CUPRINS

CAP. 1. CONSIDERENTE PRIVIND EPURAREA APELOR UZATE MUNICIPALE

1.1. Poluanții caracteristici

1.2. Impactul asupra mediului
1.3. Necesitatea epurării apelor uzate
1.4. Condiții de calitate privind evacuarea apelor uzate
1.5. Standarde și normative
1.6. Metode de epurare a apelor uzate municipale

CAP. 2. TEMA DE PROIECTARE

2.1. DETERMINAREA GRADULUI DE EPURARE

BIBLIOGRAFIE
 CAP. 1. CONSIDERENTE PRIVIND EPURAREA APELOR UZATE MUNICIPALE

1.1. Poluanții caracteristici

Toate sursele de apă pot fi poluate de o multitudine de substanțe precum deșeuri organice în
stare de putrefacție, substanțe chimice toxice, petrol, ulei, microorganisme patogene, nutrienți ai
plantelor, sedimente și substanțe radioactive.
Poluare apei are o mulțime de cauze și se poate face cu nitrați, detergenți, pesticide, metale grele
și multe alte substanțe nocive, care provin din diferite surse. Astfel, există mai multe tipuri de
poluare a apei.

Poluarea fizică a apei

Poluanții de natură fizică sunt cei care includ majoritatea deșeurilor toxice ce pot ajunge în apă.
Depunerile și deșeurile radioactive, apele folosite în uzine atomice, cele care folosesc la răcirea
instalațiilor și apele termale sunt doar câteva exemple ale poluării.
De asemenea, chiar și petrolul și benzina care provin din milioane de autoturisme ajung să fie
deversate în ape. Aproape jumătate din cele 1 milion de tone estimate, de petrol care intră în
mediul marin în fiecare an, provin din surse terestre. Pe mare, deversările de cisterne reprezintă
aproximativ 10% din petrolul din apele din întreaga lume, în timp ce operațiunile regulate ale
industriei de transport maritim atât prin deversări legale, cât și ilegale contribuie cu aproximativ
o treime. De asemenea, petrolul este eliberat în mod natural de sub fundul oceanului prin fracturi
cunoscute sub numele de infiltrații.

Poluarea chimică a apei

Poluare apei cu pesticide, deversări de reziduuri petroliere, cu substanțe cancerigene, detergenți

sau alte substanțe specifice diferitelor industrii se numește poluare chimică. Deșeurile sunt
considerate toxice dacă sunt otrăvitoare, radioactive, explozive, mutagene, ce cauzează daune
cromozomilor, teratogene, care provoacă defecte congenitale, sau bioacumulative.

Sursele de substanțe chimice toxice includ:

 apele uzate eliminate necorespunzător din instalațiile industriale și instalațiile de

procesare chimică (plumb, mercur, crom);
  scurgerile și canalizările de suprafață care conțin pesticide utilizate în zonele agricole și
pe peluzele suburbane;
 deșeurile toxice rezultate din procese industriale, chimice și biologice;
 baterii pentru dispozitive electronice, pesticide, telefoane mobile și computere;
 deșeuri menajere;
Deșeurile toxice duc la costuri uriașe în ceea ce privește cheltuielile economice, sănătatea umană
și a ecosistemului. De asemenea, acestea au cauzat daune substanțiale populației de animale și
plante. Astfel de deșeuri îngreunează procesele naturale de restaurare, distrug habitatele, reduc
definitiv populațiile de specii sensibile sau le inhibă succesul reproductiv.

Poluarea biologică a apei

Unul dintre principalii poluanți ai apei este canalizarea orașului, deoarece, este principala sursă
de agenți patogeni (microorganisme cauzatoare de boli) și substanțe organice aflate în
putrefacție. Toate acestea reprezintă o amenințare directă pentru sănătatea umană. De asemenea,
materia organică ce se descompune reprezintă un alt tip de amenințare la adresa calității apei.
Deoarece substanțele organice sunt descompuse în mod natural în canalizare de către bacterii și
alte microorganisme, conținutul de oxigen existent în apă este epuizat. Acest lucru pune în
pericol calitatea apei a lacurilor și a cursurilor de apă, unde sunt necesare niveluri ridicate de
oxigen pentru ca peștii și alte vietăți acvatice să supraviețuiască. Procesele de tratare a apelor
uzate reduc nivelul agenților patogeni și organici din apele uzate, dar nu le elimină complet.
Totodată, canalizarea este considerată o sursă majoră de nutrienți pentru plante.  Excesul de
nitrați și fosfați din apă favorizează creșterea algelor, provocând uneori înmulțiri neobișnuit de
rapide. Totuși, acest lucru nu este neapărat bun, pentru că atunci când algele mor oxigenul
dizolvat în apă scade, deoarece, microorganismele îl folosesc pentru a digera algele în timpul
procesului de descompunere. Organismele anaerobe (organisme care nu necesită oxigen pentru a
trăi) metabolizează apoi deșeurile organice, eliberând gaze precum metanul și hidrogenul
sulfurat, care sunt dăunătoare formelor de viață aerobe (care necesită oxigen). Astfel, procesul
prin care un lac se schimbă dintr-o stare curată și clară într-una bogată în nutrienți, plină de alge
și de aici la o stare cu deficit de oxigen, plină de deșeuri se numește eutrofizare, un proces
natural, inevitabil și lent. Cu toate acestea, atunci când este accelerat de activitatea umană și de
poluarea apei poate duce la îmbătrânirea prematură și la moartea unei acumulări de apă.

Poluarea radioactivă a apei

Deșeurile radioactive sunt și ele extrem de nocive și includ elemente și compuși care produc sau
absorb radiații ionizante și orice material care interacționează cu astfel de elemente și compuși.
De asemenea, deșeurile medicale sunt o categorie largă de lucruri nocive pentru apă și pentru
vietățile acvatice, iar ele includ echipamente și materiale, bandaje uzate, ace, lichide capabile să
adăpostească organisme care provoacă boli infecțioase și alte materiale din spitale sau facilități
de cercetare biologică. Acestea se pot transfera foarte rapid în apă și o contaminează.
Poluarea termică a apei

Căldura este considerată a fi un poluant al apei, deoarece, scade capacitatea acesteia de a reține
oxigenul și crește rata mortalității peștilor. Specii importante de pești, cum ar fi păstrăvul, nu pot
supraviețui în apele care au niveluri foarte scăzute de oxigen. O sursă majoră de căldură o
reprezintă centralele electrice care revarsă apa folosită pentru răcire direct în râuri. Apa deversată
poate fi cu până la 15 grade Celsius mai caldă decât cea naturală.

1.2. Impactul asupra mediului

Efectele poluării apei asupra sănătății omului sunt multe și extrem de nocive. Este foarte
important ca fiecare persoană să conștientizeze că apa poluată poate îmbolnăvi orice organism
sănătos și, mai mult, poate duce la deces. Agenții patogeni din apă sub formă de bacterii care
cauzează boli și viruși provenite din deșeurile umane și animale sunt o cauză majoră a bolilor
provenite din apa potabilă.
Chiar și înotul poate reprezenta un risc. În apă pot exista foarte mulți poluanți chimici, de la
metale grele, cum ar fi arsenul și mercurul până la pesticide și îngrășăminte nitrate.

După ce sunt ingerate, aceste toxine pot provoca o serie de probleme de sănătate, precum:
 cancer;
  dereglări hormonale;
 efecte nocive asupra funcțiilor creierului;
 erupții cutanate;
 ochi inflamați;
 infecții respiratorii;
 hepatită;

De asemenea, pentru ca natura să se bucure de un ecosistem sănătos este important ca apele să

beneficieze de oxigen. Unde acesta lipsește, plantele și animalele se sufocă și mor. În anumite
cazuri, aceste substanțe dăunătoare pot afecta viața balenelor și a broaștelor țestoase marine.
Contaminanții din apă sunt toxici nu numai pentru viața acvatică, ci și pentru oameni. Astfel,
peștii acumulează cantități mari de toxine, cum ar fi mercurul, apoi ei  avansează în lanțul trofic
pe măsură ce prădătorul mănâncă prada. La un moment dat, acestea ajung să fie consumate și de
om.

1.3. Necesitatea epurării apelor uzate

A avea acces la o cantitate adecvată de apă sigură, fizică și economică pentru uz personal și
casnic, este un drept fundamental al omului care nu este supus discriminării. Cu toate acestea,
miliarde de oameni din întreaga lume încă nu au acces la apa potabilă sigură.
Acolo unde nu există stații de epurare, apa este contaminată și poate fi o sursă de răspândire a
diferitelor boli, precum holera, dizenteria, febra tifoidă și poliomielita. Având în vedere această
situație, implementarea de stații de epurare pentru calitatea și siguranța apei sunt cruciale
pentru sănătatea umană.

1.4. Condiții de calitate privind evacuarea apelor uzate

Indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate în reţelele de
canalizare ale localităţilor
Nr. Valorile maxime Metoda de
Indicatorul de calitate U.M.
crt. admise analiză3)
1.Temperatura °C 40
2.pH unităţi pH 6,5-8,5SR ISO 10523-97
3.Materii în suspensie mg/dm3 350 STAS 6953-81
4.Consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) mg 300 STAS 6560-82
O2/dm3
SR ISO 5815/98
5.Consum chimic de oxigen - metoda cu dicromat de potasiu mg 500 SR ISO 6060/96
[CCO(Cr)1)] O2/dm3
6.Azot amoniacal (NH4+) mg/dm3 30 STAS 8683-70
7.Fosfor total (P) mg/dm3 5,0 STAS 10064-75
 8.Cianuri totale (CN) mg/dm3 1,0 SR ISO 6703/1-
98
9.Sulfuri şi hidrogen sulfurat (S2-) mg/dm3 1,0SR ISO 10530-97
10.Sulfiţi (SO32-) mg/dm3 2 STAS 7661-89
11.Sulfaţi (SO42-) mg/dm3 600 STAS 8601-70
12.Fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) mg/dm3 30 STAS 7167-92
13.Substanţe extractibile cu solvenţi organici mg/dm3 30 SR 7587-96
14.Detergenţi sintetici biodegradabili mg/dm3 25SR ISO 7875/1,2-
96
15.Plumb (Pb2+) mg/dm3 0,5 STAS 8637-79
16.Cadmiu (Cd2+) mg/dm3 0,3 SR ISO 5961/93
17.Crom total (Cr3+ + Cr6+) mg/dm3 1,5 STAS 7884-91
SR ISO 9174-98
18.Crom hexavalent (Cr6+) mg/dm3 0,2 STAS 7884-91
SR ISO 11083-98
19.Cupru (Cu +) 2
mg/dm 3
0,2 STAS 7795-80
20.Nichel (Ni +)2
mg/dm 3
1,0 STAS 7987-67
21.Zinc (Zn2)2) mg/dm3 1,0 STAS 8314-87
22.Mangan total (Mn) mg/dm 3
2,0 SR 8662/1-96
SR ISO 6333-96
23.Clor rezidual liber (Cl2) mg/dm 3
0,5 STAS 6364-78

1.5. Standarde și normative

Normativul privind stabilirea limitelor de încărcare cupoluanţi a apelor uzate industriale
şi urbane laevacuarea în receptorii naturali, NTPA-001/2002, din 28.02.2002
NTPA 001/2002
Nr. Indicatori de Valorile limită Metoda de
crt. calitate  UM  admisibile  analiză 
A. Indicatori fizici
1 Temperatura °C 35 –

B. Indicatori chimici
pH 6,5 – 8,5
Pentru Fluviul unităţi SR ISO
2 Dunărea pH 6 5 – 9,0 10523-97
 Materii în suspensie STAS 6953-
3 (MS) mg/dm 3
35,0 (60,0) 81
STAS 6560-
82
Consum biochimic de
oxigen la 5 zile mg SR ISO
4 (CBO )5 O /dm
2
3
20,0 5815-98
Consum chimic de
oxigen – metoda cu
permanganat de
5 potasiu (CCOMn) mg/dm 3
– –
Consum chimic
oxigen – metoda cu
bicromat de potasiu mg SR ISO
6 (CCOCr) O /dm
2
3
70,0 (125,0) 6060-96
STAS 8683-
7 Azot amoniacal mg/dm 3
2,0 (3,0) 70
STAS 7312-
8 Azot total (N) mg/dm 3
10,0 (15,0) 83
STAS
8901/1-71;  
SR ISO
7890/1-98
pentru apa
de mare:
STAS
9 Azotaţi (NO ) 3
–
mg/dm 3
25,0 (37,0) 12999-91
STAS
8901/2-71;  
SR ISO
6777-98
pentru apa
de mare:
STAS
10 Azotiţi (NO ) 2
–
mg/dm 3
1,0 (2,0) 12754-89
SR ISO
Sulfuri şi hidrogen 10530-97;  S
11 sulfurat (H S)
2 mg/dm 3
0,5 R 7510-97
 STAS 7661-
12 Sulfiţi (SO ) 3
2-
mg/dm 3
1,0 89
STAS 8061-
13 Sulfaţi (SO ) 4
2-
mg/dm 3
600,0 70
Fenoli antrenabili cu
vapori de apă STAS R
14 (C H OH)
6 5 mg/dm 3
0,3 7167-92
Substanţe  extractibile
15 cu solvenţi organici mg/dm 3
20,0 SR 7589-96
SR 7277/1-
95
SR 7277/2-
16 Produse petroliere mg/dm 3
5,0 95
17 Fosfaţi (PO ) 4
3-
mg/dm 3
– –
SR EN
18 Fosfor total (P) mg/dm 3
1,0 (2,0) 1189-99
SR ISO
7825/1-96;  
SR ISO
19 Detergenţi sintetici mg/dm 3
0,5 7825/2-96
SR ISO
20 Arsen (As )+
mg/dm 3
0,1 6595-97
STAS 9411-
21 Aluminiu (Al ) 3+
mg/dm 3
5,0 83
STAS 3662-
90;  SR ISO
22 Calciu (Ca ) 2+
mg/dm 3
300 7980-97
STAS 8637-
23 Plumb (Pb )2+
mg/dm 3
0,2 79
STAS 7852-
80;  SR ISO
24 Cadmiu (Cd ) 2+
mg/dm 3
0,2 5961-93
25 Crom trivalent (Cr ) 3+
mg/dm 3
– –
26 Crom total (Cr  + 3+
mg/dm 3
1,0 STAS 7884-
Cr )
6+
91
 SR ISO
9174-98
STAS 7884-
Crom hexavalent 91;  SR ISO
27 (Cr )
6+
mg/dm 3
0,1 11083-98
Fier total ionic (Fe  + 2+
SR ISO
28 Fe )
3+
mg/dm 3
5,0 6332-96
STAS 7795-
29 Cupru (Cu ) 2+
mg/dm 3
0,1 80
STAS 7987-
30 Nichel (Ni ) 2+
mg/dm 3
0,5 67
STAS 8314-
31 Zinc (Zn )
2+
mg/dm 3
0,5 87
STAS 8045-
32 Mercur (Hg ) 2+
mg/dm 3
0,05 79
STAS 8190-
33 Argint (Ag ) +
mg/dm 3
0,1 68
STAS 8910-
34 Fluoruri (F ) –
mg/dm 3
5,0 71
STAS
35 Molibden (Mo ) 2+
mg/dm 3
0,1 11422-84
STAS
36 Seleniu (Se ) 2+
mg/dm 3
0,1 12663-88
STAS
8662/1-96;  
Mangan (total – SR ISO
37 NTPA nou) (Mn ) 2+
mg/dm 3
1,0 6333-96
STAS 6674-
77;  SR ISO
38 Magneziu (Mg ) 2+
mg/dm 3
100,0 7980-97
STAS 8288-
39 Cobalt (Co ) 2+
mg/dm 3
1,0 69
SR ISO
6703/1-98;  
Cianuri (totale – STAS 7685-
40 NTPA nou) (CN ) –
mg/dm 3
0,1 79
 Clor (rezidual – STAS 6364-
41 NTPA nou) liber (Cl ) 2 mg/dm 3
0,2 78
STAS 8663-
42 Cloruri (Cl )
–
mg/dm 3
500,0 70
Reziduu filtrat la 105 STAS 9187-
43 °C mg/dm 3
2000,0 84
C. Indicatori
bacteriologici
Bacterii coliforme nr./100
44 totale cm 3
– –
Bacterii coliforme nr./100
45 fecale cm 3
– –
nr./100
44 Streptococi cm 3
– –
nr./100
46 Salmonella cm 3
– –

NTPA 002 - Normative tehnice de calitate a apei reziduale evacuate in reteua de canalizare sau
in statii de epurare

NTPA 002/2002
Nr. Indicatorul de Valorile limită Metoda de
crt. calitate UM admisibile analiză
1 Temperatura °C 40 –
Concentraţia ionilor SR ISO
2 de hidrogen (pH) unit pH 6,5 – 8,5 10523-97
STAS 6953-
3 Materii în suspensie mg/dm 3
350 81
STAS 6560-
82
Consum biochimic
de oxigen la 5 zile mg SR ISO
4 (CBO )
5 O /dm
2
3
300 5815/98
5 Consum chimic de mg 500 SR ISO
oxigen – metoda cu O /dm
2
3
6060/96
bicromat de potasiu
 (CCOCr)
Azot amoniacal STAS 8683-
6 (NH ) 4
+
mg/dm 3
30 70
STAS 10064-
7 Fosfor total (P) mg/dm 3
5 75
SR ISO
8 Cianuri totale (CN) mg/dm 3
1 6703/1-98
Sulfuri şi hidrogen SR ISO
9 sulfurat (S ) 2-
mg/dm 3
1 10530-97
STAS 7661-
10 Sulfiţi (SO ) 3
2-
mg/dm 3
2 89
STAS 8601-
11 Sulfaţi (SO ) 4
2-
mg/dm 3
600 70
Fenoli antrenabili cu
vapori de apă STAS 7167-
12 (C H OH)
6 5 mg/dm 3
30 92
Substanţe
extractibile cu
13 solvenţi organici mg/dm 3
30 SR 7587-96
Detergenţi sintetici SR ISO
14 anion activi mg/dm 3
25 7875/1.2-96
STAS 8637-
15 Plumb (Pb ) 2+
mg/dm 3
0.5 79
SR ISO
16 Cadmiu (Cd ) 2+
mg/dm 3
0.3 5961/93
17 Crom trivalent (Cr ) 3+
mg/dm 3
– –
Crom total (Cr  + 3+
STAS 7884-
18 Cr )
6+
mg/dm 3
1.5 91
STAS 7884-
91
Crom hexavalent SR ISO
19 (Cr ) 6+
mg/dm 3
0.2 11083-98
STAS 7795-
20 Cupru (Cu ) 2+
mg/dm 3
0.2 90
 STAS 7987-
21 Nichel (Ni ) 2+
mg/dm 3
1 67
STAS 8314-
22 Zinc (Zn )
2+
mg/dm 3
1 87
SR 8662/1-96
SR ISO
23 Mangan (Mn ) 2+
mg/dm 3
2 6633-96
Clor rezidual liber STAS 6364-
24 (Cl )
2 mg/dm 3
0.5 78

1.6. Metode de epurare a apelor uzate municipale

Apa este un bun de consum prețios. Pentru a proteja apa noastră naturală și pentru a ajuta la
producerea de apă potabilă, toate apele uzate trebuie mai întâi curățate de substanțele
contaminante și cele poluante, înainte de a fi readuse în circuitul apei. Pentru a trata apa și a
atinge cea mai bună calitate posibilă a apei naturale, sunt folosite diverse procese.
În general, tratarea apelor uzate poate fi împărțită în două tipuri de bază. Mai întâi, substanțele
problematice sunt eliminate din apă. Acest lucru se face prin curățare, eliminarea fierului,
eliminarea magneziului, sterilizare, desalinizare sau dedurizare. În al doilea rând, sunt
suplimentate în mod specific substanțe pentru a îmbunătăți calitatea și parametrii de impact, cum
ar fi pH-ul sau conductivitatea.

ETAPELE TRATĂRII APEI

Mai multe procese vă stau la dispoziție pentru implementarea diverselor etape ale tratării apei:
 Procese fizice pentru pregătirea mecanică, cum ar fi aerarea, sedimentarea sau influența
căldurii. Aceasta include și folosirea grătarelor, filtrelor și sitelor.
 Procese biologice cum ar fi tratarea anaerobică a apelor uzate, oxidarea biochimică sau
digestia nămolului
 Procese chimice cum ar fi neutralizarea, dezinfecția, flocularea și precipitarea
 Procese cu membrană cum ar fi filtrarea, osmoza și nano-filtrarea
Cel mai mare volum de apă uzată care trebuie tratat se află în stațiile municipale de epurare a
apelor uzate, de aceea aici sunt necesare combinații mult mai diversificate și proceduri mult mai
eficiente. Procedurile folosite depind de tipul stației de epurare a apelor uzate.

Procesele de tratare în stațiile de epurare a apelor uzate pot fi împărțite în diverse etape.

ETAPA 1: TRATAREA MECANICĂ A APEI

În această primă etapă, apa încă complet netratată este tratată mecanic; aceasta îndepărtează circa
20 - 30% din substanțele solide conținute. În acest scop, apa uzată este condusă într-o instalație
de grătare, unde un grătar sau o sită cu tambur filtrează impuritățile grosiere, cum ar fi
frunzele, hârtia sau textilele. Diverse grătare, de la grătarele grosiere cu lățime de câțiva
centimetri între bare, până la grătarele fine cu lățime între bare de câțiva milimetri, prin care apa
trece cu viteze diferite, filtrează materialele grosiere pas cu pas. Deșeurile de grătar recuperate
mecanic sunt uscate și eliminate într-o instalație de incinerare.
Apa pre-purificată trece apoi în ceea ce se numește un colector de nisip. În tehnologia de tratare
a apelor uzate, se folosește un bazin de sedimentare, pentru a elimina particulele grosiere, cum ar
fi pietre, cioburi de sticlă sau nisip, ca și materiale organice grosiere care nu au fost separate de
către grătare. Aceasta se întâmplă cu o viteză relativ mare de curgere de aproximativ 0,3 m/s.
Există o diferență între colectorul lung de nisip neaerat, colectorul lung de nisip aerat - numit
și colector cilindric de nisip și colectorul rotund de nisip.

De aceea, colectorul de nisip aerat elimină suplimentar grăsimile și uleiurile din apa uzată și se

întâmplă următoarele: aerul de proces introdus, produce o mișcare de rulare în apă, care
transportă substanțele mai ușoare, cum ar fi uleiurile și grăsimile, la suprafață. Aici, ele pot fi
eliminate ușor din apă.

Colectorul rotund de nisip separă substanțele din apa uzată prin forța centrifugă și le aspiră,
dându-le afară. După curățarea în colectorul de nisip, deșeurile din colector sunt spălate și sunt
îndepărtate substanțele organice de pe ele. Acest lucru îmbunătățește deshidratarea materialelor
anorganice colectate, care pot fi reutilizate, de exemplu, în construcția de drumuri. Dacă nu mai
este posibilă o altă reciclare, deșeurile din colectorul de nisip trebuie eliminate în mod
corespunzător; sunt duse la groapa de gunoi sau distruse în instalații de incinerare a deșeurilor.

De aceea, primar de epurare a apelor uzate este următorul stadiu de tratare a apelor uzate. Viteza
apei uzate este de aproximativ 1,5 cm/s, cu mult mai mică decât în colectorul de nisip. Reducerea
vitezei de curgere se obține prin lărgirea bazinului. Este necesară o viteză de curgere mai
scăzută, astfel încât particulele mai fine să se poată așeza pe fund sau la suprafața apei, în funcție
de natura lor. Nămolul produs prin sedimentare (așezare pe fundul bazinului) este numit nămol
primar. Acesta este format de obicei din material organic. Nămolul primar este împins de o
racletă de pe fundul bazinului într-un buncăr de noroi proaspăt. Substanțele care plutesc sunt
transferate în conducta de nămol plutitor. O pompă transportă noroiul proaspăt la ceea ce se
numește un turn de digestie anaerobă.

În turnul de digestie anaerobă, gazul metan este produs în patru faze (hidroliză, acidificare,
generare de acetonă și faza metanogenă); acesta este transformat în electricitate într-o instalație
bloc de încălzire și poate fi folosit pentru a alimenta stația cu energie. Procesul de digestie
anaerobă din turnul de digestie se încheie după aproximativ patru săptămâni. Reziduurile sunt
reprezentate de un nămol inodor, care este adesea folosit în agricultură după deshidratarea prin
centrifugare sau filtrare.

Stadiul de curățare mecanică se încheie aici. În medie, 30% până la 40% din impuritățile din apa
uzată sunt eliminate în această fază. Pe traseul său prin stația de epurare a apelor uzate, apa uzată
ajunge acum la următorul stadiu de tratare.
STADIUL 2: PURIFICAREA BIOLOGICĂ

În majoritatea stațiilor de epurare a apelor uzate, apa pre-purificată în stadiul de tratare mecanică
ajunge acum la așa-numitele bazine de aerare, care sunt adesea numite și bazine de circulație.
Aici este locul unde are loc purificarea biologică.
Apa este pusă în mișcare prin alimentarea cu oxigen și cu ajutorul elicelor. Sunt create zone mai
mult sau mai puțin ventilate, în care sunt create diverse condiții de mediu pentru bacterii și
microorganisme. Aceste microorganisme se hrănesc din substanțele contaminante care sunt
prezente încă în apă și le transformă în substanțe anorganice. Bacteriile formează fulgi de nămol
activat care plutesc liber în apă. Alimentarea cu oxigen stimulează înmulțirea bacteriilor și astfel,
accelerează formarea nămolului activat. Acest proces de tratare biologică a apelor uzate este
numit și proces cu nămol activat.

Apa uzată cu nămol activat este descărcată în bazinul secundar de epurare a apelor uzate. Viteza
de curgere a curentului de apă uzată este redusă din nou aici. Are loc sedimentarea: Nămolul
activat se depune la fundul apei purificate, de unde poate fi separat de apa curată prin dispozitive
mecanice de curățare aflate pe fundul bazinului. O parte din acest nămol este transferat la turnul
de fermentație ca biomasă suplimentară. Cealaltă parte a nămolului, cunoscută și sub denumirea
de „nămol de întoarcere” este returnată în bazinul de aerare, pentru a se asigura că există
suficiente microorganisme în bazinul de aerare în vederea descompunerii murdăriei. După
tratarea biologică, aproximativ 90% din apa uzată este curățată de substanțele biodegradabile.
Deoarece oxigenul este furnizat de compresoare, stadiul de curățare biologică este faza cu cel
mai mare consum energetic din întregul proces de curățare. După ce apa a atins calitatea
prescrisă de legislație, aceasta poate fi readusă în circuitul hidrologic - de exemplu într-un râu.

În multe alte cazuri, purificarea biologică nu este suficientă. În aceste cazuri sunt necesare
procese ulterioare de tratare a apelor uzate - de exemplu pregătire sub forma unui tratament
chimic. Aici sunt folosiți și aditivi chimici.

STADIUL 3: TRATAREA CHIMICĂ A APELOR UZATE

În acest stadiu de tratare a apelor uzate, sunt folosite procese chimice pentru epurarea apelor
uzate. În acest scop, compușii chimici sunt folosiți pentru a obține valorile standard prescrise
prin legislație ale apei. Tratarea chimică în stațiile de epurare a apelor uzate
include neutralizarea, dezinfecția, precipitarea fosfaților, eliminarea
azotului, dejivrarea și eliminarea manganului.
Neutralizarea se folosește pentru a produce valoarea pH prescrisă, care se obține prin adăugarea
de acid, de ex. HCl, sau bază, de ex. lapte de var.

În timpul dezinfecției , agenții patogeni sunt eliminați prin adăugarea de clor sau dioxid de clor.
Iradierea apelor uzate cu lumină UV este o alternativă bună la adăugarea substanțelor chimice,
dar este folosită mai rar. Eliminarea fosfaților: Apa noastră uzată este contaminată adesea cu
fosfați din detergenți, fertilizatori, aditivi alimentari și fecale. Dacă aceștia rămân în apa uzată, ei
duc la supra-fertilizarea organismelor din apă.
Purificarea chimică a apei include și eliminarea azotului: Compușii cu azot îndepărtează
oxigenul vital din apă și chiar pot provoca moartea peștilor la evacuarea în corpurile de apă.
Azotul este eliminat prin nitrificare și denitrificare: În timpul nitrificării, amoniul este
transformat în nitrit, prin adăugarea de bacterii anaerobe și oxigen - și apoi în nitrat în a doua
etapă. Denitrificarea ulterioară este declanșată, de asemenea, de adăugarea de microorganisme
anaerobe. Prin activități enzimatice, acestea descompun nitratul în azot gazos, care este apoi
eliberat în atmosferă.
Eliminarea fierului: Pentru a reduce conținutul de fier din apele uzate la valoarea prescrisă,
cationii de fier (II) sunt oxidați prin adăugarea de oxigen. Pentru a declanșa procesul de oxidare,
trebuie adăugată și sodă caustică în apele uzate.

Eliminarea manganului: Manganul este prezent de obicei în apele uzate ca bicarbonat de

mangan. Adăugarea de oxigen formează compuși greu solubili de mangan IV, care pot fi
eliminați cu ușurință din apă.

STADIUL 4 : PROCESELE CU MEMBRANĂ / NANOFILTRAREA

În stadiul al patrulea și cel final al curățării, se folosesc procese cu membrană și cu filtre. Parțial,
acest stadiu de purificare este combinat cu procesele chimice de precipitare și floculare. Aceasta
creează, de exemplu, metoda filtrării cu floculare. În apa uzată sunt adăugați precipitanți și
floculanți, care provoacă flocularea substanțelor care vor fi separate. Apa uzată cu materialul
floculat trece printr-un filtru de pânză sau de nisip.
Aceasta trece ușor prin stratul de filtrare. Chiar și cele mai mici suspensii organice solide sunt
eliminate.

Nanofiltrarea funcționează într-un mod foarte asemănător. Spre deosebire de filtrarea normală,

apa este trecută sub presiune printr-o membrană care reține chiar și cele mai mici particule
dizolvate, de exemplu moleculele sau ionii de metale grele. Același lucru se întâmplă la osmoza
inversă, în care sunt folosite presiuni de lucru chiar mai mari și cele mai fine membrane.

Substanțele poluante reținute în timpul filtrării, nanofiltrării și osmozei inverse, sunt filtrate în
tratarea nămolului sub formă de nămol de filtrare, prin intermediul bazinului primar de tratare a
apelor uzate.

Apa ajunge acum la ultima zonă a stației de epurare a apelor uzate, bazinul de păstrare a apei
tratate. Se iau din nou probe de apă și este verificată calitatea acesteia. Apa purificată este
readusă în circuitul hidrologic după întrunirea parametrilor legali prescriși.

CAP. 2. TEMA DE PROIECTARE

2.1. DETERMINAREA GRADULUI DE EPURARE

MTS (mg/l) = 710

CBO5 (mgO2/l) = 645
CCOCr (mgO2/l) = 658
N (mgN/l) = 28
Varianta I (gratar, deznisipator, coagulare floculare + decantor primar)

MTS

I) Gratare (GE = 5%)

Cfss= =674,5 mg/l
II) Deznisipare (GE = 25%)
Cfss= =505,9 mg/l
III) Coagulare floculare + decantor primar (GE = 70%)
Cfss= =151,77 mg/l

CBO5

I) Gratare (GE =0%)

CfCBO5= =645 mgO2/l
II) Deznisipare (GE = 5%)
CfCBO5= =612,75 mgO2/l
III) Coagulare floculare + decantor primar (GE = 70%)
CfCBO5= =183,82 mgO2/l

CCO-Cr

I) Gratare (GE = 0%)

CfCCO-Cr= =658 mgO2/l
II) Deznisipare (GE = 5%)
CfCCO-Cr= =625,1 mgO2/l
III) Coagulare floculare + decantor primar (GE = 65%)
CfCCO-Cr= =218,8 mgO2/l

I) Gratare (GE = 0%)

CfN= =28 mgN/l
II) Deznisipare (GE = 0%)
CfN= =28 mgN/l
III) Coagulare floculare + decantor primar (GE = 70%)
CfN= =8,4 mgN/l

Varianta II (gratar, decantor primar, bazin cu namol activ + decantor secundar)

MTS

I) Gratare (GE = 5%)

Cfss = =674,5 mg/l
II) Decantor primar (GE = 55%)
Cfss = =303,5 mg/l
III) Bazin cu namol activ + decantor secundar (GE = 85%)
Cfss = = 45,5 mg/l

CBO5

I) Gratare (GE = 0%)

CfCBO5 = =645 mgO2/l
II) Decantor primar (GE = 40%)
CfCBO5 = =387 mgO2/l
III) Bazin cu namol activ + decantor secundar (GE = 85%)
CfCBO5 = = 58,05 mgO2/l

CCO-Cr

I) Gratare (GE = 0%)

CfCCO-Cr = =658 mgO2/l
II) Decantor primar (GE = 30%)
CfCCO-Cr = =460,6 mgO2/l
III) Bazin cu namol activ + decantor secundar (GE = 85%)
CfCCO-Cr= = 69,09 mgO2/l

I) Gratare (GE = 0%)

CfN = =28 mgN/l
II) Decantor primar (GE = 0%)
CfN = =28 mgN/l
III) Bazin cu namol activ + decantor secundar (GE = 85%)
CfN = = 4,2 mgN/l

Varianta III (gratare, deznisipator, decantor primar, filtru biologic)

MTS

I) Gratare (GE = 5%)

Cfss = = 674,5 mg/l
II) Deznisipator (GE = 25%)
Cfss = = 505,9 mg/l
III) Decantor primar (GE = 55%)
Cfss = = 227,6 mg/l
IV) Filtru biologic (GE = 75%)
Cfss = = 56,9 mg/l

CBO5

I) Gratare (GE = 0%)

CfCBO5 = = 645 mgO2/l
II) Deznisipator (GE = 5%)
CfCBO5 = = 612,75 mgO2/l
III) Decantor primar (GE = 40%)
CfCBO5 = = 367,65 mgO2/l
IV) Filtru biologic (GE = 80%)
CfCBO5 = = 73,53 mgO2/l

CCO-Cr

I) Gratare (GE = 0%)

CfCCO-Cr = = 658 mgO2/l
II) Deznisipator (GE = 5%)
CfCCO-Cr = = 625,1 mgO2/l
III) Decantor primar (GE = 30%)
CfCCO-Cr = = 437,57 mgO2/l
IV) Filtru biologic (GE = 80%)
CfCCO-Cr = = 87,5 mgO2/l

I) Gratare (GE = 0%)

CfN = = 28 mgN/l
II) Deznisipator (GE = 0%)
CfN = = 28 mgN/l
III) Decantor primar (GE = 0%)
CfN = = 28 mgN/l
IV) Filtru biologic (GE = 80%)
CfN = = 5,6 mgN/l

Varianta IV (gratare, deznisipator, decantor primar, adsorbtie pe carbune activ)

MTS

I) Gratare (GE = 5%)

Cfss = = 674,5 mg/l
II) Deznisipator (GE = 25%)
Cfss = = 505,9 mg/l
III) Decantor primar (GE = 55%)
Cfss = = 227,6 mg/l
IV) Adsorbtie pe carbune activ (GE = 60%)
Cfss = = 91,04 mg/l

CBO5

I) Gratare (GE = 0%)

CfCBO5 = = 645 mgO2/l
II) Deznisipator (GE = 5%)
CfCBO5 = = 612,75 mgO2/l
III) Decantor primar (GE = 40%)
CfCBO5 = = 367,65 mgO2/l
IV) Adsorbtie pe carbune activ (GE = 55%)
CfCBO5 = = 165,44 mgO2/l

CCO-Cr

I) Gratare (GE = 0%)

CfCCO-Cr = = 658 mgO2/l
II) Deznisipator (GE = 5%)
CfCCO-Cr= = 625,1 mgO2/l
III) Decantor primar (GE = 30%)
CfCCO-Cr = = 437,6 mgO2/l
IV) Adsorbtie pe carbune activ (GE = 60%)
CfCCO-Cr = = 175,04 mgO2/l

I) Gratare (GE = 0%)

CfN = = 28 mgN/l
II) Deznisipator (GE = 0%)
CfN= = 28 mgN/l
III) Decantor primar (GE = 0%)
CfN = = 28 mgN/l
IV) Adsorbtie pe carbune activ (GE = 45%)
CfN = = 15,4 mgN/l

Varianta V (gratare, coagulare floculare + decantor primar, filtru biologic)

MTS

I) Gratare (GE = 5%)

Cfss = = 674,5 mg/l
II) Coagulare floculare + decantor primar (GE = 70%)
Cfss = = 202,4 mg/l
III) Filtru biologic (GE = 75%)
Cfss = = 50,6 mg/l

CBO5

I) Gratare (GE = 0%)

CfCBO5 = = 645 mgO2/l
II) Coagulare floculare + decantor primar (GE = 70%)
CfCBO5 = = 193,5 mgO2/l
III) Filtru biologic (GE = 80%)
CfCBO5 = = 38,7 mgO2/l

CCO-Cr

I) Gratare (GE = 0%)

CfCCO-Cr = = 658 mgO2/l
 II) Coagulare floculare + decantor primar (GE = 65%)
CfCCO-Cr = = 230,3 mgO2/l
III) Filtru biologic (GE = 80%)
CfCCO-Cr = = 46,06 mgO2/l

I) Gratare (GE = 0%)

CfN = = 28 mgN/l
II) Coagulare floculare + decantor primar (GE = 70%)
CfN = = 8,4 mgN/l

Indicator Varianta I II III IV V

Materii in 151,77 45,5 56,9 91,04 50,6

suspensie, mg/L
CBO5, mgO2/L 183,82 58,05 73,53 165,44 38,7
CCO-Cr, mgO2/L 218,8 69,09 87,5 175,04 46,06
Azot, mgN/L 8,4 4,2 5,6 15,4 8,4

BIBLIOGRAFIE
https://stratos.ro/poluarea-apei/
https://www.cribernet.ro/importanta-epurarii-asupra-mediului/
https://moleculah2o.com/
https://www.aerzen.com/ro/aplicatii/tratarea-apei-si-apelor-uzate/sfat-pentru-tratarea-apelor-
uzate/procese-pentru-tratarea-apelor-uzate.html