Antoche Octavian Constantin

AMG AN I A4

IGIENA AERULUI

Aerul pur este teoretic un amestec de oxigen și azot în proporție de ¼. În realitate este un
amestec de gaze format din Azot 78-79 %, Oxigen 20-21 %, Bioxid de Carbon 0,03-0,04 % și
alte gaze: argon, neon, ozon etc.
Prin actul respirator se modifică compoziția aerului și cantitatea de vapori de apă, aerul
respirat fiind practic saturat. Prin poluarea aerului se în țelege prezen ța în atmosferă a unor
substanțe care, în funcție de concentrație și/sau tip de ac țiune, produc modificări ale sănătă ții
sau alterează mediul. Nu considerăm atmosfera poluată decât în măsura în care substan țele
prezente în aer exercită un efect nociv asupra mediului sau a omului. Există două categorii de
poluanți:
1. Suspensiile din aer, care cuprind poluanții dispersați în aer, sub forma de substan țe în
stare de agregare lichidă sau solidă.
2. Gazele și vaporii de poluanți aflați în aer sub formă de dispersie moleculară (gazoasă).
Sursele de poluare a atmosferei se pot clasifica în: surse naturale și surse artificiale sau
antropogene.
Sursele naturale:
- erupțiile vulcanice
- descompuneri naturale ale materialului organic
- erodarea solului - pulberile de meteoriți, etc
Sursele antropogene: - procesele de combustie - transporturile
- procesele industriale În acțiunea poluării aerului asupra sănătății distingem:
- acțiunea directă caracterizată prin efectul patogen al poluan ților în func ție de natura,
concentrația, timpul de acțiune a acestora, și - acțiunea indirectă
– rezultă din efectul dăunător asupra mediului.
Acţinea directă a poluării aerului asupra sănătăţii. În cadrul acestei acţiuni distingem
efectele: a). acute – după expuneri de scurtă durată
b). cronice – după expuneri de lungă durată 2
c). tardive – fenomenele poluării apar latent
Din punct de vedere al efectului direct agenții poluanți pot fi clasifica ți în următoarele
grupe:

- poluanți iritanți
- poluanți axfixianți
- poluanți sistemici
- poluanți cancerigeni
- poluanți fibrozanți
- poluanți alergizanți
 PREVENIREA ȘI COMBATEREA POLUĂRII AERULUI

* Măsurile de prevenire și combatere a poluării aerului constituie o necesitate socială de

mare importanță în epoca actuală.
* Distingem:
1. Masuri legislative : Legea nr.104 din 15 iunie 2011 privind calitatea aerului
înconjurător.
2. Măsuri medicale: Au la bază stabilirea criteriilor privind calitatea aerului și elaborarea
normelor de calitate.
În stabilirea criteriilor se pleacă de la concepția că prezen ța în atmosferă a unor
substanțe străine este inevitabilă, cunoașterea cat mai exactă a pragurilor de nocivitate
reprezentand obiectul principal.
Preocuparea pentru poluarea aerului și implicațiile acesteia asupra sănătă ții continuă să
fie și astăzi o problemă la nivel mondial. Poluarea aerului rămâne un amestec complex de
poluanți antropici și surse naturale. Dintre cei șase poluanți, particulele PM și ozonul reprezintă
cele mai răspândite amenințări pentru sănătate, privind bolile cardiopulmonare.
Poluarea aerului, considerată odinioară drept o problemă pur locală sau regională, este
acum recunoscută ca o problemă globală, cu un potențial transport atmosferic pe distan țe lungi.
Poluarea aerului este o contribuție importantă la complicațiile respiratorii, în special pentru
țările în curs de dezvoltare, care folosesc combustibili din biomasă și cărbune pentru încălzire.
Este esențial ca guvernele, industria și sectorul privat să depună eforturi locale,
naționale și globale pentru a reduce povara poluării aerului, astfel încât să ofere o protec ție mai
bună a sănătății pentru toată lumea. Prima modalitate de a aborda această problemă este prin
sensibilizarea și conștientizarea la nivelul societății.
Aceste strategii trebuie dublate de implicarea factorilor de decizie înspre adoptarea
politicilor de reducere a emisiilor din transport, energie și agricultură și investiții în a le face
mai ecologice și mai durabile.