Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr.T.

Popa” Iași
Apostoae Alexandra – Ioana
Anul: 4 Seria: E Grupa: 43

IGIENA AERULUI

Aerul pur este teoretic un amestec de oxigen și azot în proporție de ¼. În realitate este
un amestec de gaze format din Azot 78-79 %, Oxigen 20-21 %, Bioxid de Carbon 0,03-0,04
% și alte gaze: argon, neon, ozon etc. Prin actul respirator se modifică compoziția aerului și
cantitatea de vapori de apă, aerul respirat fiind practic saturat. Prin poluarea aerului se
înțelege prezența în atmosferă a unor substanțe care, în funcție de concentrație și/sau tip de
acțiune, produc modificări ale sănătății sau alterează mediul. Nu considerăm atmosfera
poluată decât în măsura în care substanțele prezente în aer exercită un efect nociv asupra
mediului sau a omului.

Există două categorii de poluanți:

1. Suspensiile din aer, care cuprind poluanții dispersați în aer, sub forma de substanțe în
stare de agregare lichidă sau solidă.
2. Gazele și vaporii de poluanți aflați în aer sub formă de dispersie moleculară
(gazoasă).
Sursele de poluare a atmosferei se pot clasifica în: surse naturale și surse artificiale sau
antropogene.
Sursele naturale:
- erupțiile vulcanice
- descompuneri naturale ale materialului organic
- erodarea solului
- pulberile de meteoriți, etc
Sursele antropogene:
- procesele de combustie
- transporturile
- procesele industriale
În acțiunea poluării aerului asupra sănătății distingem:
- acțiunea directă caracterizată prin efectul patogen al poluanților în funcție de natura,
concentrația, timpul de acțiune a acestora, și
- acțiunea indirectă – rezultă din efectul dăunător asupra mediului.

Prevenirea și poluării aerului.combaterea

Măsurile de prevenire și combatere a poluării aerului constituie o necesitate socială de mare
importanță în epoca actuală. Distingem două tipuri de măsuri:
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr.T.Popa” Iași
Apostoae Alexandra – Ioana
Anul: 4 Seria: E Grupa: 43

1. Măsuri legislative:
- Legea nr. 9/1973 privind protecția mediului înconjurător.
- Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătății populației, cuprinde sarcinile și obligațiile
rețelei sanitare în acest domeniu.
2. Măsuri medicale:
Au la bază stabilirea criteriilor privind calitatea aerului și elaborarea normelor de
calitate. În stabilirea criteriilor se pleacă de la concepția că prezența în atmosferă a unor
substanțe străine este inevitabilă, cunoașterea cât mai exactă a pragurilor de nocivitate
reprezentând obiectul principal, și în funcție de aceasta se stabilesc normele sanitare. Din
punct de vedere al pragurilor se disting:
- Pragul efectului nul
- Pragul de incomoditate (disconfort, modificări ale mediului)
- Pragul de toxicitate sau nocivitate (modificări fiziopatologice)
- Pragul de urgență (creșterea mortalității)

Bibliografie:
1. https://igienagenerala.usmf.md/wp-content/blogs.dir/151/files/sites/
151/2016/10/Igiena-aerului-2.pdf
2. https://sanitarabucuresti.spiruharet.ro/images/scoala-sanitara/1617/bfk/
curs_2_igiena_aerului.pdf