară) 558/10.12.2008, valabilă Nu a colectat DEEE până
MOLDOVA SRL Suceava 10.12.2013 la sfârşitul anului 2009

SC PĂLTINIŞ SRL Vatra Vatra Dornei, str. Argestru, fn Autorizaţia de mediu nr. 430/ Punct de colectare privat
Dornei 07.11.2009, valabilă
07.11.2019

SC SERVICII Comuna Dărmăneşti, str Gării, nr. Autorizaţie de mediu, Punct de colectare privat
ECOLOGICE PAVA SRL 649 (fosta bază COMCEREAL) Nr. 339/25.08.2009, valabilă
până la 25.08.2019

Pentru a accelera procesul de colectare selectivă a DEEE – urilor în perioada 2007-2009


s-au derulat campanii naţionale de colectare selectivă a DEEE, „MAREA DEBARASARE”, la
care, în cursul anului 2008 au fost antrenate şi localităţi din mediul rural. Se observă scăderea
cantităţii de DEEE - uri colectate în cadrul acestor campanii.

Tabel nr. III.19. Cantităţi DEEE colectate în cadrul campaniilor naţionale Marea Debarasare

Cantităţi DEEE (tone)


2007 2008 2009
30,09 138,75 6,8

Din iniţiativa firmei S.C. ECOREC RECYCLING S.R.L. Bacău, în cursul anului 2009 s-
au organizat 3 campanii „ZIUA COLECTĂRII”, la care au fost antrenate în cea mai mare parte
localităţi din mediul rural, dar şi câteva localităţi urbane mici. Cantităţile colectate în aceste
campanii sunt redate în tabelul următor:

Tabel nr. III.20. Cantităţi de DEEE-uri colectate în cadrul campaniilor Ziua Colectării

33
Cantităţi DEEE (tone)
30 martie 2009 11 mai 2009 7 septembrie 2009
11,692 12,684 11,346

Aceste campanii au fost eficiente astfel încât S.C. ECOREC RECYCLING S.R.L. Bacău
a încheiat contracte de colaborare cu 7 primării din judeţ, furnizându-le şi containere roll on
pentru colectarea DEEE-urilor. Primăriile care au încheiat astfel de contracte sunt: Salcea, Solca,
Vicovu de Sus, Horodnic de Jos, Marginea, Grăniceşti şi Vadu Moldovei.
Cu toate eforturile depuse, cantităţile de DEEE - uri colectate în judeţul Suceava prin
punctele de colectare şi prin firme autorizate sunt sub cele stabilite prin ţintele naţionale, după
cum se vede în tabelul următor:

Tabel nr. III.21. Cantităţi de DEEE-uri colectate prin punctele de colectare şi prin firme autorizate

Anul Cantitatea de DEEE (tone)


colectată valorificată tratată
2006 8,1 0 0
2007 57,94 0 0
2008 160,29 0 22,75

III.9.3 Vehicule scoase din uz (VSU)


Gestionarea vehiculelor scoase din uz este reglementată prin HG nr. 2406/2004, cu
modificările şi completările aduse de HG 1313 din 20 septembrie 2006 şi HG nr.1633 din 29
decembrie 2009. HG 2406 din 21 decembrie 2004 transpune Directiva nr. 2000/53/CE .
Principalele obiective ale acestei Directive sunt prevenirea producerii de deşeuri provenite
de la VSU precum şi reutilizarea, reciclarea şi alte forme de valorificare a VSU şi a
componentelor acestora, în vederea reducerii cantităţii de deşeuri destinate eliminării.
În următorul tabel este prezentat numărul de vehicule colectate şi dezmembrate de firmele
autorizate în anii 2003-2008.

Tabel nr. III.22. Număr vehicule colectate şi dezmembrate de firmele autorizate


Număr vehicule 2003 2004 2005 2006 2007 2008
colectate 0 142 344 835 1493 1875
dezmembrate 0 146 270 743 1412 1660
stoc la sfârşitul anului 0 0 74 139 81 215

III.9.4 Baterii şi acumulatori şi deşeuri de baterii şi acumulatori


Regimul bateriilor şi acumulatorilor, precum şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori este
reglementat de HG nr.1132/18.09.2008.
În sensul acestui act normativ prin baterie sau acumulator, înţelegem orice sursă de
energie electrică generată prin transformarea directă a energiei chimice şi constituită din una sau
mai multe celule primare (nereîncărcabile), ori din una sau mai multe celule secundare
(reîncărcabile).
Producătorii de baterii şi acumulatori, adică orice persoane dintr-un stat membru care
introduc pentru prima dată pe piaţă în România baterii sau acumulatori, inclusiv cei incorporaţi
în aparate sau vehicule sunt responsabili cu privire la calitatea bateriilor şi acumulatorilor, şi a
realizării unor rate minime de colectare a deşeurilor de baterii şi acumulatori.
Prin baterie sau acumulator portabil se înţelege orice baterie sau acumulator, care poate fi
transportată manual, şi nu este nici baterie industrială, nici baterie sau acumulator auto.
Colectarea deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili, se poate realiza fie prin puncte de
colectare accesibile populaţiei, fie prin intermediul distribuitorilor de baterii şi acumulatori care

34
trebuie să primească gratuit acest tip de deşeuri, fie prin intermediul punctelor de colectare a
deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, în cazul în care bateriile / acumulatorii sunt
incorporaţi în DEEE – uri.
Pentru a facilita colectarea deşeurilor de baterii şi acumulatori auto a fost menţinută taxa
depozit – reglementată anterior prin HG nr. 1056/2000.
Utilizatorii finali au obligaţia de a preda la schimb acumulatorii auto uzaţi, la
achiziţionarea unor acumulatori noi. În caz contrar, comerciantul va încasa „taxa depozit”, pe
care o va utiliza pentru finanţarea sistemului de colectare a acumulatorilor uzaţi.
Sunt şi unii operatori tip REMAT care colectează deşeuri de baterii şi acumulatori.

Tabel nr. III.23. Operatori economici care colectează deşeuri de baterii şi acumulatori

Nr. Operator economic/ Adresă punct de lucru Autorizaţie Tipuri de baterii Tipuri de
crt. sediu social (portabile, acumulatori
auto,industriale) (portabili,
auto,
industriali)
SC ACUROM SRL/ Suceava, Aleea Jupiter, nr. 726/30.11.2005 Baterii auto uzate Acumulatori
1. Aleea Jupiter, nr. 2B, 2B auto uzaţi
Suceava
SC SCHIPOREMAT Rădăuţi, terminalul 5201/20.07.2004 Baterii auto uzate Acumulatori
SRL transport/depozitare Staţia auto uzaţi
Vicovu de Jos, nr. 1740, CFR Rădăuţi
2. jud Suceava
Gălăneşti, incinta 121/16.04.2008 Baterii auto uzate Acumulatori
PRODMIXT Gălăneşti auto uzaţi
SC OMT Metal SRL Gura Humorului, str, 289/1.06.2006-2011 Baterii auto uzate Acumulatori
3. Gura Humorului f.n. Carierei, nr. 40 auto uzaţi

SC ALIN FOR YOU Suceava, str. Gheorghe 144/18.04.2007 Baterii auto uzate Acumulatori
4. SRL, Str Gheorghe Doja, nr. 315 A auto uzaţi
Doja, nr.315 A
SC COREMAT SRL Vatra Dornei, 377/18.05.2004 Baterii auto uzate Acumulatori
5. Vatra Dornei auto uzaţi
str. Bistriţei, nr. 2A
SC COREMAT SRL Suceava, Calea Unirii, nr. 156/24.04.2007 Baterii auto uzate Acumulatori
6.
Iaşi, B-dul Chimiei, 14 31A auto uzaţi
SC Ionivas SRL str. Ghe. Doja nr. 135C 98/20.02.2006-2011 Baterii auto uzate Acumulatori
7. Suceava, str. Ghe. Doja auto uzaţi
nr. 135C
SC DIASIL SERVICE Suceava, str. Grigore Al. 11/17.01.2007 Baterii auto uzate Acumulatori
SRL Ghica, nr. 18 bis, revizuita la data de auto uzaţi
8. 26.02.2008-2012
Suceava, str.Mircea
Septilici, nr.17
SC COREMAT IS SRL Falticeni, str. Topitoriei, f.n. 267/22.06.2007-2012 Baterii auto uzate Acumulatori
9. Falticeni, str. Topitoriei, auto uzaţi
f.n.
SC SERVICII ECO- Com. Dumbraveni, str. 339/25.08.2009-2019 Baterii auto uzate Acumulatori
LOGICE PAVA SRL Garii, nr. 649(fosta baza auto uzaţi
10. Suceava, str. Aleea Comcereal)
Nucului, nr. 5,bl. 5, sc.
A et.4 ap.20
SC ALBASTRITA SRL Gura - Humorului, str. N. 378/02.10.2009-2019 Baterii auto uzate Acumulatori
11. Gura Humorului, str. N. Bălcescu, nr. 25 auto uzaţi
Bălcescu, nr. 25

35
Nr. Operator economic/ Adresă punct de lucru Autorizaţie Tipuri de baterii Tipuri de
crt. sediu social (portabile, acumulatori
auto,industriale) (portabili,
auto,
industriali)
SC MARICOL SRL str. Luceafărului, nr. 12, bl. 185/14.05.2007-2012 Baterii auto uzate Acumulatori
str. Luceafărului, nr. 12, T62,sc A, ap. 40 Suceava auto uzaţi
12.
bl. T62,sc A, ap. 40
Suceava

Tabel nr. III.24. Variaţia cantităţilor de acumulatori colectaţi în perioada 2003-2009

Cantităţi Acumulatori auto uzaţi (tone)


2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Generate/ 303,27 307,20 211,90 557,00 699,49 321,48 362
Colectate
Valorificate 310,61 307,20 211,90 531,81 708,38 330,42 354

800
700 generat /
600 colectat
500 valorificat
400
300
200
100
0
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Fig. nr.III.6. Variaţia cantităţilor de acumulatori colectaţi în perioada 2003-2009

III.9.5 Uleiuri uzate


Gestionarea uleiurilor uzate este reglementată de HG 235/2007, privind gestionarea
uleiurilor uzate. Agenţii economici producători sau importatori de uleiuri au obligaţia de a
organiza recuperarea uleiurilor uzate, în limita cantităţilor introduse pe piaţă.
Colectarea uleiurilor uzate în scopul valorificării se realizează pe 3 categorii de colectare
funcţie de tipul de ulei uzat, iar livrarea cantităţilor colectate se realizează pe baza unei declaraţii,
conform anexei 2 din HG 235/2007.
Valorificarea uleiurilor uzate se va realiza cu prioritate prin regenerare, iar când aceasta
nu este posibilă se admite valorificarea energetică. În judeţul Suceava, S.C. OMV PETROM SA
– Depozit Suceava, a amenajat spaţii de colectare a uleiurilor uzate, fiind autorizată de APM
pentru activitatea de colectare şi gestionare a uleiurilor uzate. Cantităţile colectate de această
societate au crescut în ultimii ani, datorită faptului că tot mai mulţi generatori de uleiuri uzate au
devenit conştienţi de obligaţiile ce le revin, potrivit prevederilor legale.
Lipsa facilităţilor de regenerare face ca valorificarea uleiurilor uzate să se deruleze mai
greu, astfel încât în judeţ există stocuri destul de mari de uleiuri uzate, după cum se poate
observă din tabelul nr.34.

36
Este de menţionat faptul că în anul 2009 s-a extins baza de date privind gestionarea
uleiurilor uzate datorită, în principal, faptului că s-a înmulţit numărul micilor producători de
uleiuri uzate (service-uri).

Tabel nr. III.25. Evoluţia cantităţilor de uleiuri uzate colectate şi valorificate(litri), în perioada 2006-2009

Anul 2006 2007 2008 2009


Colectate 215780 70358 118919 107632
Predate spre valorificare 154200 68179 122541 92021

250000
Colectate

200000
Predate spre
valorificare
150000

100000

50000

0
2006 2007 2008 2009

Fig. nr. III.7. Evoluţia cantităţilor de uleiuri uzate colectate şi valorificate


în perioada 2006-2009

III.9.6 Gestionarea deşeurilor de construcţii şi desfiinţări


Potrivit OUG (Ordonantei de Urgenta) nr. 78/2000 deşeurile de la reabilitarea sau
demolarea construcţiilor sunt tratate şi transportate de deţinătorii de deşeuri, de cei care execută
lucrările, ori de o altă persoană pe bază de contract, primăria indicând amplasamentul,
modalitatea de eliminare, precum şi ruta de transport până la acesta.
O gestionare corectă a acestor deşeuri presupune în principal:
• colectarea separată de la locul de generare, pe tip de material, şi după
caracteristici (deşeuri periculoase şi nepericuloase);
• promovarea reciclării şi reutilizării;
• asigurarea de capacităţi de tratare/ sortare;
• asigurarea depozitării controlate a deşeurilor care nu pot fi valorificate.
Cantităţi mari de deşeuri de construcţii ajung în depozite, fiind utilizate la reamenajarea
drumurilor şi pentru crearea stocurilor de materiale necesare pentru stratul de susţinere.

III.10 Perspective ale imbunătăţirii managementului deşeurilor în judeţul Suceava

Cea mai mare problemă privind gestionarea deşeurilor municipale în judeţul Suceava o
constituie nesincronizarea între termenele de închidere a depozitelor neconforme şi a spaţiilor de
depozitare a deşeurilor din localităţile rurale şi urbane mici, şi cele de construire a depozitelor de
deşeuri zonale.
Compoziţia acestor deşeuri se va modifica, urmând să crească procentul deşeurilor de
ambalaje (materiale plastice, sticlă, hârtie şi carton, etc.) în detrimentul fracţiei biodegradabile.
Obiectivele specifice pentru gestionarea deşeurilor sunt:
• construirea a două depozite zonale de deşeuri;

37
• închiderea depozitelor existente;
• dezvoltarea sistemul de colectare selectivă a deşeurilor;
• extinderea zonelor deservite de serviciile de salubritate;
• reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate;
• valorificarea deşeurilor de construcţii şi demolări prin implicarea autorităţilor
administraţiei publice locale, din faza de obţinere a autorizaţiei de construcţiei;
Se estimează că prin punerea în practică a unor proiecte privind construirea unor noi staţii
de epurare în localităţile rurale, modernizarea staţiilor de epurare urbane şi extinderea reţelelor
de canalizare, va creşte cantitatea de nămol generată.
În urma extinderii zonelor rezidenţiale din intravilan prin realizarea de locuinţe
individuale, se estimează şi o creştere a cantităţii de deşeuri rezultate din construcţii şi demolări.
În acest domeniu este imperios necesară responsabilizarea operatorilor economici din domeniul
construcţiilor, astfel încât să colecteze deşeurile generate în mod selectiv, pe categorii de
materiale şi grad de periculozitate şi să ia măsurile necesare pentru valorificarea unor cantităţi
cât mai mari.
Obiectivul general al Strategiei Naţionale de Gestiune a Deşeurilor şi a Planurilor de
gestionare a deşeurilor este dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare al deşeurilor, eficient
din punct de vedere economic şi care să asigure protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului.
Realizarea sistemului integrat de gestionare a deşeurilor presupune atât schimbări majore de
mentalitate şi obiceiuri, cât şi implicarea autorităţilor publice, generatorilor de deşeuri,
asociaţiilor profesionale şi a societăţii civile.
Programele de investiţii vor include activităţi legate de ierarhia în ceea ce priveşte
managementul deşeurilor (prevenire, colectare şi colectare selectivă, valorificare şi reciclare,
tratare şi eliminare). Scopul îl constituie crearea unui sistem modern de management al
deşeurilor care să contribuie la reducerea cantităţii de deşeuri depozitate, prin stabilirea unui
sistem adecvat care să trateze fiecare tip de deşeuri în parte, în vederea protejării mediului.
În paralel, se vor derula proiecte de conştientizare a populaţiei, având în vedere faptul că,
pentru realizarea sistemelor eficiente de gestionare integrată a deşeurilor nu este suficientă doar
dezvoltarea infrastructurii, ci şi implicarea populaţiei.

38
Bibliografie

1. Băloiu L., Managementul inovaţiei, Ed. Eficient, Bucureşti, 1955;


2. Duţu M.- director, Revista română de dreptul mediului, Ed. Universul Juridic,
2009;
3. Gămăneci G., Şchiopu E. C., Managementul mediului, Ed. Academică Brâncuşi,
Târgu-Jiu, 2008;
4. Ionescu C., Managementul mediului ISO 14001:2004 – Calea către excelenţă,
Ed. Economică, 2005;
5. Oprean C., Managementul integrat al calităţii mediului, Ed. ULBS, Sibiu, 2005
6. Ovidiu N., Management, Ed. Economică, Bucureşti, 1999;
7. Popovici M., J. Klarer, P. Francis, Pentru un mediu mai bun şi o economie mai
bună;
8. Rojanschi V., Bran F., Diaconu G., Protecţia şi ingineria mediului, Ed.
Economică, Bucureşti, 1997;
9. Suciu O., Managementul integrat al calităţii mediului, Curs, Universitatea Lucian
Blaga, Sibiu, 2001;
10. Soran V., Şerban M., Bioeconomia – o nouă ştiinţă de graniţă, Ed. Ştiinţifică şi
enciclopedică, Bucureşti, 1998;
11 .http://www.revista22.ro/protocolul-de-la-kyoto-evaluări-şi-
perspective-2493.html;
12. http://www.qualitarium.ro/mediu.htm;
13. http://www.gestionareadeşeurilor.ro/activităţi.html;
14. http://www.ecomagazin.ro/depozitarea-şi-managementul-deşeurilor/;
15. http://ro.wikipedia.org./wiki/Dezvoltare_durabilă;

39