STUDII EPIDEMIOLOGICE ANALITICE

— Caracteristici generale ale ipotezei —

Epidemiologia: studiază distribuția bolilor în colectivitatea umană în vederea

elucidării cauzelor, precizării relației dintre boală si anumiți factori cu scopul prevenirii si
combaterii îmbolnăvirilor sau al asigurării condițiilor menținerii stării de sănătate.

Ipoteza: — “o presupunere, o teză provizorie formulată pe baza datelor experimentale

existente la un moment dat sau pe baza intuiției si care urmează să fie verificată” ( Valeriu
Rusu, Dicționar medical – Edit. Medicala, București, 2001)
Ipoteza este o afirmație sau o propoziție ce odată enunțată orientează spre alegerea
tipului de studiu ce o sa infirme sau o sa argumenteze afirmația prin instrumente de
raționament logic. Studiul trebuie sa aducă argumente pentru a demonstra ca ipoteza este / nu
adevărată.
Tipuri de ipoteze:
— “ ipoteza nulă “ : nu există legătură între factorul studiat si criteriul de raționament
( “ acuzatul nu este vinovat “ )
—“ ipoteza alternativă”: există o asociere între factorul studiat si criteriul raționării
( “ acuzatul este vinovat “ )

Ipoteza in studiile epidemiologice: cercetătorul stabilește o teorie nouă si îi testează

valabilitatea, ulterior formulează o ipoteza ce reprezintă expresia opiniei sau convingerii sale.
În funcție de existența unei ipoteze de lucru stabilitate à priori si care trebuie
demonstrata, studiile epidemiologice sunt:
 Ipoteză absentă :
o Studii descriptive :
- Individuale ( raportări de caz, serii de caz )
- Ecologice/populaționale ( corelationale, transversale )
 Ipoteză prezentă:
o Studii analitice:
- Caz-martor
- Cohorta

STUDIILE ANALTICE

Studiile analitice: sunt studii de observaţie sau studii experimentale şi au ca scop
determinarea rolului posibil al unuia sau a mai multor factori în stabilirea diagnosticului sau
tratamentului unei boli.
Prin studiile analitice se verifică ipotezele epidemiologice elaborate in studiile
descriptive, răspunzând la întrebările “ cum? “ si “ de ce? “ s-a produs fenomenul investigat.
Acestea sunt îndreptate spre dezvăluirea cauzelor si condițiilor care determină fenomenele de
sănătate , depistate in urma analizei descriptive, si servesc la dezvăluirea legăturii cauză-efect
în mecanismul de formare a morbidității de diferită etiologie pentru a stabili modalități
concrete de intervenție.
Rezultatele acestor studii sunt utilizate cu succes in elaborarea măsurilor profilactice
îndreptate spre înlăturarea sau diminuarea gradului de actiune a factorilor de risc, care în cele
din urmă conduc la diminuarea morbidității.
 Investigațiile analitice încep cu formularea ipotezei de lucru, când se presupune că un
factor sau mai muți factori (naturali, sociali, comportamentali ) pot fi cauza principală în
evoluția fenomenului de sănătate studiat, de exemplu, a morbidității înalte. Așadar
investigațiile analitice trebuie sa răspundă la întrebările :
“ De ce cineva se îmbolnăvește mai frecvent, iar altcineva mai rar/deloc ?”
“ De ce in anumite zone boala este contractată mai frecvent, iar in altele mai
rar/deloc?”

Studiile analtice
 Observaționale etiologice:
 Caz – martor
 Cohortă
 Intervenționale:
 Trialuri clinice si intervenționale

Studiile caz-martor:

Au scopul de a determina cauzele apariției si răspândirii bolilor. Studiile pornesc de la

efect si se evaluează expunerea. Prin natura lor studiile caz-martor sunt retrospective. Avem
boala în prezent și cercetăm factorii de risc în trecut (fig. 1). Sunt studii longitudinale
deoarece necesita un timp îndelungat. Sunt studii de observație si analitice pentru că se
bazează pe ipoteze care se verifică.

Fig. 1. Schema de cercetare în studiile epidemiologice de tip caz-martor

Sunt alese 2 loturi: - un lot de persoane care prezintă boala

- un lot de control / martor (persoane fără boală)

Selectarea cazurilor cu boală se face din următoarele surse: pacienți spitalizati pe o

perioada de timp într-un serviciu medical si totalul bolnavilor existenți într-o anumită
perioadă de timp.
 Selectarea grupului de control trebuie efectuată din aceeași populație ca si a cazurilor
cu boală, sursele fiind: pacienți spitalizati cu alte boli decât cea studiată; populația generală a
aceleași localități.
Se pleacă de la cunoașterea efectului si se caută retrospectiv factorii de risc posibili
cauzatori. Se începe cu cazurile care au boala de interes si un grup de comparare care nu are
boala. Este investigata expunerea anterioară a ambelor grupuri. În cazul în care expunerea
anterioară este mai frecventă în rândul celor care au boala, aceasta este o dovada ca expunerea
a fost cauza. De exemplu, în studiu se iau pacienții cu cancer pulmonar și persoane fără
cancer (martor). Se stabilește frecvența fumatului, ca factor de risc, la persoanele luate în
studiu. Dacă se presupune că fumatul este factor de risc pentru cancer, ca rezultat se va
determina o proporție mai mare de fumători printre pacienții cu cancer pulmonar decât printre
cei fără cancer. Acest tip de studiu este folosit mai mult în evaluarea factorilor de risc în bolile
cu frecvență redusă și latență mai lungă.
Este important să stabilim criterii stricte de diagnostic pentru boala dată, deoarece
bolile pot fi foarte asemănătoare dar de etiologie diferită - de exemplu hepatita cronică și
cancerul hepatic primar.

Avantajele studiilor caz-martor:

 Rapide;
 Ieftine;
 Ușor de efectuat;
 Necesită un număr relativ mic de persoane;
 Investighează mai mulți factori de risc (mai multe expuneri);
 Se pot folosi in boli rare ( incidență sub 5% ), cu perioadă de latență lungă si în
programele de screening;
 Pot determina cauzalitatea, sunt utile pentru o singură boală.

Dezavantaje studii caz-martor:

 Erori de informație despre expunere ( erori de memorie); erori de selecție;
 Eu nu pot permite calculul direct al incidenței;
 Este dificil de analizat secvența temporală deoarece datele despre expunere și
boală sunt colectate în același timp (dificultatea este mai mare pentru bolile
cronice cu debut insidios);
 Este dificil de apreciat validarea datelor;
 Nu se pot folosi pentru expuneri rare;
 Studiază o singur efect.

Studiile de cohortă:

Studiile de cohortă numite și studii de urmărire sau de incidență încep cu un

grup de persoane (cohortă) care nu sunt bolnave și care sunt clasificate în subgrupuri
conform expunerii la o cauză potențială de boală sau la un alt fenomen.
Scopul studiilor de cohortă este de a determina cauzele de apariție și răspândire
a bolilor pornind de la expunere și ajungându-se la efect.
Studiul începe de la o cohortă de persoane fără boală, populație bine definită
care se va stratificata ulterior în două sub-grupuri similare:
- Cu expunere la factorul de risc - selecția se face la timpul
prezent (fumători)
 - Fără expunere la factorul de risc - selecția se face de
asemenea la timpul prezent (nefumători)
Ambele loturi sunt urmărite un anumit timp pentru a determina câți din indivizii
expuși și neexpuși factorului de risc au contractat boala respectivă în acest interval de timp.
Apoi se compară incidența îmbolnăvirilor în aceste două subgrupe de populație.

Fig. 2. Schema de cercetare în studiile epidemiologice de cohortă

După natura lor, studiile de cohortă sunt observaționale deoarece nu se intervine cu

nimic în decurgerea lor și prospective deoarece presupune urmărirea în timp, spre viitor, adică
subiecții sunt urmăriți pe perioada întregului studiu. Perioada de urmărire depinde de perioada
de latență a bolii, adică timpul în care la subiecții urmăriți poate apărea boala respectivă ( de
exemplu: perioada maximă de incubație în bolile infecțioase). În perioada de supraveghere,
participanții la studiu din ambele loturi, periodic sunt expuși controlului medical în vederea
identificării schimbărilor așteptate.
La finalul studiului, subiecții se clasifică în 4 grupuri:
a) Bolnavi din rândul exponenților la factorul de risc
b) Persoane sănătoase din rândul exponenților la factorul de risc
c) Bolnavii din lotul de control
d) Subiecții sănătoși din lotul de control

Studiul Framingham:

Din 1948, eșantioane din rezidenții localității Framingham, Massachussets au fost

investigate cu privire la asocierea dintre presupuși factori de risc și apariția bolii cardiace sau
alte boli.
Ipoteze: - persoanele cu hipertensiune arterială fac boală coronariană cu
o frecvență mai mare decât cele cu tensiune arterială normală
- Hipercolestrolemia este asociată cu o incidență crescută
bolii coronariene
- Fumatul și alcoolul sunt asociate cu o incidență crescută a
bolii coronariene
- Activitatea fizică crescută este asociată cu o scădere a
incidenței bolii coronariene
- O greutate crescută predispune la boală coronariană
  Populația studiului: 5127 bărbați și femei între 30 și 62 ani, fără boală cardiovasculară
la includerea în studiu (1948 – 1952).
 Cohorta era examinată la fiecare 2 ani și se supravegheau zilnic internările de la
spitalul Fremingham.

Expunerile studiate:
 Fumatul;
 Consumul de alcool;
 Obezitatea;
 Hipertensiunea arterială;
 Nivele crescute ale colesterolului seric;
 Nivele scăzute de activitate fizică, etc.

Avantajele studiilor de cohortă:

 Stabilesc secvența evenimentelor;
 Nu sunt supuse la erori sistematice, care din studiile caz-martor sunt: erori de
supraviețuire selectivă, erori de măsurare retrospectivă
(erori de anamneză), erori în formarea perechilor
 Permit calcularea: incidenței riscului relativ și altor variabile care evoluează riscul
 Sunt convenabile studierii bolilor mai frecvente

Dezavantajele studiilor de cohortă:

 Impun includerea unui număr mare de subiecți;
 Nu sunt potrivite pentru studiul bolilor rare;
 Sunt lungi și foarte costisitoare;
 Nu sunt studii de explorare (ipotezele trebuie testate prin studii mai ușor de realizat);
 Sunt supuse unor erori de selecție, deficiențe de clasificare sau la erori corelate cu
factorul de confuzie, erori legate de pierderea din urmărire a subiecților expuși.