Revenco

Cristina
Grupa 1321
 Scopul.
 Acumularea experienței necesare pentru
realizarea studiilor de cohortă;
 Elucidarea existenței sau inexistenței unei
asociații epidemiologice;
 Stabilirea legărutilor epidemiologice de tip cauzal;
 Verificarea ipotezei epidemiologice.
 Obiectivele principale.
• Proiectarea unei anchete de cohortă;

• Măsurarea riscurilor, asociațiilor și a impactului

expunerii asupra populației;
• Analizarea și interpretarea rezultatelor unei anchete de
cohortă.
 Studiile de Cohortă
Sunt numite încă şi studii de urmărire sau de
incidenţă şi fac parte din categoria studiilor analitice.
Reprezintă forma cea mai riguroasă de studii
epidemiologice non experimentale.
Aceste studii pot fi efectuate experimental,
deoarece direcția lor este factorul de risc spre boală,
iar unitatea de observație este individual și nu grupul
sau populația.
 Scopul studiilor de cohortă.
Scopul studiilor de cohortă este de a dovedi
existența sau inexistența unei asociații între factorul
de risc și boală, de a verifica dacă o ipoteză
epidemiologică, formulată în urma unor observații
clinice sau unei anchete descriptive, este adevărată sau
falsă.
 Studiul începe de la o cohortă de persoane fără boală,
populaţie bine definită care se va stratifica ulterior în două
subgrupe similare:
 cu expunere la factorul de risc - selecţia se face la timpul
prezent;
 fără expunere la factorul de risc - selecţia se face de
asemenea la timpul prezent.
Cercetarea ştiinţifică medicală
Ambele subgrupuri se vor urmări în timp, în viitor,
colectarea datelor se face deci la puncte diferite în timp, motiv
pentru care studiile longitudinale permit identificarea.
Urmărirea loturilor cazurilor noi de boală, ulterior făcându-
se comparaţia între cele două loturi (fig. 1)
 Cu boală
Expuse
Persoane Fără boală
Populaţie fără
boală Cu boală
Neexpuse
Fără boală
Timpul prezent Timpul viitor
Durata investigaţiei
Figura 1. Design-ul unui studiu de cohortă
•Anchete prospective
•Anchte retrospective
•Anchete istorice
În studiile de cohortă prospectivă, cohorta este
constituită la momentul prezent (data începerii studiului)
iar supravegherea se face în viitor, pe când în studiile de
cohortă retrospectivă (cohortă istorică), cohorta se
constituie în trecut pe baza înregistrărilor existente, iar
supravegherea se face la timpul prezent (data la care se
face studiul).
 Anchete prospectiv istorice- expunerea și rezultatul au
apărut în trecut, în prezent urmărim alte rezultate ale acestei
expuneri, de exemplu, explozia de la Cernobîl, perosanele
care au luptat în Afganistan.
Metodele de anchetă de cohortă diferă în funcție de
modul de alegere a eșantioanelor. Eșantionul poate fi:
reprezentativ pentru toată populația și reprezentativ pentru
două cohorte, una expusă la factorul de risc alta nonexpusă
la factorul de risc.
 Se recurge la selectarea a două loturi (în caz de
expuneri obişnuite).
La lotul expuşi se vor preciza:
• Factorii de risc presupuşi şi modalităţile de măsurare
a acestora
• Criteriile de eligibilitate ale subiecţilor (sex, vârstă,
etc.)
• Perioada de urmărire
• Măsurile ce trebuie luate pentru a evita pierderile pe
parcursul studiului
• Definirea mijloacelor de diagnostic utilizate
 În analiza datelor se calculează numărul de cazuri
nou apărute în ambele subgrupe, deci incidenţa la
expuşi şi la neexpuşi.
Incidența= nr. de cazuri diagnosticate “p”

nr. total al populatiei

Compararea incidenţelor se poate face:
 sub formă de raport (riscul relativ)
 sub formă de diferenţă (riscul atribuibil)
 Riscul relativ este raportul dintre incidenţa bolii la
persoane expuse şi persoane neexpuse factorului de
risc, respectiv dintre riscul bolii la expuşi şi neexpuşi.

RR=R1
Ro

R1= riscul (incidenţa) bolii la expuşi

R0= riscul (incidenţa) bolii la neexpuşi
 Forța asocierii epidemiologice.
Riscul relativ poate lua următoarele valori:
Egală cu 1- nu există nici o asociație între factorul de
risc și boală, pentru că riscul este la fel și la expuși și
la nonexpuși.
Mai mare decît 1- există o asociație între factorul de
risc și boală, pentru că riscul este mai mare la expuși.
Cu cît este mai mare decît 1 cu atît asociația este mai
puternică.
Mai mic decît 1- factorul studiat nu este un factor de
risc, ci de protecție, pentru că riscul bolii la expuși este
mai mic față de nonexpuși.
 Riscul atribuibil (RA), denumit încă excesul de risc măsoară
diferența dintre riscul (incidența) bolii la expuși și neexpuși, indicînd cu
cît este mai mare riscul la expuși față de neexpuși.
RA=R1-R0
1. Măsoară excesul riscului de expuși, adică partea
din risc determinată de factorul de risc:
RA=R1-R0 x 100
R1
2. Fracțiunea riscului atribuită expusșilor arată cît la sută din riscul
expușilor este determinat de factorul de risc. Se calculează după
anchetele de tip I. Efectul are legătură directă cu factorul de risc și poate
fi depășit dacă se înlătură factorul de risc.
 Acesta se măsoară prin riscul atribuibil în populație
(fracțiunea atribuibilă în populație riscului):
Rp – R0

Rp
unde: Rp - incidența bolii în populație (sau mortalitatea prin boala
respectivă în populație)
sau
Pe (RR-1)

Pe (RR-1)+1
unde: RR- riscul relativ; RR-1- puterea cu care acționează
factorul de risc în populație; Pe – prevalența factorului de
risc în populație.
Interpretare:
RR RA
>1 >0 asociere factor de risc-boală
=1 =0 factor indiferent
<1 <0 factor de protecţie
Erori posibile
A) de selecţie:
B) de clasificare
C) de pierdere a subiecţilor pe parcursul studiului
D) factori de confuzie
Avantaje ale studiilor de cohortă:
• au validitate bună;
• oferă cele mai bune informaţii despre cauzalitate şi despre istoria naturală
a bolii;
• constituie cea mai directă măsurătoare a riscului (RR);
• permit obţinerea ratelor de incidenţă;
• sunt eficiente în boli cu incidenţă mare (peste 20%);
• sunt bune în studii cu expuneri rare;
• pot urmării direct modul de acţiune al factorului de risc;
• sunt şanse mai reduse de apariţie a erorilor de selecţie şi verificare;
• pot urmări şi efecte tardive ale bolii.
Dezavantaje ale studiilor de cohortă:
• sunt costisitoare, reducerea cheltuielilor este evidentă, când se utilizează
surse de rutină cu privire la morbiditate şi mortalitate (exemplu: studiul
privind ratele de mortalitate infantilă în funcţie de greutatea la naştere) sau
când se apelează la studii de cohortă speciale (caz-control înserat în SC
sau SC de tip istoric);
• nu se pot repeta;