Liceul Teoretic

„Ion Cantacuzino” Pitești

Învățământ Postliceal-Sanitar

Referat Reumatismul abarticular. Sindromul de

tunel carpian
Modul 20 Medicina interna
Indrumator Prof. Dr. Badea Mirela

Elev,
Martinescu Andreea
Anul IIB - AMG
 INTRODUCERE

MEDIUL este un asamblu de factori fizici ,chimici şi sociali , susceptibili

de a avea afecte directe sau indirecte ,imediat sau intârziate, asupra fiinţei vii,
inclusiv a oamenilor .
Poluarea este prezenţa unor substanţe solide ,lichide sub formă gazoasă sau de
vapori sau orice formă de energie care introdusă in mediu modifică echilibru
ecologic ,ingreunează activitatea economică şi pune in pericol viaţa omului .
Poluarea poate fi de două feluri :
a) naturală - care afectează regiuni izolate pe Glob şi are aspect temporar - ex.:
furtuni de nisip ,erupţii vulcanice .
b) atrificială – care produce modificări ale microclimatului .
Poluarea artificială este la rândul ei :
 fizică ( apei ,sonoră ,termică );
 chimică (pesticide ,ţuţei ,gaze ,substanţe organice);
 biologică (germeni patogeni) .

ARGUMENTAŢIA TEMEI
Protecţia mediului ambiant constituie problema majoră a societăţii
contemporane.Cunoaşterea influienţei activităţii umane asupra ecosistemelor
naturale ,cu menţionarea surselor de poluare şi a efectelor lor fizice ,este de
strictă actualitate .Ea este impusă mai ales de implicaţiile nefaste ale
deteriorării mediului asupra calităţii vieţii oamenilor .
Desi sunetele puternice sau inspaimantatoare fac parte din natura, în
ultimele doua secole zonele urbane şi industriale au devenit extrem de
zgomotoase.

POLUAREA APELOR

2
 Poluarea apei reprezinta contaminarea izvoarelor, lacurilor, apelor
subterane, a marilor şi oceanelor cu substante daunatoare mediului
inconjurator.
Apa este un factor indispensabil vieţii. De aceea, în jurul surselor de apă s-a
dezvoltat o diversitate de biocenoze şi chiar civilzaţia umană a fost atrasă de aceste
zone. De asemenea este elementul care intretine viata pe Pământ. Toate
organismele o contin; unele traiesc în ea; unele o consuma. Plantele şi animalele au
nevoie de apa pura, şi nu pot supravietui daca apa este infectata cu chimicale
toxice care dauneaza microorganismelor. Daca este extrem de grava, poluarea apei
poate ucide un numar mare de pesti, pasari şi alte animale, iar în unele cazuri poate
ucide toti membrii speciei din zona afectata. Poluarea face ca paraurile, lacurile şi
toate acumularile de apa sa aiba un aspect şi un miros neplacut. Nu este
recomandat sa se consume pestele şi crustaceele care traiesc în apa infestata.
Oamenii care beau apa poluat se pot imbolnavi grav, iar expunerea indelungata
poate produce cancer iar la femei pot aparea sarcini cu probleme.
Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, necesarul minim de apă pentru
un om este de 5 l /zi, din care 1,5-2 l consumă ca atare, iar restul se reţine din
alimente, sau apare din metabolism. Necesarul fiziologic este de 2,5-3 l / zi ,
diferenţa până la 3-5 l /zi apărând din activităţi fizice şi datorită temperaturii
ambiante.Totuşi, omul utilizează în medie, pe glob 100 l apă/zi pentru operaţii de
spălare, pregătirea hranei şi alte activităţi în gospodărie. Acest consum zilnic are
valori diferite de la o regiune la alta, sau de la un continent la altul. De exemplu
este de 3 l /zi în Africa şi de 1000 l/zi la New York. Consumul de apă a crescut în
timp şi 500 km3 în 1974 şi aproximativ 1400 km 3 în anul 2000.
Principalii poluanţi

Principalii poluanţi sunt materialele chimice, biologice sau fizice care avariaza
calitatea apei. Poluanţii pot fi clasificati în sapte categorii, fiecare avand diferite
actiuni:
a). Poduse petroliere
Petrolul şi chimicalele obtinute pe baza de petrol sunt folositi drept
combustibili, lubrifianti, în industria plasticului şi în multe alte scopuri. Aceste
produse petroliere ajung în apa în mare parte accidental, prin esuarea navelor sau
prin sparturile conductelor. În mare parte acesti produsi sunt otravitori pentru
animale, sau se depun pe blana animalelor şi penele pasarilor facandu-le
permeabile si astfel animalele mor de frig, sau impiedicandu-le sa se deplaseze.
b.) Pesticide şi ierbicide
       Chimicalele, folosite de fermieri din belsug pentru indepartarea daunatorilor,
sunt preluate de precipitatii şi astfel apa infestata se scurge în apa paraurilor şi a
raurilor. Unele din aceste chimicale sunt biodegradabile şi se descompun repede în
substante inofensive sau mai putin nocive, dar cele
mai des intalnite sunt cele nedegradabile care
persista pentru o lunga perioada de timp.

3
 O mare parte din cantitatea de apa potabila este contaminata cu pesticide.
Mai mult de 14 milioane de americani beau apa contaminata, şi Agentia de
Protectie a Mediului estimeaza ca mai bine de 30% din sursele de apa suntr
infestate. Azotatii, poluanţi derivati din insecticide, pot produce o forma foarte
grava de anemie la copii, boală de cele mai multe ori mortala.
c). Metalele
Metale precum cuprul, plumbul, mercurul, seleniul ajung în apa din mai multe
surse, inclusiv industria automobilelor, mine şi chiar sol.
d). Deseurile
Deseurile cele mai periculoase sunt deseurile chimice care pot fi toxice
(otravitoare), reactive (capabile sa produca gaze toxice sau explozive) sau
infamabile.
Daca nu sunt tratate şi depozitate cu grija aceste deseuri pot polua sursele de apa
cele mai aproape de locul depozitarii.
e). Cantitatile excesive de materie organica
Ingrasamintele şi alti nutrienti folositi pentru cultivarea plantelor în ferme şi
gradini pot ajunge foarte usor în apa. Odata ajunse în apa, aceste produse
incurajeaza cresterea platelor şi algelor. Cand aceste plate mor se depun pe fundul
apei şi microorganismele le descompun. În timpul procesului de descompunere
aceste microorganisme consuma o mare parte din oxigenul dizolvat în apa, şi astfel
nivelul oxigenului din apa scade în asa masura incat vietatile dependente de oxigen
din apa, cum ar fi pestii, mor.
f.)   Organismele infectioase 
Un studiu efectuat în 1994 de Centrul de Prevenire şi Control al Bolilor a
descoperit ca mai bine de 900000 de oameni se imbolnavesc annual din cauza
organismelor din apa potabila, şi dintre acestia mai bine de 900 mor. Multe din
organismele care se gasesc în numar mic în majoritatea surselor de apa, sunt
considerate poluanţi atunci cand ajung în apa potabila. Paraziti precum Giardia
lamblia şi Cryptosporidium parvum ajung deseori în sursele de apa potabila. Ei
pot provoca boli grave copiilor, batranilor şi oamenilor care sufera deja de alte
boli.
RESURSELE DE APĂ ALE ROMÂNIEI

Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafaţă – râuri
interioare, lacuri naturale sau artificiale şi din apele subterane.
În ciuda aparenţelor din unele zone, România este o ţară bogată în resursele
de apă, ocupând locul 21 în Europa (cf. Statisticii Naţiunilor Unite) în condiţiile în
care dispune de numai 1700 m 3 de apă timp de un an pentru un locuitor.
Aceste resurse nu pot fi utilizate fară importante investiţii pentru lucrări de
amenajare hidrografică şi instalaţii de epurare, deoarece:
- fluviul Dunărea, cea mai importantă resursă de apă, se foloseşte în mică
măsură, datorită poziţiei sale excentrice, la limita sudică a teritoriului;
- râurile interioare sunt dispuse neuniform pe teritoriu, prezentând, în acelaşi
timp, variaţii importante de debite în timp şi în spaţiu;
4
 - poluarea semnificativă a unor râuri importante face prohibitivă utilizarea
lor.
Calitatea apei este stabilită cu ajutorul unor indicativi specifici de poluare:
concentraţia de amoniu, azotaţi, azotiţi, substanţe organice, germeni patogeni, etc.
Din punct de vedere al calităţii lor, resursele de apă pot fi clasificate în
4 categorii: de calitatea 1 (ape care pot fi folosite pentru consumul populaţiei)
reprezentând 48-50% din total, de calitatea 2(ape utilizate în industriile
pretenţioase) costituind 24% din total, de calitatea 3(utilizate în irigaţii şi utilizări
mai puţin pretenţioase) în proporţie de 10% şi de calitatea 4(ape degradate) care
reprezintă 17-18% din totalul reţelei naţionale.
Fluviul Dunărea, datorită debitului foarte mare, care antreneauă o diluţie
foarte mare a apelor recepţionate, are o calitate globală ce se înscrie în limitele
categoriei 1 şi 2.
Apele subterane au calitatea depreciată considerabil, în ultimii ani, atât sub
aspectul extinderii zonelor, cât şi sub aspectul intensificării poluării. Se constată
astfel imposibilitatea utilizării directe a acestora ca apă potabilă, fiind necesare
instalaţii de tratare costisitoare.
Cauzele principale ale înrăutăţirii globale a calităţii resurselor de apă se pot
sintetiza astfel:
- realizarea unor obiective industriale şi zootehnice gigant;
- promovarea unor tehnologii de producţie puternic poluante, abandonate în
ţările dezvoltate economic(de exemplu: producerea celulozei prin procedeul
sulfitic, de la combinatele de celuloză şi hârtie Dej şi Zărneşti;fabricarea sodei prin
procedeul Solvay, de la Ocna Mureşului şi Govora);
- creşterea rapidă a ponderii poluării difuze, produsă în special prin
chimizarea agriculturii cu îngrăşîminte şi pesticide din ce în ce mai numeroase şi în
cantităţi tot mai mari, ca şi faptul că acest gen de poluare nu poate fi uşor de
depistat şi prevenit;
- necorelarea creşterii capacităţilor de producţie şi a dezvoltării urbane cu
modernizarea lucrărilor de canalizare şi realizarea staţiilor de epurare;
- exploatarea necorespunzătoare a instalaţiilor de epurare existente ;
- lipsa unui sistem organizat de colectare, depozitare şi gestionare a
deşeurilor şi a nămolurilor de epurarea apelor industriale uzate.

SITUAŢIA APELOR DIN ROMÂNIA DIN PUNCT DE VEDERE

AL POLUĂRII

Starea actuală a factorilor de mediu în ţara noastră, deosebit de critică, în

special, în zonele afectate de activităţi antropice, necesită ample acţiuni pentru
reducerea substanţială a potenţialului poluant şi pentru refacerea ecosistemelor
afectate.
Deşi în ultimii 20 de ani au fost alocate fonduri pentru instalaţii
antipoluante, ajungându-se în prezent să funcţioneze peste 4900 de staţii de epurare
a apei şi peste 15000 de instalaţii de purificare a gazelor evacuate din procesele
5
tehnologice, contribuţia acestora la reducerea poluării mediului a fost insuficientă
datorită:
- exploatării necorespunzătoare a instalaţiilor, lipsa pieselor de schimb,
reducerea cotelor de energie şi fiabilitatea redusă a unor utilaje;
- lipsa personalului calificat, ca şi retribuirea lui la un nivel minim faţă de
alte ramuri, reprezintă o altă cauză care a contribuit la apariţia unor deficienţe
majore în funcţionarea la parametrii proiectaţi a acestor instalaţii;
- dezvoltarea capacităţii de producţie fără asigurarea concomitentă a
realizării instalaţiilor de epurare şi respectiv de purificare a gazelor nocive.
Datorită acestui fapt, în prezent aproximativ 20% din lungimea cursurilor de
apă supravegheate (~20000 km) sunt degradate.
Din totalul reţelei hidrografice a ţării, distribuţia pe categorii de ape este
următoarea:
- 18% (19700 km) se încadrează în categoria a IV-a de calitate, improprii
pentru orice utilizare;
- 12% se încadrează în categoria a III-a de calitate, care pot fi, cu mari
cheltuieli, utilizabile;
- 30% se încadrează în categoria a II-a de calitate, care prin tratare, pot fi
folosite şi ca sursă de apă potabilă.
Poluarea reţelei hidrografice a dus la dispariţia faunei pe segmente
importante de râu, de exemplu: Ialomiţa 48%, Olt 42%, Tisa 35%, Siret 31%,
Argeş 22%, Mureş 22%, Vedea 23%, Prut 20%.
Sursele de poluare a apelor evidenţiate sunt în număr de 6097, din care au
aviz de funcţionare numai 3223, adică 52%.
La ora actuală există 4831 de instalaţii de epurarea a apelor, din care numai
2574, adică 53,2% funcţionează corespunzător.
Pentru a ilustra gradul de poluare al apelor de suprafaţă din ţara noastră,
precum şi a Mării Negre, oferim câteva exemple de situaţii constatate în ultimii
ani. În acelaşi timp, trebuie menţionat faptul că gradul de poluare se menţine
ridicat chiar în condiţiile în care unităţile economice nu mai funcţionează la
parametrii proiectaţi.
Oltul este, se spune, o apă moartă. Bârsa îl sufocă, aducându-i substanţele
deversate de Fabrica de celuloză şi hârtie din Zărneşti. Alt afluent, Vulcăniţa,
aduce “otravă” scursă de la Colorom Codlea. Combinatele chimice de la Victoria
şi Govora “contribuie” sârguincioase cu substanţe organo-clorurate, la fel de
toxice. Multe asemenea întreprinderi nu au nici măcar autorizaţii de funcţionare,
iar staţiile de epurare, ce au costat milioane, zac nefolosite de ani de zile.
Mai la nord se înregistrează alte statistici negative. Unităţile miniere şi
metalurgice din Maramureş au evacuat, în fiecare an, 50 mil. m 3 de ape uzate, cu
un conţinut de 10000 t suspensii (350t cupru, 240t fier etc.), afectând grav râurile
Săsar, Cavnic, Vişeu, Lăpuş şi Someş. Nu este doar o crimă ecologică, ci şi o risipă
uriaşă, prin poluarea şi nerecuperarea substanţelor utile deversate. Doar două
unităţi, S.A. Phoenix şi S.A. Romplumb, au produs pagube de 700 mil. lei în
fiecare an.

6
 Râul Mureş, coloana vertebrală a Transilvaniei, este ameninţat să se rupă
sub apăsarea nemiloasă a industrializării. În aval de oraşul Reghin se deversează
cca. 250 l/sec. apă uzată. În aval de localitatea Gorneşti, crescătoria de porci
amplifică poluarea, la care se adaugă şocul poluant al oraşului Tg. Mureş, 3,5
m3/oră apă uzată (menajeră şi industrială), care reprezintă 25-35% din volumul
total al debitului râului şi care conţine: compuşi ai azotului, fosfaţi, detergenţi,
fenoli. Aceşti poluanţi crează un şoc tragic echilibrului ecologic al râului Mureş,
alterându-i calităţile. Diminuarea oxigenului din apă duce la existenţa a doar două
grupe de viermi, puţin pretenţioşi la condiţiile de mediu.
Sistemul actual de dezinfectare a apei Mureş prin clorinare dă naştere la
trihalometani (substanţe cancerigene).
Degradarea provine de la afluenţii industriali.
În judeţul Neamţ, aceştia provin de la Fabrica de celuloză şi hârtie din Piatra
Neamţ, de la Platforma chimică Săvineşti – Roznov.
Cursurile de ape din judeţul Bacău, a căror calitate este grav afectată sunt
râurile Bistriţa, Trotuş, Siret.
Sursele principale de poluare sunt: din Bacău, Combinatul de îngrăşăminte
chimice, Combinatul de hârtie şi celuloză; din Oneşti, Combinatul petrochimic,
Combinatul chimic din Borzeşti, Rafinăria Dărmăneşti, Combinatul de prelucrare a
lemnului Comăneşti, Întreprinderea pentru creşterea şi îngrăşarea porcilor Bacău,
Exploatările de gospodărie comunală a localităţilor urbane din judeţ, Fabrica de
postav din Buhuşi. La acestea se adaugă apele uzate menajere.
În municipiul Bacău, cantitatea de apă este insuficientă pentru populaţie. Se
asigură 33,3 mil. m3/an, ceea ce reprezintă 0,456 m3/loc/zi. Se dă, în permanenţă, în
consum, apă nepotabilă din punct de vedere chimic, situaţie ce nu mai poate fi
corectată, întrucât a fost complet afectată pânza freatică, încă din 1986. Rapiditatea
cu care este influenţată pânza subterană demonstrează că solul din zonă este saturat
de poluanţi şi nu mai poate reprezenta o barieră pentru reţinerea lor prin filtrare.
Valorile indicatorilor chimic curenţi, urmărite în apa distribuită populaţiei
oraşului Bacău, înregistrează o depăşire netă a concentraţiilor maxim admisibile în
substanţe organice, amoniac, nitraţi, nitriţi. Valorile au oscilat, pentru substanţe
organice, între 69,5mg/l, în 1989 şi 28,4mg/l în 1990 (faţă de valoarea admisă 10-
12 mg/l), pentru amoniac între 10,5mg/l, în 1986 şi 2,8mg/l în 1990 (nu este
admisă prezenţa lui), pentru nitriţi între 0,76mg/l, în 1986 şi 4,2 mg/l în 1989
(prevederile STAS = 0 mg/l).
Existenţa amoniului din apa impurificată blochează clorul introdus pentru
dezinfecţie, formând cloramină, clorul nemaifiind eficient.
Problema aprovizionării cu apă a municipiului Bacău nu va fi corespunzător
rezolvată, întrucât evacuările de ape uzate din judeţul Neamţ afectează apa
Bistriţei, în vreme ce evacuările apelor reziduale din Bacău influenţează calitatea
apelor râului Siret, respectiv ale lacului Galbeni folosit pentru aprovizionarea
municipiului.
Din cei 611 km din râurile principale ale judeţului Bacău, analizate fizico-
chimic, 42% sunt de categoria I, 20% de categoria a II-a, 23% de categoria a III-a
de calitate, iar 15% sunt degradaţi.
7
 Există şi pericolul contaminării radioactive a pânzei de apă freatică, prin
infiltrarea în sol a apei de ploaie ce solvă parţial radiul prezent în haldele de
fesgips, deşeu de la Combinatul de îngrăşăminte chimice Bacău.
Implicaţiile s-au regăsit mai ales în sănătatea copiilor din Bacău, unde în
ultimii ani nivelul mortalităţii infantile a fost mai mare decât media pe ţară. În
1989, morbiditatea generală a crescut, înregistrând un indice de 719,8 cazuri la
1000 de locuitori, incidenţa fiind mai crescută în mediul urban şi în principal în
grupa de vârstă 0-14 ani. Pe primul loc se situează afecţiunile aparatului digestiv,
urmează bolile aparatului respirator, bolile infecţioase şi parazitare, bolile pielii şi
ţesutului celular subcutanat. Acţiunea substanţelor organice şi a altora are efecte
mutagene şi cancerigene asupra oamenilor, timp de 10-20 de ani. Au crescut, la
copii, anemiile, infecţiile renale, intoxicaţiile acute cu nitriţi (la sugari). Tot ca
efecte, au fost semnalate distrugeri masive ale florei şi faunei, pierderi masive de
substanţe utile evacuate în apele uzate, acuta lipsă de apă potabilă în municipiul
Bacău (de 70%), calitatea necorespunzătoare a celei existente.
Iată că un râu, în loc să dea viaţă, otrăveşte.
Substanţele ucigătoare se varsă, toate, în Dunăre.
“Dunărea este bolnavă”, spunea comandantul Cousteau, aflat în vizită la
Bucureşti şi nu este de mirare, căci adună tot răul de la munţii Pădurea Neagră
încoace. Iar noi sporim “sinistra zestre”. În judeţul Mehedinţi, pe parcursul a
179km, fluviul primeşte 11600 tone suspensii şi 1600 tone substanţe
biodegradabile pe care le duce spre mare.
Referitor la Dunăre, nu s-a reuşit menţinerea calităţii apelor care intră în
România la secţiunea Baziaş. Apele din interiorul ţării noastre sunt foarte poluate
şi prin urmare procesul natural de autoepurare nu reuşeşte să menţină calitatea de
la intrarea Dunării pe teritoriul românesc. O dovedesc indicii de calitate de la
secţiunea Baziaş comparativ cu indicii de la nitraţi, nitriţi, fenoli, mai recent şi la
metalele grele şi produsele petroliere. Ultimele depăşind de 20 până la 50 de ori
limitele admise.
Sursele de poluare, pentru Dunăre, sunt: combinatele chimice şi metalurgice,
porturile lipsite de orice apărare împotriva reziduurilor petroliere ori de altă natură
provenite de la nave, zootehnia, de unde se evacuează mari cantităţi de dejecţii.
Victimele sunt, în primul rând, lacurile, legate, în majoritate cu Dunărea,
prin braţul Sf. Gheorghe. Aşa, de exemplu, Complexul de porci Baia poluează
lacul Goloviţa, cel de la Satul Nou şi Fabrica de zahăr de la Babadag otrăveşte
lacul Babadag la care se adaugă complexele avicole şi de taurine de la Nalbant,
Dăieni etc. şi, bineînţeles, exploatarea minieră de la Altân-Tepe.
Marea Neagră, ca mare semiînchisă şi unicat hidrogeologic, a făcut, încă
de la începutul secolului obiectul cercetării ştiinţifice.
Adevărul despre Marea Neagră este trist, chiar dramatic. Uni experţi vorbesc
deja de o criză ecologică gravă, tot mai evidentă. Creşte continuu poluarea,
Dunărea fiind principalul cărăuş de reziduuri dintr-o Europă puternic
industrializată; la capătul drumului ei se află România şi Marea Neagră. Tot mai
frecvent şi pe zone tot mai întinse, apare fenomenul de hipozie – scăderea

8
concentraţiei de oxigen, element indispensabil vieţii. În plus, creşte, în anumite
lacuri, nivelul hidrogenului sulfurat, care împiedică viaţa.
Marea Neagră prezintă particularitatea de a avea la suprafaţă un strat de apă
oxigenată, iar în adânc un altul cu hidrogen sulfurat, care nu permite decât
existenţa câtorva specii microbiologice. Scade dramatic biodiversitatea. Stridii nu
mai există demult în dreptul litoralului nostru, midiile aproape au dispărut, peştele
s-a împuţinat dramatic.
Toate acestea au repercursiuni directe asupra calităţii apei şi a plajei.

POLUAREA APEI ÎN BUCUREŞTI

Utilizarea tot mai largă a surselor de apă subterană în scop potabil şi
industrial a dus la depistarea unor tipuri de impurificatori specifici unor zone,
impurificatori care ridică probleme noi atât în privinţa determinării naturii poluării,
cât şi în privinţa modalităţilor îndepărtării acestora.
Analiza indicatorilor chimici pentru determinarea caracterului poluant al
apei a pus în evidenţă un conţinut de substanţe organice care depăşesc limitele
admisibile de potabilitate. Se înregistrează, de asemenea, depăşiri ale conţinutului
în ioni de amoniu (3-8 mg NH4/l), fosfat (proveniţi probabil din solul mineral sau
din infiltrarea îngrăşămintelor fosfatice în pânza freatică), fier (peste 0,1 mg/l cf.
STAS). Analiza biologică şi bacteriologică (microscopică) a dus la identificare
unor bacterii de tip “Zooglea” care apar datorită aglomerărilor de substanţe
organice care devin substrat de proliferare a acestor formaţiuni. La suprafaţa
acestora s-a evidenţiat existenţa unor bacterii filamentoase, alge de tip
“Bacillariophyta”, “Flagelata”, “Rhizopoda”, “Ciliata”. S-au pus în evidenţă fero-
bacterii şi bacterii sulfat-reducătoare. Valorile găsite la indicatorul bacteriologic (la
37C) s-au apropiat / au depăşit limita maximă admisă pe standardul de potabilitate
(STAS 1342-91).
Pentru eliminarea pericolului de poluare bacteriană, s-a recurs la metode
specifice, cu un puternic efect antibactericid, cum ar fi: metoda de oxidare cu
permanganat de potasiu, cu care s-a obţinut o reducere substanţială a conţinutului
de substanţe organice, de la 12,48 mg KMnO 4/l la 4,1 KMnO4/l pentru apa
potabilă. Metoda este mai laborioasă, presupunând şi operaţia de filtrare lentă, pe
cărbune activ granulat sau nisip, când s-au obţinut în plus reduceri substanţiale la
azotiţi şi amoniu.
Este important de amintit că Bucureştiul, care se alimentează cu apă din
subteran, din Dâmboviţa şi Argeş, nu are încă finalizată o staţie de epurare şi are în
schimb numeroase zone-problemă (deficitare) în ceea ce priveşte alimentarea şi
evacuarea apelor reziduale (cartierele Chitila, Ferentari şi chiar zona centrală).
In concluzie sunt multe de facut pentru a impiedica poluarea apelor, dar
toate acestea necesita timp, bani şi putin efort din partea oamenilor, lucruri pe care
majoritatea dintre acestia nu sunt dispusi sa le irosesca “doar pentru a salva
planeta”. Putem combate poluarea apei prin depozitarea deseurilor în locuri special
amenajate; reciclarea tuturor materiilor reciclabile; incetarea folosirii pesticidelor,
insecticidelor şi a ingrasamintelor, incetarea folosirii substantelor chimice în
9
apropierea surselor de apa, pentru spalarea automobilelor sa se foloseasca locuri
special amenajate, resturile menajere, apa rezultata în urma spalarii hainelor şi a
obiectelor de uz casnic sa fie aruncate direct la canalizare, folosirea pe cat posibila
a materialelor biodegradabile şi ale celor reciclabile,verificarea starii automobilului
pentru a evita scurgerile nedorite de benzina şi ulei;

BIBLIOGRAFIE:
10
-ANGELESCU ANCA:”Protecţia mediului ambiant”

-RĂUŢĂ CORNELIU şi CÂRSTEA STELIAN:”Poluarea şi protecţia

mediului înconjurător”

-LESTER BROWN:”Probleme globale ale omenirii”

-Poluarea şi protecţia mediului ;Dr. MATEI BORNEA ;Ing. CORNELIA

PAPADOPOL , Editura Ştiinţifică şi eniclopedică , Bucureşti 1975

-Poluarea apei ;VIRGIL SPULBER; Editura Ştinţifică ;Bucureşti 1984

-NEGUT S. – “Un singur Pământ”, Editura Albatros , Bucurest, 1978;

-BROWN L. – “Probleme globale ale omenirii”, Editura Tehnica,

Bucuresti,1992 .

11