CAPITOLUL 1

1.1. Introducere
Am ales aceasta tem ,,Instalatie de desprfuire a gazelor clorurate deoarece in zilele noastre
contaminarea atmosferei duce la consecinte ireparabile asupra echilibrului natural al planetei:
distrugerea stratului de ozon si inclzirea globala a atmosferei. Pe de o parte, suprafata
Pamantului este supus in mod constant radiatiilor ultraviolete care nu mai sunt filtrate
suficient de ptura de ozon si care sunt extrem de dunatoare vietii, si pe de alt parte,
nclzirea atmosferei produce schimbri climatice importante.Astfel,exist o preocupare mare
pentru ameliorarea mijloacelor de filtrare si gsirea unor solutii eficiente si mai putin
costisitoare.
Printre tehnicile de filtrare cel mai adesea utilizate pentru retinerea particulelor existente in
gazele rezultate in urma diferitelor activitati industriale,un loc important il ocupa
precipitoarele electrostatice ( numite si filtre electrostatice sau electrofiltre).
Filtrele electrostatice (electrofiltrele) realizeaza separatia prafului prin ionizarea gazelor
purtatoare a particulelor de cenusa si prin urmare tensiunea de lucru a acestora este ridicata.
Principiul de functionare a fost brevetat la inceputul secolului XX de catre Fredrick Cottrell,
iar la ora actuala sunt numeroase variantele de realizare practica.
Avantajele comparative ale utilizarii filtrelor electrostatice in raport cu alte aparate colectoare
de particule sunt:
posibilitatea utilizarii la temperaturi ridicate ale gazelor purtatoare (200250C) si
prin urmare se pot utiliza si furnale si generatoare de abur;
au o extrem de mica cadere de presiune (1025 Pa), astfel incat costurile cu energie
electrica consumata de ventilatoare este minima;
eficienta colectari este extreme de mare (9499,5%), daca utilizarea este adecvata
tipului de praf, insa daca proprietatile prafului nu sunt bine cunoscute aceasta
eficienta scade la 9295%;
pot acoperi un larg domeniu de marimi de particule si concentratii de praf, dar cel
mai eficiente sunt pentru particule mai mici de 10 microni.
costurile de intretinere si reparare sunt mult mai mici decat pentru oricare alt tip de
sistem de colectare.
Filtrele electrostatice lucreaza prin incarcarea prafului cu ioni si apoi colectarea particulelor
ionizate pe o suprafata colectoare, de forma tubulara sau plata, care este de obicei curatata
prin razuire.
La tensiune ridicata, peste 30 kv, curent continuu, se stabileste un camp electric intre bobina
electrodului central si suprafata de colectare. Tensiunea este destul de ridicata pentru un efect
corona vizibil intre electrod si suprafata, avand ca efect o cascada de ioni negative in spatiul
dintre electrodul central si suprafata din afara tubului.
Ionizarea are loc sub actiunea unei tensiuni electrice inalte care depaseste constanta
dielectrica a gazelor in vecinatatea electrozilor de ionizare, producand fenomenul ,,corona.
Orice aerosol care intra in acest spatiu liber este incarcat si bombardat de acesti ioni, astfel ca
migreaza spre suprafata colectoare sub efectul atractiei electrice si al bombardarii, cum se
observa si in figura 1. [Reducerea Emisiilor de Pulberi,Filtre Electrostatice ... - Scribd]

-1-

Figura1[Reducerea Emisiilor de Pulberi,Filtre Electrostatice ... - Scribd]

b - distanta dintre electrozii de ionizare (-) si cei de depunere (+)

w - viteza de migrare a particulelor de praf spre electrozii de depunere
- viteza de curgere a gazelor continand praf prin electrofiltru

1.2. Tipuri de electrofiltre

a) Electrofiltre cu un singur etaj
Datorita constructiei lor simple si a robustetei, aceste electrofiltre sunt utilizate in aplicatii
industriale. Incarcarea si captarea particulelor sunt realizate simultan in aceeasi regiune a
electrofiltrului.
Cele mai raspandite electrofiltre din aceasta categorie sunt cele tip placa-placa. Aici, electrozii
de depunere sunt placi paralele si echidistante iar gazul este ionizat cu ajutorul electrozilor
ionizanti situati in planul vertical, la jumatatea distantei dintre placi. O astfel de pereche de
electrozi de captare plani, intre care se gaseste un anumit numar de electrozi de ionizare
constituie o celula de filtrare. Fiecare sectiune de filtrare (flux sau camp) este alcatuita dintrun mare numar de astfel de celule, in functie de aplicatia la care este utilizat precipitatorul, si
are propria sa alimentare electrica, independenta de alte parti ale filtrului. Acest lucru permite
adaptarea conditiilor electrice in functie de marimea si concentratia particulelor prezente in
fiecare camp.
In cazul precipitatorului fir-cilindru, electrodul ionizant este plasat in lungul axei cilindrului
asezat in pozitie verticala. In cazul acestor electrofiltre, stratul de particule format pe fata
interioara a cilindrului este inlaturat prin intermediul unui film lichid. Astfel, patura de
particule se detaseaza si sub influenta gravitatiei cade in buncarele situate in partea inferioara
a cilindrului. Din acest motiv, filtrele de acest tip sunt utilizate in cazul filtrarii particulelor
lichide.
-2-

In general, un precipitator electrostatic poate fi alimentat cu un potential electric de polaritate

pozitiva sau negativa. Totusi, pentru o anumita configuratie de electrozi, valoarea
potentialului electric de la care se produce amorsarea descarcarii corona, cat si cea a
potentialului de strapungere a spatiului dintre electrozi, sunt mai mari in polaritate negativa
(cativa zeci de kilovolti). Pentru obtinerea unui maxim al intensitatii campului electric si al
eficacitatii colectarii, electrozii de ionizare ai filtrelor industriale sunt pusi la un potential
negativ iar placile colectoare sunt legate la pamant. Astfel, are loc o puternica ionizare a
gazului portor ceea ce conduce la formarea unei sarcini ionice spatiale foarte dense, si la o
buna incarcare cu sarcina electrica a particulelor.

Figura 2 Principalele etape care intervin in functionarea unui electrofiltru. [Constructia si

functionarea filtrelor electrostatice - Princi ... ]

b) Electrofiltre cu doua etaje

Aceste filtre prezinta o structura mai complicata si au dimensiuni mai reduse. Sunt utilizate in
principal pentru filtrarea aerului ambiant din anumite cladiri si hale de productie.
-3-

Cele doua sectiuni ale unui astfel de filtru sunt alimentate separat cu tensiune, acest lucru
necesitand in general o sursa dubla de tensiune cat si cabluri electrice separate.

Figura 3. Vedere schematica a unui filtru electrostatic: a) tip placa-placa ;

b) tip fir-cilindru.
Figura 3 prezinta un precipitator cu doua etaje cu electrozii colectori sub forma de placi.
Primul etaj, ce poarta denumirea de etaj de incarcare (sau etaj ionizator), are electrozii de
descarcare sub forma de fir sau de benzi. Electrozii colectori pot avea forma placilor paralele
si echidistante sau forma unor cilindrii coaxiali.

-4-

Figura 4. Vedere sistematic a unui precipitator electrostatic dublu etaj si electrozi colectori
plani.
Tabel - Mrimi caracteristice pentru precipitatoare plane si tubulare [1,2].
Marime caracteristica
Viteza gazelor v [m/s]
Distanta intre placi sau diametrul
cilindrului 2Rc [mm]
E [KV/cm]
Densitatea de curent JC [mA/m2]
Eficienta de colectare
Aplicatii

[%]

Precipitator tub - fir

1,5 2,5
150 - 250

Precipitator placa - fir

1,0 2,0
250 400

5 5,5
~1,0
99 99,5

3,5 4
~0,5
99,5 99,9

Industria chimica,
Hidrocarburi

Centrale termoelectrice

c) Electrofiltre cu electrozi de depunere umezi

In cazul precipitatoarelor electrostatice uzuale exist o valoare a rezistivittii particulelor
peste care performantele de separare scad ceea ce duce la reantrenarea particulelor colectate,
n interiorul electrofiltrelor. Pentru a mpiedica acest fenomen, s-au construit anumite
electrofiltrele ce utilizeaza un film de ap cu ajutorul cruia se umezesc depunerile de pe
suprafata electrozilor colectori. Realizarea tehnic a filtrului este mai complicat datorit
sistemului necesar pentru pomparea si distributia apei. Electrofiltrele cu film de ap sunt
prezente in anumite aplicatii speciale datorit unor avantaje printre care cele mai importante
sunt: randamentul filtrrii este superior; reantrenarea particulelor colectate este imposibil
(particulele ce se depun pe suprafetele colectoare, datorit umezirii, se descarc complet
nemaiputnd astfel sa reintre in circuit); performantele de separare sunt independente de
rezisitivitatea depunerilor, etc. [Constructia si functionarea filtrelor electrostatice - Princi ... ]

-5-

CAPITOLUL 2
2.1. Studiu documentar privind poluarea atmosferic
Poluarea atmosferic implic emanarea de substane duntoare organismelor vii, n
atmosfera. Poluani precum oxizii de sulf i azot, cloro-fluoro-carburile, dioxidul de carbon,
monoxidul de carbon, i funinginea(carbunele) sunt pricipalii contribuitori la poluarea
atmosferic. Poluarea atmosferic poate afecta de asemenea ecosistemele acvatice i terestre
dac poluanii se dizolv n ap sau precipita sub form de ploaie.
Se estimeaz c aceasta contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese n SUA. n fiecare
an dezvoltarea industriei genereaz miliarde de tone de materiale poluante.
Poluarea atmosferic este o problem social-economic grav care n unele pri ale lumii, n
special n rile puternic industrializate, a luat proporii masive care au impus adoptarea unor
metode de limitare a polurii.
naltele couri de fum pe care le folosesc industriile i filtrele lor nu ndeprteaz subtanele
poluante doar prin propulsarea lor n straturile nalte ale atmosferei, aa c se consider
posibilitatea s se reduc concentraia agenilor poluani n arealul respectiv, n locul unde se
produc. Poluanii pot fi ns transportai la mari distane de locul originar al emisiei, i pot
produce efecte adverse n alte areale. Emisiile de sulf i de azot din America central i de est,
cauzeaz ploi acide n statul New York, New England i n estul Canadei. Nivelul pH-ului sau
aciditatea multor lacuri din acele zone a fost dramatic deteriorat de aceast ploaie acid astfel
ca ntreaga populaie de pete din lacurile respective a fost distrus. Efecte similare au fost
semnalate i n Europa. Emisiile de dioxid de sulf i reaciile de formare ale acidului sulfuric
pot fi de asemenea responsabile pentru atacul asupra stncilor i a rocilor la mari distane de
sursa de poluare.Creterea pe scara mondial a consumului de petrol i crbune nca din anii
40 au condus la creteri substaniale de dioxid de carbon. Efectul de ser ce rezult din
aceast crestere de CO2 , ce permite energiei solare s ptrund n atmosfer, dar reduce
reemisia de raze infraroii de la nivelul Pmntului, poate influena tendina de nclzire a
atmosferei, i poate afecta climatul global i prin acest lucru calota glaciar de la poli s-ar topi
parial. O posibil mrire a pturii de nori sau o mrire a absoriei excesului de CO 2 de ctre
Oceanul Planetar, ar putea stopa parial efectul de ser, inainte ca el s ajung n stadiul de
topire a calotei glaciare. Oricum, rapoarte de cercetare ale SUA, eliberate n anii 80 indic
faptul c efectul de ser este n cretere i ca naiunile lumii ar trebui s fac ceva n aceast
privin.

Impactul polurii industriale din Romnia, estimat pn la 80 miliarde euro n perioada 20082012 (Imagine: Shutterstock)

-6-

Poluarea urbana poarta numele de smog.Smogul este un amestec de cea solid sau lichid i
particule de fum formate cnd umiditatea este crescut, iar aerul este att de calm nct fumul
i emanaiile se acumuleaz lng sursele lor. Smogul reduce vizibilitatea natural i adesea
irit ochii i cile respiratorii, i se tie c este cauza a mii de decese anual. n aezrile urbane
cu densitate crescut, rata mortalitii poate s creasc n mod considerabil n timpul
perioadelor prelungite de expunere la smog, mai ales cnd procesul de inversie termic
realizeaz un plafon de smog deasupra oraului.Smogul fotochimic este o cea toxic
produs prin interactia chimic ntre emisiile poluante i radiaiile solare. Cel mai ntlnit
produs al acestei reacii este ozonul. n timpul orelor de vrf n zonele urbane concentraia
atmosferic de oxizi de azot i hidrocarburi crete rapid pe msur ce aceste substane sunt
emise de automobile sau de alte vehicule. n acelai timp cantitatea de dioxid de azot din
atmosfer scade datorit faptului c lumina solar cauzeaz descompunerea acestuia n oxid
de azot i atomi de oxigen. Atomii de oxigen combinai cu oxigenul molecular formeaz
ozonul. Hidrocarburile se oxideaz prin reacia cu O 2, i reacioneaz cu oxidul de azot pentru
a produce dioxidul de azot. Pe msur ce se apropie mijlocul zilei, concentraia de ozon
devine maxim, cuplat cu un minimum de oxid de azot. Aceast combinaie produce un nor
toxic de culoare glbuie cunoscut drept smog fotochimic. Smogul apare adesea n zonele
oraelor de coast i este o adevrat problem a polurii aerului n mari orae precum Atena,
Los Angeles, Tokyo.
Los Angeles este o aglomeratie urbana-suburbana cladita pe coasta deluroasa, avand in
vecinatate la sud si la est Oceanul Pacific. Muntii se intind la est si la nord; de asemenea la
nord se gaseste San Fernando Valley, o parte a orasului cu aproximativ o treime din populatia
orasului care este separata de Hollywood si de centrul orasului de Muntii Santa Monica si de
Parcul Griffith, spatiul cel mai mare de recreere al orasului. Los Angeles-ul face legatura intre
regiunile sale prin intermediul unor mari autostrazi de otel si beton - faimosul sistem de sosele
- construit pentru transportul rapid, la mari viteze, dar care este de obicei congestionat de
trafic. Smogul produs de gazele de esapament ale masinilor sau de alte surse este o problema
continua a poluarii. Un sistem de cai ferate orasenesc opereaza din 1993; cand va fi terminat
in anul 2001, sistemul va lega 36.5 km de linii subterane cu aproximativ 645 km de linii.
Tokyo este capitala si cel mai mare oras al Japoniei, precum si unul dintre cele mai populate
orase ale lumii, dupa statisticile din anul 1993, metropola insumand 11.631.901 de persoane.
Orasul este centrul cultural, economic si industrial al Japoniei.
Industria este concentrata in zona Golfului Tokyo, extinzandu-se spre Yokohama, producand
aproape o cincime din totalul de produse economice, acestea cuprinzand: industria grea (cu
mai mult de doua treimi din total), si industria usoara, care este foarte diversificata: produse
alimentare, textile, produse electronice si optice, masini, chimicale, etc. Aceasta vasta
dezvoltare economica implica si un grad ridicat al poluarii, datorat emanarii de substante
nocive in atmosfera in urma proceselor de productie. De asemenea, numarul mare de
autovehicule contribuie la cresterea cantitatii de noxe din atmosfera.
Pentru a se reduce gradul de poluare, autoritatile locale incurajeaza folosirea transportului in
comun, cum sunt metrourile si trenurile de mare viteza, care fac legatura dintre diferitele parti
ale orasului. De asemenea, se recurge la modernizarea sistemului de sosele pentru a se evita
aglomerarile si blocajele rutiere. Mexico City este capitala statului Mexic, fiind cel mai mare
oras al acestei tari. Este, totodata, si cel mai oras al emisferei vestice si reprezinta centrul
cultural, economic si politic al tarii, avand o populatie de 8.236.960 de locuitori, conform
statisticilor facute in anul 1990. In acest oras se produce aproximativ o jumatate din productia
economica a Mexicului, aceasta fiind reprezentata de: industria textila, chimica si
farmaceutica, electrica si electrotehnica, precum si o dezvoltata industrie; aditional la acestea
se mai dezvolta si industria usoara, industria alimentara si cea textila.
[referat.clopotel.ro/Poluarea_atmosferei-9333.html]
-7-

Primele msuri legate de poluarea aerului din istorie sunt:

1. n anul 1273, Parlamentul Britanic a adoptat o lege prin care se interzicea arderea
crbunilor n Londra. Regele Carol al VI-lea d un edict n anul 1383, n care se interzice
emiterea de fumuri ru mirositoare, iar n anul 1510, la Rouen n Frana, s-au luat msuri
contra fumului provenit de la crbuni.
2. Consiliul European pentru protecia mediului a dat n raportul din 14 septembrie 1967
urmtoarea definiie polurii aerului: Se consider poluat aerul cnd se constat prezena
unor substane strine sau variaii importante ale acestora n proporia prilor componente ale
aerului care, innd seama de cunotinele specifice ale momentului pot provoca efecte
duntoare sau creaz aciuni jenante.
3. Romnia adopt Legea nr. 9 din 20 iunie 1973 prin care se iau anumite msuri de prevenire
i de combatere chiar din faza incipient a tendinelor de poluare a mediului.Conform acestei
legi prin mediu nconjurtor se nelege totalitatea factorilor naturali i a celor creai prin
aciuni umane care influeneaz echilibrul ecologic, determinnd condiiile de via pentru om
i dezvoltarea societii. Echilibrul ecologic este definit prin raportul relativ stabil creat n
decursul vremii ntre diferite grupe de plante, animale i microorganisme, precum i
interaciunea acestora cu condiiile mediului n care triesc. n spiritul acestei legi, poluarea
mediului const n acele aciuni care pot s produc ruperea echilibrului ecologic sau
duneaz sntii, linitii i strii de confort a oamenilor.
4. Asociaia Francez de Normalizare AFNOR definete ca poluant orice corp solid, lichid sau
gazos existent n atmosfercare nu face parte din compozitia normal a aerului sau care este
prezent n cantiti anormale. [www.cpnt.ro/download/Poluarea%20Aerului.pdf]
Actiuni guvernamentale
Diferite tari au impus standarde in legislatie cu prvire la nivelele de concentratie ce se
cred a fi suficient de scazute pentru a proteja sanatatea publica. Standardele privind sursele de
emisie au de asemenea specificate limitele de emisie a substantelor poluante in atmosfera
astfel incat standadele de calitate ale aerului sa fie atinse. Cu toate acestea insa, natura
problemei necesita implementarea tratatelor internationale ale mediului, si pana in acest
moment 49 de tari au aprobat in Martie 1985 conventia Natiunilor Unite cu privire la stratul
de ozon. Protocolul de la Montreal, asa cum a fost numita aceasta conventie renegociata in
1990 apela la indepartarea anumitor clorocarburi si fluorocarburi pana la sfarsitul secolului si
asigura ajutor in vederea dezvoltarii tarilor in realizarea acestor tranzitii. In plus, mai multe
tratate internationale au fost semnate in scopul reducerii incidentei ploii acide.
In Statele Unite, Actul Aerului Curat din 1967, asa cum a fost amendat in 1970, 1977
si 1990 este baza legala a controlarii poluarii atmosferice. Agentia de Protectie a Mediului are
ca responsabilitate primara indeplinirea cererilor acestui act, care specifica sa se stabileasca
standarde privind calitatea aerului in cazul diferitelor substante. Actul a fost de asemenea
destinat prevenirii deteriorarii calitatii aerului in arealele unde aerul este in prezent mai curat
decat impun standardele. Amendamentele din 1990 identifica ozonul, monoxodul de carbon,
ploaia acida si noxele atmosferice ca fiind cele mai grave probleme ale poluarii aerului.
Principalele obiective ale politicii de mediu din Romnia sunt create pentru a garanta un
mediu curat, i urmresc s asigure o via sntoas populaiei, s duc la eliminarea srciei
i a degradrii mediului, s regenereze economia pe baza principiilor de dezvoltare durabil i
s armonizeze legislaia naional privind protecia mediului cu cea a Uniunii Europene.
Strategia Naional pentru Protecia Atmosferei descrie situaia actual n ceea ce
privete calitatea aerului n Romnia, precum i msurile pe care Guvernul le-a pregtit n

-8-

vederea mbuntirii proteciei atmosferei i a calitii aerului, pn n anul 2013. Strategia

este structurat pe dou perioade de timp:
2004-2006 (perioada de pre-aderare a Romniei la Uniunea European);
2007-2013 (perioada n care Romnia este deja stat membru al Uniunii Europene).
Indicatorii cu privire la calitatea aerului sunt calculai pe baza datelor nregistrate de
sistemul de monitorizare a calitii aerului i sunt considerai ca fiind cei mai importani, n
scopul evalurii situaiilor concrete, n comparaie cu intele de calitate stabilite de
reglementri.
Monitorizarea calitii aerului implic urmrirea elementelor incluse n cele patru
categorii de probleme:
sursele i emisiile de poluani atmosferici;
transferul poluanilor n atmosfer;
nivelul concentraiilor de poluani n atmosfer i distribuia spaio-temporal a
acestora;
efectele poluanilor atmosferici asupra omului i mediului biotic i abiotic. Poluarea
atmosferic i poluarea fonic - Europa]
Surse de poluare ale atmosferei
Sursele de poluare reprezint locul de producere i de evacuare n mediul nconjurtor a unor
emisii poluante. Dup natura poluanilor, emisiile poluante acestea pot fi sub form de pulberi
i gaze, emisii radioactive i emisii sonore.
2.1.1 Surse naturale de poluare
Sursele naturale - produc o poluare accidental care se integreaz repede n ciclul ecologic i
adesea sunt situate la distane mari de centrele populate.
Vulcanii pot polua atmosfera cu pulberi solide, gaze i vapori, substane toxice datorit
coninutul lor mare de compui ai sulfului, ce rezult n urma erupiei i a pulverizrii lavei
vulcanice n aer. Vulcanii activi polueaz continuu prin produse gazoase emise prin crater i
crpturi, numite fumarole. Dintre marile erupii vulcanice o amintim pe cea a vulcanului
Krakatoa (Indonezia, 1883), cnd a fost proiectat o cantitate de 50x10 tone de material
vulcanic. Aceast erupie a provocat o scdere cu 10% a transparenei atmosferei timp de mai
multe luni i a produs peste 100 000 de victime umane. O alt erupie important o constituie
cea a vulcanului Mont Saint-Helens, din mai 1980 n SUA, care a fost nsoit de o emisie de
3x10 tone, dintre care 1,4x10 tone au ajuns n stratosfer. Un exemplu mai recent de erupie
vulcanic este cel din 1991 cnd vulcanul Pinatubo din Filipine, a produs un dezastru asupra
mediul nconjurtor i a fcut 700 de victime. n ara noastr majoritatea vulcanilor sunt stini
i nu mai au activitate specific. Un exemplu este i Ciomatu Mare, n al crui crater s-au
acumulat apele singurului lac vulcanic din Romnia, Sfnta Ana.
Furtunile de praf - provocate de uragane, cicloane etc. asociate cu eroziunea solului produc
poluare atmosferic pe mari ntinderi, ce pot cuprinde mai multe ri sau pot chiar trece de pe
un continent pe altul. Pulberea poate fi ridicat pn la mare nlime i odat ajuns ntr-o
zon anticiclonic , ncepe s se depun. Se estimeaz c n fiecare an atmosfera poart peste
30 de milioane de tone de praf, ceea ce a produs ingroparea n timp a multor vestigii ale
antichitii. La scar global a fost sesizat faptul c, n absena unor msuri mpotriva erodrii
solului, acesta va pierde 20% din suprafaa terenurilor cultivabile din lume pn n 2010.

-9-

Circulaia prafului n atmosfer poate dura zeci de zile, cum a fost cazul unei furtuni din
Kansas din 1903, al crei praf a circulat 68 de zile. n Romania cea mai puternic furtun de
acest fel a fost cea din 6-7 aprilie 1960 , cu sursa n sudul Rusiei; aceasta a redus radiaia
solar vizibil i UV cu 50%.
Cantiti mici de pulberi meteorice ptrund n mod constant n atmosfer, acestea
estimndu-se cam la 10 000 tone/zi. Pulberile se depun cu o vitez extrem de
mic deoarece au dimensiuni coloidale i se consider c de la 10 km n sus, aerosolul de
origine extraterestr este preponderent.
Trsnetul i temperaturile ridicate din timpul sezoanelor calde sunt cauzele declanrii
incendiilor din pduri, care se ntind uneori pe suprafee de sute de hectare, formnd nori de
fum. Cele mai periculoase sunt incendiile pdurilor de conifere din regiunile temperate, care,
datorit rinii i terebentinei, accelereaz propagarea focului.
Particulele vegetale - precum polenurile, sporii, mucegaiurile, algele, ciupercile i fermenii
pot polua atmosfera, dei sunt produse de arbori i ierburi care ajut la combaterea polurii
aerului.
Polenurile au diametre de 10-50 m (micrometri) i au fost identificate chiar i la altitudini de
12 000 m, iar sporii i ciupercile pnla 1600 m. Spre deosebire de praf, acestea sunt mai
periculoase deoarece o singur particul poate provoca mbolnvirea unui organism viu.
Aceste particule vegetale alturi de bacterii, microbi i virui reprezint principalii poluani
patogeni ai aerului.
Ceaa este frecvent n zonele situate n vecintatea oceanelor i a mrilor, care aduc n
atmosfera continental cristale de sare ce constituie nuclee de condensare a vaporilor de ap.
Ceaa din zona londonez este principala cauz a formrii smogului reductor acid, deosebit
de grav sntii.
Ionizarea atmosferei - este cauzat n straturile nalte de intensificarea activitii solare, n
anumite perioade de timp, iar n straturile inferioare de micorarea sau perforarea stratului de
ozon, lsnd astfel cale liber radiaiilor ultraviolete, cu aciune ionizant.
2.1.2 Surse artificiale de poluare
Sursele artificiale - sunt mai numeroase i cu emisii mult mai duntoare, totodat fiind i
ntr-o dezvoltare continu datorat extinderii tehnologiei i a proceselor pe care acestea le
genereaz. Emiterea n atmosfer a poluanilor artificiali se poate face prin dou moduri. Unul
organizat, prin canale i guri de evacuare cu debite i concentraii de impuriti cunoscute i
calculate i unul neorganizat, prin emiterea poluanilor direct n atmosfer discontinuu i n
cantiti puin sau chiar deloc cunoscute. Categoriile de materiale ce pot fi ageni poluani
sunt: materii prime (crbuni, minerale etc.), impuriti obinute n anumite faze ale procesului
tehnologic (sulfai, hidrocarburi etc.), produse finite (ciment, clor, negru de fum, diferii acizi
etc.). Poluarea atmosferei cu particule solide este cea mai veche i mai evident categorie de
poluare artificial. Dintre surse putem aminti procesele industriale principale i combustibilii,
nici una dintre aceste surse ns nu degaj n atmosfer numai poluani solizi.
Industria este,la momentul actual,principalul poluant la scara mondiala.
Industria termoenergetic elimin n atmosfer poluani cum ar fi: praful (cenu, particule
de crbune nears,zgur) , oxizii de sulf i de azot, iar n cantiti mai mici: hidrocarburi ,
funingine , sulfai i acizi organici. Toi combustibilii uzuali (pcur, cocs, crbune) conin
cenu provenit din substanele solide necombustibile. n mod normal combustibilii gazoi
sau cei distilai nu conin impuriti solide, dar n condiii de ardere necorespunztoare ei

- 10 -

produc funingine. Partea vizibila emisiilor este concretizat prin fum care, n funcie de
natura combustibilului i felul combustiei are culori diferite. De exemplu, la arderea
crbunelui inferior, de la care rezult mult cenu, fumul este de culoare gri albicioas. La
arderea incomplet a crbunelui i a produselor petroliere se elimin mult combustibil nears,
iar fumul capt o culoare neagr.
Termocentrala din cartierul Rcdu al oraului Braov polueaz considerabil aceast parte a
oraului. Odat cu evoluia continu a capacitilor de producie de energie electric va crete
proporional i volumul poluanilor emii n aer. Deasemenea i dezvoltarea economic a
combustibililor superiori va duce la creterea utilizrii combustibililor inferiori i odat cu
acetia i a cantitii poluanilor emii. Msurile luate trebuie s fie pe msura acestui raport.
Centralele electrice moderne, de mare capacitate (peste 5 000 MW) sunt asemenea unor
laboratoare, depozitarea, transportul i toate manipulrile se fac automat, pneumatic, cu
instalaii ermetice, iar evacuarea cenuii se face pe cale umed.Combustia este verificat i
reglat permanent astfel nct s fie ct mai complet, ceea ce face ca randamentul arderii s
fie mare, iar n gazele de combustie s nu mai existe poluani. Dup ardere pulberile sunt
reinute n instalaii de captare, iar restul de gaze sunt evacuate la mare nlime. Industria
siderurgic produce o important poluare a atmosferei, n special local. n aceast industrie,
minereul de fier i crbunele sunt materiile prime care degaj n atmosfera att poluani solizi
(praf de minereu, cenu i praf de crbune), ct i poluani gazoi (compui ai sulfului i
carbonului). Datorit noilor tehnologii introduse pentru fabricarea fontei i a oelului, i
datorit consumului ridicat de oxigen, poluarea din aceast industrie a devenit din ce n ce mai
complex. Principalii poluani sunt: prafurile i particulele fine, fumurile, n special cele roii
ale oxidului de fier i bioxidul de sulf. Raza de rspndire a acestor poluani ajunge uneori la
mai muli kilometri. Combinatul de la Hunedoara, dei are o capacitate de producie mai mare
dect cel de la Reia, produce o poluare mai redus, din cauza condiiilor mai favorabile de
autopurificare. Combinatul din Reia este dezavantajat de topografia zonei, fiind aezat ntr-o
vale ngust i sinuoas, ce favorizeaz acumularea poluanilor.
Industria metalelor neferoase contribuie la poluarea atmosferei cu produse toxice cunoscute
nc din cele mai vechi timpuri. Multe dintre acestea posed anumite proprieti fizicochimice care le favorizeaz rspndirea sub form de aerosoli, ceea ce faciliteaz poluarea pe
suprafee mari.
Metalele neferoase utilizate n industrie se mpart n dou mari grupe:
- grele (cupru, zinc, plumb, cositor, nichel, mercur)
- uoare (litiu, magneziu, titan, aluminiu, bariu).
n afar de particulele solide, metalurgia neferoas produce i importante emisii de gaze
toxice, n special vapori de mercur i compui de sulf. Dintre poluanii din metalurgia
metalelor neferoase grele cel mai important este plumbul, deosebit de toxic i cu proprietatea
rspndirii la mari distane. La nceput constituit din vapori, el se oxideaz i se transformn
oxid de plumb care, prin ncrcare electric, se poate aglomera si poate sedimenta. Metalurgia
metalelor neferoase uoare este caracterizat n special prin industria aluminiului i a
beriliului. n cazul prelucrrii primului se eman n aer acid fluorhidric i fluoruri. Din
prelucrarea beriliului ajung n aer particule n concentraii reduse, dar deosebit de toxice.
Poluanii atmosferici rezultai din aceast industrie sunt: beriliul metalic, oxidul, sulfatul,
fluorura, hidroxidul i clorura de beriliu.
Industria materialelor de construcie are la baz prelucrarea, fie la cald, fie la rece, a unor
roci naturale (silicai, argile, magnezit, calcar, ghips etc.) cele mai poluante fiind industria
cimentului, azbestului, magneziului i gipsului.

- 11 -

Industria cimentului este una dintre cele mai importante n privina polurii atmosferice,
dnd adesea un aspect tipic terenurilor nvecinate. Producia cimentului a ridicat probleme
legate de protecia atmosferei i a mediului nconjurtor, dei s-au luat msuri eseniale att n
ceea ce privete materia prim utilizat, ct i a tehnologiilor de prelucrare. Praful produs se
poate mprtia i depune pe distane de peste 3 km de surs, iar n apropierea acestora
concetraiile pot varia ntre 500-2000 tone/hm2/an.
Fabrica de ciment din oraul Fieni, Dmbovia polueaz n prezent mai puin dect acum
civa ani, datorit electrofiltrelor instalate, acest lucru nefiind ns de ajuns pentru a schimba
imaginea dezolant din jurul fabricii.
Industria magneziului este asemntoare cu cea a cimentului. Prin arderea carbonatului de
magneziu se elimindioxidul de carbon obinndu-se oxidul de magneziu (magnezitul). Din
acest procedeu rezult pulberi ce se pot ntinde pe raze de pn la 5 km.
Industria gipsului are la baz prelucrarea sulfatului de calciu prin ardere i mcinare.
Pulberea de gips este foarte fin i depunerile din vecintatea fabricilor devin vizibile pn la
peste 1 km distan. Deasemenea este foarte important i industria azbestului care, asemenea
celei a gipsului, produce un praf cu o concentraie ridicat i foarte greu de reinut n aparatele
de epurare.
Industria chimic are ca poluani principali emisiile de gaze, dar foarte rar se ntmpl s se
fac numai eliminri ale acestora, de cele mai multe ori ele fiind amestecate cu particule
solide sau lichide. Pentru a vedea amploarea pe care o are poluarea chimic asupra atmosferei,
trebuie s tim c, din cele 5 milioane de substane nregistrate pn n 1990, 30 000 sunt
fabricate la scar industrial. Perfecionarea proceselor tehnologice a dat o larg dezvoltare
chimiei organice la care poluarea cu gaze i vapori este mult mai divers, mai puternic i mai
periculoas dect poluarea cu particule solide. Dup cercetri fcute n SUA, se constat c n
timp ce eliminarea de fum, cenu i praf industrial nsumeaz o mas de 12x106t/an,
eliminarea de oxizi de sulf i diveri vapori depete 60x106t/an, iar eliminarea de oxid de
carbon, singur are aproximativ aceeai valoare. n majoritatea cazurilor gazele eliminate n
atmosfer sunt reprezentate de substane toxice mai nocive dect particulele solide. Prin
interaciunea chimic a acestor substane din aer cu diversele forme fizice ale apei, precum i
ale altor substane i prin intervenia unor catalizri fizico-chimice rezult substane chimice
foarte toxice. Dintre acestea cele mai importante ar fi: oxizii sulfului i ai carbonului, sulfur
de carbon, hidrogen sulfurat, aceton, formaldehide, cloropren, dicloretan, tetraetil de plumb
etc.
Industria petrolului este necesar deoarece creaz o surs important de energie, ns pe ct
este de necesar, pe att de periculoas este din punct de vedere ecologic. n funcie de
compoziia petrolului, rafinarea este un procedeu complex ce const din separri, distilri,
desulfurri, procese n urma crora se emit numeroi poluani (hidrocarburi, oxizi de sulf i de
carbon, aldehide, acizi organici, amoniac etc.). Petrolul i substanele rezultate din prelucrarea
acestuia contribuie deasemenea la apariia smogului.
Se estimeaz c anual, n urma deversrilor petroliere accidentale, n oceane ptrund pn la
200 000 de tone de iei. Cantiti i mai mari provin n urma proceselor de extracie, transport
i prelucrare. n afara dezastrului ecologic astfel format, evaporarea n atmosfer este destul
de intens, astfel circa 25% din pelicula de petrol se evapor n cteva zile i ptrunde n aer
sub form de hidrocarburi.
n concluzie, nu exist ramur industrial care s nu polueze cu: fum, pulberi, vapori, gaze,
deeuri toxice etc. i de aceea, naintea amplasrii i funcionrii unui obiectiv industrial este

- 12 -

necesar s se stabileasc cu precizie riscurile poteniale pentru mediu nconjurtor i s se

impun mijloace eficiente de protejare a acestuia.
Poluarea prin mijloacele de transport
O alt surs important de poluare a aerului o constituie mijloacele de transport. n aceast
categorie intr: autovehiculele, locomotivele, vapoarele, avioanele etc. Cea mai mare pondere
de gaze ce polueaz aerul provine ns de la autovehicule, datorit n primul rnd numrului
foarte mare al acestora. n numai o jumtate de secol (1930-1980), de cnd au nceput s se
foloseasc, numrul lor s-a nzecit, ajungnd ca, n SUA, numrul lor s ajung unul la dou
persoane. n Los Angeles numrul lor este de unul pentru fiecare persoan.
Cum majoritatea autovehiculelor sunt concentrate n zonele urbane (93 % n SUA) se poate
nelege rolul lor deosebit de important n poluarea oraelor (tot n SUA s-au evaluat 76,6 x10
t/an substane toxice ce ajung n atmosfer). Indiferent de tipul motorului autovehiculele
polueaz aerul cu oxizi de carbon i de azot, hidrocarburi nearse, oxizi de sulf, aldehide,
plumb, azbest, funingine etc.
Dac am reveni astzi la traciunea animal, atmosfera oraelor ar deveni nepoluat; dar
pentru a nlocui caii putere cu caii fizici care s asigure traciunea, poluarea produs de
grajduri ar fi ngrijortoare.
Cea mai important surs de CO2 din poluarea general a atmosferei (60%) este produs de
gazele de eapament. S-a estimat c 80% din cantitatea de CO 2 este produs n primele 2
minute de funcionare a motorului i reprezint 11% din totalul gazelor de eapament.
n ultimii 30 de ani s-au intensificat preocuprile privind mbuntirea calitatii aerului prin
diminuarea polurii produse de motoarele autovehiculelor. n prezent vehiculele polueaz de
8-10 ori mai puin dect cele care au existat n circulaie acum 30 de ani. Acest lucru s-a
realizat optimizarea procedeului de ardere i prin utilizarea dispozitivelor antipoluante. Cele
mai importante realizri sunt:
-emisiile de CO2 , n perioada 1970-1995, s-au diminuat de 12 ori;
-emisiile de hidrocarburi, pe vehicul, au sczut, n medie, de la 120 kg la 5 kg pe an;
-emisiile de particule s-au micorat, n medie, de la 110 la 21 g/m;
-emisiile de oxizi de azot s-au micorat mai lent , 167 g/m n 1993, fa de 185 g/m n
1988;
-renoirea parcului de automobile, prin faciliti fiscale, a fcut ca vehiculele mai vechi de 8
ani, n unele ri occidentale, s reprezinte numai 40%. Dac acestea ar fi nlocuite cu altele
noi, poluarea s-ar micora de 3 ori;
-intensificarea studiilor privind utilizarea energiilor de substituie: electricitate, gaze
petroliere lichefiate , gaze naturale comprimate, bio-combustibili.
Intersecia strzilor Toamnei i Calea Bucureti, una dintre cele mai circulate artere ale
Braovului, arat, chiar i la o or de noapte, traficul intens ce se desfoar n ora. Poluarea
cu dioxid de carbon produs de aceste mijloace de transport este ngrijortoare, iar poluarea
fonic afecteaz zonele de locuine din jur.
Poluarea produs de avioane prezint caracteristici specifice combustiei i extinderii
zborului n stratosfer. Particularitile stratosferei accentueaz poluarea ,din cauza rarefierii
aerului. Agenii poluani au un timp mai lung de aciune, iar vaporii de ap rezultai sunt
solidificai n cristale fine de ghea, ce formeaz o nebulozitate ce diminueaz radiaia solar.
S-a calculat c la traversarea Atlanticului se consum 0,12 kg carburant pe pasager i
kilometru; la un zbor de 6000 km aceasta nseamn 720 kg carburant pentru fiecare pasager i
eliminarea n atmosfer a 900 kg vapori de ap i peste 1000 kg CO2. Cu toate acestea

- 13 -

avioanele produc o poluare mai redus dect alte mijloace de transport, datorit utilizrii de
turbine cu gaz i a unui combustibil nalt rafinat. Vapoarele utilizeaz motoare cu ardere
intern i produc o poluare specific acestora, asemenea autovehiculelor, iar locomotivele
folosesc motoare Diesel electrice care emit cei mai puini poluani dintre toate vehiculele.
[www.cpnt.ro/download/Poluarea%20Aerului.pdf]
2.1.3 Efectele poluarii aerului
Efectele poluarii aerului asupra fotosintezei
Este poate necesar sa reamintim ca rolul epurator al aerului ambiant, atribuit plantelor este
totusi limitat, astfel ca este iluzoriu sa consideram ca oxigenul produs de o padure poate
compensa pe cel consumat de catre avioanele cu reactie la decolarea de pe un aerodrom. In
schimb, rolul fizic al plantelor este mult mai important. Diferitele plantatii de arbori, de
garduri vii sau de masive impadurite vor avea un rol fizic de dispersare a poluantilor,
modificand asperitatile naturale ale solului, producand modificari higrometrice si de
temperatura locale, toate favorizand o mai buna dispersare sau fixare la sol a diferitilor
poluanti emisi in atmosfera. Dar utilizarea plantelor in lupta impotriva poluarii aerului nu
poate avea loc decat in masura in care vom dispune de o gama intinsa de plante rezistente si
adaptate la diferitele conditii de sol si clima ale regiunii in cauza. Aceasta presupune in primul
rand, cunoasterea mecanismelor de intoxicare a plantelor cu poluantii aerului, pentru a putea
imagina apoi fie o modalitate de atenuare a efectelor, fie un mod de selectionare a speciilor
rezistente.
Poluarea aerului, desi cunoscuta de secole a devenit in zilele noastre una din preocuparile
majore, nu numai pentru ca ea afecteaza sanatatea omului, dar si pentru ca poate dauna
plantelor, animalelor, cladirilor, monumentelor etc.
Ozonul si agentii oxidanti
Ozonul si oxidantii sunt poluanti fotochimici care se formeaza sub actiunea radiatiilor
luminoase (in special UV) asupra unui amestec de poluanti de tipul SO2, NOx si hidrocarburi
nesaturate. Ei sunt intalniti adesea in regiuni cu insolatie puternica, unde conditiile climatice
cu curenti slabi de aer permit stagnarea unor mase poluante, creindu-se astfel conditii
favorabile reactiei dintre diferitii poluanti. Simptomele cele mai obisnuite constau in aparitia
de pete necrotice localizate intre nervuri pe una sau alta din fetele frunzei, in functie de
poluantul in cauza. O expunere prelungita produce o cloroza a frunzei, imbatranirea
prematura si eventual caderea frunzelor atacate.
Pe langa aspectul fundamental, cercetarea actiunii ozonului si a oxidantilor asupra
fotosintezei, prezinta si o importanta practica. Se stie ca prezenta poluantilor poate produce
diminuarea cresterii plantelor prin reducerea fotosintezei, datorita distrugerii tesuturilor.
Numerosi cercetatori au observat o reducere a cresterii plantelor, expuse actiunii oxidantilor,
chiar si in absenta necrozelor. S-a observat o reducere a cresterii cu 10 % la o varietate de
tutun expusa timp de 3-4 saptamani la concentratii ale oxidantilor cuprinse intre 0,03 si 0,22
ppm. Aceasta diminuare afecteaza mai mult varietatile existente. O expunere de 3 saptamani
la concentratii comparabile celor inregistrate in natura, impiedica inflorirea la tomate.
Numerosi alti factori ar putea si ei constitui cauza diminuarii procesului de crestere, iar dintre
acestia amintim: modificarile anatomice ale tesuturilor foliare, intensificarea respiratiei,

- 14 -

diminuarea fotosintezei, scaderea cantitatii de clorofila, cresterea permeabilitatii peretilor

celulari etc.
Studiile efectuate asupra rolului stomatelor in absorbtia ozonului si oxidantilor au scos in
evidenta faptul ca stomatele nu constituie singura cale de patrundere a poluantului in plante.
Actiunea monoxidului de carbon (CO) asupra fotosintezei
Influenta acestui poluant asupra fotosintezei a fost studiata la alga verde unicelulara Chlorella.
Rezultatele au aratat o inhibare reversibila a procesului care depinde de presiunile partiale ale
monoxidului de carbon si ale oxigenului. S-ar parea ca aceasta inhibare a fotosintezei se
datoreaza fixarii monoxidului de carbon pe nucleul metalic al unei enzime care transporta
oxigenul in procesul de fotosinteza. Inhibarea fotosintezei se accentueaza sub actiunea
luminii. [www.referate-scolare.ro/.../Mecanismul-Fotosintezei---Influenta-Factoril...]
n ultimele decenii factorii antropici de poluare a aerului au nceput s depeasc dup
amploare pe cei naturali, cptnd un caracter global. Emisiile n atmosfer a nocivelor
duntoare nu numai c distrug natura vie, afecteaz n mod negativ sntatea uman, dar ele
pot modifica nsi proprietile atmosferei, ce poate duce la consecine ecologice i climatice
nefaste.
Poluanii din atmosfer variaz n funcie de natura lor, concentraie ct i de durata aciunii
lor asupra organismului uman, provocnd astfel consecine grave. Specialitii n medicin i
ecologie au stabilit o legtur direct ntre degradarea mediului i creterea numrului de
persoane care sufer de alergii, astm, cancer i alte boli. Poluanii principali care acioneaz
negativ asupra oragnismului uman sunt: oxizii de azot, dioxidul de sulf, ozonul troposferic,
monoxidul de carbon, aldehida formic, fenolii, pulberile n suspensie (PM10 i 2,5 mkm).
Oxizii de azot
Impactul asupra mediului. Prezenta oxizilor de azot in atmosfera produce prejudicii
asupra plantelor. Este insa dificil de determinat cu exacitate, care efecte sunt rezultatul direct
al actiunii oxizilor de azot si care al actiunii poluantilor secundari produsi in ciclul fotolitic al
oxizilor de azot. S-a dovedit ca unii dintre acesti poluanti secundari sunt foarte vatamatori
pentru plante. Actiunea concentratiilor ridicate de dioxid de azot asupra plantelor s-ar putea
datora si formarii de acid azotic.
La o expunere de o ora la concentratii relativ ridicate de dioxid de azot, de exemplu de
25 ppm, se produce cadera frunzelor. La o xpunere de ora, la concentratii de 4-8 ppm, se
observa la unele plante o necroza care cuprinde aproximativ 5% din suprafata frunzei.
Cercetarile asupra mortalitatii animalelor indica faptul ca dioxidul de azot este de
patru ori mai toxic decat monoxidul de azot. In atmosfera poluata, monoxidul de azot nu este
iritat si nu este considerat un pericol pentru sanatate. Pericolul privind prezenta monoxidului
de azot in atmosfera poluata consta in faptul ca se oxideaza la dioxid de azot care este mult
mai toxic.
In testele facute pe animale expuse la concentratii foarte mari de monoxid de azot s-au
observat o paralizie a sistemului nervos central si convulsii.
Dioxidul de azot exercita un efect toxic foarte puternic. Informatiile respective provin
mai ales din studiile de laborator facute asupra animalelor. Concentratiile de dioxid de azot
mai mari de 100 ppm sunt mortale pentru cele mai multe specii de animale si 90% din decese

- 15 -

sunt cauzate de edem pulmonar. Sunt foarte rare speciile de animale care prezinta rezistenta la
expuneri de dioxid de azot in concentratii de la 1 la 100 ppm. In general, in experimentele
efectuate la aceste concentratii moartea survine de la 10 minute pana la aproximativ 21 ore de
expunre, in functie de animal.
Efectele toxice ala dioxidului de azot asupra animalelor se manifesta prin schimbari in
functionarea plamanilor, modificari in structura proteinelor, schimbari celulare, marirea
veziculelor pulmonare, modificari hematologice si enzimale, pierderi in greutate,
susceptibilitatea la infectii respiratorii etc.
Informatiile referitoare la efectele toxice ale dioxidului de azot asupra omului se
gasesc in literatura, in numar redus si numai in legatura cu concentratii mai mari decat cele
prezente in aerul ambiant. Exista numeroase imprejurari in care expunerile profesionale
laactiunea monoxidului de azot pot afecta sanatatea oamenilor.
Pot apare mai multe tipuri clinice de otravire cu oxizi de azot. La unele cazuri apar o
iritatie severa cum manifestari de arsuri si sufocari, tuse violenta insotita de expectoratie de
culoare galbena. La alte cazuri apare voma, somnolenta, slabiciune, pierderea cunostintei.
Persoanele care sufera ascest tip de otravire nu prezinta edem pulmonar si daca sunt scoase
din mediu isi pot reveni complet. Astfel intoxicare poate deveni fatala. Al treilea tip, care
sufera asa-zisa intoxicatie de ,,soc, przinta simptome severe de asfixiere, convulsii si oprirea
respiratiei. Aceste cazuri de intoxicare pot rezulta in urma inhalarilor de oxizi de azot in
concentratii ridicate.
Expunerile cronice intermitente la concentratii de ordinul 10-40 ppm dioxid de azot
pot provoca in ultima instanta enfizem.
Pragul pentru perceperea mirosului de dioxid de azot la om pare a fi de aproximativ
0,12 ppm.
Alte efecte. Sub actiunea oxizilor de azot se produce o reducere a culorii colorantilor
fixati pe fibrele textile si o tendinta de ingalbenire a anumitor aditivi ai textilelor. Cea mai
mare sensibilitate la actiunea oxizilor de azot o prezinta colorantii utilizati pentru fibre tip
acetat de celuloza. Anumite fibre sintetice reactioneaza direct cu oxizii de azot producand o
colorati galbena, datorita unei proprietati a fibrei insasi.
Concentratii de 0,066-0,084 ppm dioxid de azot produc efecte corosive asupra unor
materiale.
Modul cel mai obijnuit de manifestare a poluarii urbane a aerului il constituie
reducerea vizibilitatii. Aceasta este cauzata de dispersia si absortia luminii de catre particulele
sau gazele din atmosfera.
Dioxidul de azot - intens colorat - absoarbe lumina in intreg spectrul vizibil, dar mai
ales la lungimi de unde mici (violet, albastu si verde).
In atmosfera dioxidul de azot reduce stralucirea si contrastul dintre obiectele
indepartate si produce impresia ca orizontul si obiectele sunt colorate galben-pal pana la rosubrun.
Prezenta suplimentara aparticulelor solide si aerosolilor combinata cu prezenta
dioxidul de azot reduce si mai mult vizibilitatea, contrastul si stralucirea obiectelor, dar
suprima efectul de colorare a oxizilor de azot.
STAS 12574-87 intitulat Aer din zonele protejate conditii de calitate prevede
pentru dioxidul de azot urmatoarele valori pentru CMA: 0,75 mg/m 3 media pe 30 de minute ;
0,25 mg/m3 zilnica si 0,06 mg/m3 media anuala.
Ozonul

- 16 -

Impactul asupra mediului. Ozonul este un oxidant puternic care poate reactiona cu
orice clasa de substante biologice. In general, ozonul isi exercita actiunea prin doua
mecanisme :
oxidarea grupurilor sulfhidril si aminoacizi ai enzimelor, co-enzimelor, proteinelor si
peptidelor ;
oxidarea acizilor grasi polinesaturati la acizi grasi peroxidici.
Membranele fiind compuse atat din proteine, cat si din lipide, sunt expuse actiunii
ozonului. Celulele cu suprafata specifica mare sunt extrem de vulnerabile.
Studiile epidemiologice au evidentiat efectele acute ca urmare a expunerii la
concentratii rare de peste 0,2 mg/m 3. Dintre prejudiciile produse de ozon trebuie mentionate :
afectiunile asupra sistemului respirator (dificultati respiratorii, reducerea functiilor plamanilor,
astm etc.), iritarea ochilor, congestii nazale, reducerea rezistentei la infectii, degradarea
prematura aplamanilor in special la copii si tineri, etc.
In orasele mari cu circulatie intensa, in timpul orelor de varf, evolotuia si efectele
ozonului sunt foarte bine sesizate. Odata cu formarea ozonului se produce pe cale fotochimica
si asa numitul smog (smoke=fum si fog=ceata), al carui component principal este ozonul.
Smogul are aspectul unei cete dense. Smogul se mai defineste si ca o poluare atmosferica cu
aerosoli, particule fine solide sau lichide, sub 100 microni, dispersate intr-un gaz.
Masuri de ameliorare a mediului. Un control riguros al substantelor de baza ce
formeaza ozonul contribuie la o buna protejare a mediului. In privinta emisiilor rezultate din
sursele stationare, de exemplu cele provenite din fabricile chimice, rafinarii de petrol etc. ;
controlul este mai usor, la fel ca si masurile pentru inscrierea emisiilor in normele
standardizate. Este mai dificil controlul surselor stationare mici de exemplu la statiile de
benzina, manufacturile de vopsit etc., unde procesul este in general sezonier sau discontinuu.
O deosebita atentie trebuie acordata controlului surselor de poluare care emit compusi
oraganici volatili (COV) proveniti, in principal in industria de sinteza a sunbstantelor chimice
organice, deoarece impreuna cu oxizii de azot acestia contribuie la formarea ozonului.
Teoretic, folosirea combustibililor alternativi in locul benzinei, de exemplu: metanolul,
etanolul, gazul natural compresat etc., ar conduce substantial la formarea in cantitati mai mici
a ozonului si a oxidului de carbon, in comparatie cu benzina.
Se mentioneaza faptul ca ozonul si substantele de baza ale formarii acestuia sunt
fregvent transportate de vant, depasind chiar granitele unor state si uneori conducand la
controverse intre acestea.
STAS 12574-87 indica pentru ozon concentratii maxime admisibile (CMA) 0,03
3
mg/m pentru media pe 24 de ore si 0,1 mg/m3 pentru media de 0,5 ore.
Plumbul
Impactul asupra mediului. Intoxicarea cu plumbul sau compusi ai sai provine din
alimente, aer, apa sau din diverse procese industriale. Pumbul este absorbit prin aparatul
gastrointestinal si respirator. Plumbul inhalat sau aborbit nu se retine in intrgeme in corp.
Studiile au aratat ca numai 10% din plumbul ingerat este retinut pe traseul gastrointestinal si
intre 25-50% din plumbul inhalat este retinut si absobit de sistemul respirator, dupa
dimensiuni, fosrma si densitatea particulelor.
Cantitatea medie de plumb absorbita de cetatenii oraselor, gastro intestinal este de cca.
30g zilnic, pe cand prin sistemul respirator este sub 20g. Alimentele si bauturile contin
cantitati variabile de plumb din care un individ consuma in medie 120-350g zilnic.

- 17 -

Cea mai importanta actiune a pumbului consta in perturbarea asezarii fierului in

scheletul porfirinic care are ca urmare o anemie pronuntata. Excesul de porfirine care se
formeaza se elimina prin urina sub forma de coproporfirna.
Plumbismul este caracterizat de crampe abdominale, dureri de cap, constipatie,
pierderea poftei de mancare,oboseala,anemie, paralizia nervilor motori, encefalopatie.
Mucitorii din topiterii de pumb se imbolnavesc de stomatite si gingivite. Functionarea
rinichilor este perturbata de intoxicatiile cu plumb.
Plumbul produce perturbatii in sistemul de formare a sangelui prin alterarea sintezei
hemoglobinei si a timpui de supravietuire a globulelor rosii din sange.
Se stie ca plumbul se acumuleaza cu varsta in schelet, rinichi, ficat, aorta, pancreas,
plamani. Eliminarea plumbului are loc prin intestine, urina si sudoare.
Simptomele esentiale de intoxicare cu plumb sunt : fata de plumb, colici, anemie,
porfirimirie, cresterea continutului de plumb in fecale si urina, marirea continutului de plumb
in sange. Presaturnismul apare cu simptomele clasice de precipitare a plumbului din sange in
jurul gingiilor, dintilor cu hidrogenul sulfurat care se gaseste in saliva, celulele pestrite in
sange (plumbul determina descompunerea celulelor rosii in sange), scurtarea mainilor sau
degetelor. Saturnismul consta in accentuarea acestor simptome, anemie, guta, colici, dureri in
abdomen, vomitari,hipertensiune, astenie etc. Saturnismul provoaca avorturi, mortalitate
infantila degenerescenta, predispozitie la tuberculoza. CMA dupa STAS 12574-87 este de
0,0007mg/m3.
Fosforul si compusii lui
Impactul asupra mediului. Fosforul are un punct de aprindere scazut. Nu se prinde
cu degetele ci cu penseta si se folosesc manusi de cauciuc deoarece produce arsuri grave.
Ajuns pe piele el arde la P2O5 care cu apa formeaza acid fosforic puternic caustic. De pe corp
se indeparteaza cu nisip cand exista insa fosfor nereactionat si cu apa dupa ce s-a format deja
acid fosforic. Rana se spala cu o solutie 3% NaHCO 3 este contraindicat sa se foloseasca
grasimi uleiuri, unsori si lapte.
Fosforul alb este o otrava protoplasmica. Animiti compusi ai sai in special fosfatii
organici,pot fi mortali pentru om si animale daca subiectii se expun la aer care contine
concentratii mari din fosfatii respectivi. Oexpunere la cantitati relativ sczute poate provoca
perturbarea proceselor metabolice.
Toxicitatea fosforului se datoreaza proprietatilor sale reducatoare, care perturba
procesul de oxidare intracelulara. Are o actiune directa asupra inimii. Intoxicatiile cronice
produc fracturi spontane, anemie, pierderi in greutate.
Fosforul rosu nu este toxic, chiar introdus in organism pe cale bucala. S-au observat
totusi, ca efecte voma, tremuratul muschilor si colaps.
Fosfina, atunci cand este inhalata, produce durere a diafragmei, senzatie de frig,
ameteala, dispnee, bronsita, edem, atacul plamanului, convulsii, coma si moarte. Doza letala
este de 60 ppm. Fosfina ataca sistemul nervos central si sangele. La o cantitate de 2000 ppm,
omul moare in cateva minute.
Carbidul contine fosfura de calciu, care cu apa se transforma in fosfona ; este continuta
in acetilena. Acesta poate provoca intoxicari. Pentru terapia intoxicatiilor se recomanda
tiosulfatul de sodiu, respiratii cu oxigen etc.
Acidul fosforic sub forma de solutie este puternic iritant al pielii si al membranelor
mucoaselor. Si alti acizi ai fosforului sunt periculosi. Astefel de acizi sunt : acidul
hipofosforos, acidul fosforos, hipofosforic, meta-si difosforic primari, hexametafosfatul de
sodiu. Toti fosfatii care reactioneaza acid sunt la fel de periculosi ca si acidul fosforic diluat.

- 18 -

Unii fosfati tribazici, din cauza reactiei lor alcaline ataca usor pielea. Fosfatul disodic anhidru
produce iritatii slabe ale pielii si mucoaselor.
Oxitriclorura de fosfor este intens iritanta a ochilor, a pielii, a membranelor,
mucoaselor. Inhalarea ei produce edem pulmonar.
Oxizii de carbon
Monoxidul de carbon, este considerat ca fiind cel ma raspandit agent poluant, incolor,
inodor, insipid, putin mai usor decat aerul. Este estimat la cca. 230 milioane t/an cu o
remanenta de 2-3 ani, dupa care se transforma in CO2.
Principalele surse de CO sunt gazele de ardere incompleta de la roducerea energiei
termice prin arderea combustibililor fosili, gazele de esapament, gazele de cocserie (50%) si
convertizoanele de oxigen (75%) precum si gazele de cracare catalictica in faza de regenerare
a catalizatorului. Efectul nociv imediat se datoreaza faptului ca reactioneaza cu hemoglobina,
impiedicand transportul de O2 de la plamani la celule, formand carboxihemoglobina, produs
responsabil de intoxicatii grave si deces la om si alte vietuitoare. De mentionat ca
hemoglobina are afinitate pentru CO de 200 ori mai mare decat pentru O 2, ceea ce explica
pericolul intoxicatiilor cu CO2.
Cantitatea de CO2 este mai mare (24.000 ppm/vol) in cazul utilizarii drept carburant a
benzinei decat in cazul utilizarii motorinei (1.000 ppm/vol). O importanta metoda de reducere
a cantitatii de monoxid de carbon a constituit-o inlocuirea benzinei cu plumb, cu benzina fara
plumb.
In ultimul deceniu, prin impunerea filtrului catalictic plasat in teava de espament a
masinilor, procentul de oxid de carbon a scazut mult in orasele din tarile puternic dezvoltate
economic. De mentionat ca si in Romania s-au introdus de la inceputul anului 2000 asemenea
norme (cunoscute sub numele Euro 2).
Conform STAS 12574/87 ,, Aer din zonele poluate conditii de calitate,
concentratiile maxime admise sunt, pentru media de scurta durata (30 minute) 6,0 mg/m 3, iar
pentru media de lunga durata, de 2 mg/m3.
Emisiile de CO2 in gazele de esapament in Romania sunt normata la 2-4% din
volumul acestora.
Oxizii de sulf
Impactul asupra mediului. Prezenta dioxidului de sulf in atmosfera constituie
principala cauza a proceselor distructive asupra plantelor. Multe plante prezinta o sensibilitate
accentuata la actiunea oxizilor de sulf in comparatie cu oamenii si animalele. Sensibilitatea
variaza in functie de concentratie si de timpul de expunre.
Dioxidul de sulf provoaca leziuni localizate, cu efecte generale asupra plantelor.
Celulele sunt mai intai inctivate. Daca atacul este masiv, tesuturile vegetale se distrug
ramanand urme caracteristice asupra nervurilor. Leziunile provocate de dioxidul de sulf si
tulburarile produse in asimilatia clorofiliala diminueaza fotosinteza. Mecanismulactiunii
toxice a dioxidului de sulf asupra plantelor este inca putin cunoscut. Se stie insa ca actiunea sa
toxica este determinata de proprietatile sale oxido-reducatoare si de aciditatea sa. O serie de
factori ca luminozitatea puternica, umiditatea si temperatura favorizeaza aparitia leziunilor
chiar la concentratii mai mici de dioxid sulf.
Comportamentul diferitelor specii de vegetale la actiunea dioxidului de sulf este foarte
variar. Plantele cu frunze suculente prezinta cea mai mare sensibilitate, in tipm ce plantele cu
frunze aciculare prezinta cea mai mare rezistenta.

- 19 -

Dioxidul de sulf ca poluant atmosferic exercita asupra omului cu totul alte efecte decat
dioxidul de sulf pur. Sinergismul cu alti poluanti atmosferici, in special cu particulele solide,
accentueaza efectele toxice ala dioxidului de sulf.
Concentratiile de dioxid de sulf care produc efecte detectabile in organismele animale
si umane sunt mult mai mari decat cele corespunzatoare pentru vegetatii.
Efectele dioxidului de sulf asupra omului se manifesta in primul rand printr-o iritatie a
sistemului respirator. Acesta apre la concentratii de 5 ppm. ; inunele cazuri iritatia apare la
concentratii de 1-2 ppm si este insotita da spasm bronsic la concentratii de 5-10 ppm.
In ceea ce priveste actiunea toxica acuta a dioxidului de sulf prin expuneri intermitente
la concentratii mai ridicate, parerile diversilor autori sunt intru totul unanime. In privinta
actiunii cronice, prin expuneri continuue la concentratii relativ mici, parerile sunt diferite si
merg pana acolo in cat neaga o astfel de actiune. Numeroase cercetari au dovedit insa efectele
cronice ale expunerilor indelungate la concentratii mici. S-a dovedit ca dioxidul de sulf odata
intrat in organism prin caile respiratorii apare in sange si produce tulburari in metabolismul
glucidelor si in procesele enzimatice. In prezenta particulelor solide actiunea dioxidului de
sulf determina efecte si mai grave.
La concentratii anuale de 100 g/m3 paricule asociate cu concentratii de 30 g/m 3
dioxid de sulf se constata o crestere a sensibilitatii la diferite boli a copiilor.
Experientele facute pe loturi de animale expuse la inhalatii de dioxid de sulf au scos in
evidenta o mortalitate crescuta. Ca si la om, daca dioxidul de sulf este absorbit pe particule
solide efectele sunt si mai grave. Efectul cumulativ determina o crestere a numarului de
imbolnaviri si decese in randul animalelor expuse.
In orase mari, alaturi de dioxidul de sulf sunt prezente si cantitati importante de trioxid
de sulf. Inhalat de oameni si animale, produce efecre iritante mult mai puternice decat
dioxidul de sulf si determina aparitia spasmului bronsic, chair in concentratii relativ scazute.
Sinergismul cu dioxid de sulf si cu alte substante poluante prezente in atmosfera duce la
aparitia unor reactii fiziologice noi.
Alte efecte. Oxizii de sulf ataca diversele materiale mai ales cand, in prezenta
umiditatii, sunt trecuti in acid sulfuric, cu capacitate de distrugere mai mare. Dioxidul de sulf
in prezenta particulelor are o capacitate de distrugere si mai mare. Astfel, oxizii de sulf
corodeaza suprafetele metalice, deterioreaza si decoloreaza cladirile, ataca marmura si orice
piatra de constructie, deteriorand astefel monumentele. Aciditatea aerului poluat datorata
oxizilor de sulf, deterioreaza si decoloreaza tasaturile, obiectele de piele, hartia etc.
C.M.A. prevazut in STAS 12574-87 prevede pentru SO2 valori medii de 0,75 mg/m 3 pentru
0,5 ore, de 0,25 mg/m3 pentru 24 de ore si de 0,01 mg/m3 pe an.
[https://ro.scribd.com/doc/.../Efectele-Poluarii-Aerului-Asupra-Mediului]
2.2 Metode si tehnici de purificare a aerului
2.2.1 Metode de reducere a SOx
Bioxidul de sulf SO2 este un gaz incolor, neinflamabil, cu un miros ptrunztor care irit ochii
i cile respiratorii.Prezena bioxidului de sulf n atmosfer peste anumite limite are efecte
negative asupra plantelor, animalelor i omului. Bioxidul de sulf afecteaz vizibil multe specii
de plante, efectul negativ asupra structurii i esuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber.
La om i animale, n concentraii reduse produce iritarea aparatului respirator, iar n
concentraii mai mari provoac spasm bronic. De asemenea, bioxidul de sulf produce
tulburri ale metabolismului glucidelor i a proceselor enzimatice. poate fi transportat la
distane mari prin fixarea pe particulele de praf, efectul toxic al acestuia fiind accentuat de
prezena pulberilor. Creterea concentraiei de bioxid de sulf accelereaz coroziunea
metalelor, din cauza formrii acizilor. Oxizii de sulf pot altera: piatra, zidria, vopselurile,

- 20 -

fibrele, hrtia, pielea i componentele electrice.n atmosfer, n reacie cu vaporii de ap

formeaz acid sulfuric sau sulfuros, care confer caracterul acid al ploilor.
Oxizii de sulf (bioxidul i trioxidul de sulf) provin din surse naturale i antropice. Sursele
naturale sunt erupiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentaia bacterian din zonele
mltinoase, oxidarea gazului cu coninut de sulf rezultat din descompunerea
biomasei.Sursele antropice pot fi sistemele de nclzire a populaiei n care se folosesc
combustibili coninnd sulf, centralele termoelectrice, diferite procese industriale i n msur
mai mic, motoarele diesel.Controlul emisiilor provenite din instalaiile mari de ardere (IMA),
cu putere termic nominal egal sau mai mare de 50 MWt, joac un rol important n
eforturile Uniunii Europene de a combate poluarea atmosferic. Unul din obiectivele
Directivei 2001/80/CE privind limitarea emisiilor de anumii poluani n aer din instalaiile
mari de ardere (Directiva LCP)este asigurarea reducerii emisiilor de bioxid de sulf (SO2)
astfel nct depunerile i concentraiile acestuia s se afle sub anumite limite de emisie.
Plafonele intermediare stabilite prin Tratatul de aderare pentru IMA sunt de 336 Gg SO2
pentru anul 2010, i de 148 Gg SO2 pentru anul 2013.
Retinerea emisiilor de SO2 prin injectia de calcar in focar
Retinerea pulberii de ghips (sulfat de calciu) in aval se realizeaza fie in electrofiltre calde , fie
in filtre cu saci . Experimentarile au condus la randamente de 50 % dar, cu toate acestea,
metoda este considerata rentabila si va fi extinsa la termocentrale, in special in tari ca
Romania, care nu dispun de posibilitatea unor investitii financiare majore.

Fig 6-Procedeul Limestone Additive Process, aplicat la CTE Voitsberg-Austria : 1-buncar

pentru pudra de calcar; 2-tubulatura pentru praf de lignit si aer primar; 3-tubulatura pentru aer
secundar; 4-focar; 5-electrofiltru.
Incercarile au dovedit ca finetea pudrei de calcar are o importanta majora, diametrul maxim
admis al particulelor fiind sub 60 m. Consumul de calcar este de 80 kg la 1000 kg carbune
brun, pentru un continut al acestuia de 0,5-1,5 % masice de sulf.
Randamentul de desulfurare de 50-60 % depinde de tipul si dimensiunile focarului, de
compozitia combustibilului, de compozitia si granulatia calcarului si de conditiile de ardere.
Prezenta magneziului in aditiv (cum este cazul in dolomita) poate imbunatati randamentul de
desulfurare cu calcar, deci folosirea dolomitei este comparativ mai eficienta.
In conditiile din focar, din oxidul de magneziu format nu rezulta compusi stabili cu dioxidul
de sulf. Prezenta oxidului de magneziu poate imbunatati randamentul de utilizare a calcarului.
Astfel, se limiteaza aglomerarea particulelor de CaO, rezultat din calcinarea calcarului si se
permite accesul mai usor al dioxidului de sulf spre suprafata de reactie.

- 21 -

Treapta de calcinare duce la indepartarea dioxidului de carbon din particula de calcar, ceea ce
face sa apara spatii libere si conditii favorabile pentru absorbtia dioxidului de sulf. Este
esential ca aditivul, dupa calcinare, sa ofere o arie mai mare pentru suprafata de contact cu
gazul epurat.
Pentru ca reactia de calcinare si retinere a SO2 sa fie suficient de rapida este necesara o
temperatura in focar de 850 pana la 1080 C.
Procedeul de retinere partiala a oxizilor de sulf prin introducerea prafului de calcar in focar se
caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:
1. Instalatie relativ simpla, materie prima ieftina, cheltuieli de investitie si exploatare mult mai
mici decat in cazul altor procedee de desulfurare a gazelor de ardere.
2. Gradul de desulfurare obtiinut in cazul arderii carbunelui in strat fluidizat (mai ales
circulant) este ridicat si asigura concentratii de SOx in gazele de ardere inferioare
concentratiei limita, impuse de normele privind protectia mediului inconjurator prin emisii.
3. Aplicarea acestui procedeu la arderea carbunelui in stare pulverizata conduce la un grad de
desulfurare modest, care necesita, de regula, aplicarea unor masuri secundare pentru
desulfurarea corespunzatoare a gazelor de ardere. Din cauza temperaturilor inalte se produce
sintetizarea particulelor de oxid de calciu sau chiar descompunerea sulfatului de calciu.
4. Se mareste cantitatea de cenusa care trebuie evacuata din instalatia de ardere. In acelasi
timp se inrautatesc si conditiile de retinere a prafului de cenusa in electrofiltre, ca urmare a
cresterii finetei particulelor, dar mai ales ca urmare a maririi rezistivitatii lor electrice, datorita
continutului sporit de sulf retinut de cenusa.
Daca temperatura este mai mare de 1080C , apare pericolul sintetizarii particulelor de oxid
de calciu. Acestea isi pierd porozitatea si fenomenul este cunoscut sub denumirea de dead
burning (ardere moarta). O temperatura inferioara valorii de 850C duce la depunerea de
sulfat de calciu pe suportul de calcar insufficient calcinat, franandu-se, in continuare,
absorbtia dioxidului de sulf.[ www.rasfoiesc.com/inginerie/.../PROIECT-Reducerea-emisiilorde84.php]
Reducerea emisiilor de SO2 prin procedee de desulfurare
n ultimele dou decenii au fost dezvoltate mai multe procedee de desulfurare, dintre care cele
mai importante sunt:
procedeul umed, n care se introduce ca agent activ o soluie de hidroxid de calciu i
carbonat de sodiu, obinnd gipsul care se poate valorifica n construcii.
procedeul semiuscat, n care se introduce ca agent activ o soluie concentrat de amoniac sau
hidroxid de calciu, n filtru avnd loc evaporarea complet a apei. Produsele sulfatice sunt
recuperate n stare uscata, permind reintroducerea lor n circuitul economic.
procedeul catalitic, cu producere de sulf, aplicat la o temperatur ridicata gazelor de ardere.
Cea mai larg implementare industrial o are procedeul umed. Prin splarea sau umidificarea
aerului, se obine o rcire a gazelor pna la 5060 C la procedeul umed i la 70100 C la cel
semiuscat. n aceste condiii, ridicarea penei de fum se limiteaz i dispersia este
dezavantajat. Coborrea temperaturii sub temperatura punctului de roua acid atrage
coroziuni inacceptabile, sub aspectul fiabilitii traseului de gaze, motiv pentru care este
necesar renclzirea gazelor, fie cu abur, fie regenerativ, fie cu amestec de gaze fierbini, fie
prin cldura obinut prin arderea de combustibil suplimentar.
Instalaiile de desulfurare uscat i semiuscat sunt utilizate mai rar, n special pentru
centralele mici, datorit pericolului intoxicrii cu amoniac. Principala caracteristic a
desulfurrii umede este reducerea simultan a SO2 i producerea de gips i controlul
alimentrii cu calcar, esenial pentru a nvinge fluctuaiile sulfului coninut n combustibil.
[www.inginerie-electrica.ro/.../S1_3_Solutii_de_diminuare_a_emisiilor_d...]

- 22 -

Sistemele de desulfurare a gazelor de ardere cel mai des utilizate sunt descrise schematic prin
diagrame n figura 7. n desulfurarea uscat SO2 i SO3 sunt reinute prin procese fizice
(adsorbie) sau chimice (absorbie i reacii chimice).

Fig 7: Sisteme de desulfurare a gazelor de ardere

- 23 -

n adsorbia uscat,agentul de adsorbie este dirijat s ntlneasc gazele ce trebuie

desulfurate.Apoi,agentul este reactivat n regenerator i este trimis napoi n procesul de
adsorbie.n adsorbia uscat ,agentul de adsorbie este pulverizat n gazele de
ardere.n procedeele semiuscate,o suspensie alcalin sau alcalino- pmntoas este adus n cont
act cu gazele de ardere de desulfurat. n gazele de ardere fierbini se formeaz un produs uscat
de reacie, care este colectat apoi n filtrele de particule.
Desulfurarea umed a gazelor de ardere are loc n turnuri de injecie, numite scrubere. n acest
caz, o soluie sau suspensie alcalin sau alcalino-pamntoasa este dispersat n gazul de
desulfurat sau este adus ntr -un contact omogen cu acesta, astfel nct oxizii de sulf sunt
ndeprtai prin absorbie. Splarea gazului cu ap este posibil, dar tendina gazelor de a
sedizolva n ap este relativ redus.
O metod de desulfurare uscat a gazelor de ardere, bazat pe adsorbie fizic,utilizeaz
aditivi solizi. Pe acest principiu se bazeaz ndeprtarea combinat a oxizilor de sulf i de azot
cu cocs activ. O alt posibilitate, n special pentru instalaii mici i mijlocii(ntre 50 -100
MW), este absorbia chimic a SO2 de ctre aditivi uscai, activi din punct devedere chimic.
Adugarea de aditivi uscai pulverizai, pe baz de calciu sau magneziu, pentru reducerea
emisiilor de componente acide ale gazelor (SO2, dar i HCI i HF), este cunoscut de mult
timp i reprezint, de ctva timp, un procedeu obinuit aplicat nnumeroase focare.
Aditivii pot fi injectai n diferite puncte ale arderii,sau n diferite puncteale traseului gazelor
de ardere (vezi figura 8).

Fig 8: Posibiliti de injecie a aditivilor n cazane.

Procesele n care aditivul este adugat ntre generatorul de abur i filtrul de particule este cel
mai des ntlnit, ntruct este nsoit de modificri minimale ale instalaiei existente(camera de
ardere, construcia cazanului). n unele cazuri, aditivul este introdus la sfritul traseului
gazelor de ardere, respectiv ntre filtrul de particule i co; n acest caz sunt necesare filtre de
particule suplimentare.n cazul arderii crbunelui brun i la arderea n strat fluidizat s-au
obinut rezultate bune prin dozarea aditivului n combustibil.
Figura 9 arat gradul de absorbie a SO2 corespunztor diferiilor aditivi uscai, n funcie de
temperatur. La temperaturi ridicate,aditivii pe baz de magneziu se caracterizeaz prin grade
mai reduse de absorbie i intervale active de temperatur mai nguste pentru diferii aditivi
uscai.

- 24 -

Fig 10: Etapele reaciei de calcinare, hidratare i sulfatare a dolomitei

Fig 9: Dependena de temperatur a absorbiei de SO2 pentru diferii aditivi uscai.

De asemenea, eficiena absorbiei de SO2 cu ajutorul aditivilor uscai depinde i de ali factori,
precum: timpul de reziden, gradul de amestecare a aditivului cu gazele de ardere,de
- 25 -

dimensiunile particulelor i de porozitate. Etapele reaciei decalcinare, hidratare i absorbie

de SO2 a dolomitei sunt prezentate n figura 10.
n cazul metodelor uscate, nu se produc ape reziduale. Utilizarea produselor solide rezultate
depinde de compoziia lor chimic i de modul de reinere al acestora.
Procesele semiuscate s-au dezvoltat pe baza faptului c, absorbia SO2 pe particulele de
calcar poate fi mbuntit prin umidificarea acestora. n acesteprocese, agentul de absorbie,
n general o suspensie de var sau de carbonat de sodiu ori o leie de sod caustic,este
pulverizat n gazele de ardere fierbini dispersate extrem de fn. n urma acestui proces, apa
din absorbant vaporizeaz i SO2 reacioneaz cu agentul de absorbie.Procesul de vaporizare
dureaz pn cnd produii de reacie iau forma unei pulberi uscate. Aceasta poate fi
ndeprtat apoi din gazele de ardere cu ajutorul unei instalaii clasice de desprfuire
(electrofiltru sau filtru sac). n figura 11 este prezentat procesul de desulfurare a gazelor de
ardere prin acest procedeu. Produsul final este alctuit din gips, la care se adug sulfit i oxid
de calciu. De aceea, cteodat, se realizeaz o tratare termic ulterioar, n scopul majorrii
coninutului de gips. Produsele de reacie, cu un coninut ridicat de gips, pot fi utilizate n
industria betoanelor i a materialelor de construcii. Altfel, reziduurile pot fi folosite n acelai
mod ca cele rezultate n urma proceselor uscate de desulfurare. Principalul avantaj al
procedeului de absorbie prin pulverizare este acela c,apa necesar vaporizeaz, nerezultnd
ape reziduale. n general, gazele de arderenu trebuie renclzite din nou. n comparaie cu
procedeul uscat, prin cel semiuscat se ating grade superioare de absorbie a SO2 cu un exces
mai redus de aditiv. Totui, cheltuielile de investiie sunt mai ridicate.

Fig 11: Schema procesului de desulfurare semiuscat a gazelor de ardere.

- 26 -

Procesele de absorbie umed pot utiliza diveri absorbani, alcalini,alcalinopamntosi sau ali
absorbani. Solubilitatea n ap a absorbanilor alcalini este mult mai mare dect a celor
alcalino-pamntosi. n grupul de procese utiliznd ali absorbani, lichidul de splare este, n
principal, o soluie acid. Factorul comun pentru toate aceste procese este utilizarea
instalaiilor n care se realizeaz contactul ntre gaz i lichid. Aceste instalaii creeaz o
suprafa mare de contact, realiznd transferul de mas al SO2 ctre faza lichid. n cele ce
urmeaz este prezentat procesul de desulfurare cu oxid de calciu.
Dezvoltarea procedeelor de desulfurare umed a gazelor de ardere de la centralele electrice,
pe baz de CaO, a nceput n SUA, n cadrul preocuprilor pentru eliminarea simultan a
particulelor i a dioxidului de sulf printr - o metod umed. Astfel, scruberele Venturi de
desprfuire umed au nceput s fie utilizate i la desulfurarea gazelor de ardere.
Aceasta a condus, n multe cazuri, la reacii ntre particulele de cenu i oxidul de calciu sau
calcarul utilizat, avnd drept consecina nfundarea scruberelor, a conductelor i a pompelor.
De aceea, electrofiltrul era situat naintea scruberului de tip Venturi. Numai n acest mod se
obine un gips pur, care poate fi revalorificat.
Scruberele Venturi nu au fost, n general acceptate, deoarece realizau pierderi mari
de presiune, respectiv consum ridicat de energie. ntre timp, au fost dezvoltate alte tipuri de
scrubare, precum turnuri de splare cu tub Venturi integrat sau alte componente. Turnurile
alctuite din componente simple, pentru minimizarea pierderilor, s-au dovedit a fi soluia cea
mai bun (figura 12).
Astfel, turnurile de splare de construcie mai nou nu conin dect cteva nivele spaioase de
pulverizare i separatoare de picturi, instalate orizontal. Aceasta a condus la minimizarea
pierderilor de presiune.
Un turn de splare este alctuit din trei pri principale:
-zona inferioar de drenaj;
-zona de contact gaz / lichid;
-zona de gaze de ardere curate.
n zona de drenaj, suspensia rezultat din splare este colectat, amestecat, ventilat i
mbogit cu absorbant proaspt. Volumul acestei zone este determinat, n principal, de vitez
de dizolvare a absorbantului, precum i de cantitatea de SO2 ce trebuie nlturat.

- 27 -

Fig 12: Turn de absorbie prin pulverizare pentru desulfurarea umed a gazelor.
Figura 13 prezint schema unei instalaii moderne de desulfurare a gazelor de ardere,cu oxidare
integrat, folosind calcar drept absorbant. Astfel deinstalaii sunt n funciune n centralele noi
din Germania.
Gazele care trebuie curate sunt rcite n schimbtorul regenerativ de cldur gaze-gaze i
trec prin turnul de splare, n contracurent fa de absorbant. Pentru a se evit suprasaturarea

- 28 -

cu vapori de ap, gazele curate sunt renclzite n schimbtorul de cldur pn la aproximativ

90 0C. Eficiena scruberului este de circa 9298% astfel nct se poate respecta, fr vreo
dificultate, nu numai normade 400 mg SO2/m3dar i alte cerine, mai restrictive, privind
emisiile de SO2.Lichidul de splare are o evoluieciclic. Calcarul mcinat fin este preluat din
siloz i preparat cu ap (ap rezidual), rezultndo suspensie care alimenteaz continuu zona
inferioar a scruberului. Pe de alt parte,suspensia de gips este evacuat din scruber.
Separarea cristalelor mai mari de gips,micorarea lor ulterioar i procesarea acestora, se face
ntr -un hidrociclon. Particulele fine deghips, care nu pot fi deshidratate att de bine, sunt
trimise napoi n ciclul absorbantului, sub form de cristale de smn.
Apa rezidual

,
evacuat din ciclu trebuie tratat datorit coninutului su
ridicat de
ioni i de metale. Unul dintre parametrii cei mai critici, care determin
cantitatea de apuzat, este coninutul de cloride din
gazul de evacuare i ap de
proces, deoarece concentraiade cloride afecteaz nivelul de coroziune i calitatea
gipsului.
Odat ce caracteristicile apei
uzate sunt bine determinate, poate fi proiectat un sistem de tratare a apei uzate. n general,este
suficient un tratament fizicochimic standard pentru a satisface cerinele de proteciei a
mediului.

- 29 -

- 30 -