Sunteți pe pagina 1din 14

Poluarea mediului înconjurător

Pentru a trăi în condiţii mai bune, omul a utilizat permanent resurse naturale: animale,
plante, arbori, minereuri, cărbuni, sare, petrol, gaze naturale, apă. Din utilizările acestor
resurse naturale (primare) au rezultat şi produse neutilizabile, cum sunt: gaze, prafuri,
produse lichide sau solide ce au fost permanent evacuate în natură. Unele dintre acestea
produse au putut să se integreze în ciclurile naturale ale unor elemente, altele însă se tot
acumulează, producând perturbaţii ecologice. Un alt fenomen a fost epuizarea unor
resurse naturale, dispariţia unor specii de plante şi animale. Activităţile antropice au
provocat şi schimbări topografice şi de climă, ce au avut puternice repercursiuni asupra
mediului, unele pozitive (împăduriri, îndiguiri), altele însă negative (defrişări, asanări,
eroziunea solului).
Fenomenul de apariţie a unor factori perturbatori ai mediului şi de producere a
dezechilibrelor ecologice a fost denumit poluare (de la cuvintele polluo, -ere= a murdări,
a degrada). Cauzele apariţiei poluării pot fi sintetizate astfel:
utilizarea haotică a rezervelor naturale;
acumulări în mediu de substanţe neutilizabile;
apariţia de substanţe noi, la care ritmul de consum şi de reciclare de către organisme este
mult inferior ritmului de apariţie;
creşterea demografică vertiginoasă, în special în ultimele două secole;
dezvoltarea intensă a industriei, transporturilor şi a agriculturii;
apariţia centrelor urbane suprapopulate.

Tipuri de poluare
După provenienţă
poluare naturală: biologică, fizico-chimică, antropică;
poluare industrială: agricolă, din transporturi, menajeră;
După natura poluanţilor
poluare fizică: termică, fonică (sonoră), radioactivă, electromagnetică;
poluare chimică: cu carbon şi derivaţii acestuia, cu compuşii sulfului, flourului sau ai
azotului, compuşi cu metale grele, materiale plastice, pesticide, materii organice
fermentabile;
poluare biologică: prin contaminarea mediilor inhalate şi ingerate, prin modificări ale
biocenozelor şi invazii de specii animale şi vegetale (de exemplu insecte nedorite,
buruieni);
poluare estetică: degradarea peisajelor datorită urbanizării, industriei, sistematizării
eronat concepute;

C. După starea fizică a poluantului (factorul care, aflat în mediu în cantităţi ce depăşesc
optimul pentru una sau mai multe specii, are acţiune toxică)
poluare cu lichide;
poluare cu substanţe solide;
poluare cu gaze şi pulberi.

1
I. Poluarea apei
Deşi acoperă trei pătrimi din suprafaţa globului şi constituie 75% din ţesuturile vii, apa
constituie totuşi o resursă naturală limitată. Şi aceasta din mai multe motive.
În primul rând, nu e suficient de a avea apă, este necesar să fie avută într-un loc
corespunzător şi la momentul oportun. În plus, trebuie să fie şi de o calitate convenabilă
(de exemplu, apa de mare reprezintă 97% din resursele totale, în timp ce apele de
suprafaţă – fluvii, râuri, lacuri - ori subterane reprezintă mai puţin de 1%).
Poluarea apelor este definită ca acea schimbare a compoziţiei apelor care le face
dăunătoare pentru sănătatea oamenilor, neadecvate pentru întrebuinţarea economică sau
recreativă şi care duce la deteriorarea florei şi faunei din mediul acvatic; se manifestă ca
un fenomen complex, multiform, care exprimă atât unitatea dintre apele dulci şi de mare,
cât şi dintre uscat şi mediul acvatic.
Principalele forme de poluare a apei, în funcţie de sursele şi de natura lor, sunt:
Poluarea organică
Principala sursă a acestei forme de poluare acvatică o constituie deversările menajere din
marile oraşe şi o serie de industrii precum cea a celulozei şi a hârtiei ori industria
agroalimentară. Poluarea organică are un mecanism propriu de producere: deversate în
apă, materiile organice sunt consumate ori degradate de către bacterii, având loc un
proces de ”autoapărare’’. Dar aceste bacterii au nevoie de oxigen. Aşa că, o cantitate
însemnată de materii organice care trebuie degradate favorizează înmulţirea bacteriilor şi,
în consecinţă, un masiv consum de oxigen care determină, la rândul său, moartea peştilor
şi a altor vieţuitoare acvatice prin asfixie.

Poluarea toxică provine în mod exclusiv din surse industriale şi, în special, din industria
chimică, extractivă şi prelucratoare a metalelor. Una dintre problemele importante ale
acesteiforme de poluare o reprezintă măsurarea toxicităţii produselor. Deşi a fost pus la
punct testul dafniei (minuscul crustaceu de apă dulce care stabileşte toxicitatea apei
poluate), acesta este folosit pe termen lung pentru poluarea ce poate rezulta din
acumulare. Unele substanţe însă, pot fi închise în sedimente şi eliberate după depunere; în
cazul acestora, poate avea loc fenomenul de bioacumulare.

Materiile in suspensie
Diferite particule, datorate eroziunii naturale ori deversării artificiale ale localităţilor sau
industriilor, pot schimba calitatea apei, generând o poluare estetică (tulburarea apei),
jenând viaţa peştilor (prin introducerea de particule în branhii) ori contribuind la poluarea
organică sau toxică. Eliminarea acestor particule în suspensie are loc, în general, prin
simpla decantare pe fundul marilor bazine.

4) Materiile nutritive (nitraţi, fosfaţi)


Acest tip de substanţe nutritive, respectiv nitraţi şi fosfaţi, provoacă fenomenul de
eutrofizare a apelor curgătoare line, lacurilor ori mărilor. Aceasta se datorează faptului că
excesul de nutrimente favorizează o proliferare, chiar o explozie de alge care se
descompun rapid, consumând enorme cantităţi de oxigen. Fără oxigen apa devine locul
unor procese de fermentaţie şi putrefacţie.

2
Pe de altă parte, nitraţii prezintă şi alt incovenient în ce priveşte apa potabilă. În aceasta,
în mod normal nitraţii nu trebuie să depăşească 50mg/litru. Nitraţii transformaţi în nitriţi
provoacă sugarilor ori fetuşilor femeilor gravide o boală a sângelui numită “maladia
albastră”; totodată, producerea de netrosamine cancerigene este încă controversată (unele
legume precum ţelina, spanacul, sfecla sau morcovul sunt o sursă importantă de nitraţi;
unele mezeluri, conserve de carne şi peştele afumat sunt, de asemenea, surse de nitraţi).
Fosfaţii provin, în părţi aproape egale, din dejecţii umane, fosfatine şi din diverse surse
industriale şi agricolo. La rândul lor, nitraţii provin în principal din agricultură
(îngrăşăminte) şi din creşterea intensivă a animalelor (dejecţii). În apele subterane,
agricultura şi creşterea animalelor antrenează o poluare importantă, cel mai adesea
cumulativă şi persistentă în straturile de apă.

5) Poluarea bacteriană
Această formă de poluare generează multiple probleme de ordin sanitar. Ea poate afecta,
în primul rând, apa de băut, fapt pentru care aceasta este supusă unor forme speciale de
protecţie. Astfel, de regulă, alături de dezinfectarea acesteia sunt prevăzute în jurul
puţurilor de captare a apei potabile “perimetre de protecţie”, pentru a beneficia de marea
putere de epurare a solului.

Poluanţii apelor
Desigur, în strânsă legătură cu formele de poluare a apei se află poluanţii acesteia care
pot fi grupaţi în:
A) Poluanţi organici şi biologici
Poluarea prin materii organice (compuşi de hidraţi de carbon, materii proteice, lipide)
degradabile este datorată mai ales surselor industriale (industria chimică, de celuloză şi
hârtie, petrolieră, agroalimentară) şi a reziduurilor provenite de la populaţia urbană.
B) Poluanţi chimici
Conţinutul ridicat al azotului din apă (sub forma compuşilor nitraţi, nitriţi, azotul organic,
amoniacul) antrenează o creştere excesivă a algelor şi plantelor pe fundul râurilor.
Sărurile nutritive (compuşii sulfaţi, fosfaţi, cloruri) accelerează fenomenul de eutrofizare
a râurilor, proliferarea masivă a anumitor alge în detrimentul altor specii.
Metalele precum cadmiul, cuprul, mercurul, plumbul, zincul sau titanul sunt prezente în
deversările lichide provenite de la diverse industrii: chimică sau metalurgică. Aceste
substanţe fac parte din seria “materiilor inhibitorii pentru viaţă ‘’, fiind periculoase atât
pentru plantele şi animalele acvatice, cât şi pentru om (de exemplu, mercurul şi plumbul
se pot concentra în lanţul alimentar).
Cianurile arsenicului, în metalurgie, în industria chimică şi parachimică, sunt toxice
pentru organismele inferioare, invers decât în cazul otrăvirii.
Fluorul, precum marea majoritate a metaloizilor, nu este niciodată întâlnit în stare
naturală sub forma sa moleculară liberă, ci sub forma de fluoruri. Acestea devin toxice,
conducând la simptone notabile de la 250 la 450mg/l. Dimpotrivă, în doze foarte slabe au
o acţiune benefică asupra dentiţiei, contribuind la prevenirea cariei dentare. Fenolii,
proveniţi cel mai frecvent din poluarea industrială, antrenează o diminuare a fenomenului
de biodegradare.

3
Micropoluanţii chimici sunt poluanţii dificil de decelat prin procedee obişnuite de
analiză, dată fiind concentraţia ori complexitatea lor chimică. Ei sunt în genearal puţin
degradabili, dificil de eliminat şi susceptibili de acumulat în lanţul alimentar.

Metode de combatere a poluării


În ultimele decenii a fost recunoscut faptul că fortificarea şi promovarea sănătăţii sunt
strâns legate de calitatea mediului înconjurător. În condiţiile influenţei crescânde a
factorului antropogen asupra stării igienice a surselor de apă, o mare actualitate capătă
problema stabilirii rolului calităţii apei în formarea şi modificarea sănătăţii populaţiei.
În marea majoritate, afecţiunile pot fi evitate şi prin distribuirea unei ape de bună calitate
populaţiei din mediul urban şi rural. Consumul de apă salubră (apă lipsită de impurităţi,
proprie sănătăţii, obţinută prin metode tehnologice moderne) este considerat ca unul
dintre indicatorii de bază ai civilizaţiei.

II. Poluarea aerului


Aerul atmosferic reprezintă un amestec de gaze, particule, vapori de apă,
microorganisme.
Există, în principal, două grupe de surse generatoare de praf, cenuşă şi fum în atmosferă:
surse artificiale
surse naturale
Sursele artificiale pot fi grupate în două mari categorii:
surse bazate pe arderea combustibililor în scop industrial;
surse bazate pe arderea combustibililor în scop domestic.
O importantă sursă industrială, în special de praf, o reprezintă industria materialelor de
construcţie, care are la bază prelucrarea unor roci naturale (silicaţi, argile, calcar,
magnezit, ghips).
Din cadrul larg al industriei materialelor de construcţie se detaşează, sub aspectul
exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de bază, care intră în
fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasă amestecată cu magme sau cu argile. Sunt
cunoscute şi aplicate două procedee de fabricare:
procedeul uscat, în care materiile prime sunt deshidratate, fărâmiţate în mori speciale şi
trecute apoi în cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi înalte;
procedeul umed, în care materialele prime se amestecă cu apă, apoi în stare umedă se
macină în mori speciale, după care partea rezultată este trecută la rândul ei în cuptoare
rotative, unde procesul este acelaşi ca la procedeul uscat.
Praful rezultat din industria cimentului este împrăştiat pe o distanţă de peste 3 km.
Fumul constituie partea invizibilă a substanţelor ce se elimină prin coşurile
întreprinderilor industriale şi este constituit din vapori de apă, gaze, produşi incomplet
arşi (cărbune, hidrocarburi, gudroane) şi alte impurităţi înglobate şi eliberate cu ocazia
arderii. Fumul are o culoare albicioasă dacă arderea este completă. Culoarea neagră
indică o ardere incompletă, datorită lipsei de aer, precum şi prezenţei în cantitate mare a
cărbunelui şi a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roşcată, cenuşie sau brună, după
cum cărbunele conţine fier, aluminiu sau mangan. Particulele de fum au dimensiuni
submicronice.

4
Cenuşa este rezultată în exclusivitate din combustibilii solizi. Proporţia sa variază între 5-
15% la antracit (cărbune superior, deci cu arderea mai completă) şi 40-50% la cărbunii
inferiori (lignit, turbă).
Cenuşa se compune din:
compuşi minerali puternic înglobaţi în masa cărbunelui. În această categorie sunt cuprinşi
compuşii de siliciu, aluminiu, fier, calciu, magneziu şi/sau sulf;
impurităţi (cenuşă mecanică) provenite din roca în care se află înglobat zăcământul.
Cenuşa rămâne în cea mai mare parte în focar şi este îndepărtată prin procedee mecanice
şi hidraulice. Restul este antrenat spre coş de către puternicul curent de aer format în
camera de ardere, în marile centrale termoelectrice; la trecerea prin coş, cenuşa este
captată aproape în totalitate.
O altă sursă importantă generatoare în special de fum şi cenuşă este arderea
combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi în scop domestic. Astăzi, în multe ţări în curs de
dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital precum alimentele, iar ca preţ, în unele
locuri, înregistrează un ritm de creştere mult mai mare decât la alimente. Cauza creşterii
preţului este restrângerea suprafeţelor de pădure. Multe ţări care fuseseră cândva
exportatoare de produse forestiere au devenit importatoare, în măsura în care nu s-au
preocupat de regenerarea fondului forestier. Fumul emis de sobele cu lemne are o culoare
albastră fumurie şi conţine o cantitate însemnată de materii organice, care se apreciază că
pot fi toxice şi cancerigene. Tot în scop domestic se ard astăzi în lume cantităţi enorme
de cărbuni, petrol şi gaze naturale.
O sursă secundară este şi fumul de ţigară, dăunător nu numai atmosferei, ci şi fumătorilor
activi şi pasivi. O ţigară aprinsă comportă două zone de reacţie:
o zonă de combustie situată la extremitatea aflată în contact cu aerul, unde tutunul şi
hârtia ard cu incandescenţă;
o zonă de pirogenare, imediat vecină celei precedente, în care pirogenarea tutunului este
întreţinută de căldura provenintă de la zona de combustie.
Produşii rezultaţi din cele din cele două reacţii diferite, dar simultane, sunt în jur de 7000,
toţi toxici.

Acţiunea nocivă a unor substanţe prezente în fumul de ţigară.

Substanţa Cantitatea Efectul produs


(în micrograme)
Dioxid de 23,100-78,300 Se elimină prin expiraţie.
carbon
Oxid de carbon 5,250-21,400 Carboxihemoglobinizant.
Acţiune teratogenă asupra fătului.
Produce tulburări de memorie şi de vedere.
Favorizează infarctul.
Gudroane 3,000-33,000 Blochează unele reacţii biochimice.
Gudroane Blochează activitatea leucocitelor.
Nicotină 200-2,400 Toxic al sistemului nervos.
Produce accidente cardiovasculare.
Acetaldehidă 140-1,440 Methemoglobinizant.

5
Amoniac 60-330 Iritant pentru ochi.
Sufocant.
Caustic.
Produce bronşită şi edem pulmonar.
Alcool metilic 40-300 Iritant al mucoaselor.
Produce tulburări digestive şi respiratorii.
Determină leziuni ale ochilor şi ale ficatului.
Hidrogen 12-35 Methemoglobinizant.
sulfurat Irită mucoasele.
Produce anestezie olfactivă.
Determină fenomene asfixice.
Fenol 9-202 Determină denaturarea proteinelor.
Determină lezare renală.
Cadmiu 1 Inhibă enzimele celulare.
Produce astenie.
Afectează rinichii şi ţesutul osos.
Oxid de azot 0-600 Methemoglobinizant.
Produce iritarea mucoaselor.
Determină modificări respiratorii, cardiovasculare.
Dioxid de azot 0-10 Methemoglobinizant.
Produce iritarea mucoaselor.
Determină modificări respiratorii, cardiovasculare.
Plumb 1 Produce saturnism.

Există, practic, trei principale surse naturale generatoare de praf, cenuşă şi/sau fum în
atmosferă:
erupţiile vulcanice;
furtunile de praf;
incendierile naturale ale pădurilor.
Erupţiile vulcanice generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi care schimbă local şi nu
numai microrelieful zonei în care se manifestă, dar exercită influenţe negative şi asupra
purităţii atmosferice. Cenuşa vulcanică, împreună cu vaporii de apă, praful vulcanic şi
alte numeroase gaze sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groşi ce pot pluti până
la mari distanţe faţă de locul de emitere. Timpul în care aceste suspensii rămân în
atmosferă poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetători apreciază că cea mai mare parte a
suspensiilor din atmosfera terestră provine din activitatea vulcanică. Despre aceste
pulberi se presupune că au şi influenţă asupra bilanţului termic al atmosferei,
împiedicând dispersia energiei radiate de Pământ către Univers şi contribuind, în acest
fel, la accentuarea fenomenului de efect de seră, produs de creşterea concentraţiei de
dioxid de carbon în atmosferă.
Terenurile afânate din regiunile de stepă, în perioadele lipsite de precipitaţii, pierd partea
aeriană a vegetaţiei şi rămân expuse acţiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue de
durată ridică de pe sol o parte din particulele ce formează scheletul mineral şi le
transformă în suspensii subaeriene, care sunt reţinute în atmosferă perioade lungi de
timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a proceselor de sedimentare sau a efectului
de spălare efectuat de ploi, se poate produce la mari distanţe faţă de locul de unde au

6
fost ridicate. Cercetări recente, din sateliţi, au arătat că eroziunea numai de pe continentul
Africa ajunge la 100-400 milioane tone/an. În acest context, se pare că deşertul Sahara
înaintează în fiecare an cu 1.5-10 km.
Căderea naturală a climatului sub pragul critic de umiditate poate cauza profunde
dezastre ecologice. Unul din cele mai grave îl reprezintă incendiile naturale. Fenomenul
este deosebit de răspândit, mai ales în zona tropicală, deşi în general gradul de umiditate
al pădurilor din această zonă nu este de natură să favorizeze izbucnirea incendiului
(insula Borneo, Coasta de Fildeş). În anii deosebit de secetoşi, chiar şi în zonele
temperate, se produc dese incendii ale pădurilor (de exemplu în Franţa şi Polonia în
1992).
Manifestările poluării atmosferei sunt: ploaia acidă şi efectul de seră.
Ploile acide, rezultatul deversării în atmosferă a noxelor industriale, au apărut pentru
prima dată în Scandinavia. Acum sunt o problemă stringentă a majorităţii ţărilor
industrializate. Peştii dispar din lacuri, suprafeţele clădirilor şi statuile din marmură sunt
corodate, pădurile se usucă. În mod natural, apa de ploaie are un caracter slab acid
datorită reacţiei sale cu dioxidul de carbon. Ploile acide sunt rezultatul reacţiei oxizilor de
sulf şi de azot cu apa. Aceşti oxizi se formează în diverse procese industriale precum
arderea combustibililor în centrale electrice, în motoarele cu ardere internă. Contribuţia
acidului sulfuric la ploile acide este de 2/3, în timp ce contribuţia acizilor azotului este
sub 1/3.
Efectul de seră se produce ca urmare a captării de către dioxidul de carbon ori alte
substanţe aflate în atmosfera a radiaţiilor ultraviolete.
Impactul încălzirii globului terestru va fi dificil în special pentru ţările sărace.
Dezvoltarea economică necesită consum energetic sporit, cantităţi mari de resurse
consumate, investiţii. Ar fi incorect şi practic imposibil să se stopeze industrializarea
acelor ţări slab dezvoltate economic pe motive ecologice. Cooperările internaţionale
pentru alegerea acelor variante tehnologice care să se integreze măsurilor ecologice sunt,
de fapt, singura soluţie a dezvoltării.

III. Poluarea solului


Solul reprezintă un subsistem component al ecosistemelor terestre, rezultat al numeroase
procese fizice, chimice şi biologice. Solul şi organisme-le formează în cadrul biosferei o
unitate inseparabilă. Solul este suport şi mediu de viaţă pentru plantele superioare
terestre, principalul mijloc de producţie vegetală şi forestieră.
Poluarea solului constă în orice acţiune care produce dereglarea funcţionării normale a
acestuia ca suport şi mediu de viaţă pentru plantele terestre superioare din cadrul
diferitelor ecosisteme naturale sau antropice.
Solurile sunt supuse unor procese continue de degradare şi alterare. Degradarea
reprezintă procesul de mărunţire şi dispersare a rocilor şi mineralelor în fragmente mai
mici, sub influenţa temperaturii, apei, vântului, gravitaţiei şi vieţuitoarelor. Procesul este
ireversibil. Alterarea reprezintă totalitatea proceselor chimice la care sunt supuse rocile şi
mineralele sub acţiunea apei, acizilor minerali, organici şi a sărurilor. Degradarea şi
alterarea acţionează simultan.
Pentru a-şi îndeplini funcţiile, solul trebuie să fie într-o formă accesibilă, deci: poros,
umed, aerat (cu fracţie mare de goluri). Plantele îşi extrag din sol elementele de bază:
azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, sulf, bor, fier, mangan, cupru şi zinc. Compoziţia

7
chimică a solului este în continuă schimbare, prin procese rapide sau lente de
pedogeneză, cu implicaţii asupra ecosistemelor.

IV. Poluarea cu radiaţii


Poluarea cu radiaţii apare datorită emisiei şi propagării în spaţiu a unor radiaţii, capabile
de a produce efecte fizice, chimice şi biologice asupra organismelor vii.
Aparatele si instalaţiile cu surse de radiaţii sunt utilizate numai de personal calificat în
domeniu, pentru prevenirea accidentelor. Transportul materialelor radioactive şi al
surselor de radiaţii trebuie să se realizeze cu respectarea normelor republicane şi
internaţionale, în containere adecvate şi etichetate.

V. Poluarea termică
Acest tip de poluare apare în industria metalurgică, la elaborarea metalelor şi aliajelor, în
turnătorii, tratamente termice, în unele domenii ale industriei chimice, în energetică.
Polurea termică a aerului se manifestă în special la termocentrale, care răcesc cantităţi
mari de apă în turnurile de răcire cu ajutorul aerului. În zonă se modifică microclimatul,
circulaţia maselor de aer, regimul precipitaţiilor, deoarece creşte umiditatea şi
temperatura aerului. În industrie, căldura emisă de unele utilaje sau produse măreşte
considerabil temperatura. Sunt situaţii în mineritul subteran al carbunilor sau al
minereurilor neferoase ca în unele galerii temperatura să crească, făcând dificilă sau
imposibilă extracţia.
O mare parte a apelor utilizate în industrie sunt ape de răcire care apoi se evacuează în
stare caldă. Ca atare, acestea vor degaja căldură, fie în atmosferă, fie în ape. Acest
fenomen de încălzire a apelor poate avea două mari consecinţe:
o influenţă directă asupra unor specii de plante şi animale;
o activitate bacteriană mai intensă şi astfel un foarte mare consum de oxigen (se observă
frecvent, în perioadele foarte calde, peşti pe mal, asfixiaţi, victime ale unui ‘’şoc de
căldură’’).
Pentru reducerea poluării termice a apelor, conductele de evacuare a apelor calde se
prelungesc mult în largul lacului, fluviului sau în mijlocul mării. În alte situatii apa se
clorinează pentru a nu se dezvolta microorganisme.
Conductele lungi de evacuare sunt costisitoare şi stânjenesc transportul naval. Clorinarea
poate afecta toate formele de viaţă din apă. O alta metodă mai eficientă este asigurarea
unui debit mare de răcire, care să nu crească cu mult temperatura apei, evitând poluarea
termică.

VI. Poluare fonică


Sunetul reprezintă o vibraţie a particulelor unui mediu capabil să producă o senzaţie
auditivă. Sunetul se propagă sub forma unor unde elastice numai în substanţe (aer, lichide
şi solide), dar nu se propagă în vid. În aer, viteza de propagare este de 340 m/s.
Zgomotul este o suprapunere dezordonată a mai multor sunete. Este produs din surse
naturale, dar mai ales antropice: utilaje, mijloace de transport, aparate, oameni. Poluarea
fonică sau sonoră produce stres, oboseală, diminuarea sau pierderea capacităţii auditive,
instabilitate psihică, randament scăzut şi chiar fisurarea clădirilor sau spargerea
geamurilor.
Efectele poluării sonore sunt:

8
infrasunetele ce pot apărea la automobile cu viteza mare, elicoptere, la apropierea furtunii
şi în timpul zborului avioanelor supersonice;
ultrasunetele ce sunt produse în natură, în industrie, sau de aparatură electrocasnică. La
om ultrasunetele distrug globulele roşii din sânge, apar migrene, greaţă sau chiar
pierderea echilibrului.
zgomotul care acţionează asupra întregului organism, deoarece senzaţia auditivă ajunge la
sistemul nervos central, prin intermediul căruia influenţează alte organe. Efectele
resimţite de om sunt: reducerea atenţiei, a capacităţii de muncă, deci creşte riscul
producerii de accidente, traumatisme ca: ameţeli, dureri, lezarea aparatului auditiv şi
chiar ruperea timpanului, scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale
somnului, surditate. Zgomotele de intensitate mare pot provoca deteriorarea clădirilor,
aparatelor şi instrumentelor.
Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiţii, noi materiale, noi
tehnici în construcţiile civile, industriale, în construcţia de maşini, regândirea unor
procedee, instalaţii, mijloace şi sisteme de trafic şi nu în ultimul rând, un comportament
civilizat al oamenilor între ei.

VII. Poluarea transfrontieră


Poluarea transfrontieră sau internatională apare sub forma unor efecte
defavorabile provocate de un sistem economic dintr-o ţară peste graniţe asupra altor
sisteme naturale şi economice.
Prin programul conferinţei de la Rio de Janeiro denumit “Agenda 21’’ s-a stabilit
că statele au dreptul de a exploata propriile resurse, după politici proprii legate de
dezvoltare şi de protecţia mediului înconjurător, fără să prejudicieze însă mediul altor
state sau zone ce nu sunt în jurisdicţia naţională. Nu trebuie trecut cu vederea că toţi
locuitorii sunt afectaţi de creşterea temperaturii planetei, că unele teritorii, inclusiv cele
polare sau insulare, foarte slab dezvoltate economic pot fi afectate de poluarea aerului şi
apelor generată în alte ţări, uneori la sute şi mii de kilometrii distanţă. Se pierd terenuri
agricole, scad recoltele, diversitatea ecologică se reduce, se extind bolile tropicale, iar
O.N.U. ar putea interveni doar ca mediator între conflictele ecologice interstatale.

VIII. Protecţia mediului


Secolul al XXI-lea va prelua o mare problemă nerezolvată de secolul anterior –
protecţia mediului înconjurător. Actualmente, există numeroase semnale de alarmă din
cauza poluării excesive şi a epuizării unor resurse naturale. Cu toate preocupările
existente în fiecare ţară şi la scară internaţională orientate spre protecţia mediului şi
protejarea resurselor naturale, conservarea vieţii, a diversităţii ecologice se apreciază
unanim că eforturile sunt insuficiente şi distribuite inegal pe glob. Susţinerea financiară a
cheltuielilor pentru mediu este dependentă de starea economică a fiecărei ţări, deci
decalajele existente între ţări vor marca profund şi acest domeniu.

PLEDOARIE PENTRU A FI VERDE!

DACĂ VREI SĂ FII VERDE, AŢIONEAZĂ ÎN SPIRITUL „CEI 3 R”!!!

9
Cei 3 R vin de la cele 3 cuvinte importante pentru mediu:

REDUCERE
Reducerea consumului este cel mai bun lucru pe care putem sa-l facem pentru mediu, cea
mai potrivita metoda de a-l proteja. Asta inseamna ca vom cumpara mai putine obiecte,
vom arunca mai putine la gunoi si deci nu vom mai avea problema acestuia! Consumul
minim este cel mai prietenos comportament fata de mediu.

REFOLOSIRE
Refolosirea obiectelor pe care le avem deja este esentiala pentru a preveni producerea
deseurilor. Refolosirea e mai buna decat reciclarea, deoarece nu presupune consum
aditional de energie pentru procesarea obiectelor. In plus, anumite materiale nu pot fi
reciclate.

RECICLARE
Daca nu am reusit sa consumam mai putin sau sa refolosim ce avem, trebuie macar sa
reciclam. Daca reciclezi hartie, PET, metal si altele vei ajuta nu doar mediul, dar si pe tine
si pe ceilalti, mai ales familiile mai nevoiase care poate traiesc din asta. Nu uita ca poti sa si
folosesti materiale reciclate!
DE CE SUNT IMPORTANŢI CEI 3 R?

Pentru ca ne ajuta sa minimizam impactul pe care-l avem in mediu,


prevenind depozitarea deseurilor la gropile de gunoi. Minimizarea
gunoiului pe care-l producem zi de zi reduce nevoia de materii prime
(care vin din resurse naturale) si scade cantitatea de gaze si substante
eliberate in atmosfera de-a lungul ciclului de viata al unui produs (de
exemplu, prin extractia de materie-prima, distribuirea produsului,
folosirea lui si indepartarea lui).

CUM NE AJUTĂ CEI 3 R?

Iata cateva sfaturi, la care sigur se mai pot adauga altele. Unele s-ar putea sa para
exagerate si altele fara sens, dar daca veti face un mic efort veti intelege de ce sunt in
primul rand necesare...

REDU ! DE CE SĂ REDUCI?

Evita sa cumperi si sa folosesti produse care Ambalajele necesita consum mare de energie
au prea mult ambalaj si incearca sa nu cazi si resurse pentru a fi produse si multe din ele
in capcana ambalajelor publicitare, care sint nu pot fi reciclate. In plus, de multe ori nu ne

10
sint necesare, insa noi le platim...
facute numai pentru a te convinge sa O treime din deseurile pe care le producem e
cumperi un produs sau altul... de fapt formata din ambalaje.
Cumpara lucruri la bax, vrac sau in Noi toti folosim 15 milioane de sticle de
ambalaje reutilizabile sau care pot fi plastic pe zi! Din 5 sticle de plastic se poate
returnate (de exemplu, sticla si nu PET sau face o haina pentru un adult.
cutie de metal); Daca folosesti sticle returnabile sau cumperi
Nu cumpara mancaruri sau bauturi in produse vrac, NU MAI PLĂTESTI si
ambalaje de unica folosinta si evita folosirea ambalajul si nici NU DISTRUGI mediul!
paharelor/ tacamurilor/ farfuriilor/ cutiilor In Oradea, tratarea si depozitarea deseurilor
din plastic de unica folosinta – chiar si la determina poluarea aerului cu NO2 (dioxid de
serviciu. Va fi mai interesant pentru toti; azot), care cauzeaza probleme respiratorii.
Cand mergi la cumparaturi, ia cu tine o Putem preveni acest lucru printr-un consum
plasa din panza si nu cumpara pungi de redus si producand cat mai putine deseuri.
plastic de fiecare data cand mergi la piata Hartia consumata de fiecare din noi inseamna
sau la magazin; cam 6 copaci taiati pe an, la care se adauga
Ai grija la cata hartie consumi in fiecare zi. consumul de energie, apa si chimicale.
Foloseste drept ciorne hartiile deja utilizate Ca urmare a reclamelor tiparite si a altor
pe o parte si care nu-ti mai trebuie; efecte postale, cca 50.000 tone de hartie ajung
Foloseste posta electronica pentru a la gropile de gunoi anual;
comunica si incearca sa stochezi informatia Orasul Oradea are o singura groapa de
pe calculator sau in format electronic mai gunoi;
degraba decat pe hartie; O data ajunse la groapa de gunoi, deseurile se
Seteaza-ti imprimanta sau fotocopiatorul sa descompun si polueaza aerul, solul si panza
tipareasca pe ambele parti ale unei foi; freatica;
Daca trebuie sa transmiti un mesaj colegilor Exista tari in lume unde producerea si
de serviciu, incearca sa o faci altfel decat pe folosirea sticlelor din plastic este interzisa sau
hartie (de exemplu, prin e-mail, verbal, pe un se taxeaza serios;
panou care poate fi vazut de toti etc.); Incinerarea deseurilor nu este o solutie de
Nu folosi pagini de garda cand trimiti faxuri viitor, deoarece produce cenusa uneori
sau si mai bine, foloseste un program care iti periculoasa, gaze acide care polueaza aerul si
permite sa trimiti fax direct de pe calculator, contribuie la incalzirea globala;
fara a mai folosi hartie; Desi 2/3 din suprafata pamantului este
Cumpara si foloseste prosoape si batiste de acoperita de apa, cca 1% din aceasta este apa
panza si nu de hartie; potabila;
Nu lasa apa sa curga in timp ce te speli pe 1 miliard din locuitorii planetei nu au acces la
dinti sau faci altceva; incearca sa consumi apa de calitate;
cat mai putina apa cand speli vase sau haine; o persoana are nevoie de 20-50 litri de apa pe
Foloseste becuri economice si nu lasa lumina zi pentru a-si acoperi nevoile de baza. Din
aprinsa daca nu e absolut necesar; acestia doar 5 litri sint folositi pt baut si gatit;
Cumpara aparate casnice care au clasa Poluarea apei in orasele mari este mult mai
energetica “A” si eticheta ecologica (eco- acuta decat in zonele rurale, iar 47% din
label); populatia lumii traieste in zone urbane
Izoleaza-ti cat mai bine casa pentru a nu (2000);
pierde caldura in timpul iernii; 85% din energia folosita la nivel global in
Foloseste mai degraba bicicleta sau zona rurale se consuma pentru uz casnic;
mijloacele de transport in comun decat Daca ai parti ale casei care nu-ti sint izolate
masina sau Taxi-ul. bine, poti pierde cca 40% din caldura din
casa.
REFOLOSEŞTE! DE CE SĂ REFOLOSEŞTI?

11
· Pentru ca aceasta prelungeste durata de
viata a oricarui produs si deci incetineste
producerea de gunoi;
Refoloseste hartia deja scrisa pe o parte in · Daca refolosesti hartia previi consumul
loc de hartiute sau carnetele pentru notite excesiv al acesteia, economisesti bani si
noi. Poti sa-ti faci chiar tu carnetele din ea energie si ajuti mediul;
sau s-o tai bucatele si s-o folosesti in locul · Materialele din plastic pe care noi le
biletelelor cu lipici (post-it); aruncam la gunoi reprezinta peste 20% din
Foloseste hartie si alte produse de papetarie cantitatea de deseuri menajere si NU sunt
reciclate si nu noi. Uneori culoarea alba a biodegradabile (pot rezista in mediu mii de
hartiei nu are deloc conotatii pozitive...; ani);
Refoloseste pungile de plastic pe cat posibil, · Tehnologiile de reciclare a produselor
sau foloseste plase din panza; din plastic sint foarte scumpe si
Cumpara si foloseste baterii reincarcabile; consumatoare de energie.
Cauta sa folosesti filtre de cafea si alte · Pentru producerea bateriilor se
aparate care se refolosesc si nu din cele de foloseste cu 50% mai multa energie decat pot
unica folosinta; ele sa ofere consumatorului si mai mult, ele
Refoloseste prosoapele si hainele vechi pe contin substante toxice (cadmiu, mercur);
post de carpe sau presuri; · Refolosirea textilelor previne
Incearca sa refolosesti lenjeria de pat veche producerea de gunoi si va ajuta sa economisiti
sau rupta si sa faci ceva nou din ea (de bani. De asemenea, este o activitate creativa si
exemplu, fa dintr-un cearsaf o fata de placuta!
perna); · Uneori nu este necesar ca obiectele pe
Refoloseste ziarele vechi, cutiile de carton si care le impachetam sa arate bine, deci le
alte ambalaje din hartie si carton ca sa putem pune in cutii sau ziare vechi;
impachetezi alte obiecte in ele (chiar si intr- · Stiti bine cat de mult conteaza pentru o
un magazin); persoana dezavantajata social sa primeasca
Doneaza obiectele vechi, de care nu mai ai donatii in haine sau obiecte vechi,
nevoie (mobile, perdele, haine, covoare etc.) reutilizabile. Astfel, veti reusi sa faceti de
mai degraba decat sa le arunci; doua ori bine.
Doneaza mancarea neconsumata sau da-o la · Resturile de mancare pot fi foarte
animale, n-o arunca; daunatoare daca sint depozitate in natura si
Refoloseste pe cat posibil componentele probabil ca nimenui nu-i place sa simta
calculatoarelor vechi, reincarca tonerele de efectele alimentelor care se degradeaza astfel.
imprimanta. (un toner poate fi reincarcat cel Folositi-le pentru compost!
putin de 3 ori). · Multe din componentele calculatoarelor
contin substante toxice. In contextul avansarii
tehnologiei, producerea de deseuri electronice
(e-waste) devine o problema din ce in ce mai
mare.
RECICLEAZĂ! DE CE SĂ RECICLEZI?:

Arunca separat hartia si cartonul, cutiile de 20% din deseurile produse la nivelul
metal, sticla si ambalajele de plastic (PET), judetului Bihor sunt hartie si carton. Daca
pentru a facilita reciclarea lor; acestea se amesteca cu resturi vegetale, nu
Cauta tomberoanele speciale pentru mai pot fi reciclate;
colectarea hartiei sau solicita-le de la firma 46% din deseurile pe care le producem in
cu care aveti contract pentru colectarea Bihor sint de fapt materie organica, usor de
gunoiului (salubrizare). Nu te costa cu reintrodus in circuitul natural – daca nu este

12
amestecata cu alte tipuri de deseuri;
Hartia reciclata sau cartonul reciclat poate fi
folosit la o varietate de ocazii, sub forma de
nimic mai mult, deoarece va scadea astfel carti de vizita, felicitari etc.
cantitatea de deseuri pe care le depozitezi in Pentru producerea de hartie reciclata se
tomberoanele generale. foloseste cu 60% mai putina energie decat pt
Daca ai gradina, incearca sa amenajezi un a produce hartie noua;
spatiu unde sa faci compost. Aceasta e o O gramada de compost este o adevarata
metoda buna de-a recircula materiile fabrica de pamant. Resturile vegetale din
organice pe care le aruncam in mod normal casa, prin descompunere in mediu, vor
la un loc cu celelalte gunoaie. genera humus. La fel si frunzele din gradina.
Nu arde frunzele uscate din gradina, ci Metalele se obtin prin prelucrarea
aduna-le in gramezi si lasa-le sa se minereurilor, proces care cauzeaza o poluare
descompuna. Apoi le poti imprastia pe masiva a zonei unde se realizeaza si care
pamant. depinde de minerit. Mineritul si aceste
Aduna cutiile de aluminiu si alte obiecte din tehnologii au creat probleme in multe
metal si du-le la fier vechi sau cere colectarea comunitati din Romania.
lor. Daca nu, lasa-le langa tomberon si Bateriile si acumulatorii contin substante
probabil ca vor fi luate de persoane care toxice si metale grele, care distrug mediul si
traiesc din banii primiti pe fier vechi. nu numai, de aceea trebuie aruncate in locuri
Du bateriile folosite la un centru de colectare special amenajate;
(de exemplu la magazinul Selgros), dar mai In contextul in care mai putin de 1% din
ales nu le arunca oriunde, deoarece pot fi telefoanele celulare din lume sunt reciclate
periculoase; sau refolosite, mai mult de 500 milioane
Doneaza sau recicleaza-ti telefonul mobil telefoane ajung la gropile de gunoi.
vechi, dar nu-l arunca; 93% din cartusele de imprimanta pot fi
Exista deja si in Romania firme care aduna reciclate. Aceasta economiseste foarte mult
(si platesc!) cartuse de imprimanta folosite spatiu la gropile de gunoi si va ajuta sa
pentru a le recicla – gaseste-le la sectiunea cheltuiti mai putini bani!
Servicii de mediu in curand. 12% din deseurile produse in Bihor sint mase
Exista acum si in Oradea containere speciale plastice. Acestea sint fabricate din materii
pentru PET (sticle din plastic). Aduna sticlele prime epuizabile (petrol, carbune, gaz
si arunca-le in aceste tomberoane. Ele vor fi natural).
reciclate. Producerea sticlei necesita o cantitate enorma
Nu arunca sticlele in gunoi! Orice sticla de energie, iar obtinerea materiei prime
aruncata la gunoi va ajunge la groapa de (nisip) necesita excavare si distrugerea
gunoi, iar oportunitatea reciclarii ei va fi mediului.
irosita. Sticla trebuie colectata separat, in Sticla reprezinta 6% din deseurile produse in
functie de culoarea ei. Bihor. In general, operatorii de salubritate
NU colecteaza sticla, dar ar putea-o face la
cerere!! Exista locuri in Oradea unde poti
vinde sticle.

Bibliografie

13
“Probleme globale ale omenirii. Starea lumii” - Brawn l., Editura Tehnică, Bucureşti
1992.
“Protejarea aerului atmosferic” - Ursu P., Editura Tehnică, Bucureşti 1978.
“Manual de chimie” - Luminiţa Ursea, Elena Goiceanu, Cristian Tache, Doina Bâclea,
Editura Humanitas Educational Bucureşti 1999.
“Ecologie generală şi protecţia mediului’’ - Conf. Dr. Florina Bran, Prof. dr. Ion Dincu,
Editura ASE,Bucureşti 1998.
’’Ecologie. Filozofia naturală a vieţii“ - Mircea Duţu, Editura Economică, Bucureşti
1999.
“Mediul înconjurător. Poluare şi protecţie” - Sanda Vişan, Steliana Creţu, Cristina
Alpopi, Editura Economică, Bucureşti 1998.
www.oradeaverde.ro

14