NUME ELEV:COJOCARU ALINA

LICEUL: LICEUL TEHNOLOGIC VINTILA BRATIANU

MATERIA:METODE DE INVESTIGARE A ECOSISTEMELOR
TEMA REFERAT:

EFECTELE DAUNATOARE ALE APELOTR

Excesul de umiditate constituie unul din factorii limitativi ai productiei

agricole.

0
 și
EFECTELE DAUNATOARE ALE APELORcon

cum se poate preveni!

Apa poluată a devenit o problemă reală în ultimii ani, atât pentru mediul înconjurător, cât și
pentru sănătatea umană. Aceasta afectează buna funcționare a vegetației, a vieții acvatice și
animale, dar și organismul uman. De aceea este extrem de important ca fiecare persoană să
înțeleagă efectele poluării apei, cauzele fenomenului, dar și măsurile de prevenție care se pot
lua pentru a împiedica acest lucru.

Ce este poluarea apei – informații generale

Poluarea apei se poate defini ca eliberarea în apele subterane sau în lacuri, fluvii, râuri,
estuare, mări și oceane, a substanțelor. Acestea ajung să interfereze și să afecteze utilizarea
benefică a apei și, de asemenea, funcționarea normală a ecosistemelor. Pe lângă eliberarea
substanțelor chimice sau a microorganismelor, poluarea apei poate include și eliberarea
energiei, sub forma radioactivității sau căldurii.
De exemplu, apa subterană este o sursă considerată potabilă de către foarte multe persoane și
se folosește pentru uzul casnic. Deși aceasta poate părea curată, nu este exclus să fie încă
poluată de substanțe chimice, bacterii și viruși.
Deși mările și oceanele conțin volume mari de apă, capacitatea lor naturală de a absorbi
poluanții este limitată. Contaminarea din conductele de evacuare, din deversarea de nămol sau

1
de petrol poate dăuna vieții marine, în special fitoplanctonului microscopic care servește drept
hrană pentru organismele acvatice mai mari.

Care sunt sursele de poluare a apei după natura substanțelor

Toate sursele de apă pot fi poluate de o multitudine de substanțe precum deșeuri organice în
stare de putrefacție, substanțe chimice toxice, petrol, ulei, microorganisme patogene, nutrienți
ai plantelor, sedimente și substanțe radioactive.
Poluare apei are o mulțime de cauze și se poate face cu nitrați, detergenți, pesticide, metale
grele și multe alte substanțe nocive, care provin din diferite surse. Astfel, există mai multe
tipuri de poluare a apei.
Sola în ce măsura compania ta are un impact negativ asupra mediului și
cum poți reduce efectul acestora precum și evita amenzi usturătoare.
Poluarea fizică a apei
Poluanții de natură fizică sunt cei care includ majoritatea deșeurilor toxice ce pot ajunge în
apă. Depunerile și deșeurile radioactive, apele folosite în uzine atomice, cele care folosesc la
răcirea instalațiilor și apele termale sunt doar câteva exemple ale poluării.
De asemenea, chiar și petrolul și benzina care provin din milioane de autoturisme ajung să fie
deversate în ape. Aproape jumătate din cele 1 milion de tone estimate, de petrol care intră în
mediul marin în fiecare an, provin din surse terestre. Pe mare, deversările de cisterne
reprezintă aproximativ 10% din petrolul din apele din întreaga lume, în timp ce operațiunile
regulate ale industriei de transport maritim atât prin deversări legale, cât și ilegale contribuie
cu aproximativ o treime. De asemenea, petrolul este eliberat în mod natural de sub fundul
oceanului prin fracturi cunoscute sub numele de infiltrații.
Poluarea chimică a apei
Poluare apei cu pesticide, deversări de reziduuri petroliere, cu substanțe cancerigene,
detergenți sau alte substanțe specifice diferitelor industrii se numește poluare chimică.
Deșeurile sunt considerate toxice dacă sunt otrăvitoare, radioactive, explozive, mutagene, ce
cauzează daune cromozomilor, teratogene, care provoacă defecte congenitale, sau
bioacumulative

Sursele de substanțe chimice toxice includ:

 apele uzate eliminate necorespunzător din instalațiile industriale și instalațiile de
procesare chimică (plumb, mercur, crom);
 scurgerile și canalizările de suprafață care conțin pesticide utilizate în zonele agricole
și pe peluzele suburbane;
 deșeurile toxice rezultate din procese industriale, chimice și biologice;

2
  baterii pentru dispozitive electronice, pesticide, telefoane mobile și computere;
 deșeuri menajere;
Deșeurile toxice duc la costuri uriașe în ceea ce privește cheltuielile economice, sănătatea
umană și a ecosistemului. De asemenea, acestea au cauzat daune substanțiale populației de
animale și plante. Astfel de deșeuri îngreunează procesele naturale de restaurare, distrug
habitatele, reduc definitiv populațiile de specii sensibile sau le inhibă succesul reproductiv.

Poluarea biologică a apei

Unul dintre principalii poluanți ai apei este canalizarea orașului, deoarece, este principala
sursă de agenți patogeni (microorganisme cauzatoare de boli) și substanțe organice aflate în
putrefacție. Toate acestea reprezintă o amenințare directă pentru sănătatea umană. De
asemenea, materia organică ce se descompune reprezintă un alt tip de amenințare la adresa
calității apei. Deoarece substanțele organice sunt descompuse în mod natural în canalizare de
către bacterii și alte microorganisme, conținutul de oxigen existent în apă este epuizat. Acest
lucru pune în pericol calitatea apei a lacurilor și a cursurilor de apă, unde sunt necesare
niveluri ridicate de oxigen pentru ca peștii și alte vietăți acvatice să supraviețuiască. Procesele
de tratare a apelor uzate reduc nivelul agenților patogeni și organici din apele uzate, dar nu le
elimină complet.
Totodată, canalizarea este considerată o sursă majoră de nutrienți pentru plante.  Excesul de
nitrați și fosfați din apă favorizează creșterea algelor, provocând uneori înmulțiri neobișnuit
de rapide. Totuși, acest lucru nu este neapărat bun, pentru că atunci când algele mor oxigenul
dizolvat în apă scade, deoarece, microorganismele îl folosesc pentru a digera algele în timpul
procesului de descompunere. Organismele anaerobe (organisme care nu necesită oxigen
pentru a trăi) metabolizează apoi deșeurile organice, eliberând gaze precum metanul și
hidrogenul sulfurat, care sunt dăunătoare formelor de viață aerobe (care necesită oxigen).
Astfel, procesul prin care un lac se schimbă dintr-o stare curată și clară într-una bogată în
nutrienți, plină de alge și de aici la o stare cu deficit de oxigen, plină de deșeuri se numește
eutrofizare, un proces natural, inevitabil și lent. Cu toate acestea, atunci când este accelerat de
activitatea umană și de poluarea apei poate duce la îmbătrânirea prematură și la moartea unei
acumulări de apă.
Poluarea radioactivă a apei
Deșeurile radioactive sunt și ele extrem de nocive și includ elemente și compuși care produc
sau absorb radiații ionizante și orice material care interacționează cu astfel de elemente și
compuși.
De asemenea, deșeurile medicale sunt o categorie largă de lucruri nocive pentru apă și pentru
vietățile acvatice, iar ele includ echipamente și materiale, bandaje uzate, ace, lichide capabile
să adăpostească organisme care provoacă boli infecțioase și alte materiale din spitale sau
facilități de cercetare biologică. Acestea se pot transfera foarte rapid în apă și o contaminează.
  Poluarea termică a apei
Căldura este considerată a fi un poluant al apei, deoarece, scade capacitatea acesteia de a
reține oxigenul și crește rata mortalității peștilor. Specii importante de pești, cum ar fi

3
păstrăvul, nu pot supraviețui în apele care au niveluri foarte scăzute de oxigen. O sursă majoră
de căldură o reprezintă centralele electrice care revarsă apa folosită pentru răcire direct în
râuri. Apa deversată poate fi cu până la 15 grade Celsius mai caldă decât cea naturală.

Care sunt efectele și consecințele poluării apei

Efectele poluării apei asupra sănătății omului sunt multe și extrem de nocive. Este foarte
important ca fiecare persoană să conștientizeze că apa poluată poate îmbolnăvi orice organism
sănătos și, mai mult, poate duce la deces. Agenții patogeni din apă sub formă de bacterii care
cauzează boli și viruși provenite din deșeurile umane și animale sunt o cauză majoră a bolilor
provenite din apa potabilă.
Chiar și înotul poate reprezenta un risc. În apă pot exista foarte mulți poluanți chimici, de la
metale grele, cum ar fi arsenul și mercurul până la pesticide și îngrășăminte nitrate.
După ce sunt ingerate, aceste toxine pot provoca o serie de probleme de sănătate, precum:
 cancer;
 dereglări hormonale;
 efecte nocive asupra funcțiilor creierului;
 erupții cutanate;
 ochi inflamați;
 infecții respiratorii;
 hepatită;

 
De asemenea, pentru ca natura să se bucure de un ecosistem sănătos este important ca apele să
beneficieze de oxigen. Unde acesta lipsește, plantele și animalele se sufocă și mor. În anumite
cazuri, aceste substanțe dăunătoare pot afecta viața balenelor și a broaștelor țestoase marine.

4
Contaminanții din apă sunt toxici nu numai pentru viața acvatică, ci și pentru oameni. Astfel,
peștii acumulează cantități mari de toxine, cum ar fi mercurul, apoi ei  avansează în lanțul
trofic pe măsură ce prădătorul mănâncă prada. La un moment dat, acestea ajung să fie
consumate și de om.

Măsuri de prevenire a poluării apei

Poate că cea mai eficientă metodă de reducere a efectelor deșeurilor toxice asupra sănătății
umane și a mediului ar fi eliminarea producției acestora. Toxinele pot fi reduse prin înlocuirea
unor produse, cu alternativele lor nepoluante. Procesele de producție eficiente și întreținerea
corespunzătoare a mașinilor reduc, de asemenea, toxinele. Unele deșeuri, cum ar fi metalele
grele, pot fi reciclate, ceea ce poate diminua atât cantitatea de toxine necesare în procesul de
producție, cât și costurile producătorului.

De asemenea, ține de fiecare persoană în parte să ajute la reechilibrarea acestei balanțe. Iată ce poți
face:

 nu vărsa grăsimea sau uleiul cu care gătești direct în chiuvetă sau în WC. Încearcă să
ai un borcan special de depozitare și lasă-l în pubelele de gunoi când este plin;
 nu folosi toaleta pe post de coș de gunoi. Evită să arunci în ea pad-uri demachiante sau
șervețele umede;
 folosește mașina de spălat rufe numai atunci când cuva este plină;
 asigură-te că utilizezi o cantitate minimă de detergent atunci când speli haine și vase;
 cumpără recipiente doar biodegradabile;
 evită pe cât de posibil utilizarea plasticului;
 sortează resturile menajere;
 aruncă baterii și becuri doar la pubelele special amenajate pentru ele;
 dacă vizitezi o zonă în care există un lac, un râu sau un ocean în apropiere, nu arunca
niciun fel de gunoi în sau lângă apă;

Așadar este foarte important să ții cont de toate aceste lucruri și să nu participi activ la
poluarea apelor naturale.
 4.1 Ce trebuie să facă agenții economici pentru a combate poluarea apei în România
În primul rând, pentru a evita poluare apei și a mediului înconjurător în general, agenții
economici trebuie să apeleze la o firmă care oferă consultanță de mediu. De ce este atât de
important acest lucru? Pentru că legile care fac referire la mediu se schimbă frecvent, iar an de
an se adaugă noi reguli cu privire la acest domeniu. Legislația se poate dovedi neclară și
foarte greu de înțeles, iar orice business are nevoie de specialiști pentru a beneficia de ajutor
în ceea ce privește înțelegerea și implementarea lor corectă. De asemenea, neplata
contribuțiilor, necompletarea și netrimiterea rapoartelor către instituții, vor atrage amenzi
foarte mari.

5
Apelează la un Consultant de Mediu pentru a implementa soluții de mediu eficiente și în
acord cu reglementările legislative de mediu.
 
În al doilea rând, pentru ca afacerea ta să fie în acord cu reglementările de mediu, trebuie să
apelezi la monitorizarea factorilor de mediu. Aceasta se referă la  măsurile impuse prin
acorduri de preluare ape uzate, avize, autorizații de gospodărire ape, autorizații de mediu și
acorduri, prin care se poate demonstra respectarea limitelor de poluare stabilite de către
autoritățile competente sau prin lege. Astfel, o echipă de consultanți de mediu te ajută să
identifici și să contractezi laboratoarele acreditate RENAR pentru efectuarea monitorizărilor
impuse.
De asemenea, dacă ai o activitate în urma căreia rezultă resturi, ambalaje sau diferite
reziduuri, managementul deșeurilor poate preveni poluarea apei. Orice firma este responsabilă
pentru gestionarea întregului flux de deșeuri, de la generare până la încetarea statutului de
deșeu. Mai mult decât atât, nerespectarea acestui lucru poate aduce penalități foarte mari.
Nu în ultimul rând, avizele și autorizațiile sunt esențiale pentru buna funcționare a unei
societăți. Dacă vrei ca acestea să fie actualizate constant la noile reglementări care apar și să
eviți amenzile, trebuie să te asiguri că lucrezi împreună cu o firmă care se ocupă de
cunoașterea legislației în vigoare și te poate ajuta în realizarea tuturor actelor necesare.
Așadar, efectele poluării apelor pot fi devastatoare, iar măsurile de prevenție trebuie să fie o
prioritate pentru  orice persoană fizică sau societate economică. Ia în considerare sfaturile de
mai sus și nu ezita să faci o schimbare.

Excesul de umiditate constituie unul din factorii limitativi ai productiei

agricole.

Prin exces de umiditate se intelege acea cantitate de apa care aduce solul intr-o stare
necorespunzatoare de lucrare si cultivare. Excesul determina reducerea sau chiar calamitarea
recoltelor, prin stanjenirea sau intreruperea vegetatiei plantelor.

Formele de manifestare a excesului de apa pot fi: de baltire  la suprafata terenului si

de imbibatie  in profilul solului.

In legatura cu cea de a doua forma de manifestare a excesului, se considera umiditate in

exces acea marime a umiditatii care depaseste capacitatea de camp pentru apa a solului, precum
si limita inferioara de plasticitate, de la care solul nu mai poate fi lucrat in vederea cultivarii.

Excesul de umiditate se clasifica dupa mai multe criterii:

din punct de vedere al sursei  excesului:

- exces de natura pluviala;

6
 - exces de natura freatica ;

- exces de alta natura: scurgeri pe versanti, inundatii, irigatii excesive, etc.

dupa durata  excesului:

exces temporar sau periodic;

exces permanent.

Prezenta excesului de umiditate intr-o anumita zona cauzeaza pagube a caror marime
depinde de natura si durata excesului, precum si de folosinta terenului.

Pagubele produse agriculturii de excesul de umiditate constau din:

- neexecutarea la timpul optim a lucrarilor agricole;

- scumpirea costului lucrarilor ca urmare a cresterii consumului de energie;

- calamitarea partiala sau totala a productiei agricole.

La aceste pagube se pot adauga cele provenite din deteriorarea drumurilor de acces, a
infrastructurii constructiilor agricole si a altor amenajari teritoriale.

Pe langa pierderile materiale amintite, excesul de umiditate determina si efecte negative

cu aspect social. Este vorba de migrarea spre zone favorabile a fortei de munca si chiar
depopulari de zone din cauza productivitatii reduse din agricultura si a lipsei de rentabilitate.

In vederea inlaturarii excesului de umiditate din sol si de la suprafata solului s-au

realizat, si in tara noastra, numeroase lucrari de desecare si drenaj.

Primele lucrari hidroameliorative dateaza din secolul al XIII-lea si ele au constat din
asanarea unor terenuri agricole din depresiunea 'Tara Barsei'.

In intervalul l7l7 – l800 s-au redat agriculturii intinse terenuri inundabile si mlastinoase
din Campia Banatului, s-au construit canale de desecare in jurul orasului Timisoara si in bazinele
hidrografice ale raurilor Timis si Barzava si a inceput amenajarea canalului Bega in scop de
navigatie.

Incepand din anul l847 s-a regularizat albia raului Somes si s-au efectuat lucrari in scopul
desecarii terenurilor dintre Crisuri si Mures.

In secolul XX s-au executat, in vestul tarii, lucrari de refacere si completare a vechilor

sisteme de indiguiri si desecari pe principiile tehnicii moderne.

7
 Studiile si cercetarile cu privire la situatia terenurilor agricole afectate de exces de
umiditate au aratat ca acestea cuprind o suprafata de 5,53 milioane de hectare, din care 2,53
milioane de hectare sunt situate in luncile inundabile ale raurilor interioare, iar 3 milioane de
hectare reprezinta terenuri grele    si areale depresionare cu drenaj natural neasigurat.

Dupa datele ASAS (Academia de Stiinte Agricole si Silvice) suprafata agricola afectata de
exces de umiditate se intinde pe 8,62 milioane de hectare, impartita pe diverse grade de
intensitate, in functie de sursa si durata excesului si de conditiile de relief si de sol.

Potrivit acestor date suprafetele cu exces de umiditate pot fi grupate astfel :

terenuri cu exces temporar de umiditate de natura pluviala - 4,20 milioane hectare;

terenuri cu exces permanent de umiditate de natura freatica - l,97 milioane hectare;

terenuri cu exces cauzat de revarsarea raurilor sau din infiltratii prin dig sau sub dig - 2,45
milioane hectare

2. SURSELE SI FACTORII CARE DETERMINA EXCESUL DE UMIDITATE

Cauzele excesului de umiditate sunt multiple si actioneaza dupa caz, individual sau
asociat.

Factorii favorizanti rezida in elementele cadrului natural al zonei, la care se adauga contributia
factorului antropic.

Factorii naturali care genereaza excesul de umiditate pot fi externi  sau interni,  ei

intervenind in procesele de hidromorfism atat pe calea regimului hidric al solului, cat si pe cea a
drenajului natural.

Principalii factori externi sunt cei climatici, hidrogeologici, hidrologici si geomorfologici, iar
factorii interni sunt cei de natura pedolitologica.

2.l. Factorul climatic

Studiul elementelor climatice (precipitatii, temperatura, evapotranspiratie, vant, umiditate

atmosferica etc.) demonstreaza efectele acestora in declansarea sau accentuarea excesului de
apa din sol sau de la suprafata solului.

Precipitatiile reprezinta  principala sursa a excesului de apa, atat-prin cantitatea totala

anuala, cat si prin repartizarea lor sezoniera, lunara, decadala sau chiar zilnica.

La acestea se adauga o analiza a fiecarei ploi importante sub aspectul duratei, intensitatii si

repartitiei.

Apele din precipitatii cazute pe sol se fragmenteaza in:

8
  ape care se reintorc in atmosfera prin evaporatie si transpiratie;
 ape care se infiltreaza in sol, contribuind la formarea terenurilor umezite si inmlastinite si
a panzei freatice;
 ape care se scurg la suprafata terenului, concentrandu-se spre cursurile de apa.

Studiul temperaturilor  se refera la valorile medii lunare si la variatia lor, de la an la an, la

valorile extreme (media minimelor si maximelor), precum si la cele absolute.

Solul absoarbe radiatiile solare si le transforma in energie calorica, starea de incalzire

depinzand de caracteristicile fizice ale acestuia si de gradul de umiditate.

In ceea ce priveste temperatura solului, aceasta conditioneaza aparitia si dezvoltarea

culturilor.

Evapotranspiratia  reprezinta consumul productiv prin transpiratia plantelor si pierderile

prin evaporatie de la suprafata solului.

Daca nu exista date determinate direct asupra consumului total de apa, evapotranspiratia
se poate stabili indirect, folosind diferite relatii de calcul.