Universitatea Politehnica București

Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

Specializarea Ingineria și Protecția Mediului în Industria Chimică si Petrochimică

Eliminarea avansată a poluanților particulați

(PM) în filstre electrostatice (ESP)

STUDENT:
Petruț-Daniel BĂLĂLĂU

BUCUREȘTI
2019
Contents
Introducere................................................................................................................................... 3
Principiul separării electrostatice ................................................................................................ 4
Tipuri de electrofiltre ................................................................................................................... 7
Bibliografie .................................................................................................................................... 9

2
Introducere
Separarea electrostatică este o metodă eficientă de epurare a suspensiilor solide şi a celor
lichide, din gaze. Instalaţiile de separare electrostatică poartă denumirea de electrofiltre și sunt
caracterizate prin urmatoarele avantaje:

- randamentul de colectare este foarte mare, putând depăşi 99,8 %;

- temperaturile de lucru se încadrează într-un domeniu larg, de la temperatura ambi-antăşi
până la temperaturi de 500 ÷ 650 oC;
- pot lucra într-un domeniu larg de concentraţii ale particulelor (0,0002 ÷ 200 g/m3);
- dimensiunile particulelor colectate pot fi cuprinse într-o gamă foarte largă, de la 0,1μm,
la 200 μm;
- recuperarea materialelor este de tip uscat, deci, acolo unde este cazul, acestea pot fi
reintroduse în procesul tehnologic sau destinate circuitului comercial;

Influenţa câmpului electrostatic, asupra aerosolilor, fumului şi particulelor fine de praf,

aflate în suspensie în aer, a fost observată, încă din anul 1771, de către G. Beccaria (Italia), însă
primele experimente, privind influenţa câmpului electric asupra particulelor de praf, au fost
efectuate abia în prima jumătate a secolului al XIX-lea. [3] [2]

Fig.1 Schema istorică a precipitării electrostatice, in special pentru îmbunătățirea eficienței

colectării [1]

3
Principiul separării electrostatice
Electrofiltrele, în sens general, sunt instalaţii care utilizează forţe electrostatice, pentru a
separa particulele, aflate în suspensie, în gaze. Procesele fundamentale, care au loc în
electrofiltre, sunt: iniţierea descărcării corona, încărcarea aerosolilor cu sarcină electrică, cinetica
particulelor, colectarea şi evacuarea prafului.

În majoritatea situaţiilor, aerosolii au o anumită sarcină electrică, însă, aceasta este mult
prea micăpentru a se putea realiza o separare eficientă. Cea mai eficientă metodă de încărcare
artificială, cu sarcină electrică, a particulelor, aflate în mediu bifazic, constă în trecerea gazului,
printr-un sistem de electrozi, între care câmpul electric este suficient de intens încât să se iniţieze
descărcarea corona.

Fig. 2 Diagrama schematică a colectării particulelor de praf în ESP [1]

4
 Particulele sunt supuse unui bombardament, intens, cu ioni, încărcându-se, astfel, cu
sarcină electrică. Durata acestui proces este de ordinul a 0,01 s. În cazul electrofiltrelor
industriale, electrozii de emisie (corona) sunt de polaritate negativă, astfel încât şi particulele se
vor încărca, de asemenea, cu sarcinăelectrică negativă.

Particulele, încărcate cu sarcină electrică, se deplasează către electrozii de depunere, sub

acţiunea unui complex de forţe. Componenta principală este forţa Coulomb, proporţională cu
produsul dintre sarcina electricăşi intensitatea câmpului electric. De altfel, randamentul foarte
ridicat al electrofiltrelor este datorat, în special, forţei electrostatice, mari, care acţionează asupra
fiecărei particule.

Particulele sunt accelerate, către electrodul de depunere, de către forţa electrostatică, forţa
de inerţie şi aceea datorată vâscozităţii opunânduse deplasării. Pentru domeniul de dimensiuni
ale particulelor, aflate în gazele de ardere, s-a demonstrat că forţele de inerţie sunt, practic,
neglijabile, iar forţele determinate de vâscozitate corespund legii lui Stokes. În consecinţă, în
deplasarea lor, de la electrozii de emisie la electrozii de depunere, particulele ating o viteză
determinată de echilibrul dintre forţele Coulomb şi Stokes. Această viteză de deplasare se
numeşte, în mod convenţional, viteză de migrare a particulei.

Viteza de migrare creşte la creşterea dimensiunilor particulelor, a sarcinii electri-ce,

acumulate de acestea, şi a intensităţii câmpului electric, la nivelul electrozilor de depunere.
Pentru condiţiile caracteristice electrofiltrelor, sunt uzuale viteze de migrare variind între 3 cm/s,
pentru particule foarte fine (cu diametrul de 0, 5 μm), şi 90 ÷ 120 cm/s, pentru particule având
diametrul de 20 ÷ 30 μm. Dependenţa randamentului teoretic de separare de distanţa parcursă de
particule, în câmpul electric, este dată în fig. 3.

5
 Fig.3 Dependenţa randamentului teoretic de separare de lungimea electrofiltrului

Ultima etapă a separării electrostatice constă în îndepărtarea materialului captat, la

nivelul electrozilor de depunere (electrozi pasivi), şi evacuarea acestuia, în exteriorul
electrofiltrului. Această etapă este foarte importantă, deoarece particulele depuse pot
fireantrenate, de către curentul de gaz.

În centralele termoelectrice, electrofiltrele sunt amplasate între cazan şi exhaus-tor, fie pe

partea caldă a canalului de gaze (în amonte de preîncălzitorul de aer), fie pe partea rece a
acestuia (în aval de preîncălzitorul de aer). În raport cu instalaţiile pentru reducerea secundară a
emisiilor de oxizi de sulf şi de azot, electrofiltrele pot fi situate fie în amonte (pentru instalaţiile
de tip low dust), fie în aval (pentru instalaţiile de tiphigh dust).

Încadrarea instalaţiilor de electrofiltre, în procesul tehnologic al arderii combus-tibililor,

în scopuri energetice, este reprezentată în schema bloc din fig. 4.

6
Fig. 4. Schema bloc a unei instalaţii de cazane energetice: 1- cazanul propriu-zis; 2- electrofiltru;
3 - exhaustor; 4 - traductoare pentru măsurarea parametrilorgazelor evacuate; 5 - sistem central
de reglare şi control a parametrilor de funcţionare ai instalaţiei; 6 - coş de fum; 7 - buncăre şi
instalaţii de evacuare a materialului solid reţinut de electrofiltru; 8 – conexiuni la electrozii de
emisie; 9 - sistem de reglare a debitului de aer de ardere; 10 - sistem de reglare a evacuării
materialului reţinut. [3]

Tipuri de electrofiltre
După direcţia de curgere a gazelor, electrofiltrele pot fi orizontale sau verticale.

Electrofiltrele verticale sunt construite, în general, pentru debite mici de gaz şi pentru
cazul în care impurităţile pot fi, uşor, reţinute, într-un singur câmp electric. A-cestea ocupă spaţii
mici, dar au instabilitate mare în funcţionare.

Electrofiltrele orizontale au dimensiuni mari de gabarit, în plan orizontal, însăpermit

amplasarea, în serie, a două sau a mai multe camere de depunere, asigurând, astfel, o bună
stabilitate şi fiabilitate în funcţionare, precumşi grade ridicate de epurare.

Reprezentarea schematică a acestor două tipuri de electrofiltre, precum şi unele detalii

constructive sunt date în fig. 5. [3]

7
 Fig. 5. Reprezentare schematicăşi detalii constructive, pentru electrofiltre orizontale (a)şi
verticale (b): 1 – racord de admisie; 2 – racord de evacuare a gazului; 3 – electrozi de emisie; 4 –
electrozi dedepunere; 5 – buncăre; 6 – instalaţie de susţinere; 7 – izolatoare de trecere; 8 –
dispozitive de uniformizare a curgerii gazului; 9 – acţionarea dispozitivului de scuturare a
electrozilor corona[3]

8
Bibliografie
[1]Y. Huang, S. Li, Q. Zheng, Recent Progress of Dry Electrostatic Precipitation
for PM2.5 Emission Control from Coal-fired Boilers, International Journal of
Plasma Environmental Science & Technology, Vol.9, No.2, OCTOBER 2015

[2]M. Zizhen, L. Zhen, J. Jingkun, PM2.5 Emission Reduction by Technical

Improvement in a Typical Coal-Fired Power Plant in China, Aerosol and Air
Quality Research, 17: 636–643, 2017

[3]M. Istrate, Tehnologii și instalații pentru reducerea emisiilor poluante, controlul

poluării în termoenergetică, Editura Setis, pp 326-351,204